Decizia civilă nr. 688/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 688/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
C. pletul constituit din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător F. S. B. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent S. R. DE
R. împotriva Sentintei civile nr. 398/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., privind și pe intimat SC R. C. S., având ca obiect
Pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că este legal investită să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri alte cereri și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 3981/_, Judecătoria Cluj- Napoca a respins acțiunea formulată de reclamanta S. R. DE R. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. C. S.R.L. ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele
:
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alineatului următor,
"cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului";. În executarea acestei legi a fost emisă H.G. nr. 977/2003, care stabilește printre altele
cuantumurile lunare ale taxei pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata, modalitatea calculului penalităților de întârziere.
Prin Decizia nr. 607/2011 a Î.C.C.J.- Secția contencios Administrativ și Fiscal, a fost anulat art. 3 alin. 2 din HG nr.977/2003, potrivit căruia,
"persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune";, reținându-se că potrivit art. 40 alin. 3, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor două servicii publice, noțiunea de "beneficiar"; fiind atribuită atât în interpretarea oficială, cât și în interpretarea gramaticală, numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
Într-adevăr, din interpretarea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, rezultă că obligația de a plăti taxa pentru cele două servicii publice revine persoanelor juridice și celorlalte entități enumerate de art. 40 alin. 3, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Nu există niciun text în Legea nr. 41/1994 care să definească noțiunea de "beneficiar";, astfel că sensul acestei noțiuni nu poate fi decât acela de drept comun, ceea ce presupune ca persoana beneficiară să se folosească în concret de serviciul pus la dispoziție în mod direct. În altă ordine de idei, instanța reține că respingându-se excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1991, prin Decizia nr. 297/2004 a C.C.R., s-a reținut că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective. De asemenea aceleași considerente au stat la baza pronunțării și a Deciziei nr. 331/2006 a C.C.R.
Instanța constată că, într-adevăr, legislația europeană și recomandările europene privitoare la taxa radio-tv permit statelor să stabilească plata unor asemenea taxe, chiar dacă plătitorul nu are calitatea de beneficiar, însa aceasta este doar o opțiune a statului membru, și nu o obligație.
În condițiile în care prin legea fundamentală nu s-a impus plata unei taxe radio pentru servicii de radio și televiziune, independent de existența calității de beneficiar, legiuitorul constituțional prevăzând reglementarea domeniului prin lege organica, art. 31 alin. 5 din Constituția României urmează a fi interpretat in favoarea destinatarilor acestui text.
Or, coroborând prevederile legii cu cele constituționale, observând că art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 a fost anulat, văzând și Decizia nr. 297/2004 a C.C.R. instanța apreciază că nu poate fi percepută o taxă pentru servicii de radiodifuziune de plano, ci doar persoanelor față de care s- a făcut dovada că sunt beneficiarii serviciului. Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a beneficiat în concret de serviciul de radiodifuziune, solicitarea ca aceasta să plătească taxa radio este neîntemeiată. Astfel, instanța arată că, reclamanta s-a limitat a depune la dosar o serie de facturi fiscale emise de S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. (f. 9-32), neînsușite în nici un fel de pârâtă, în lipsa aplicării ștampilei sau a semnăturii, ori a existenței vreunui contract încheiat de pârâtă cu societatea de furnizare a energiei electrice.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta
, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Criticile au fost cuprinse în 3 puncte.
Nu s-a ținut seama de prevederile art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994 din care decurge în mod clar obligația de plată a taxei de radio și fără a se ține seama de decizia Curții Constituționale 297/2004 și decizia Î. 1930/2009. Din interpretarea acestor texte legale rezultă că toate persoanele juridice au prezumată calitatea de beneficiar. Curtea Constituțională a
clarificat problema obligativității plății taxei, indiferent de deținerea sau nu de receptoare.
Conform HG 977/2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de către societatea comercială " Electrica"; astfel în cât nu are relevanță dacă în ceea ce privește factura Electrica, în care apare și taxa radio, s-a aplicat sau nu ștampila pârâtei.
Rațiunea plății taxei de radio își găsește reglementarea constituțională în art. 31 din Constituția României care reglementează dreptul la informare. Obligația Statului de a asigura mijloace adecvate pentru realizarea dreptului la informare implică o cheltuială, iar cetățenii sunt obligați să contribuie la cheltuielile publice ale Statului.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, T. ul îl va admite pentru următoarele considerente:
Din analiza art. 40 alin.3 din Legea 41/1994, în vigoare la data pronunțării hotărârii, rezultă că persoanele juridice cu sediul în România au obligația de plată a unei taxe lunare pentru serviciul public de radiodifuziune în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Interpretarea acestui text legal este în sensul că legiuitorul a prezumat calitatea de beneficiar a persoanelor juridice cu sediul în România.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității acestui text legal prin decizia 297/2004 considerându-l constituțional.
Instanța constituțională a reținut că obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective.
Interpretarea coroborată a acestor texte legale duce, în opinia instanței, la interpretarea că sarcina probei este răsturnată față de dreptul comun când cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Această interpretare decurge din dispoziția legală care impune sarcina achitării taxei fiecărei persoane juridice cu sediul în România și a punctului de vedere al Curții Constituționale care prevede că este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază în diferite modalități de acest serviciu să o plătească.
per a contrario, este sarcina pârâtei de a proba că nu a beneficiat de acest serviciu.
În cauza de față, instanța de fond nu a administrat nicio probă în acest sens, mai mult, intimata necontestând în vreun fel că ar fi beneficiat mde acest serviciu, situație în care obligația de plată a respectivelor sume trebuia îndeplinită.
Nu poate fi primită, din această perspectivă, interpretarea instanței de fond în sensul că reclamanta este cea datoare să facă dovada că sunt beneficiarii serviciului și nici susținerea că între cele două părți nu există vreun contract încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, facturile emise nefiind însușite de pârâtă.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., instanța dând o interpretare greșită a legii procedurale.
Întrucât nu s-a contestat cuantumul sumelor solicitate, reținând și considerentele arătate anterior, T. ul în temeiul art. 312 alin.3, 4 C.pr.civ. va admite recursul declarat de SRR B. impotriva Sentintei civile nr. 398/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o modifica in sensul ca admite actiunea civila formulata de reclamanta S.
Române de R. B. impotriva paratei SC R. C. S. și va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 815,53 lei reprezentand taxa pentru serviciul public de radiodifuziune in cuantum de 719,42 lei aferenta perioadei ianuarie 2010-decembrie 2011 si 96,11 lei penalitati de intarziere pana la_ .
Cererea recurentei de obligare la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată întrucât nu s-a făcut dovada vreunei cheltuieli, acțiunea fiind scutită de plata taxelor de timbru.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de S. Române de R. B. impotriva Sentintei civile nr. 398/_ pronuntata in dosar nr._ al
J. i C. -N., pe care o modifica in sensul ca admite actiunea civila formulata de reclamanta SRR B. impotriva paratei SC R. C. S. si in consecinta:
Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 815,53 lei reprezentand taxa pentru serviciul public de radiodifuziune in cuantum de 719,42 lei aferenta perioadei ianuarie 2010-decembrie 2011 si 96,11 lei penalitati de intarziere pana la_ .
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, A. P. |
A.P. 20 Iunie 2013 Red./Dact. DT/LM 2 ex./_
Judecător fond: Ș. BIanca T. an
| ← Decizia civilă nr. 568/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 583/2013. Pretenții → |
|---|
