Decizia civilă nr. 241/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/R
Ședința publică din data de 8 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de pârâtul V. G., domiciliat în S. M. str. V. H., nr. 348/c, județul M., împotriva sentinței civile nr. 2243 din_ 2, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatele N.
M. L. și Rus I., lipsă avocat Dobai Joltvinschi Attila, lipsă fiind recurentul V.
G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Reprezentantul intimatelor N. M. L. și Rus I., avocat Dobai
Joltvinschi Attila depune concluzii scrise și arată că nu are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Instanța acordă cuvântul în dezbateri în ceea ce privește excepția tardivității formulării recursului, excepție invocată de instanță din oficiu la termenul anterior.
Reprezentantul intimatelor N. M. L. și Rus I., avocat Dobai Joltvinschi Attila solicită admiterea excepția tardivității formulării recursului și respingerea recursului ca tardiv formulat. Pe fond, solicită respingerea recursului și păstrarea sentinței recurate. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 1000 lei, dovedite cu chitanța nr. 12/_ pe care o depune la dosar.
Instanța reține cauza spre soluționare.
T. ,
Deliberând asupra recursului civil declarat, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2243 pronunțată la data de 27septembrie 2012 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Rus I., în contradictoriu cu pârâtul V. G. și în consecință a fost anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 23 aprilie 2012, părțile fiind repuse în situația anterioară încheierii contractului.
De asemenea, a fost obligată reclamanta să restituie pârâtului suma de 600 lei reprezentând prețul aferent vânzării.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată în cauză de N. M. L.
, această cerere a fost admisă.
Pentru a decide astfel J. ecătoria a reținut faptul că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 23 aprilie 2012, s-a înstrăinat în favoarea pârâtului, cu prețul de 600 lei, imobilul reprezentând teren, având categoria de folosință fânețe, în suprafață de 2,30 ha, situat în locul numit Tog. În cadrul contractului încheiat sub semnătură privată mai sus menționat, nu figurează semnătura vânzătoarei.
Cu toate acestea, conform depoziției martorului Mich I., în prezent terenul se află în posesia pârâtului, asistând la momentul în care reclamanta și-a dat acordul cu privire la radierea de pe numele său, a terenului litigios din evidențele registrului agricol, generând astfel posibilitatea înscrierii acestuia în favoarea pârâtului.
Instanța a reținut că, în prezenta cauză, nu s-a probat existența dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în patrimoniul reclamantei, pentru a verifica valabilitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată.
S-a constatat că reclamanta a negat semnarea contractului de vânzare cumpărare încheiat dar în același timp, prin acțiunea promovată recunoaște că terenul, în prezent este înregistrat în evidențele registrului agricol, în favoarea pârâtului, manifestându-și consimțământul de a restitui pârâtului suma indicată drept preț în contractul a cărui valabilitate o contestă.
Din modalitatea de redactare a acțiunii și probele administrate în cauză, s-a apreciat că părțile au avut o înțelegere verbală privind înstrăinarea imobilului din litigiu, sens în care reclamantei i-a fost predată cu titlu de preț suma de 600 lei. Reclamanta și-a exprimat consimțământul de a-i restitui pârâtului suma de 600 lei, consimțământ manifestat în cuprinsul acțiunii.
În baza acestei înțelegeri verbale și omițând a semna contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată, s-a procedat la înscrierea terenului din litigiu în evidențele registrului agricol pe numele pârâtului (fapt recunoscut și de reclamantă).
Incontestabil, în materia vânzării terenului, legea reclamă ad validitatem, forma autentică a încheierii contractelor de vânzare cumpărare.
Lipsa formei autentice atrage nevalabilitatea contractului supus analizei, acesta fiind lovit de nulitate absolută.
S-a mai susținut că pârâtul nu a învestit instanța, pe calea unei cereri reconvenționale cu un petit vizând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Având în vedere lipsa formei solemne a contractului, instanța a admis petitul vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 23 aprilie 2012.
Nulitatea constituie o cauză de ineficacitate a unui act juridic care produce efecte juridice retroactive iar principiul repunerii părților în situația anterioară reprezintă o consecință a retroactivității efectelor nulității și constă în acea regulă potrivit căreia tot ce s-a executat în temeiul unui act desființat, trebuie restituit,
astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care actul nu ar fi fost încheiat.
În raport de regula quod nullum est, nullum producit effectum și de consimțământul expres manifestat de reclamantă de a restitui pârâtului suma de 600 lei, instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Întrucât soluția cererii de intervenție accesorie depinde de soluția oferită acțiunii principale, instanța admițând acțiunea promovată de reclamantă a admis și cererea de intervenție accesorie formulată.
Împotriva acestei sentințe la data de 2 noimebrie 2012 V. G. a formulat recurs, în cuprinsul acestuia solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta Rus I. și a cererii de intervenție accesorie formulată de N. M. L. .
În motivare, s-a arătat că soluția adoptată de primainstanță este una nelegală, deoarece prin înscrisul sub semnăturăprivată dn datade 23 aprilie 2012 reclamanta a vândut terenul în natură fâneață, din locul numit Tog, contractul fiindsemnat peronal dereclamantă.
Terenul a fost înscris în Registrul agricol în baza declarațiilor martorilor, astfel că nu se poate reține doar înțelegerea verbal încheiată de părți. S-a mai arătat că antecontractul pe care l-a invocat dă naștere unui drept de creanță în sensul că în viitor există obligația de a perfecta contractul în formă autentică, iar la acest moment recurentul este în posesia trenului.
În drept recurentul a invocat prevederile art. 312 C.proc.civ., respectiv art.
304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
La data de 13 decembrie 2913 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinaredin partea intimatelor Rus I. și N. M. L., acestea solicitând respingere recursului declarat deoarece nu au vândut terenul ci doar au încheiat un contract de arendă/închiriere.
La termenul din data de 13 martie 2013, primul termen de judecată, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității formulării recursului, dispunând citarea recurentului cu mențiunea de asepronunța asupra acestei excepții pentru termenul din data de 8 mai 2013 (f.20).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate de instanță din oficiul, se rețin următoarele:
Sentința civilă nr. 243 pronunțată la data de 27 septembrie 2012 de Judecătoria Sighetu Marmației a fost comunicată recurentului V. G. la data de 15 octombrie 2012, fapt ce rezultă din cuprinsul dovezii îndeplinirii procedurii de comunicare (f.34 din dosarul de fond). Sentința atacată a fost înmânată soției recurentului, aceasta semnând pentru înmânarea hotărârii. De la această dată a început să curgă termenul pentru formulare recursului.
Potrivit art. 100 alin. 4 C.proc.civ., procesul-verbal privind comunicarea actelor de procedură face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, inclusiv în ceea ce privește data comunicării. Susținerea recurentului că hotărârea a fost comunicată la data de 17 octombrie 2012 nu va fi astfel reținută de instanță deoarece aceasta nu se coroborează cu nici una dintre probele administrate în cauză.
Data comunicării sentinței este un fapt constatat de agentul procedural prin propriile simțuri, astfel că mențiunea datei de 15 octombrie 2012, dată la care s-a realizat comunicarea hotărârii face dovada până la înscrierea în fals.
Recurentul deși legal citat cu mențiunea de a se pronunța asupra tardivității recursului nu s-a prezentat în fața instanței și nu a solicitat administrarea unor probe pentru a face dovada susținerilor din cuprinsul recursului. Potrivit art. 301 C.proc.civ., termenul pentru declararea recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă.
Recursul a fost depus la registratura instanței la data de 2 noiembrie 2012, cu depășirea termenului de 15 zile, astfel că se consideră excepția invocată de instanță întemeiată.
Reținând cele de mai sus, instanța va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul V. G. împotriva Sentinței civile nr. 10487/_ a Judecătoriei S.
M. pronunțată în dosarul nr._ .
În privința solicitării intimatelor de a se acorda cheltuieli de judecată, instanța constată că la dosarul cauzei a fost depusă chitanța nr. 12 din data de_ reprezentând contravaloarea onorariului avocațial aferent contractului nr. 12/_
-contract menționat și în împuternicirea avocațială depusă la fila 16 din dosar.
Instanța urmează să admită această cerere având în vedere prevederile art.274 C.proc.civ., și constatând că recurentul este partea care a căzut în pretenții, iar intimatele au solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului, excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca tardiv, recursul declarat de V. G., domiciliat în S. M. str. V. H., nr. 348/C jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 2243 pronunțate la data de 27 septembrie 20112 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. _
.
Obligă recurentul V. G. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatelor Rus I. și N. M. L. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 8 mai 2013.
Președinte J. ecători G. ier
P. M. B., C. V., P. G., Bud M.
Red./dact./ P.M.B../_ Ex. 2
J. ecător fond: P. M. R.
| ← Încheierea civilă nr. 167/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 481/2013. Anulare act → |
|---|
