Decizia civilă nr. 274/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 274/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Completul este compus din:
Președinte: P. A., judecător
Judecător: C. N. C.
Judecător: DP, vicepreședinte Tribunal Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. I. DS , cu sediul în M. C., str. H., 94, județul H., împotriva sentinței civile nr. 4029 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. _
, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Instanța, potrivit prevederile art. 104 alin. 13 din Hotărârea C.S.M. nr.
387/2005 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor de judecată, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că: recursul este motivat, semnat, taxele judiciare dispuse în cauză au fost achitate - fila 20, precum și faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către intimata reclamantă - prin serviciul registratura instanței întâmpinare - împuternicire avocațială și în copie chitanța privind onorariu avocațial - fila24-27, 22,23, după care :
Instanța, apreciază că în raport obiectul cererii și a actelor depuse la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4.029 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanta SC
R. SRL, împotriva pârâtei SC I.C.R.A D. SA, pârâta fiind obligată la plata sumei de 30.355,67 lei, reprezentând debit de achitat conform facturii fiscale nr. AM 8LA5642524/_, precum și a dobânzii legale de la data înregistrării cererii,_, până la data achitării integrale a debitului. S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță cu nr. 2350 din data de_, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pârâta SC I.C.R.A D. SA., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 30.355,67 lei, echivalentul a 2.047.600 forinti, reprezentând debit de achitat conform facturii fiscale nr. AM 8LA5642524/_, precum și a dobânzii legale de la data scadenței, până la data achitării integrale a debitului.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de_ a încheiat cu B. V.
K. Ungaria, contractul de cesiune de creanță nr. 1, prin care cedentul i-a cesionat creanța împotriva pârâtei, conform facturii fiscale nr. AM 8LA5642524/_ . Suma cesionată reprezintă diferența neachitată aferentă facturii nr. AM 8LA5642524/_, în urma operațiunilor de retur a unor mărfuri efectuate de către SC Icra D. SA către societatea cedentă, constatate cu facturile nr. 3/_ și nr. 4/_ și o plată cash către cedentă efectuată în data de_ .
Analizând înscrisurile dosarului, instanța de fond a reținut că între pârâta SC Icra D. SA și societatea comercială B. V. K. Ungaria s-au desfășurat relații contractuale în urma cărora prima a vândut celei de-a doua, produse în valoare totală de 2.946.240 HUF. În acest sens a fost emisă factura fiscală nr. AM 8LA5642524/_ (f.10). Factura fiscală emisă de societatea comercială B. V.
K. Ungaria are forță probantă împotriva pârâtei, fiind acceptată de aceasta. Pârâta nu a negat faptul că produsele i-au fost livrate. Mai mult, la data de_ a achitat parte din produsele livrate, conform chitanței seria T nr. 1779566/_ (f.12).
Pârâta a invocat faptul că, nu a achitat debitul restant întrucât, au existat deficiențe calitative, confirmate de sancționarea sa de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor cu privire la aceste produse și restituire a unei cantități din acestea către vânzătoare.
Instanța a constatat că pârâta a returnat aceste produse societății comerciale
B. V. K. Ungaria, conform facturii fiscale nr.4/_, fără a semnala societății vânzătoare existența unor probleme calitative. Aceste aspecte au fost pentru prima oară aduse la cunoștința reclamantei, succesoare în drepturi a societății comerciale
B. V. K. Ungaria, la data convocării în vederea concilierii.
De asemenea, instanța a reținut faptul că sancționarea pârâtei a intervenit la un interval de doi ani de la livrarea mărfii, iar pârâta nu a făcut dovada existenței acestor deficiențe la data livrării produselor.
Ținând seama de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații
- iar debitorul în speță pârâta, nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. 1 teza finală C. proc. civ. - instanța a constatat că pârâta, deși a beneficiat de livrarea de produse din partea societății vânzătoare, până în prezent nu a achitat în integralitate contravaloarea produselor de care a beneficiat.
S-a reținut că la data de_, între societatea vânzătoare B. V. K. Ungaria și reclamantă a intervenit contractul de concesiune nr. 1/2012, prin care prima a cesionat celei de-a doua creanța împotriva pârâtei, în valoare de 2.047.600 HUF, conform facturii fiscale nr. AM 8LA5642524/_ . Cesiunea de creanță este un contract consensual, care produce efecte din momentul acordului de voință între cedent și cesionar. Pentru valabilitatea cesiunii de creanță nu este necesar
consimțământul debitorului cedat, în cazul de față al pârâtei SC I.C.R.A D. SA. Pentru ca cesiunea de creanță să fie opozabilă debitorului cedat, este necesar ca încheierea acestui contract să-i fie adusă la cunoștință. Or, cesiunea de creanță a fost notificată pârâtei la data de_ (f.18), astfel încât în prezent noul creditor al pârâtei, debitor cedat, este reclamanta.
Potrivit art. 43 Cod comercial, în vigoare la data încheierii relațiilor contractuale între B. V. K. Ungaria și pârâtă, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Instanța a apreciat că pârâta datorează reclamantei și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective. Având în vedere că reclamanta nu a indicat cuantumul dobânzii până la data introducerii acțiunii, pe de o parte în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru și pe de altă parte în vederea stabilirii valorii litigiului, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei dobânda legală începând cu data introducerii cererii, respectiv_ și până la data plății efective.
În baza art. 274 Cod proc. civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat(f. 24).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC ICRA D. SA, solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei în rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă. Recurenta a apreciat că instanța de fond a înlăturat în mod greșit apărările formulate, reținând că avea obligația de a dovedi că deficiențele reclamate existau la data livrării, ignorând astfel natura bunurilor ce au făcut obiectul vânzării și deficiențele constatate. S-a arătat că în cauză obiectul livrării l- a constituit două sortimente de vin îmbuteliat, iar apariția sedimentelor în sticlele de vin nu poate avea o cauză ulterioară îmbutelierii, aceasta fiind rezultatul unei insuficiente filtrări a băuturii alcoolice, operațiune ce se realizează de către producător. De asemenea schimbarea gustului este consecința folosirii unor dopuri necorespunzătoare, răspunderea pentru neconformitatea produsului revenind în tot cedentei B. V. K. . Recurenta a învederat că deficiențele au fost constatate din luna ianuarie 2011 motiv pentru care a returnat cedentei bunurile care le mai avea pe stoc, însoțite de o adresă în care a arătat cauzele returului, cedenta preluând fără obiecțiuni cantitatea respectivă. S-a menționat că o parte din vin a fost comercializat urmând ca partenerii comerciali să procedeze la restituirea acestuia, după care se va putea restitui și restul produselor neconforme producătorului. S-a apreciat că atâta timp cât cedenta nu și-a respectat obligația contractuală asumată de a livra produse corespunzătoare calitativ, poate fi invocată ca apărare neîndeplinirea corespunzătoare de către cedentă a obligațiilor sub forma excepției de neexecutare a contractului. Recurenta a menționat că deși motivele invocate constituie cazuri de modificare a sentinței, consideră că se impune trimiterea cauzei în rejudecare fiind necesară administrarea de probe noi, cum ar fi proba cu expertiza care ar putea să lămurească instanța cu privire la natura și cauza deficiențelor constatate de ANPC la produsele livrate.
Intimata reclamantă SC R. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, învederând în principal faptul că recurenta invocă o presupusă deficiență calitativă a mărfurilor livrate de către societatea cedentă, care
nu a fost dovedită a exista la momentul livrării produselor. S-a menționat că marfa respectivă s-a aflat în posesia recurentei după momentul livrării și aceasta avea obligația de a asigura condiții optime de păstrare, putând fi direct răspunzătoare pentru eventuala deteriorare sau alterare a vinului. S-a învederat faptul că cesiunea creanței a intervenit la mai bine de 1 an de la data scadenței facturii emise cu ocazia predării mărfii și în tot acest timp recurenta nu a depus diligențe pentru achitarea creanței sau restituirea mărfurilor. Referitor la deficiențele calitative s-a arătat că acestea au fost relevate doar după încheierea contractului de cesiune și notificarea lui, iar în privința distrugerii mărfii intervenite în data de 13 aprilie 2012 s-a apreciat că această operațiune s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale în condițiile în care recurenta pârâtă nu a adus la cunoștința reprezentanților ANPC că nu este proprietara vinului, atâta timp cât nu-l achitase. Intimata reclamantă a arătat că în mod nejustificat s-a invocat în recurs excepția neexecutării contractului, atâta timp cât nu a fost invocată la fondul cauzei potrivit art. 115 Cod procedură civilă. S-a menționat că există mai multe condiții pentru ca această excepție să poată fi invocată, cum ar fi ca obligațiile reciproce ale părților să-și aibă temeiul în același contract, neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepția.
Analizând recursul formulat prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 304/1 Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
T. constată că între recurenta-pârâtă SC Icra D. SA și intimata societatea comercială B. V. K. Ungaria s-au desfășurat relații contractuale în urma cărora recurenta a cumpărat produse în valoare totală de 2.946.240 HUF. În acest sens a fost emisă factura fiscală nr. AM 8LA5642524/_ (f.10).
Astfel cum a reținut instanța de fond, factura fiscală emisă de societatea comercială B. V. K. Ungaria are forță probantă împotriva pârâtei, fiind acceptată de aceasta. De altfel, recurenta pârâta nu a negat faptul că produsele i-au fost livrate, iar în data de_ a achitat parțial produsele livrate, respectiv suma de 800.000 HUF conform chitanței seria T nr. 1779566/_ (f.12).
În data de 17 ianuarie 2012 societatea B. V. K. Ungaria a cesionat creanța în favoarea intimatei reclamante SC R. SA, în sumă totală de 2.047.600 HUF, reprezentând diferența neachitată de către recurenta-pârâtă. Contractul de cesiune a fost notificat recurentei-pârâte în data de 08 februarie 2012.
Având în vedere că în urma concilierii creanța nu a fost recuperată, intimata reclamantă a formulat acțiune împotriva pârâtei, solicitând obligarea la plata sumei de 2.047.600 HUF. În afară de suma de 800.000 HUF achitată de către recurenta pârâtă în data de 08 iulie 2010, din totalul creanței de 2.946.240 HUF au fost scăzute sumele de 41.400 HUF și 57.240 HUF reprezentând valoarea mărfii returnate de către recurenta pârâtă cedentei B. V. K. Ungaria în datele de 3 octombrie 2010 și 17 ianuarie 2011.
T. constată că apărările invocate de recurenta - pârâtă în întâmpinarea formulată, reiterate în motivele de recurs, au fost înlăturate în mod corect de către instanța de fond. Susținerea recurentei-pârâte că neachitarea mărfii s-a datorat calității necorespunzătoare a vinului livrat de cedenta B. V. K. Ungaria nu a fost confirmată de niciun mijloc de probă. Pârâta nu a solicitat în fața instanței de
fond administrarea unor mijloace de probă pentru a dovedi temeinicia susținerilor, apreciind că returnarea parțială a produselor cumpărate și preluarea lor de către vânzător este suficientă pentru a dovedi că acestea nu corespundeau calitativ. Înscrisurile depuse de pârâtă în probațiune nu fac dovada că acesta a constituit motivul returnării mărfii și nu relevă astfel cum a reținut prima instanță faptul că deficiențele calitative au existat la momentul livrării mărfii și că au fost aduse la cunoștința vânzătorului. Singurul înscris din care rezultă că recurenta pârâtă a invocat calitatea necorespunzătoare a vinului este cel emis ca răspuns al invitației la conciliere de către intimata reclamantă, stabilită pentru data de 1 martie 2012, la un interval de aproximativ 1 an și jumătate de la data preluării mărfii.
Referitor la faptul că reprezentanții ANPC au constatat nereguli calitative și au dispus distrugerea cantității de vin care se afla în depozitul recurentei-pârâte, nu poate fi omis faptul că această constatare a intervenit în data de 2 mai 2012, la doi ani după preluarea mărfii. În aceste condiții aprecierea instanței de fond referitoare la faptul că nu s-a dovedit calitatea necorespunzătoare a produselor preluate la momentul livrării este întemeiată, recurenta - pârâtă fiind obligată în mod legal și temeinic la plata în favoarea intimatei-reclamante, în calitate de cesionar, a sumei de 30.355,67 lei, reprezentând debit de achitat conform facturii fiscale nr. AM 8LA5642524/_, precum și a dobânzii legale de la data înregistrării cererii,_, până la data achitării integrale a debitului
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate de pârâta SC ICRA D. SA, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 4029 din_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC ICRA D. SA împotriva sentinței civile nr. 4029 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
P. A. C. C. | -N. D. | P. | C. -P. E. |
Red./Dact. A.P./ 2 ex/_ / Jud. Fond E. R. U. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 568/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 75/2013. Pretenții → |
|---|
