Decizia civilă nr. 1138/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1138/R/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent S. B. P. S.
D. împotriva sentinței civile nr. 672/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat R. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, av. Ana M. B., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar taxa judiciară de timbru de 853 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Reprezentanta recurentei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată ( la fond- onorariu avocațial și taxă de timbru, iar în recurs taxa de timbru). Arată că, în speță, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a intimatului, intimatul procedând la radierea din CF a dreptului de proprietate al recurentei. Mai arată că intimatul a primit în baza Legii 18/1991 o formă de despăgubire.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 672/_, Judecătoria Dej a respins acțiunea civilă pentru despăgubiri formulată de reclamanta S. B. Prod Impex
S.R.L
împotriva pârâtului R. V.
j, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
În anul 2004, pe rolul Judecătoriei D. se soluționează dosarul cu nr.3299/2004, privind acțiunea în prestație tabulară promovată de reclamantă și numitul Federiga F. în contradictoriu cu S. Agrocom S.A. Cluj și numitul R.
V., ultimul cu domiciliul necunoscut, citat prin publicitate în calitate de proprietar de teren înscris în cartea funciară, persoană ce se va dovedi că este tatăl pârâtului R. V. . S-a pronunțat sentința civilă nr.2308/2004 în baza căreia societatea reclamantă și cotitularul acțiunii și-au înscris dreptul de proprietate asupra mai multor imobile - terenuri și edificii cumpărate de la S. Agrocom S.A. Cluj - în cartea funciară.
Deoarece în recursul declarat peste termen de către pârâtul R. V. în calitate de moștenitor s-a constatat lipsa capacității procesuale de folosință a tatălui acestuia, cu același nume, chemat în judecată deși era decedat, Tribunalul
Cluj pronunță decizia civilă nr.410/R/2005 în dosarul nr.342/2005, prin care modifică sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii urmare a admiterii excepției discutate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În anul 2006 reclamanta promovează o acțiune cu același obiect, soluționată de Judecătoria Dej în dosarul nr.170/2006, de această dată în contradictoriu cu S. Agrocom S.A. Cluj și pârâtul din prezenta cauză, R. V. . S-a pronunțat sentința civilă nr.498/2008, în baza căreia reclamanta și-a înscris ulterior în C.F. dreptul de proprietate asupra acelorași imobile terenuri și construcții.
Este de menționat faptul că în cursul acestui nou proces, pârâtul obține într- un alt dosar sentința civilă nr.779/2005 (f.32) prin care Judecătoria Dej dispune radierea dreptului de proprietate al reclamantei înscris în C.F. asupra imobilelor cu pricina în baza sentinței civile nr.2308/2004.
Văzând lucrările dosarului Judecătoriei D. nr.170/2006 ( finalizat prin sentința civilă nr. 498/2004, f.228 și urm.) se observă faptul că pârâtul s-a opus pretențiilor reclamantei, considerând că este îndreptățit să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului litigios, în baza cererii depuse conform Legii nr.247/2005 la nivelul Comisei locale de fond funciar D. sub nr.76/2005, ținând seama de prevederile art.6 pct. 2^1 din Legea nr.1/2000, modificată prin Legea nr.247/2005, pentru a primi în natură o parte din terenul în suprafață de 5,39 ha neafectat de construcțiile S. Agrocom S.A Cluj, vândute reclamantei și celuilalt cumpărător, entitate pe seama căreia s-a emis în anul 1996 un certificat de atestare a dreptului de proprietate, personal fiind interesat de suprafața de 4.372 m.p. identificată prin expertiza efectuată în dosarul nr.3625/2004 al Judecătoriei D., ca parte din terenul proprietatea tabulară a tatălui său - Dr. R. V., înstrăinată împreună cu edificiile prin act încheiat sub semnătură privată.
Așa fiind, în niciun caz nu se poate imputa pârâtului vreo culpă în exercitarea drepturilor sale procedurale, în raport de prevederile art.723 Cod procedură civilă. Aceasta deoarece, el nu a făcut altceva decât să se apere în condiții de legalitate, atât cu ocazia primului proces, pierdut de reclamantă din vina sa, prin chemarea unei persoane decedate în judecată, deși cu o simplă diligență pe lângă reprezentanții comisiei locale de fond funciar putea să afle acest lucru și faptul că există un moștenitor în persoana pârâtului cu același nume, cât și în procesul de rd.2, când pârâtul și-a făcut apărările în calitate de moștenitor al titularului de C.F., prin prisma drepturilor pe care considera că le are după autorul său asupra unei părți din terenurile litigioase.
Prin urmare, este un nonsens ca reclamanta să-l acuze pe pârât de exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale, cât timp ea a fost cea care și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate în baza unei sentințe modificate ulterior în recursul pierdut din culpa sa, cu cheltuieli de judecată, și care pierde tot astfel procesul privind acțiunea pârâtului de rectificare a cărților funciare ( cu menționarea faptului că reclamanta a rămas înscrisă în C.F. și după procesul de rectificare, drept proprietara imobilelor, deoarece sentința prin care s-a dispus radierea nu s-a operat - a se vedea considerentele sentinței civile nr.498/ 2004,
f.228 și urm.).
În privința tuturor proceselor, inclusiv ultimul câștigat de reclamantă, de vreme ce pârâtul și-a exercitat cu bună credință drepturile procedurale, nefiind semnalat în concret nici un abuz în raport de scopul pentru care ele sunt recunoscute, aspect valabil cu ocazia fiecărei judecăți, în atare situație nu poate fi obligat să achite despăgubiri reclamantei, de nici un fel și cu atât mai puțin sume de plată născute din obligații ulterioare finalizării proceselor, precum costul documentației cadastrale și cel al taxelor plătite statului necesare pentru operarea în cartea funciară a ultimei sentințe de întabulare, cheltuieli care cad în sarcina beneficiarului ca regulă generală, în lipsă de convenție contrară.
Pe de altă parte, s-a constatat că nici unul din înscrisurile depuse, respectiv factura nr.122/2012 și chitanța nr.136/ 2012 (f.7), ambele emise de P.F.A. Czira David L., plus factura și chitanța de plată a sumei 10.099 lei, emise de O.C.P.I. Cluj la data de_ (f.8,9), la care se adaugă adeverința nr.15984/_, emisă
de Primăria Municipiului D. privind plata de impozite pentru terenuri și clădiri în str.Vâlcele f.n. între anii 2009 - 2011, nu fac dovada că acele sume au fost achitate în legătură cu imobilele pentru care părțile s-au judecat în procesele anterioare.
Tot astfel, nu s-a dovedit împrejurarea că imobilele au fost folosite cu acordul pârâtului de alte persoane decât reclamanta, sau că bunul mers al societății a avut de suferit din pricina unor fapte culpabile comise în dauna sa de către pârât.
Or, cel ce face o propunere înaintea instanței, trebuie să o și dovedească.
În considerarea celor expuse, nefiind întrunite cumulativ în persoana pârâtului condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie ilicită, relativ la existența abuzului de drepturi procedurale și vinovăția sa exclusivă în comiterea acestuia, inclusiv a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită și sumele pretinse la plată, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. B. P.
S. D.,
solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivarea cererii învederează instanței că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale atât în baza art. 998 - 999 Vechiul cod civil cât și în baza art. 1349 și 1357 Noul Cod civil.
În ceea ce privește fapta ilicită arată că nu poate fi reținută împrejurarea că primul proces intentat împotriva pârâtului a fost pierdut din culpa reclamantei atâta timp cât acesta nu mai avea nici un drept asupra terenului cumpărat de reclamantă, cererea sa formulată în temeiul Legii fondului funciar fiind soluționată în sensul propunerii de acordare de despăgubirilor.
Chiar dacă s-ar admite contrariul fapta ilicită a constat în rectificarea primei întabulări cu toate că știa că era deschis cel de-al doilea proces de întabulare, proces în care a tergiversat exagerat soluționarea dosarului formulând excepții de nelegalitate în privința certificatului de atestare a promitentului vânzător.
Drept urmare, sunt incidente prev. art. 723 C.pr.civ. privind abuzul procesual.
Pe durata soluționării celei de-a doua acțiuni reclamanta a fost lipsită de exercitarea dreptului de proprietate neputând obține un credit bancar, situație care i-a afectat activitatea.
Referitor la prejudiciu, în temeiul celei de-a doua sentințe de întabulare a procedat din nou la înscrierea dreptului de proprietate suportând contravaloarea lucrării cadastrale și a taxelor de cadastru și întabulare.
Totodată pe durata soluționării noului litigiu a suportat impozitul aferent terenurilor și construcțiilor, fără a putea exercita efectiv dreptul de proprietate.
În ce privește raportul de cauzalitate este clar că reclamanta a suferit prejudiciul pretins tocmai din cauza faptelor ilicite ale pârâtului, săvârșite cu vinovăție.
În drept, se invocă prev. art. 299 și urm., 304 pct. 7 și 9, 312 și 274 Cod pr.
civ.
Intimatul, deși legal citat, nu și-a exprimat poziția procesuală
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept
invocate, tribunalul îl va respinge în baza art. 312 coroborat cu 304 ind. 1 C.pr.civ pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă formulată de către reclamantă se fundamentează pe faptele ilicite ale pârâtului care a promovat recurs peste termen împotriva primei sentințe prin care reclamantei i s-a validat antecontractul de vânzare-cumpărare, cale de atac în urma căreia sentința fost desființată, fiind nevoită astfel să promoveze o nouă acțiune de validare, între timp pârâtul procedând la rectificarea cărții funciare, prin radierea dreptului de proprietate înscris în baza sentinței desființate.
Reclamanta apreciază că o asemenea conduită este calificabilă ca fiind abuzivă din perspectiva prevederilor art. 723 C.pr.civ.
T. ul apreciază însă că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale stabilite de art. 998-999 Cod civil atâta timp cât rectificarea cărții funciare a fost determinată de desființarea sentinței judecătorești care a stat la baza
întabulării, fiind irelevantă îndreptățirea sau nu a pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legii fondului funciar.
Atâta timp cât instanța de recurs a apreciat că pârâtul în prima cauză nu a fost legal citat, fiind parte împrocesuată în dosar, susținerile recurentei privind abuzul de drept sunt neîntemeiate.
De asemenea, este lipsit de semnificație juridică faptul că pârâtul a procedat la rectificarea cărții funciare în contextul în care era pe rol cel de-al doilea dosar, neavând obligația de a aștepta soluționarea acestuia din urmă, raportat la împrejurarea că înscrierea nu era valabilă, acesta, prin apărările formulate în cea de-a doua cauză încercând să paralizeze întabularea dreptului de proprietate al reclamantei, considerându-se îndreptățit la restituirea terenului.
Drept urmare, pârâtului nu îi poate fi imputată suma reprezentând contravaloarea expertizei cadastrale și a taxelor de întabulare și nici impozitul achitat pe durata soluționării noului litigiu, cu atât mai mult cu cât recurenta nu era proprietara imobilului .
S-a invocat în cuprinsul motivelor de recurs faptul că pârâtul a avut o conduită abuzivă în cel de-al doilea dosar, prin invocarea excepției de nelegalitate și a altor motive de amânare, însă acestea nu au fost invocate în motivarea în fapt a cererii, fiind astfel inadmisibile în recurs conform art. 316 coroborat cu 294 alin.1 C.pr.civ..
Chiar dacă s-ar face abstracție de acest aspect, tribunalul apreciază că prejudiciul astfel produs nu poate fi cuantificat prin raportare la cheltuielile de întabulare și impozitul aferent imobilului, plata acestora nefiind determinată de conduita abuzivă a pârâtului în cel din urmă proces, ci de desființarea primei sentințe așa cum s-a arătat anterior.
Față de cele ce preced, tribunalul va menține soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. B. P. S. D. împotriva sentinței civile nr. 672/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
Red.dact.O.T./C.Ț.
2 ex/_
Jud.-fond. I. C. G. - Judecătoria Dej
| ← Decizia civilă nr. 715/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 555/2013. Pretenții → |
|---|
