Decizia civilă nr. 284/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.284/A
Ședința publică din 05 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.
J. ECĂTOR: W. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul civil formulat de reclamantul
O. A., domiciliat în B. M., Bd. D., nr.5/21, jud. M., împotriva sentinței civile nr.2768 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr.1_, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 14 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 21 noiembrie 2013, 28 noiembrie 2013
și 05 decembrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin Sentința civilă nr.2768/_ Judecătoria Baia Mare a respins cererea formulată de reclamantul O. A., împotriva pârâtului I. V. .
Prima instanță a reținut că din proba testimonială administrată coroborată și cu mărturisirea pârâtului a reieșit că acesta din urmă a mutat ușa apartamentului său înspre cel al reclamantului, ocupând astfel casa scării.
Art. 1516 Noul cod civil cuprins în capitolul referitor la executarea silită a obligațiilor, prevede dreptul creditorului la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, indiferent de izvorul acesteia, la daune interese, la executarea silită a obligației, la desființarea contractului.
Dispozițiile art. 1522 Noul Cod civil se referă la punerea în întârziere a debitorului unei obligații izvorâte din lege sau din contract.
În speță, nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale, obligația pârâtului izvorând din dreptul de coproprietate forțată asupra spațiilor cu altă destinație decât locuință, drept pe care îl au proprietarii apartamentelor din imobilul unde se găsesc aceste spații.
Acest drept de coproprietate forțată presupune ca toți titularii acestuia să se folosească de obiectul său (în speță, de casa scării) fără a stânjeni pe ceilalți. Cum reclamantul nu a invocat încălcarea acestui drept, a respins cererea.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul arătând că solicită schimbarea acestuia în sensul admiterii acțiunii care este întemeiată și dovedită în raport de dispozițiile art. 646-648 din Noul Cod civil.
Prima instanță nu a pus în discuție temeiul juridic al acțiunii.
Intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de apel și nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor apelantului și în considerarea efectului devolutiv al apelului, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul-apelant a solicitat instanței de fond obligarea pârâtului Mut V. domiciliat în B. M. B-dul D. nr 5/22, să-și mute ușa de la apartamentul său în locul în care a fost inițial, având in vedere ca sa apropiat cu usa lui de la intrarea in apatament la o distanta de aproximativ 30-40 cm de ușa de la intrarea în apartamentul apelantului ocupând astfel casa scării aproximativ 2,5 metri și producându-i mari sufereinte prin faptul că se trântește ușa de la intrare până seara târziu, ușă care după modificare a ajuns în dreptul dormitorului apelantului care este bolnav și în vârstă, așa cum a dovedit și nu poate să se odihnească.
Din planșele depuse la dosar, rezultă că ușa a fost mutată, fără acordul vecinilor sau a asociației proprietarilor. De asemenea martorul audiat in cauza, numita Chendea A. - președinta Asociației Proprietarilor a afirmat clar că pârâtul și-a mutat ușa din locul in care era; ocupând astfel casa scărilor care este un spațiu comun. De altfel și pârâtul, a recunoscut că a mutat ușa, ocupând casa scării, iar instanța de fond a constatat acest fapt.
Niciodată instanța de fond nu a pus în discuția reclamantului temeiul juridic al cererii sale. Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 64 din 12 ianuarie 2011, arată că spre deosebire de obiectul acțiunii care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acestuia poate fi pus in discuție de către instanța de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor juridice ale părților, să dea acțiunii calificarea juridica exacta, alta decât cea data de reclamant prin cererea de chemare in judecata. În acest scop calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant - spune ICCJ - ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii. Din cuprinsul acțiunii formulate rezultă foarte clar că apelantul a solicitat mutarea unei uși, care a fost amplasată nelegal de către pârât in locul arătat. Instanța de fond a constatat că în cauză s-au încălcat dispozițiile Codului civil privind coproprietatea forțată (art. 646-648 N.C. Civ. ), că acțiunea apelantului nu privește executarea silită a obligațiilor și nici punerea în întârziere a debitorului și respinge cererea pe motivul că nu s-a invocat încălcarea dreptului de coproprietate forțată.
Având in vedere că reclamantul a motivat în fapt cererea sa, că motivele de fapt sunt acelea care susțin pretențiile reclamantului, instanța este aceea care poate si trebuie să stabilească temeiul juridic de drept al acțiunii, nefiind obligată să țină seama de cel indicat de reclamant, cu precizarea că trebuie să-l pună in discuția părților, iar daca reclamantul nu se va conforma va face aplicarea art. 84 și art.129 C proc. civ.
Instanța nu poate să constate că acțiunea reclamantului ar fi nefondată în considerarea unui anume temei juridic dar că este admisibilă pe alt temei și să respingă acțiunea reținând neindicarea expresă a temeiului corect, fără ca în prealabil să pună acest aspect în discuția părților.
Obligația pârâtului de a respecta dreptul de proprietate al reclamantului asupra lucrului aflat în coproprietate forțată (casa scării) derivă din dreptul coproprietarilor de a nu le fi stânjenită folosința asupra bunului comun.
În cauză sunt așadar incidente dispozițiile art. 648 și art. 653 Cod civil în raport de care acțiunea reclamantului este pe deplin întemeiată și dovedită.
În consecință apelul va fi admis conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimatul va fi obligat să plătească apelantului suma de 404 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând 400 lei onorariu avocațial (chitanța fila 11) și taxă de timbru (fila 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul O. A. domiciliat în B. M. Bul.
D. nr.5/21, împotriva Sentinței Civile nr. 2768/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care o schimbă în totalitate, în sensul că dispune admiterea acțiunii civile formulate de reclamantul O. A. domiciliat în B.
M. Bul. D. nr.5/21, în contradictoriu cu pârâtul I. V., domiciliat în B.
M., Bul. D. nr.5/22 jud. M. și în consecință:
Obligă pârâtul să mute ușa apartamentului său, în locul în care aceasta s- a aflat inițial, respectiv în locul stabilit prin proiectul de construcție a blocului din B. M. Bul. D. nr.5.
Obligă pe intimatul pârât să plătească apelantului reclamant suma de 808 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și suma de 404 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||
Ț. D. | W. | D. | B. | D. |
Red.W. D./_
T.red.B.D./_
4 ex.
J. ecător la fond:D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 131/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 173/2013. Obligatie de a face → |
|---|
