Decizia civilă nr. 265/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ
- SECȚIA CIVILĂ-
Dosar nr._ Nr.operator 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 265
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013 Instanța compusă din:
Președinte: C. | N. | C., judecător |
C. | D. | , judecător |
B. | D. | R., grefier |
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâta S. T. SS - cu sediul în Z., S. I. Nichita, Nr.6, Bl.F31, Ap.4, Jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1664 din_, pronunțată de către Judecătoria Zalău, în dosarul cu nr._, având ca obiect "pretenții ";.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apelanta-pârâtă prin administrator Groza Ioil, lipsă fiind intimata-petentă S. R. de R. B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, în baza art. 153 din Noul Codul de procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru citarea apelantei, cu mențiunea timbrării apelului cu suma de 34,78 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei. Se relatează instanței faptul că apelantul s-a conformat dispozițiunii instanței în ceea ce privește timbrarea.
Având în vedere prevederile art. 129 Noul cod de procedură civilă, instanța din oficiu, verificându-și competența din punct de vedere general, material și teritorial, raportat și la prevederile art. 95 (2) NCPC, constată competența instanței de judecată.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul apelantei susține oral motivele de apel, solicitând admiterea apelului pentru motivele expuse în cererea de declarare a apelului, cu consecința respingerii acțiunii petentei ca nefondate. Menționează faptul că între apelantă și intimata-petentă nu există încheiat un contract de prestări servicii, nu deține în magazin aparat T.V. și aparat de radio, astfel că plata solicitată nu se datorează.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1664/_ pronunțată de Judecătoria Zalău s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. R. DE R., în contradictoriu cu pârâta SC T. S. SRL, care a fost obligată la plata sumei de 732,06 lei din care taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 630 lei aferenta perioadei aprilie 2010-iunie 2011, august 2011-decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 102,06 lei stabilite la data de_ .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 41/1994, reclamanta S. R. de R. B. este obligată să asigure, prin întreaga sa activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corecta a opiniei publice.
Veniturile proprii ale reclamantei provin, conform art.40 al.1 și 3 din același act normativ, printre altele, și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune și penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate.
Potrivit art. 5 alin. 1 din HG 977/2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei
Electrice S.A., prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
Art. 6 din HG nr. 977/2003 stabilește că pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, penalitățile determinându-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrica.
Deși pârâta a arătat faptul că prevederile art.3 alin.2 și 3 atât din HG nr. 977/2003 cât și din
H.G nr.978/2003 au fost anulate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.2/_, instanța reține că dispozițiile art.40 din Legea nr.41/1994 nu au fost abrogate, iar legea are forță juridică
superioară hotărârii de guvern.
Potrivit art. 40 alin. (3)din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune: "Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentantele acestora, precum și reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Alin 4 din același act normativ prevede că "Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplica în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre.";
În temeiul actelor normative mai sus menționate, mandatarul SC Electrica Furnizare Transilvania Nord SA a emis în sarcina pârâtei facturile fiscale aferente perioadei aprilie 2010-iunie 2011, august 2011-decembrie 2011, depuse în copie la filele 7-52 din dosar, în care este inclusă și suma lunară de 80 lei, pe care pârâta o datorează reclamantei cu titlu de taxă legală pentru serviciul public de radiodifuziune. Parata nu a achitat contravaloarea acestor facturi, aspect pe care de altfel nu l-a contestat.
Din interpretarea textelor legale incidente in cauza se desprinde concluzia ca societățile comerciale cu sediul in România, inclusiv dezmembrămintele acestora fără personalitate juridică, si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine sunt considerate beneficiare ale serviciului public prestat de reclamanta si sunt ținute de obligația de plata a taxei lunara stabilita prin HG nr. 977/2003 si, in caz de neplata la scadenta, de obligația de plata a penalităților de întârziere.
Pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003 care vizează scutirea de la plata respectivei taxe.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC T. S. SRL a declarat apel și a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond să se dispună respingerea, ca nefondată, a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. R. DE R. (f. 2 și 22).
În motivare, în esență, se arată că prima instanță a dat o interpretare greșită textelor legale aplicabile în materie și că pârâtei îi lipsește calitatea de beneficiar al serviciilor reclamantei, astfel că nu există vreun temei legal pentru a i se pretinde acesteia plata taxei.
În drept au fost invocate disp. art. 411 pct. 2 Cod procedură civilă, art. 40 alin. 3 din legea nr.
41/1994.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat (f. 14).
În motivare se arată că apelanta are obligația legală de plată a taxei, nu figurează între categoriile exceptate de la plata acesteia și indiferent dacă a beneficiat sau nu de serviciile prestate datorează această taxă.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel și dispozițiilor art. 466-479, 481-482 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, republicată, se
înființează S. R. de R. și S. R. de Televiziune, ca servicii autonome de interes național, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, republicată prevede că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii
";, iar conform alin. 2 al aceluiași text de lege, cuantumul taxei pentru aceste servicii, pe categorii de plătitori, modul de plată și încasare a taxei, penalitățile de întârziere, precum și cazurile de scutire/exceptare de la plata taxei se determină și se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului.
De asemenea, prin disp. art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 s-a stabilit, în sarcina persoanelor juridice cu sediul în România, inclusiv filialelor acestora, precum și sucursalelor și celorlalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalelor sau reprezentanțelor din România ale persoanelor juridice străine, obligația de a plăti o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, iar cuantumul acestei taxe fiind stabilit în anexa H.G. nr. 977/2003, ce face parte integrantă din același act normativ.
Chiar dacă legalitatea acestor dispoziții a fost contestată prin mai multe hotărâri judecătorești, prin Decizia nr. 297/2004 a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 a fost respinsă cu motivarea că "obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective";, considerente au fost avute în vedere și prin pronunțarea Deciziei nr. 331/2006 a Curții Constituționale.
T., în acord cu cele reținute de instanța de fond, reține că pârâta este o persoană juridică și face parte din categoria societăților comerciale la care face referire art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, fiind ținută de obligația instituită prin aceste texte de lege, respectiv de a achita o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în cuantumul determinat de anexa Hotărârii de Guvern nr. 977/2003, astfel că susținerile apelantei cu privire la lipsa calității sale de beneficiar al serviciilor reclamantei, nu pot fi primite.
Pentru a fi exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, în conformitate cu disp. art. 3 (1^1) din HG nr. 977/2003 persoanele juridice menționate la alin. (1) au obligația de a depune la sediul Societății Române de R. o cerere însoțită de certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă suspendarea activității. De asemenea, conform alineatului (1^2) al art. 3 din același act normative, pentru a putea beneficia în continuare de exceptarea de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) au obligația de a depune o nouă cerere însoțită de actele doveditoare corespunzătoare, cu cel puțin 15 zile înainte de data expirării perioadei de exceptare de la plata taxei.
Pârâta nu a făcut vreo dovadă în sensul că ar fi exceptată de plata acestei taxe, în conformitate cu textul legal înainte aminit.
Mandatarul SC Electrica Furnizare Transilvania Nord SA a emis in sarcina pârâtei facturile fiscale aferente perioadei aprilie 2010-iunie 2011, august 2011-decembrie 2011, în care este inclusă și suma lunară pe care pârâta o datorează reclamantei cu titlu de taxă legală pentru serviciul public de radiodifuziune.
Parata nu a făcut dovada că a achitat contravaloarea acestor facturi, nici nu a contestat în fața primei instanțe existența și întinderea creanței reclamantei, susținând doar netemeinicia pretențiilor dat fiind că pârâta nu ar fi beneficiara serviciilor de radiodifuziune și televiziune.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar în probațiune că, în virtutea obligației legale mai sus menționate, pârâta datorează sumele pretinse.
În consecință, prin prisma argumentelor anterior expuse, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC T. S. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1664/_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC T. S. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1664/_ a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | |||
C. N. C. | C. | D. | B. | D. R. |
Red. C.D./_
Dact. B.D.R./_
Jud. fond. C. R. C.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 348/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 956/2013. Pretenții → |
|---|
