Sentința civilă nr. 495/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 495/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C. | -V. | B. |
Grefier L. | M. |
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. R., reclamant
A., reclamant K. P. -P. și pe pârât C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A. T., pârât P. M. C. -N., pârât C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T., pârât P. J. C., pârât C. CENTRALĂ PENTRU S. DESPĂGUBIRILOR, DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚI. ALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamanților, av. Cătană Cleopatra în substituirea av. Daciana Paler Groșan, cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, pârâta C. CENTRALĂ PENTRU S. DESPĂGUBIRILOR a depus la
dosar cerere privind introducerea în cauză a CNCI, precum și note de ședință, în cuprinsul cărora invocă excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C. . Se comunică reprezentantei reclamanților un exemplar din notele de ședință.
Tribunalul pune în discuție excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C., excepție invocată de pârâta C. CENTRALĂ PENTRU S. DESPĂGUBIRILOR, precum și excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., excepție invocată de pârâtul P. J. C. .
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea excepției necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C. .
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor.
INSTANȚA
cauzei de față constată următoarele
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus la data de 14 mai 2013, reclamanții S. R., SA și K. P. P. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU S. D. DE P.
P. A. T. C. -N., C. J. PENTRU S. DRPTULUI DE PROPRITATE P. A. T. C., C. CENTRALĂ PENTRU S. DESPĂGUBIRILOR DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚI. ALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, P. MUNICIPIULUI C. -N., P. J. C., să fie obligată C. locală să soluționeze cererea sa de reconstituire formulată în baza prevederilor Legii nr. 247/2005 prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare împreună cu întreaga documentație Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; să fie obligată C. județeană să emită o hotărâre de validare a propunerii Comisiei locale, în situația în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură, să fie obligată Instituția P. ui județului C. să emită ordin în acest sens; în situația în care hotărârea de validare se referă la plata despăgubiri, să fie obligată Instituția P. ui județului C. să înainteze Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților
respectiv Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005; să fie obligată C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să analizeze, să evalueze dosarul aferent imobilului precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinările depuse la filele 19-20, respectiv 86-87, pârâții C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. -N. și P. J.
C. au invoca excepția necompetenței materiale a instanței, invocând in susținerea acesteia dispozițiile art. 53 din Legea 18/1991, potrivit cărora plângerile împotriva hotărârilor comisiilor județene sunt de competența judecătoriei.
Prin notele de ședință înregistrate la dosar la data de_, pârâta C.C.S.D a invocat excepția necompetenței funcționale a instanței sesizate, solicitând declinarea competenței către Secția de contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului C., având in vedere că potrivit art. 20 din Titltul VII al Legii 247/2005,astfel cum a fost modificat prin Legea 2/2013, este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului in a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisie centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Analizând excepțiile invocate in conformitate cu disp. art. 131 Cod pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății se reclamă omisiunea indelungată a instituțiilor abilitate de lege cu atribuții in procedura restituirii proprietăților funciare de a soluționa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamanți pentru terenul in suprafață de 11.300 m.p. arător și fânaț la Pietroasa prev. cu nr. top. 14049/2 înscris in CF 4166 C. .
In Decizia nr. XX/2007 dată de I.C.C.J in recurs in interesul legii, s-a statuat în materia Legii 10/2001, că lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Din considerente similare celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia XX/2007 pronunțată în recurs in interesul legii, apreciem că refuzul indelungat al soluționării cererii de restituire a proprietății funciare, echivalează cu refuzul restituirii, care poate fi atacat cu plângere in justiție.
Potrivit disp. art. 53 din Legea 18/1991, plângerea împotriva respingerii cererii de restituire este in competența judecătoriei.
În speță nu sunt incidente disp. art. 99 alin.2 NCPC, care ar atrage competența Tribunalului C. - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale in soluționarea intregii acțiuni, raportat la petitele 3,4 și 5 Cod pr.civ., căci aceste petite nu au caracter principal, câtă vreme soluționarea acestora depinde de soluția dată primului capăt de cerere, ci se află in raport de principal -accesoriu, petitul principal fiind petitul nr. 1, astfel incât operează prorogarea de competență prev. de art. 123 NCPC.
Prin prisma celor reținute mai sus, in temeiul art. 248, 130, 128 NCPC coroborat cu art. 53 din Legea 18/1991 va admite excepția necompetenței materiale a tribunalului și va declina competența soluționării acțiunii in favoarea Judecătoriei C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. - Secția Civilă.
Declină în favoarea Judecătoriei C. -N. competența soluționării acțiunii formulată de către reclamanții S. R., SA, K. Petr-P. în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C. -
N., C. J. PENTRU S. DRPTULUI DE PROPRITATE P. A. T.
C., C. CENTRALĂ PENTRU S. DESPĂGUBIRILOR DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚI. ALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, P. MUNICIPIULUI C. -N., P. J. C. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
C. -V. B.
Grefier,
L. M.
L.M. 10 Octombrie 2013 Red. CB/dact. _
| ← Decizia civilă nr. 315/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 1715/2013. Obligatie de a face → |
|---|
