Decizia civilă nr. 375/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 375/A/2013
Ședința publică din 10 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții apelanți M.
V. și M. C. E. și de pârâtul apelant V. J., împotriva Sentinței civile nr. 8527/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanții M. personal, asistați de avocat Victor R. a și intimatul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care intimatul prezintă instanței spre vedere cartea de identitate.
Instanța procedează la identificarea intimatului și constată că din cartea de identitate a acestuia rezultă numele V. Iosif și nu J. .
Intimatul precizează că numele Iosif este același cu J. . Reprezentantul apelanților confirmă că partea prezentă este V. J. .
Instanța constată că cele două apeluri declarate în cauză sunt declarate în termen legal.
La data de 04 septembrie 2013, apelantul pârât a depus la dosar o cerere prin care solicită anularea apelului și a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul apelanților depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de 4 lei și timbru judiciar 0,15 lei.
În vederea determinării căii de atac se solicită reclamanților indicarea valorii imobilului supus împărțelii la data introducerii cererii de chemare în
judecată
Reprezentantul apelanților apreciază că valoarea imobilului este de peste 100.000 lei, sunt 777 mp în C. -N. - 50 euro/mp.
Având în vedere valoarea indicată de către părți de peste 35.000 euro, instanța apreciază că este apel calea de atac.
Întrebat fiind de către instanță, apelantul V. J. arată că renunță la apel, însă nu și la teren.
Reprezentantul apelanților solicită să ia act de renunțarea la apel a pârâtului V. J. .
Reprezentantul apelanților M. și apelantul V. J. arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe apelul declarat de reclamanții M.
.
Reprezentantul apelanților M. solicită admiterea apelului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanțe. În ce privește excepția autorității de lucru judecat, apreciază că este o greșeală de judecată, raportat la faptul că
obiectul și cauza juridică a celor două litigii este diferită. Soluția instanței de fond vine în contradicție cu dispozițiile art. 728 vechiul cod civil și art. 669 Cod civil.
Apelantul V. J. solicită respingerea apelului reclamanților și arată că aceștia au cumpărat doar apartamentul nr. 2 cu ieșire spre stradă. Pământul însă nu se împarte deoarece este o parte din masa succesorală rămasă după părinții săi.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8527/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât. S-a respins cererea formulată de reclamanții M. V. și M. C. Elisabet în contradictoriu cu pârâtul V. J., ca inadmisibilă față de autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 4614/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. 10463/2001.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4614/_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în dosarul nr. 10463/2001, având ca obiect sistare indiviziune, a fost respinsă acțiunea principală și cererea reconvențională având ca obiect partajul terenului și instituirea unei servituți de trecere, teren înscris în C.F. col. 53170 C. -N., nr. topo 19451/1, în suprafață de 777 m.p. (f. 14-16). Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că ieșirea din indiviziune în privința terenului în suprafață de 777 m.p. este exclusă (f. 15). Prin prezenta cerere s-a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la același imobil teren în suprafață de 777 m.p. înscris în C.F. nr. 53170 C. -N., nr. topo 1945/1, prin atribuirea întregului teren în favoarea reclamanților, cu obligarea la plata sultei în favoarea pârâtului, pentru cota de 44/100 parte deținută de acesta.
Puterea de lucru judecat este reglementată în mod expres ca o prezumție legală, prin art. 1200 pct. 4 Cod civil și ca o excepție procesuală, prin art. 166 Cod procedură civilă. Potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, "sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat";, iar potrivit art. 166 Cod procedură civilă, "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs";.
Așadar, efectele lucrului judecat constau în: exclusivitate, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință; incontestabilitate, care face ca hotărârea irevocabilă să nu mai poată fi atacată cu recurs; executorialitate, care face ca hotărârea să poată fi pusă în executare silită la cererea părții care a câștigat sau a procurorului; obligativitate, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii lucrului judecat, care este exclusivitatea. Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Din textul legal menționat, rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Analizând Sentința civila nr. 4614/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. 10463/2001, instanța constată că cererea ce face obiectul prezentei acțiuni prezintă triplă identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, în ambele procese părțile au aceeași calitate, obiectul este
identic sistare indiviziune. Privitor la cauză, ca și fundament al raportului juridic dedus judecății, instanța a constaat, de asemenea, existența identității juridice.
In ceea ce privește părțile, se impune a se face următoarea precizare: Din cuprinsul C.F individual nr. 53172, rezultă că numita V.
Margareta, în calitate de soție a defunctului V. Arpad, reclamant în dosarul nr. 10463/2001, a moștenit apartamentul nr. 2 din C.F.-ul mai sus- indicat, imobil pe care l-a înstrăinat numiților Nagy Iosif A. și Nagy Ildiko Hajni, care la rândul lor l-au înstrăinat reclamanților din prezentul dosar, la data de_ (cartea funciară individuală nr. 53172 - f. 11-13 și cartea funciară nr. 2. (nr. CF vechi 53179) - f. 42-43). Rezultă astfel că reclamanții sunt succesori în drepturi ai reclamantului V. Arpad din dosarul nr. 10463/2001.
În consecință, instanța a retinut ca Sentința civila nr. 4614/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. 10463/2001, se impune cu putere de lucru judecat, existenta acesteia constituind un impediment pentru introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, vizând același obiect - sistare indiviziune, indiferent de modalitatea în care se dorește partajarea.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâtul, solicitând modificarea hotărârii.
În motivare arată că imobilul teren a fost moștenit de la antecesorii lor, iar reclamanții au cumpărat o parte de la o rudă, persoane care îl hărțuiesc pe nedrept.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel și reclamanții, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.
În motivare arată că hotărârea este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor legale deoarece vine în contradicție cu prevederile art. 728 C.civil 1864 și art. 669 Cod civil.
Soluția asupra excepției autorității de lucru judecat este greșită în cauză, întrucât această excepție nu este operantă, neexistând identitate de cauză juridică și de obiect.
Noțiunea de cauză juridică nu se rezumă la temeiul juridic al acțiunii ci presupune o anumită stare de fapt.
În litigiul anterior cauza juridică a acțiunii era reprezentată de starea de indiviziune și s-a constatat cu autoritate de lucru judecat că partajul în natură nu este posibil, instituindu-se un partaj de folosință. Și prin cererea introductivă s-a arătat că partajul de folosință nu este respectat, pârâtul obstrucționând folosința terenului deținut în proprietate.
Nici obiectul litigiului anterior nu este identic cu cel de față, întrucât sentința 4614/2000 a Judecătoriei C. -N. nu a analizat sau admis o cerere de partajare a terenului prin atribuire, singura analiză fiind din perspectiva imposibilității de partajare în natură. Se mai arată că actualul plan de urbanism general prevede realizarea unui partaj în sensul solicitat, iar prin respingerea acțiunii și menținerea în stare de indiviziune sunt ignorate dispozițiile legale referitoare la imprescriptibilitatea partajului.
La termenul de judecată din data de_ apelantul V. Iosif a declarat că înțelege să renunțe la apelul declarat.
ul având în vedere dispozițiile art. 296 C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 289 și 246 C.pr.civ. va lua act de renunțarea la judecata apelului formulat de V. Iosif.
Analizând apelul reclamanților M. prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, în temeiul art. 296 C.pr.civ. T. ul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Soluția instanței de fond asupra excepției este corectă, analiza acesteia, asupra elementelor avute în vedere de legiuitor în redactarea art. 1200 pct 4 Cod civil 1864 fiind temeinică.
Prin Sentința civilă 4614/2002, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul 10642/2001, s-a respins cererea având ca obiect sistarea indiviziunii asupra terenului obiect al cererii de față în considerarea faptului că ieșirea din indiviziune cu privire la teren nu este posibilă.
Este adevărat că potrivit art. 728 Cod civil 1864 nimeni nu poate fi ținut în indiviziune, însă în cauza de față părțile s-au adresat instanței cu o cerere prin care se solicită sistarea indiviziunii, cerere care a fost soluționată irevocabil.
A se formula o nouă cerere având același obiect și cauză, prin apel necontestându-se că nu ar fi vorba și de o identitate a părților, aduce atingere autorității de lucru judecat stabilită printr-o hotărârea judecătorească. Nu poate fi reținută critica apelanților M. că în cauză de față nu ar fi vorba despre o identitate de cauză și obiect cu litigiul anterior întrucât în ambele dosare s-a solicitat sistarea indiviziunii.
Este de principiu că sistarea indiviziunii se face în natură. Doar în lipsa unei astfel de posibilități se poate purcede la alte modalități, respectiv atribuirea bunului unuia dintre părți, eventual vânzarea la licitație. Trebuia reținut pe de altă parte că art. 673 14alin. 3 C.pr.civ. prevede că în cazul în care împărțeala nu se poate realiza în niciuna din modalitățile prevăzute de lege, instanța va hotărî închiderea dosarului.
Rezultă așadar că însuși legiuitorul a avut în vedere posibilitatea ca în continuare părțile să rămână în indiviziune, aspect care este de natură la concluzia că argumentul invocat în susținerea motivelor prin care s-a arătat că instanța de fond prin sentința pronunțată a ignorat dispozițiile legale referitoare la imprescriptibilitatea partajului nu este întemeiat.
Chiar dacă în cauza de față prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat sistarea indiviziuni prin atribuirea terenului, nu se poate susține că acest dosar are altă cauză decât dosarul anterior. Așa cum am arătat, regula în sistare indiviziune este partajul în natură, iar reclamanții sunt datori să urmărească această variantă, doar în subsidiar putându-se da prevalență altor modalități de partajare.
Cauza în ambele litigii este aceeași, ea constituind intenția de sistare a indiviziunii plecând de la prevederile art. 728 Cod civil, cauza nefiind stabilită în raport de eventualele solicitări de realizare a partajului.
Întrucât între părți s-a purtat un litigiu care a avut ca obiect sistarea indiviziunii, se poate concluziona că părțile au avut acces la justiție, iar soluția pronunțată prin nerecurare devine opozabilă și guvernează viitoarele raporturi juridice. O altă interpretare poate genera situații contrare dispozițiilor legale. Astfel între aceleași părții nu se poate formula o nouă acțiune de partaj, cu solicitarea unor noi modalității de lotizare sau atribuire a bunului cereri care anterior nu au fost formulate, pentru că evident, autoritatea de lucru judecat emanată de hotărârea anterioară este încălcată.
Nu are relevanță că în dosarul anterior nu s-a pronunțat instanța și asupra unei variante subsidiare de realizare a partajului, alta decât cea în
natură, părțile fiind cele care în temeiul art. 129 C.pr.civ. sunt obligate să urmărească finalizarea dosarului în conformitate cu pretențiile lor.
Nerespectarea partajului de folosință stabilit anterior nu poate să își găsească rezolvarea prin formularea unei noi cereri de sistarea indiviziunii, partea nemulțumită de executarea partajului de folosință putând apela la instanță doar cu privire la modalitatea de executarea în fapt a acestui partaj. Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de M. V. și M. C. E. împotriva Sentinței civile nr. 8527/_, în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., care o va păstra
în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Ia act de renunțare la judecata apelului formulate de V. Iosif. Respinge ca nefondat apelul declarat de M. V. și M. C. E.
împotriva Sentinței civile nr. 8527/_, în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător,
S. B.
Grefier,
-C. Ț.
Red.dac.D.T./C.Ț.
5 ex/_
Jud.fond.A. P. escu
| ← Decizia civilă nr. 21/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 4651/2013. Partaj judiciar → |
|---|
