Decizia civilă nr. 275/2013. Partaj judiciar

Comentarii

0

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 275/R/2013

Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: C. N. JUDECĂTOR: M. L. B. JUDECĂTOR: C. I.

GREFIER: V. V.

S-a luat în examinare, după recalificarea căii de atac, recursul civil declarat de pârâții R. I. și R. I. - continuat pentru pârâta def.R. I. de succesorul acesteia T. V. -I. împotriva sentinței civile nr.12601 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Rădăcină F. pentru pârâții recurenți R. I. și T. V. -I. succesorul pârâtei defuncte R. I., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 5, pentru reclamanții intimați D. A. și D. F. M. se prezintă avocat D. O. A., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 45, lipsă fiind toate părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul reclamanților intimați, avocat D. O. A., solicită amânarea cauzei întrucât apreciază că între certificatul de moștenitor depus la dosar și documentele ce există la cartea funciară există o inadvertență, motiv pentru care solicită a fi depuse la dosar toate actele ce au stat la baza emiterii actului de moștenitor.

Față de cererea formulată, reprezentantul recurenților, avocat Rădăcină F., arată că nu se opune acesteia, apreciind necesară atașarea dosarului de întabulare care conține actele ce au stat la baza emiterii certificatului în discuție.

Tribunalul, după deliberare, invocă din oficiu și pune în discuția reprezentanților părților ca motiv de casare de ordine publică lipsa capacității de folosință a pârâtei R. I., raportat la momentul decesului survenit, respectiv martie 2012 și data pronunțării hotărârii atacate, și anume decembrie 2012.

Reprezentantul reclamanților intimați, avocat D. O. A., arată că nu mai insistă în cererea de amânare a judecății cauzei și nu are cereri prealabile soluționării recursului.

Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul pârâților recurenți, avocat Rădăcină F., solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Bistrița și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Reprezentantul reclamanților intimați, avocat D. O. A., arată că nu se opune admiterii recursului și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr.12601 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă principală formulată de reclamanții D. A. și D. F. -M., împotriva pârâților R. I., R. I., B. DS, extinsă ulterior și față de pârâții R. I., P. M., B. Ș., N. I., R. V., L. A., L. M., M. A., C. M., B. DS ,

S. L., B. N. ca fiind întemeiată; s-a admis, în parte, acțiunea reconvențională formulată de pârâții R. I. și R. I. și în consecință: s-a dispus sistarea stării de indiviziune aspra imobilului teren în suprafață de 5.526 mp., situat în B., situat în intravilanul localității P. B., str. S. II, înscris în CF 25397 P. B. (nr. vechi 43), cu nr. top. 114/2 și 119, prin formare de 2 loturi în natură, potrivit cotelor de proprietate înscrise în CF, și atribuirea acestora conform variantei nr. II

din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul P. Viorel, astfel: I. Lotul nr. 1 compus din terenul în suprafață de 1.776 mp., cu nr. top. noi 114/2/1 și 119/1 se atribuie reclamanților D. A. și D. F. -M. ;II. Lotul nr. 2 compus din terenul în suprafață de 982 mp., cu nr. top. noi 114/2/2 și 119/2 se atribuie pârâților R. I. și R. I., urmând ca diferența de 2.768 mp. teren să rămână în favoarea celorlalți coindivizari; s-a constatat că pârâții R.

I. și R. I. au edificat pe lotul lor de teren o casă de locuit în regim de înălțime PM compusă din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 hol, 1 debara la parter și 2 camere, 1 baie, 1 hol la mansardă, cu suprafața locuibilă de 74 mp; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea părților asupra loturilor astfel atribuite, cu localizarea casei de locuit pe suprafața de 149 mp. teren, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul P. Viorel - varianta nr. II, act ce face parte integrantă din prezenta sentință; s-a respins capătul de cerere privind atribuirea de loturi conform partajului amiabil, respectiv folosinței actuale, formulat în cadrul acțiunii reconvenționale, ca fiind neîntemeiat; s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată în întregime.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Asupra imobilului teren în suprafață de 5.526 mp., situat în B., situat în intravilanul localității P. B., str. S. II, înscris în CF 25397 P. B. (nr. vechi 43), cu nr. top. 114/2 și 119, sunt coproprietari tabulari, în indiviziune, reclamanții D. A. și D. F. -M., în cotă de 9/28 părți împreună, pârâtul B. DS, în cotă de 1/28 părți și numiții B. I. și R. I.

, în cotă de 2/28 părți fiecare, B. F., n. M., în cotă de 14/28 părți (f.5-6).

Reclamanții au dobândit calitatea de coproprietari ai imobilului menționat în anul 2004, cu titlu de cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1153/_ de Biroul notarului public Drăguț M., având ca obiect cotele indivize de 9/14 părți din cota de 1/2 părți (reprezentând suprafața de 1.776 mp.) aparținând vânzătorilor M. A. și M. Inocențiu Claudiu (f.121)

Pentru sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul teren, în cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare, ocazie cu care expertul P. Viorel a făcut propuneri de partajare a terenului în două variante, varianta nr. I potrivit folosinței actuale și varianta nr. II potrivit cotelor de proprietate înscrise în CF, pentru fiecare din ele întocmind planuri de amplasament și delimitare a imobilelor (f.107-123, 126-137).

În aplicarea principiului reglementat de art.728 C.civ., potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, și ținând seama de criteriile prevăzute la art. 6739C., în considerarea art. 6735alin. 2 C., instanța de fond a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenului arătat potrivit variantei nr. II a raportului de expertiză, prin formarea de 2 loturi în natură, un lot cu suprafața de 1.776 mp., cu top. noi 114/2/1 și 119/1 pentru reclamanți și un lot cu suprafața de 982 mp., cu nr. top. noi 114/2/2 și 119/2 pentru pârâții R. I. și R. I., urmând ca diferența de 2.768 mp. teren să rămână în favoarea celorlalți coindivizari, sens în care va admite în întregime acțiunea principală și în parte cererea reconvențională formulată de pârâții R. I. și R.

I. .

La alegerea variantei de partajare s-a avut în vedere mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia dintre coproprietari, care nu poate fi compensată în bani, nici măcar parțial, atunci când imobilul este comod partajabil în natură și asigură formarea de loturi utilizabile în condiții normale, raportat la natura lui, cu respectarea întinderii drepturilor tabulare ale fiecărui copărtaș, îndeplinirea acestor condiții fiind reflectată, în speță, în varianta nr. II a raportului de expertiză întocmi de expertul P. Viorel.

Varianta nr. I solicitată de pârâții R. I. și R. I. nu poate fi primită întrucât ar determina o diminuare semnificativă a suprafeței de teren corespunzătoare cotei-părți dobândită de reclamanți prin cumpărare. Pretinsa vânzare a unei părți din imobilul în litigiu de către antecesorii părților, B. F. și B. G., în timpul vieții lor, nu poate fi reținută date fiind considerentele ce succed.

Din analiza comparativă a înscrierilor efectuate succesiv în CF 43 P. B. (actualmente CF 25397) și CF 602 P. Bîrgăului rezultă că imobilul cu nr. top. 114/2 și 119 a fost transcris în CF 43 P. B., în anul 1921, din CF 1012 P. B., conform mențiunilor de sub B 1, fără a suferi vreo dezmembrare până la această dată, astfel că imobilul din CF 602 P. B. cu nr. top 127 nu poate proveni din CF 43 P. Bîrgăului. Toate actele de dispoziție înscrise în CF 43 P. B. au fost încheiate de către o parte dintre moștenitorii defunctei B. F. (sau

urmașii lor) și au vizat transmiterea cotelor-părți deținute de aceștia către M. A., ori către aceasta și soțul său, M. Inocențiu Claudiu .

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 112/1965, invocat de pârâți (f.146), numiții B. F. a și B. Ș. au înstrăinat întreg imobilul cu nr. top 127, dobândit cu titlu de donație și moștenire, acesta având categoria de folosință grădină în intravilan și o suprafață de 3.600 mp., ceea ce ar fi impus diminuarea faptică a suprafeței terenului în litigiu cu mult peste jumătate în raport cu cea evidențiată în cartea funciară. Ori, prin expertiza topografică efectuată în cauză, nu fost evidențiată nicio neconcordanță în privința întinderii terenului, suprafața reală fiind identică cu cea înscrisă în cartea funciară.

Mai mult, după cum reiese din schița medalion CF anexată expertizei topografice (f.115) cele două imobile nu se învecinează, aflându-se situate la o distanță considerabilă unul de celălalt, în zone diferite și bine delimitate printr-o arteră de circulație. Această împrejurare este confirmată și prin planul de ansamblu întocmit de expertul P. Viorel (f.109, 110) din care rezultă că între vecinii imobilului nr. top. 114/2 și 119 nu figurează și proprietarii celui cu nr. top. 127.

Nici teza partajului amiabil invocată de pârâți nu poate fi primită deoarece defunctul B. G. nu a fost coproprietar asupra imobilului în discuție, irelevantă fiind astfel orice referire la modalitatea de partajare a averii acestuia. Apoi, defuncta B. F., n. M., a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 părți din acest imobil, cu titlu de moștenire, conform mențiunilor de sub B 3, cotă dobândită ulterior, cu același titlu, de moștenitorii săi evidențiați sub B 4-11, conform certificatului de moștenitor nr.190/1984 (f.119). Cealaltă cotă de 1/2 părți din imobil a fost dobândită de aceeași defunctă, prin uzucapiune, conform mențiunilor de sub B 12, constituind și la această dată proprietatea sa tabulară. Înscrierile ulterioare din CF atestă faptul că o parte dintre moștenitorii acestei defunctei, sau urmașii lor, au încheiat acte autentice de dispoziție (vânzări, donații) cu pârâta M. A., ori cu aceasta și soțul său, M. Inocețiu Claudiu, având ca obiect cotele-părți dobândite prin moștenire, fiind astfel exclusă teza intervenirii pretinsului partaj amiabil. Cota de 9/28 părți ce a revenit în final soților M., în această modalitate, a fost transmisă apoi reclamanților, prin contractul de vânzare-cumpărare mai sus amintit.

Pe de altă parte, nici probatoriul testimonial administrat nu este de natură să confirme teza partajului amiabil intervenit între toți moștenitorii defunctei B. F. . Astfel, martorul Vlad G. (f.91) a făcut vorbire despre o împărțire a terenurilor realizată de B. G. între copii săi, în timpul vieții sale, neavând cunoștință de modalitatea în care ar fi fost partajată averea defunctei B. F. . Partajarea folosinței la care s-a referit acest martor a vizat "terenul ce a revenit mamei reclamantului";, R. I., evident fiind vorba despre cota-parte deținută de aceasta (2/28), așa cum s-a concretizat ulterior, în anul 2011, prin actul notarial ce a stat la baza intabulării dreptului de proprietate asupra respectivei cote în favoarea pârâtului R. I. (f.29).

Totodată, martorul M. an I. (f.145) a arătat în depoziția sa că a măsurat terenul pe care l-au împărțit R. I. și B. Constantin, în urmă cu 18 ani, precizând că "nu a văzut extrasele de CF și nu știe cine sunt coindivizarii terenului în discuție";. Cu toate că a mai trecut prin zonă și a observat că există un gard între proprietăți, martorul nu a putut preciza dacă amplasamentul lui este identic cu cel al țărușării realizată în urmă cu 18 ani.

Cum, raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu se poate concluziona că pârâții au dobândit o suprafață de teren mai mare decât cea aferentă cotei-părți ce a aparținut autoarei lor, R. I. (2/28 părți) și cotei-părți dobândită prin actul autentic de vânzare- cumpărare din_ (1/28 părți), modalitatea de partajare nr. I solicitată de aceștia nu poate fi însușită, și pe cale de consecință se respinge capătul de cerere privind atribuirea de loturi conform partajului amiabil, respectiv folosinței actuale, formulat în cadrul acțiunii reconvenționale, ca fiind neîntemeiat.

S-a constatat totodată că în baza autorizației de construire eliberată în anul 1987, pârâții R.

I. și R. I. au edificat pe lotul lor de teren o casă de locuit în regim de înălțime PM compusă din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 hol, 1 debara la parter și 2 camere, 1 baie, 1 hol la mansardă, cu suprafața locuibilă de 74 mp., evidențiată în cuprinsul notei de constatare nr. 708/_ eliberată de Primăria comunei P. B. (f.29).

În considerarea dispozițiilor art. 20, art. 22 din Legea 7/1996, republicată, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea părților asupra loturilor atribuite mai sus, cu localizarea casei de locuit pe suprafața de 149 mp. teren, conform variantei II a raportului de

expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de expertul sus indicat, act ce va face parte integrantă din prezenta sentință.

În aplicarea art. 276 C. cheltuielile de judecată suportate de părți au fost compensate în întregime.

În drept, sentința s-a întemeiat pe dispozițiile legale sus invocate și ale art. 480 C.civ., art.

728 și urm. C.civ., 673¹și urm. C.

Împotriva hotărârii expuse au declarat apel pârâții R. I. și R. I. , solicitând instanței admiterea acestuia in temeiul art. 312 pct. 2, rap. la art 304 ind.l, cp.civila si, în principal, in temeiul disp. art. 312 pct. 4 cod proc.civila - casarea hotărârii atacate si, fie reținerea cauzei spre rejudecare fie trimiterea spre rejudecare instanței care a judecat fondul litigiului, cu propunere de completare a expertizei efectuate de expertul P. Viorel, in sensul de a preciza daca diferența de teren de 2.768 mp se regăsește in vecinătatea loturilor măsurate, de cine este ocupata; totodată, in situația in care va concluziona ca nu exista diferența de suprafața, sa faca propunere de reducere a suprafeței din c.f. la suprafața măsurata de 2.758 mp si sa faca propunere de sistare a stării de indiviziune, pornind de la suprafața reala măsurata. În subsidiar, in temeiul disp. art. 312 pct. 3 cod procedura civila -modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii in parte a acțiunii principale, admiterii cererii reconventionale formulate de subsemnații R. I. si I.

, in sensul de a dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din c.f. 25397 P. B. (nr. vechi 43), nr. top. 114/2, 119,conform folosinței actuale si intabularea drepturilor astfel dobândite in c.f. - potrivit variantei I din raportul de expertiza întocmit de expertul P. Viorel, cu cheltuieli de judecata, pentru următoarele motive.

Din cuprinsul raportului de expertiza intocmit de expertul P. Viorel se desprinde concluzia clara ca "suprafața de teren reala" măsurata totalizează 2.758 mp, fara a preciza unde se găsește diferența de teren inscrisa in c.f., respectiv 2.768 mp. De altfel, reclamanții insisi declara ca au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 9/28 parti din anul 2004, aspect ce rezulta și din coala funciara depusa la dosar insa nu fac nicio mențiune cu privire la o suprafața de teren care nu s-ar afla in posesia lor, ei solicitând doar ieșirea din indiviziune, fara a solicita vreo revendicare a unei suprafețe de teren, ei insisi fiind convinși la momentul pornirii acțiunii ca folosesc suprafața corespunzătoare cotei lor de proprietate indiviza; terenul folosit de aceștia a fost de la momentul cumpărării ingradit pe toate laturile si de la acel moment si pana in prezent, mejdia dintre terenul lor si al apelanților a ramas nemodificata. Odată cu identificarea făcuta de expert, a reieșit ca, potrivit suprafeței înscrise in c.f., reclamanții ar avea dreptul la o suprafața mai mare, de 1.776 mp, iar in realitate, folosinta lor este de 1163 mp. Totodată, expertul a precizat ca paratii folosesc 1.595 mp iar, potrivit cotelor de proprietate, ar fi îndreptățiți la 982 mp. In opinia pârâților, expertiza este incompleta intrucat nu se precizează unde se regăsesc cei 2.768 mp - realitatea va dovedi ca cei 2.768 mp nu se regăsesc in posesia niciunei alte persoane, suprafața reala din c.f. 25397 P. B. fiind doar de 2758mp, atat cat a măsurat expertul. Vecinii terenului apelanților poseda terenurile dobândite din alte cârti funciare, nicidecum din c.f. 25397, astfel ca, aproape l/2 din suprafața inscrisa in c.f. nu exista. Expertul ar fi trebuit sa identifice intreaga suprafața, sa stabilească limitele c.f.-ului in litigiu si, numai dupa ce concluziona ca suprafața din c.f. exista si in realitate, putea sa pornească la stabilirea in concret a loturilor ce revin fiecărui copartajant. Ori, in expertiza efectuata, desi expertul face de doua ori precizarea ca terenul folosit depârâți si de reclamanți reprezintă "suprafața de teren reala", nu face niciun fel de mențiuni cu privire la restul suprafeței din cartea funciara. Nu se poate stabili intinderea in mp a cotei de coproprietate indiviza decât dupa ce se măsoară întregul corp de avere, se constata ca suprafața din c.f. este intacta, are corespondent in realitate, dupa care se stabilește întinderea fiecărui lot de teren.

Apreciază ca s-ar impune, totuși, trimiterea spre rejudecare, ocazie cu care instanța sa stabilească daca paratul B. D. -S. este una si aceeași persoana cu paratul B. D. -S. intrucat in localitatea P. B., la nr. adm. 346 nu locuiește nicio persoana cu acest nume iar la nr. adm. 400 locuiește doar paratul B. DS . Acesta a fost chemat in judecata atat in nume propriu, având in vedere inscrierea de la poziția 3 din c.f., cat si ca moștenitor al proprietarei tabulare B. F.

, alături de sora acestuia, S. L. .

Reclamanții intimați D. A. și D. F. -M., au formulat Note scrise (f.46-51) prin care au solicitat, în considerarea dispozițiilor art.312 alin.(l) C.pr.civilă, în forma în vigoare la

data înregistrării și a soluționării în fond a prezentei cauze, respingerea recursului ca fiind nefondat; obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanții-intimați în această etapă procesuală.

În prealabil indicării considerentelor pentru care, în opinia reclamanților intimați, această hotărâre este la adăpost de orice critică, fiind dată cu respectarea tuturor normelor și principiilor de drept procesual civil, precum și cu aplicarea corectă a tuturor normelor de drept material incidente în materie, având, totodată, fundamentul probator necesar care să justifice soluția adoptată, supun atenției instanței, în considerarea principiului legalității căilor de atac, consacrat atât prin art. 129 din Constituție, cât și prin normele de drept procesual civil care le reglementează, necesitatea calificării căii de atac exercitate de pârâții R. I. și R. I., aceasta fiind înregistrată ca apel, în raport cu mențiunile din dispozitivul hotărârii. Sub acest aspect, întrucât cererile de împărțeală judiciară, de natura celei dedusă judecății în speță, sunt cereri evaluabile în bani care, prin derogare de la regula generală a competenței după valoare, sunt date în primă instanță în competența specială a judecătoriei, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 2 pct.l lit. b) corelat cu art.l pct.l C.pr.civilă, devin incidente în cauză dispozițiile art.282/1 din același cod, în considerarea cărora hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată, într-adevăr, numai cu recurs, valoarea imobilului supus partajului judiciar fiind inferioară pragului valoric de 100.000 lei inclusiv, impus de acest text pentru exercitarea căii de atac devolutive a apelului în astfel de litigii.

Recursul declarat de cei doi pârâți împotriva acestei hotărâri este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate. Pe baza amplului probatoriu administrat în cauză și în raport cu dispozițiile legale incidente in materie, care au fost corect interpretate și aplicate, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nefiind incident în speță, în opinia noastră, niciun motiv care să atragă necesitatea casării sau modificării ei. Din simpla lecturare a cererii de recurs rezultă de altfel, fără niciun dubiu, că această hotărâre nu a fost criticată pentru nelegalitate, motivele invocate de recurenți nefiind structurate în tiparele fixate de lege și neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 C.pr.civilă, pentru care se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri. Exercitând această cale de atac, recurenții au invocat în drept doar prevederile art.312 pct.2, raportat la art.304/1 C.pr.civilă, solicitând, în principal, în temeiul art.312 pct.4 c.pr.civ., casarea hotărârii cu reținerea cauzei spre rejudecare, ori cu trimiterea acesteia spre rejudecare primei instanțe, motivat doar de faptul că ar fi necesară o completare a raportului de expertiză, întrucât nu s-ar fi măsurat întregul corp de avere și nu s-ar fi precizat unde se regăsește diferența de teren de 2768 mp din totalul celei evidențiate in cf, suprafață care, în opinia lor, nu există. In justificarea opiniei lor în sensul că s-ar impune, totuși, trimiterea cauzei la prima instanță spre rejudecare, recurenții au invocat faptul că ar fi necesar să se stabilească dacă pârâtul B. D. -

S. este una și aceeași persoană cu pârâtul B. D. -S., care locuiește în P. -B. nr.400 și nu 346, acesta fiind chemat în judecată atât în nume propriu, având în vedere înscrierea de la pct.3 din cf, cât și ca moștenitor al proprietarei tabulare B. F., alături de sora sa, S. L. . In subsidiar, în considerarea dispozițiilor art.312 pct.3 c.pr.civilă, s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul sistării stării de indiviziune conform folosinței actuale și a se dispune întabularea în cf. conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expertul P. Viorel. Criticile astfel formulate de recurenți nu sunt reale și nu pot justifica, în opinia noastră, reținerea unei eventuale netemeinicii a hotărârii atacate, întrucât: l.Pe parcursul soluționării cauzei în fond, pârâții-recurenți nu au formulat niciun fel de obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, deși au beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat cu experiență in astfel de litigii. Or, dispozițiile art 212 alin. (2) Cod procedură civilă, care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce regularitatea raportului de expertiză, au caracter dispozitiv. Drept urmare, față de prevederile art. 108 alin.(3) C.pr.civilă, neinvocarea de către parte a unor neregularități, de natura celei pretins săvârșite la efectuarea expertizei în prezenta cauză, la prima zi de înfățișare după depunerea raportului și înainte de a se fi pus concluzii pe fond, atrage sancțiunea decăderii acesteia din dreptul de a le invoca în căile de atac, în același sens pronunțându-se, exemplificativ, înalta Curte de Casație și Justiție-Secția civilă și de proprietate intelectuală prin Decizia nr.2197/2006 (Buletinul Casației nr.4/2006, p.47). Raportat la caracterul dispozitiv al acestor norme procedurale, sancțiunea decăderii din probă operează pentru parte chiar și în ipoteza în care hotărârea poate fi atacată numai cu recurs, în condițiile art.304/1 C.pr.civilă. Pe de altă parte nu se impune efectuarea în cauză a vreunei completări a raportului de expertiză, la determinarea întinderii loturilor propuse spre

atribuire, în ambele variante, fiind avută în vedere de către expert întreaga suprafață de teren 5526 mp., evidențiată în cartea funciară, diferența de teren în suprafață de 2768 mp, la care fac referire recurenții, fiind delimitată sub nr.top noi 114/2/3 și 119/3, astfel cum rezultă din tabele de mișcare parcelară aferente acestora, parte integrantă a expertizei. Faptul că expertul a făcut referire în partea descriptivă a raportului de expertiză întocmit și la suprafața de teren reală aflată în folosința reclamanților-intimați și a celor 2 pârâți-recurenț ca fiind de 2758 m.p.,sensibil egala cu jumătate din suprafața înscrisă în c.f., nu justifică în niciun caz concluzia că diferența de 2768 m.p. nu ar exista în realitate, cum pretind recurenții.

Situația evolutivă a operațiunilor de c.f. atestă faptul că defuncta B. F., n.M., a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de V2 părți din imobilul în litigiu, cu titlu de moștenire, în baza certificatului de moștenitor nr. 112/1962, conform mențiunilor de sub B.3, cotă dobândită ulterior, cu același titlu, de moștenitorii săi evidențiați sub B.4-11, în baza certificatului de moștenitor nr. 190/1984. Cealaltă cotă de ½ părți din imobil a fost dobândită de aceeași defunctă, prin uzucapiune, conform mențiunilor de sub BA27fâră ca moștenitorii săi să solicite până la acesta dată o suplimetare a masei sale succesorale, pe cale notarială sau judecătorească, această cotă constituind și în prezent proprietatea tabulară a respectivei defuncte. Nici în prezenta cauză nu au fost formulate pretenții cu privire la suprafața de teren aferentă cotei ce constituie proprietatea tabulară a defunctei B. F., singura solicitare a pârâtilor-recurenți vizând sistarea indiviziunii conform folosinței actuale, întrucât o parte din acest teren ar fi fost vândut altor persoane, iar această modalitate ar corespunde, în opinia lor, unui pretins, dar nedovedit, partaj amiabil ce ar fi intervenit între mama pârâtului R. I. și ceilalți coproprietari tabulari asupra cotei de ½ din imobil, dobândită de aceștia prin moștenire. Înscrierile din c.f. atestă, de asemenea, faptul că o parte dintre moștenitorii respectivei defuncte, sau urmașii lor, au încheiat acte autentice de dispoziție (vânzări, donații) cu pârâta M. A., ori cu aceasta și soțul său M. Inocețiu Claudiu, având ca obiect cotele-părți dobândite prin moștenire^ iar cota de 9/28 părți ce a revenit în final soților M.

, în această modalitate, a fost transmisă apoi reclamanților, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.l153/14 aprilie 2004 de Notarul public Drăguț M. .

Ulterior sesizării instanței, situația de carte funciară a suferit o nouă modificare, întrucât, la_, pârâții R. I. și R. I. au cumpărat, prin act notarial, o cota de 1/28 părți din imobil, iar, la_, în favoarea pârâtului R. I. a fost înscris dreptul de proprietate, dobândit cu titlu de moștenire și partaja însă doar asupra unei cote de 2/28 părți, deși nimic nu-1 împiedica pe acesta să obțină și o suplimentare a masei succesorale a defunctei B. F. cu cealaltă cotă de 14/28 părți, dacă ar fi înțeles să formuleze pretenții cu privire la partea ce i-ar reveni din suprafața de teren aferentă respectivei cote. In aceste condiții, acordul celorlalți pârâți cu privire la modalitatea de partaj nu putea viza decât cota de 1/2 parți(14/28) din imobil ce a fost inclusă în masa succesorală a defunctei B. F. și asupra căreia au devenit coproprietari prin moștenire, pârâții L. A. și L.

M. precizând, de altfel, în mod expres, că pretinsa lor înțelegere ar fi vizat numai lotul cu nr.top 114/2, așa cum s-a reținut și în considerentele hotărârii atacate. Poziția procesuală adoptată de pârâți atestă și faptul că aceștia nu înțeleg să formuleze pretenții în privința suprafeței aferente cotei de 2/28 părți dobândită prin moștenire de coproprietarul tabular B. loan, decedat la_, aflată în posesia pârâților-recurenți.

Prin urmare, raportat la situația actuală de cf, corelată cu susținerile pârâților-recurenți pe parcursul soluționării cauzei în fond și cu poziția procesuală adoptată de ceilalți pârâți, singurul corectiv ce ar putea fi adus documentației necesară întabulării, întocmită de expertul P. Viorel, vizează doar situația viitoare a proprietarilor pentru lotul cu nr. top. noi 114/2/3 și 119/3 și constă în menționarea expresă a faptului că acesta revine vechiului coproprietar B. F., suprafața aferentă cotei de 2/8 părți ce i-ar reveni defunctului coproprietar B. loan fiind inclusă în lotul atribuit pârâților-recurenți. Pentru o atare precizare nu este necesară însă administrarea de noi probe, în sensul dispozițiilor art.312 alin.(3) C.pr.civilă, care să justifice soluția preconizată de recurenți, corectivul în discuție putând fi adus și de către instanță, întrucât nu afectează dezmembrările realizate, sau cel puțin evidențiat în considerentele decisive ale hotărârii, astfel încât să nu se înregistreze eventuale obiecții la întabulare.

Prin extinderea de acțiune depusă la termenul din_, au indicat corect numele pârâtului

B. DS, cu domiciliul în P. B. nr.400, acesta având cunoștință de termenele de judecată acordate ulterior, în condițiile în care, prin scriptul depus la termenul din_, a solicitat

ca partajarea terenului să se facă potrivit folosinței faptice actuale. Drept urmare, toate exigențele principiului contradictorialității au fost respectate la soluționarea cauzei în fond și nu este necesară stabilirea vreunei identități a acestui pârât cu o altă persoană, cum pretind recurenții, eventualele greșeli materiale în privința numelui său, invocate de aceștia, putând fi îndreptate în condițiile art.281 C.pr.civilă.

Pe de altă parte, nu lipsită de importanță este, împrejurarea că acest pârât nu mai are calitatea de coproprietar tabular al imobilului în litigiu, astfel cum rezultă din extrasul cf eliberat la data de_, iar eventualele drepturi ale acestuia derivând din calitatea de moștenitor al defunctei B. F. nu sunt afectate în niciun mod, în condițiile în care suprafața aferentă cotei actuale de proprietate a acesteia este delimitată sub nr.top.noi 114/2/3 și 119/3.

Sub aspectul subsidiarului formulat prin cererea de recurs, fară a reitera toate argumentele pentru care, la formarea și atribuirea loturilor în natură, nu era justificată alegerea variantei I a raportului de expertiză, detaliate în concluziile scrise depuse la instanța de fond, pe care le mențin, să supun atenției spre a fi examinate următoarele aspecte relevante care justifică întrutotul legalitatea și temeinicia soluției adoptate de judecătorul fondului: întrucât imobilul în litigiu este comod partajabil în natură, în considerarea dispozițiilor legale aplicabile în cauza și pe baza probațiunii administrate, avându-se în vedere atât criteriile prevăzute de art.673/9 c.pr.civilă, cât și alte asemenea criterii cristalizate în doctrină și jurisprudență, singura soluție legalmente posibilă este aceea a sistării stării de indiviziune prin formarea și atribuirea unor loturi care să respecte întinderea drepturilor tabulare ale fiecărui copărtaș, îndeplinirea acestei condiții fiind reflectată, în speță, în varianta nr.II a raportului de expertiză întocmit de expertul P. Viorel, însușită de prima instanță; atunci când imobilul este comod partajabil în natură și asigură formarea de loturi utilizabile în condiții normale, cum este cazul în speță, compensarea în bani a cotei-părți ce se cuvine fiecăruia dintre coprorietari nu este admisibilă, nici măcar parțial; netemeinicia capătului de cerere al acțiunii reconvenționale privind atribuirea de loturi conform folosinței actuale a fost corect reținută de prima instanță, raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză, care atesta fără dubii că pretinsele înțelegeri ale coproprietarilor tabulari au fost concretizate de fapt în acte autentice de dispoziție (vânzări, donații), încheiate de moștenitorii defunctei B. F., sau urmașii lor, toate acestea având ca obiect cotele-părți dobândite prin moștenire și nicidecum unele suprafețe de teren distinct individualizate, ultimul fiind încheiat chiar în timpul procesului, la _

, pentru o cotă de 1/28 părți ce a fost dobândită de pârâții-recurenți R. I. și R. I. ; - modalitatea de partajare nu poate fi influențată de conduita procesuala adoptata de pârâții care si-au valorificat drepturile dobândite cu titlu de moștenire, prin înstrăinarea cotelor-parti ce le-au fost stabilite, acordul acestora pentru efectuarea partajului conform folosinței actuale neputând primi eficiență juridică decât în privința unei eventuale atribuiri către pârâtul R. I. a suprafețelor de teren excedentare față de cele aferente cotelor-părți care au format obiectul actelor de dispoziție pe care le-au încheiat;] - din relatările martorilor audiați la solicitarea reclamanților, rezultă cu certitudine că aceștia au cumpărat o suprafață de cea. 17 ari, iar, la data predării acesteia în posesie, terenul nu era țărușat. Ulterior, fară a se proceda la măsurarea prealabilă a terenului și bazându-se pe buna-credință a pârâtului R. I., reclamanții au amplasat un gard provizoriu pe aliniamentul indicat de acesta.Terenul a fost măsurat efectiv doar in momentul întocmirii documentației pentru înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acesta, ocazie cu care s-a constatat că întinderea porțiunii împrejmuite nu corespunde cotei-părți pe care au dobândit-o prin actul autentic de vânzare-cumpărare;- nu au fost indicate în cererea de recurs motivele care ar justifica, în opinia recurenților, reținerea nelegalității sau netemeiniciei hotărârii atacate sub aspectul modalității de formare și atribuire a loturilor, realitatea fiind că asemenea motive nu există.

Intimații Prundariu M. (f.25), B. DS (f.27), B. N. (f.29),N. E. (f.31), B. E.

(f.33)L. M. (f.38), R. V. - N. (f.40)L. A. (f.42), S. L. (f.53) și succesorul pârâtei R.

I., decedată pe parcursul soluționării cauzei, T. V. I. (f.62) au solicitat în scris admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimatele M. A. și C. M. Floricica(f.35) nu se opun sistării stării de indiviziune și întabulării dreptului de proprietate pe fiecare proprietar, ele neavând vreo pretenție.

Apelanții au formulat note de ședință(f.64) prin care solicită a se recalifica calea de atac promovată ca fiind recurs și susțin că odată cu obținerea unui exemplar lizibil al certificatului de

moștenitor nr. 190/1984 au constatat ca în masa succesorală a defunctei Cența F. a a intrat întregul imobil înscris în cf 43 nr top 114/2, 119 în suprafață de 5525 mp și nu doar cota de ½ parte cum e menționat în cf, astfel încât cota lor de proprietate este de ¾ din întregul corp de avere, nu doar ½ cum s-a înscris în cf, acesta fiind un motiv suplimentar de casare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare pentru a se lămuri întinderea cotelor de coproprietate.

La termenul de judecată din data de_ calea de atac exercitată în cauză a fost calificată recurs, în acord cu poziția reprezentanților părților prezenți în instanță, pentru considerentele de fapt și drept expuse în încheierea ședinței publice.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor noi depuse în calea de atac și a motivului de casare de ordine publică, după discutarea prealabilă în condiții de contradictorialitate, tribunalul reține că se impune reformarea sentinței atacate, sub forma casării, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente.

Pretențiile deduse judecății de reclamanții D. A. și F. M., respectiv de pârâții reclamant reconvențional R. I. și I. s-au dezbătut inițial în contradictoriu între i și cu pârâțul

B. DS, acțiunea intoductivă fiind extinsă ulterior și față de pârâții R. I., P. M., B. Ș., N. I., R. V., L. A., L. M., M. A., C. M., B. DS, S. L., B.

N. . Cea dintâi persoană, R. I., domiciliată în Tiha-B., str. P., nr. 439, jud. B. - Năsăud, alta decât pârâta-reclamantă reconvențional, R. I. cu alt domiciliu, a decedat pe parcursul judecării cauzei în primă instanță, aspect constatat în calea de atac, sentința pronunțată la data de_ și comunicată ei la_ ( f.179 dos fond), fiind recomunicată, pentru motivul intervenirii morții, la data de 2_ pe numele moștenirii (f.194 dos fond). Niciunul dintre litiganți nu a semnalat instanței de judecată evenimentul decesului. În calea de atac a recursului recurenții pârâți reclamanți-reconvențional au depus la dosar acte de stare civilă (f.57-59 recurs) ce atestă că decesul acestei pârâte a survenit în timpul judecării cauzei în fața primei instanțe la data de_ și că succesorul acesteia este T. V. I. .

În raport de dispozițiile art. 41 Cod proc. civ.( alin. 1 al art. 56 din noul Cod de procedură civilă), în procesul civil poate fi parte doar persoana care se bucură de capacitate procesuală de folosință, definită de art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații. Pentru persoanele fizice această capacitate începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

În cauza pendinte, așa cum rezultă din actele de stare civilă exhibate în calea de atac a recursului, pârâta R. I. înainte menționată, fiind decedată, nu mai putea să aibă capacitate procesuală.

Potrivit art. 43 Cod proc. civ.(reluat de art.56 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă), lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii, deci și cu ocazia soluționării recursului promovat de pârâții reclamanti reconvențional contra sentinței prin care acțiunea principală și cea reconvențională au fost soluționate în contradictoriu cu această persoană decedată mult anterior.

Întrucât cauza a fost soluționată față de pârâta R. I. ce nu avea capacitate de folosință, hotărârea pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. 2 Cod proc. civ ( alin. 3 al art. 56 din noul Cod de procedură civilă), astfel încât în baza art. 312 alin. 5 din același cod tribunalul va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare primei intsanțe, ce urmează să procedeze la soluționarea acțiunii principale și reconvenționale în contradictoriu cu părțile chemate în judecată, în ceea ce privește pe pârâta R. I., decedată, urmând să pună în discuție necesitatea extinderii acțiunii față de toți succesorii, verificând dacă mai există și alții pe lângă intimatul T. V. I., și, după clarificarea cadrului procesual sub aspectul participanților la proces, să statueze în consecință, cu respectarea principiului disponibilității și a dreptului la apărare ce guvernează procesul civil.

Totodată se vor avea în vedere toate criticile recursului și apărările intimaților, ce nu au mai fost analizate dat fiind motivul de recurs reținut. Se va ține cont că pretenția de sistare a stării de indiviziune presupune localizarea și identificarea întregului corp de avere supus operațiunii respective, determinarea posesorilor și a suprafeței sale reale, precum și individualizarea, în raportul de expertiză topometrică ce stă la baza ei, a configurației și întinderii tuturor loturilor rezultate din parcelare, tabelul de mișcare parcelare întocmit trebuind să reflecte, pornind de la cotele coindivizarilor, propunerile de atribuire ce țin cont de mărimea drepturilor ce se delimitează

și în ipoteza păstrării indiviziunii pentru o porțiune determinarea coindivizarilor, prin excluderea celor ce au primit deja lot propriu . Concomitent, observându-se și cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 190/1984 ce a stat la baza încheierii cf nr. 531/_ (f.65-65-70 recurs), se vor întreprinde verificările ce se impun pentru clarificarea cotelor indivize deținute de litiganți, aspect determinant în realizarea corespunzătoare a operațiunii de sistare a indiviziunii adresată instanței de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII

D E C I D E

În baza art.312 Cod procedură civilă;

Admite recursul declarat de pârâții R. I. și R. I. , ambii cu domiciliul în P. B.

, str.S., nr.906 A, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

	Președinte,				Judecători,			G. ier,
C.	N.	M.	L.	B.	- C. I.	V.	V.

Red.dact. N.C._ Jud fond OG

← Încheierea civilă nr. 103/2013. Partaj judiciar		Decizia civilă nr. 614/2013. Partaj judiciar →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 394/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 610/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 93/2013. Partaj judiciar Încheierea civilă nr. 103/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 614/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 202/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 21/2013. Partaj judiciar Decizia civilă nr. 375/2013. Partaj judiciar