Decizia civilă nr. 394/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Nr. operator date cu caracter personal 2156
DECIZIE CIVILĂ Nr . 394
Ședința publică din 16 aprilie 2013 Completul constituit din:
Președinte: C. N. C., judecător
: DP, judecător
: P. A., judecător
: H. V., grefier
S-a luat în examinare soluționarea recursului formulat de pârâți T. I. și
T. M., domiciliați în Z., str. P., bl. S-21, ap. 17, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 4767/_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr. _
, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul pârâților T. I. și T. M. - av. Demjen Attila, precum și reprezentanta reclamantei P. L., av. Cobzaș V., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat, se arată totodată că intimata P. L., prin reprezentant av. Cobzaș V., a depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 12). Un exemplar din întâmpinarea depusă se comunică cu reprezentantul recurenților av. Demjen Atilla.
Reprezentanții părților av. Cobzaș V. și av.Demjen Atilla, depun la dosar împuterniciri avocațiale. Reprezentantul recurenților pârâți av. Demjen Atilla, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 1.392 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Reprezentanții părților, întrebați fiind, arată că nu mai au probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți av. Demjen Atilla, arată faptul că expertiza de evaluare întocmită de către expert P. Silvășan Florica este superficială, prețul stabilit este mult sub prețul pieței, nu s-a indicat dimensiunea camerelor, expertul reținând doar faptul că, din extrasul de carte funciară rezultă că suprafața utilă este de 53,00 m.p. Reprezentantul recurenților pârâți av. Demjen Atilla, solicită admiterea recursului reiterând motivele descrise în cererea de recurs.
Reprezentanta intimatei reclamant P. L., av. Cobzaș V., arată că prin sentința civilă nr. 2633/2009 a Judecătoriei Z., T. I. a fost obligată
să-i restituie intimatei reclamant P. L. suma de 37.500 euro, numai că în momentul în care executorul a trecut la executarea silită a acestei sentințe s-a constatat că debitoarea nu posedă bunuri proprii pentru a putea recupera creanța
întrucât recurenții pârâți au donat fiicei apartamentul proprietate comună. Arată în continuare că are o sentință executorie de 4 ani pe care nu o poate executa, datorită amânărilor în scopul sustragerii bunului de la urmărire. Menționează că pârâții au fost citați de instanță cu mențiunea de a indica valoarea apartamentului și pentru că nu au răspuns solicitării s-a efectuat expertiza, care a evaluat locuința în funcție de prețul pieței. Arată că prețul stabilit în expertiză este prețul minim de la care va începe licitația și că nimic nu împiedică vânzarea la un preț mai mare dacă se va oferi de cineva. În concluzie, arată că nu există motive de nelegalitate a sentinței recurate. Solicită respingerea recursului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 4767/_ pronunțată de Judecătoria Zalău a fost admisă acțiunea reclamantei P. L. în contradictoriu cu pârâții T. I. și T.
M. . S-a constatat că pârâții au dobândit sub durata căsătoriei lor, cu contribuții egale, a câte ½ parte fiecare, imobilul apartament situat în municipiul Z., str. P.
, bl S21, ap 17, înscris în CF 56077C1-U1 (provenită din conversia pe hârtie a CF1656 N individual Z. ), nr. top 2792/17, în valoare de 87 000 lei, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului menționat anterior, prin atribuirea acestuia în favoarea pârâtei T. I. și obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâtului T. M. în sumă de 43500 lei. Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6044,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința Civilă nr.2633/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, instanța a dispus obligarea pârâtei T. I. la plata sumei de 37.000 lei (debit neachitat) în favoarea reclamantei P. L., dobânda legală și suma de 8587 lei, cu titlul de cheltuieli parțiale de judecată. De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantei față de pârâtul T. M. ca fiind introdusă fără de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Prin Încheierea civilă nr.2359/C/_ pronunțată în camera de consiliu în dosar nr._ al Judecătoriei Z., a fost încuviințată executarea silită solicitată de creditoarea P. L. asupra patrimoniului debitoarei T. I. în baza titlului executoriu - Sentința Civilă nr.2633/_ pronunțată de Judecătoria Zalău.
Acest titlu executoriu a fost pus în executare în dosarul de executare nr. 23/2010 al Biroul Executorului Judecătoresc K. Levente Ferenc. În cadrul acestui dosar s-a întocmit procesul verbal de situație din data de,_ prin care a fost identificat imobilul apartament cu două camere situat în Z., cartier P., bl. S-21, ap.17, jud. Sălaj, înscris în CF nr.1656/N Z., constatându-se prin procesul verbal că proprietarii T. I. și T. M. au donat imobilul fiicei lor la data de _
Față de această situație, reclamanta-creditoare P. L. a chemat în judecată pârâții-contestatori T. I., T. M. și T. NOEMI, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună revocarea contractului de donație autentificat cu nr. 8888 din data de_ de către Biroul Notarilor Publici Asociați C., solicitând plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentința Civilă nr.2883/_ a fost admisă cererea formulată de reclamanta-creditoare P. L. ,
împotriva pârâților T. I., T. M. și T. NOEMI, s-a dispus revocarea contractului de donație autentificat cu nr. 8888 din data de_ de către Biroul Notarilor Publici Asociați C. și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 5.605 lei, cheltuieli de judecată. Astfel, imobilul a revenit în patrimonial debitorilor contestatori.
Prin adresa de la fila 42 din dosar, Municipiul Z. a informat executorul judecătoresc că debitoarea pârâtă figurează în evidențele autorității locale doar cu apartamentul ce face obiectul prezentului litigiu.
Instanța a reținut că potrivit art. 1560 cod civil (1) "Creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.(2) Creditorul nu va putea exercita drepturile și acțiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului.";
Din dispozițiile legale reiese că admisibilitatea acțiunii oblice în general este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții: debitorul sa fie inactiv; creditorul să aibă un interes serios si legitim pentru a intenta acțiunea; creanța creditorului trebuie sa fie certă lichidă si exigibilă.
Instanța a apreciat că în prezenta cauză s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții. Astfel debitoarea pârâtă nu s-a limitat să rămână în pasivitate ci, mai mult, cu ajutorul soțului pârât a urmărit fraudarea intereselor creditorului prin transmiterea proprietății asupra singurului bun pe care îl deținea și care putea fi valorificat pentru satisfacerea creanței creditorului către fiica sa printr-un act cu titlu gratuit, creditorul fiind nevoit să promoveze o acțiune revocatorie finalizată prin Sentința Civilă nr.2883/_ prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta-creditoare P. L. și s-a dispus revocarea contractului de donație. Având în vedere conduita pârâtei debitoare și faptul că acest imobil proprietatea comună a pârâților este singurul bun deținut (în devălmășie) de pârâta debitoare, interesul serios și legitim al creditoarei reclamante în promovarea acțiunii este pe deplin justificat. Creanța este certă, lichidă și exigibilă, fiind stabilită prin Sentința civilă nr.2633/_ pronunțată de Judecătoria Zalău.
Potrivit 353 Cod civil (1) « Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. (2) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. (3) Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii. »
Instanța de fond a reținut că admisibilitatea acțiunii oblice formulată de un creditor personal al unuia dintre soți, având ca obiect partajul bunurilor comune ale soților este condiționată de urmărirea prealabilă a bunurilor proprii ale soțului debitor, or, în prezenta speță reclamanta a dovedit, prin adresa depusă la fila 42 din dosar că debitarea pârâtă nu deține bunuri proprii. Potrivit art. 357 cod civil în vederea partajării bunurilor comune "...se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
S-a constatat că în cauza de față pârâții nu au propus probe în măsură să răstoarne prezumția relativă instituită de art. 357 Cod civil astfel că instanța a reținut că pârâții au dobândit sub durata căsătoriei lor, cu contribuții egale, a câte ½
parte fiecare, imobilul apartament situat în municipiul Z., str. P., bl S21, ap 17, înscris în CF 56077C1-U1 ( provenită din conversia pe hârtie a CF1656 N individual Z. ), nr. top 2792/17, în valoare de 87 000 lei.
Valoarea imobilului a fost stabilită în baza raportului de expertiză tehnică- evaluare întocmită de expertul judiciar P. -Silvășan Florica-R. (f 81). Instanța a respins obiecțiunile formulate de către reprezentantul pârâților apreciind că valoarea de circulație a imobilului a fost corect stabilită de către expert, care a avut în vedere atât zona în care este situat imobilul, cât și suprafața și starea acestuia, precum și evoluția prețurilor imobilelor asemănătoare, pe fundalul crizei economico-financiar existente.
Cu privire la modalitatea de partajare propusă de către reclamantă în sensul atribuirii către aceasta a imobilului, instanța a apreciat-o ca fiind justificată, considerând că ar asigura o satisfacere mai facilă a creanței reclamantei, în condițiile în care pârâții au împiedicat în permanență reclamanta, inclusiv prin mijloace frauduloase să își satisfacă creanța.
Prin urmare instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului menționat anterior, prin atribuirea acestuia în favoarea pârâtei T. I. și obligarea sa la plata unei sulte în favoarea pârâtului T. M. în sumă de 43500 lei. Cuantumul acestei sulte reprezintă cota de ½ din valoarea apartamentului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții T. I. și T. M., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei în rejudecare. Principalele critici ale recurenților se referă la modul de stabilire a valorii apartamentului de către expert, apreciindu-se că prețul stabilit este mult sub prețul pieței. S-a invocat faptul că expertul nu a indicat suprafețele camerelor în raportul de expertiză și că nu a anexat oferte de pe piața liberă în privința unor apartamente similare. Recurenții au susținut și faptul că instanța a dispus partajarea bunurilor comune ale soților în timpul căsătoriei fără să existe dovada că reclamanta P. L. a solicitat mai întâi urmărirea bunurilor proprii ale debitoarei T. I. .
Intimata reclamantă P. L. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului. Intimata a menționat că prețul apartamentului a fost corect stabilit de către expert raportat la prețul pieții și a apreciat că debitorii nu sunt prejudiciați cu nimic deoarece la vânzarea pe calea executării silite executorul începe licitația de la suma trecută în raportul de expertiză, imobilul urmând să se vândă la prețul cel mai mare oferit. S-a arătat că la dosarul cauzei există dovada că executorul judecătoresc a făcut demersuri pentru identificarea bunurilor proprii ale debitoarei și nu au fost identificate astfel de bunuri, acesta fiind motivul pentru care s-a solicitat partajarea bunului comun al soților pârâți.
Analizând recursul formulat, tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerea recurenților cu privire la faptul că instanța de fond a dispus partajarea bunurilor comune ale pârâților în timpul căsătoriei fără respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 353 Cod civil, este nefondată. T. constată că anterior introducerii acțiunii, reclamanta P. L. s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 2633/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, prin care s-a dispus obligarea pârâtei T. I. la plata sumei de 37.000 lei (debit neachitat) în favoarea
reclamantei P. L., dobânda legală și suma de 8587 lei, cu titlul de cheltuieli parțiale de judecată.
Prin Încheierea civilă nr.2359/C/_ pronunțată în camera de consiliu în dosar nr._ al Judecătoriei Z., a fost încuviințată executarea silită solicitată de creditoarea P. L. asupra patrimoniului debitoarei T. I. în baza titlului executoriu menționat anterior. Acest titlu executoriu a fost pus în executare în dosarul de executare nr. 23/2010 al Biroul Executorului Judecătoresc K. Levente Ferenc. În cadrul acestui dosar s-a întocmit procesul verbal de situație din data de,_ prin care a fost identificat imobilul apartament cu două camere situat în Z., cartier P., bl. S-21, ap.17, jud. Sălaj, înscris în CF nr.1656/N Z.
, constatându-se prin procesul verbal că proprietarii T. I. și T. M. au donat imobilul fiicei lor la data de_ .
În aceste condiții reclamanta-creditoare P. L. a chemat în judecată pârâții- contestatori T. I., T. M. și T. NOEMI, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună revocarea contractului de donație autentificat cu nr. 8888 din data de_ de către Biroul Notarilor Publici Asociați C., solicitând plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentința Civilă nr.2883/_ a fost admisă cererea formulată de reclamanta-creditoare P. L., împotriva pârâților T. I., T. M. și T. NOEMI, s-a dispus revocarea contractului de donație autentificat cu nr. 8888 din data de_ de către Biroul Notarilor Publici Asociați C. și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 5.605 lei, cheltuieli de judecată. Astfel, imobilul a revenit în patrimonial debitorilor contestatori.
Executorul judecătoresc a efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor debitoarei T. I., iar prin adresa de la fila 92 s-a comunicat că aceasta figurează în evidențe doar cu imobilul apartament cu două camere situat în Z., cartier P.
, bl. S-21, ap.17, jud. Sălaj, înscris în CF nr.1656/N Z. .
Din aceste motive, tribunalul constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 353 alin. 1 Cod civil care prevăd că se poate solicita de către creditor partajul bunurilor comune în măsura necesară pentru acoperirea creanței, după urmărirea bunurilor proprii; or, în cazul în care acestea nu sunt identificate este cert că solicitarea creditorului de partajare a bunurilor comune este admisibilă.
Referitor la evaluarea apartamentului, tribunalul constată că la stabilirea valorii expertul a avut în vedere zona în care este situat, anul în care a fost edificat imobilul, suprafața și evoluția prețurilor pe piața imobiliară. Valoarea de circulație a fost apreciată la suma de 87.000 lei, apropiată de valoarea stabilită și prin raportul de evaluare întocmit de către expertul Dehelean Gheorghe la solicitarea BEJ K. Levente Ferenc în urma cererii formulate de creditoarea P. L. (depus în copie la dosar filele 12-24).
Față de cele de mai sus, nefiind identificate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții T. I. și T. M. împotriva Sentinței civile nr. 4767 din_ a Judecătoriei Z. .
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenții pârâți vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1400 lei în favoarea intimatei reclamante P.
L., reprezentând onorariul avocațial achitat potrivit chitanței depuse la fila 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții T. I. și T. M. împotriva Sentinței civile nr. 4767 din_ a Judecătoriei Z. .
Obligă recurenții pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1400 lei în favoarea intimatei reclamante P. L. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
C. N. C. | D. | P. P. A. | H. V. |
Red. P.A./18 aprilie 2013 Dact.H.V./ 18 aprilie 2013 Jud. fond:R. I. R. Ex.2
| ← Decizia civilă nr. 373/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 610/2013. Partaj judiciar → |
|---|
