Decizia civilă nr. 315/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.315/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -T. A. Ana
J. ECĂTOR: G. B.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este soluționarea apelului civil declarat de către reclamantul D.
G., cu domiciliul în B. M., B-dul R., nr.20/69, județul M., precum și apelul declarat de reclamanții O. E., domiciliat în B. M., str.P. D., nr.10/53, județul M. și B. N., domiciliat în B. M., str. Telea, nr.4, județul M., împotriva sentinței civile nr.5742 din data de_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare se constată lipsa apelanților-reclamanți Dumitrea G., O. E. și B. N. și a intimaților B. A. D. și O. J. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța văzând actele și lucrările dosarului reține cauza spre soluționare.
T.
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5742 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-au respins excepția prescripției extinctive și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul B. A. D. . S-au respins cererile având ca obiect executarea obligației de a face, formulate de reclamanții O. E., B. N. și D. G., în contradictoriu cu pârâții
B. A. D. și O. J. . Au fost obligați, în solidar, reclamanții O. E. ,
N. și D. G. să plătească pârâtului BUJOR AUGUSTIN DANIEL, suma de 2.500,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții în contradictoriu cu pârâții au solicitat obligarea acestora din urmă la efectuarea următoarelor lucrări:
îngrădirea zonei rezidențiale numită "Ansamblul Rezidențial Poiana B. ilor";, situată în F. M., județul M., în care accesul de intrare pe poarta dotată cu telecomandă să se facă pe două sensuri;
montarea interfonului pe poarta de intrare a "Ansamblului Rezidențial Poiana B. ilor";;
amenajarea spațiului verde delimitat de borduri între cele două sensuri de mers din "Ansamblul Rezidențial Poiana B. ilor";;
montarea stâlpilor de iluminat pe spațiul verde dintre cele două sensuri de mers din "Ansamblul Rezidențial Poiana B. ilor";;
montarea conductei principale de gaz, potrivit Regulamentului
"Ansamblului Rezidențial Poiana B. ilor"; anexă la Contractele de vânzare-cumpărare nr. 879 din_, încheiat între reclamantul D.
G. și pârâți, nr. 1207 din_, încheiat între reclamantul O. E. și pârâți, și contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul B. N. și pârâți.
Temeiul în baza căruia s-a solicitat a fi obligați pârâții la efectuarea lucrărilor enumerate, a fost indicat ca fiind "potrivit Regulamentului
"Ansamblul Rezidențial Poiana B. ilor";";, anexă la contractele distincte de vânzare-cumpărare, încheiate de către fiecare reclamant, în calitate de cumpărător, cu pârâții vânzători.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții, fiecare, a încheiat cu ambii pârâți, un contract de vânzare-cumpărare, cu privire la câte o parcelă de teren, motivul determinant al reclamanților fiind, în principal, faptul că pârâții s-au obligat prin Regulamentul evocat, la efectuarea lucrărilor enumerate în cuprinsul cererii (1-5). S-a arătat de către reclamanți, în continuare, că au făcut nenumărate demersuri pe lângă pârâți, pentru a-și îndeplini "obligațiile asumate prin Regulament";, însă pârâtul B. A. D. refuză cu vehemență orice solicitare a reclamanților, de a respecta contractul.
În privința pârâtului O. J., s-a arătat de către reclamanți că au observat buna-credință a acestuia, întrucât a realizat, pe cheltuială proprie, unul dintre obiectivele stabilite prin Regulamentul evocat, și anume construirea unei porți de intrare în ansamblul rezidențial și montarea dispozitivului de telecomandă, reclamanților fiindu-le înmânate personal telecomanda. Au concluzionat reclamanții în sensul că, trecând 6 ani de la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, iar pârâții neînțelegând să își îndeplinească obligațiile pentru realizarea dreptului lor, au fost nevoiți să se adreseze instanței de judecată.
La data de_, reclamantul D. G. a depus un înscris denumit
"Declarație";, prin care a solicitat respingerea cererii și a arătat că renunță la acțiunea din dosar (f. 16). A arătat acest reclamant că nu a împuternicit pe avocatul care a redactat cererea de chemare în judecată, iar acțiunea, așa cum a fost formulată, nu corespunde realității din Regulament.
Pârâtul O. J., prin apărător ales, a depus întâmpinare (f. 29-30), prin care a arătat că este reală încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu reclamanții, precum reală este și asumarea, de către pârâți, prin Regulamentul Ansamblului Rezidențial, a obligației de punere la dispoziția cumpărătorului, a unor anumite facilități, enumerându-se, cu titlu de astfel de facilități, lucrările indicate de reclamanți în cererea introductivă.
S-a arătat de către acest pârât că, împreună cu fratele său, au promis cumpărătorilor efectuarea acestor lucrări într-un "termen rezonabil";, însă în anul 2010, fratele pârâtului a reclamat lipsa autorizării lucrărilor, ce nu mai este posibilă în prezent din cauza sistării acestor lucrări de către Primăria Șomcuta M., lipsind acordul pârâtului B. A. D. .
Pârâtul B. A. D. a depus note de ședință (f. 43-44), prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât ar fi fost formulată de reclamanți la îndemnul pârâtului O. J., acesta fiind cel care, ridicând porțile la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, a condiționat accesul de intrare la anumite ore, motiv pentru care a solicitat demolarea porților, învederându-se și că între cei doi pârâți sunt mai multe litigii, aflate pe rolul instanțelor.
S-a arătat că prin contractele de vânzare-cumpărare nu au fost asumate obligații în sensul pretins de reclamanți, iar Regulamentul la care se referă aceste contracte, a fost conceput ca un set de condiții care trebuie respectate de către toți cei care locuiesc în acest perimetru, iar nu ca obligații ale vânzătorului.
La termenul din_, reclamantul D. G. a retractat declarația sa de renunțare la judecată (f. 50), iar prin înscrisul depus pentru termenul ce a urmat, denumit "precizare de acțiune";, a formulat o cerere identică cu cea introdusă inițial, prin avocat, în motivare arătându-se că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu pârâții, crezând că aceștia, în calitate de vânzători, vor asigura facilitățile prezentate în Regulamentul la care se referă acest contract. A mai arătat acest reclamant și că a acceptat cumpărarea unui teren al cărui preț era, la data cumpărării, de 7 euro/ar, având categoria arabil "cu condiția să i se asigure toate facilitățile prezentate";.
La termenul din_, s-a pus în vedere reclamanților să arate temeiul de fapt al cererii lor și punctul de vedere cu privire la natura contractelor invocate, dacă sunt afectate de condiție, în caz afirmativ să indice conținutul condiției și textul în care se află înscrisă (f. 64), reclamanții răspunzând în sensul că își întemeiază cererile pe contractele încheiate cu pârâții,
învederându-se că aceștia nu și-au respectat obligațiile asumate prin Regulamentul anexă la aceste contracte.
Pârâtul B. A. D. a depus o a doua întâmpinare (f. 77-82), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției extinctive, în susținerea cărora a argumentat în sensul că, prin contractele încheiate cu reclamanții, nu și-a asumat obligațiile pretinse de aceștia, iar față de data încheierii acelor contracte (_ ;_ ;_ ), acțiunea acestora este prescrisă, trecând termenul de trei ani în care se puteau îndrepta împotriva sa.
S-a invocat și excepția insuficientei timbrări, precum s-a solicitat și să se ia act de renunțarea la judecată a reclamantului D. G., cu privire la această solicitare învederându-se, la termenul din_, că nu înțelege să invoce lipsa calității procesuale active a acestuia (f. 85). La același termen, punându-se din nou în discuție natura contractelor de care reclamanții se prevalează și a Regulamentului la care aceste contracte se referă, reclamanții au învederat că sunt acte pure și simple, iar nu afectate de modalitatea condiției, iar temeiul obligației pretins a fi fost asumate de către pârâți îl constituie Regulamentul la care se referă aceste contracte.
La termenul din_, a fost respinsă excepția insuficientei timbrări și au fost unite cu fondul excepția prescripției extinctive și excepția lipsei legitimării sale procesuale, invocate de către pârâtul B. A. D., fiind respinse excepția tardivității invocării acestor excepții și excepția nulității întâmpinării pârâtului B. A. D., invocate de către reclamanți (f. 106).
Examinând cererile reclamanților și apărările formulate, față de probele administrate și raportat la dreptul aplicabil, instanța a reținut că reclamanții B.
N., O. E. și D. G. au încheiat cu pârâții B. A. D. și O. J.
, contracte de vânzare-cumpărare distincte, fiecare contract având ca obiect material o parcelă din terenul aflat în coproprietatea pârâților.
Deși contractele au fost încheiate distinct, de către fiecare reclamant, cererile acestora s-au formulat în același dosar, fiind îndreptate împotriva acelorași pârâți, care au calitate de vânzători în toate cele trei contracte.
Atât reclamantul D. G., cât și reclamanții B. N. și O. E., au arătat că motivul determinant al încheierii contractelor de vânzare- cumpărare pe care își întemeiază cererile a fost prefigurarea angajamentului juridic asumat de către pârâții vânzători, acela de "acordare a facilităților"; înscrise într-un Regulament ce constituie anexă la fiecare contract.
Din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare depuse de către reclamanți la dosarul cauzei, instanța va reține că, într-adevăr, fiecare dintre acestea, cuprinde mențiuni referitoare la acest Regulament, după cum urmează:
"Declar pe propria mea răspundere că am adus la cunoștința cumpărătorului, acesta și-a însușit și se obligă să-l respecte <<Regulamentul Ansamblului rezidențial Poiana B. ilor>>, regulament care face parte din prezentul contract de vânzare-cumpărare și care se obligă ca, în cazul unei viitoare
înstrăinări, să aducă la cunoștința noului dobânditor acest regulament și obligația respectării lui"; (Contractul încheiat de reclamantul B. N. - f. 10)
"Declar pe propria răspundere că mi-am însușit și mă oblig să respect
<<Regulamentul Ansamblului rezidențial Poiana B. ilor>>, regulament ce face parte din prezentul contract de vânzare-cumpărare și care se obligă ca, în cazul unei viitoare înstrăinări, să aducă la cunoștința noului dobânditor acest regulament și obligația respectării lui "; (Contract încheiat cu reclamantul D.
G. - f. 11). "Subsemnatul cumpărător, declar că am luat la cunoștință condițiile ce vor trebui respectate de către toți cei care vor locui în
<<Ansamblul Rezidențial Poiana B. >> și regulamentul care face parte integrantă din prezentul contract"; (Contractul încheiat de reclamantul O. E.
- f. 13).
Analizând acest Regulament, instanța a reținut că, așa cum a rezultat și din apărările formulate de către pârâtul B. A. D., precum și din răspunsurile date de acesta la interogatoriul administrat în cauză, Regulamentul invocat de către reclamanți a fost conceput de către pârâții vânzători, fiind impus cumpărătorilor, ca și un set de condiții "ce vor trebui respectate de către toți cei care locuiesc în acst perimetru"; (f. 9), vânzătorii prefigurându-și că, după parcelarea suprafeței de teren ce o dețineau, vor înstrăina aceste parcele acelora ce se vor arăta interesați a le destina construirii de locuințe, astfel încât vor exista mai mulți proprietari exclusivi cu privire la terenul astfel parcelat și vândut, a căror folosință s-a voit a fi supusă condițiilor enumerate în cuprinsul acestui înscris. Paragraful ultim al acestui cuprins este cel care a creat convingerea instanței în sensul reținut, prin ultima frază precizându-se "Acest regulament este parte integrantă a statutului asociațiilor de proprietari din acest perimetru și va fi inclus în planul de urbanism și dezvoltare a zonei și în cartea funciară";.
Întrebate fiind părțile cu privire la existența unui Statut al Asociației de proprietari, s-a arătat că nu s-a constituit o astfel de asociație și, implicit, nu există încă un statut (f. 104). Din cuprinsul aceluiași Regulament, instanța a reținut că nu a fost conceput ca un angajament juridic din partea pârâților și, prin urmare, nu s-a stabilit nici un anume termen pentru realizarea angajamentului pretins de către reclamanți și de către pârâtul O. J., înscrisul denumit Regulament nedobândind natura unui act juridic numai prin intermediul contractelor de vânzare-cumpărare.
Regulamentul analizat va căpăta natura unui act juridic, ca manifestare de voință exprimată cu intenția de a produce efecte juridice, numai după ce va fi integrat într-un statut al asociației de proprietari și numai sub aspectul acceptării de către cumpărători a acestor condiții, întrucât, la momentul formării contractelor de vânzare-cumpărare, nu a fost stabilită, prin voința părților, sancțiunea incidentă în cazul nerealizării acestor condiții.
Așadar, s-a reținut că vânzătorii nu și-au asumat obligația de a efectua lucrările enumerate de reclamanți în cererile lor, cu consecința că nu a fost stipulat nici termenul de executare a acestora.
Raportat la considerentele ce precedă, instanța a respins excepția prescripției extinctive, care a fost unită cu fondul în considerarea strânsei legături cu dreptul afirmat de către reclamanți, chiar dacă reclamații B. N. și O. E., prin apărător, au învederat că obligațiile pretins asumate de către pârâți se impunea a fi fost executate imediat după autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, instanța reținând că pârâții nu s-au obligat în sensul pretins, astfel că reclamanții nu au un drept corelativ acestor obligații, care să fie apărat prin acțiunea exercitată de reclamanți.
Prin urmare, neexistând un drept la acțiune, nu ar fi posibilă nici prescrierea lui, fiind deci nerelevantă și precizarea reclamantului D. G., în sensul că nu a fost stabilit nici un termen pentru executarea obligațiilor la care se referă cererea, precum nerelevantă este și precizarea pârâtului O. J.
, în sensul că a fost stabilit un termen rezonabil.
A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul B. A. D., de asemenea unită cu fondul, pentru strânsa legătură în care se află cu dreptul afirmat de către reclamanți. Astfel, reclamanții au învederat că își întemeiază cererea pe Regulamentul ce constituie "anexă"; la contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții, instanța reținând că, într-adevăr, prin voința părților contractante, acest Regulament a fost stipulat ca fiind parte integrantă din contracte. Prin urmare, cererea reclamaților, întemeindu-se pe contractele în care pârâtul B. A. D. are calitate de parte, a fost îndreptată împotriva celui ce se pretinde a fi obligat corelativ dreptului subiectiv dedus judecății.
Întrucât calitatea procesuală presupune acea condiție de exercitare a acțiunii civile ce presupune identitatea dintre părțile raportului juridic de drept procesual și cele ale raportului juridic de drept substanțial, reținând că pârâtul este subiect al acestui din urmă raport juridic, al cărui izvor este contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu fiecare dintre reclamanți, excepția apare ca neîntemeiată, nefiind suficientă pentru admiterea ei numai constatarea caracterului nefondat al cererii reclamanților.
În fine, întrucât s-a reținut că reclamanții nu au demonstrat că pârâții s- au angajat juridic să execute lucrările descrise în cuprinsul cererilor acestora, nici prin Regulamentul examinat, precum nici prin contractele de vânzare- cumpărare încheiate cu aceștia și care integrează, în susținerea acestora, Regulamentul referit, cererile reclamanților au fost respinse ca neîntemeiate.
Instanța nu a examinat motivul determinant al contractelor de care se prevalează reclamanții și nici valabilitatea acestora sub aspectul consimțământului, întrucât nu a fost învestită cu cereri ce impun astfel de cercetări, precum nu a fost învestită nici cu o cerere ce implică cercetarea realizării condițiilor sub care pretind reclamanții că ar fi înțeles să încheie
contractele cu pârâții, deși instanța, văzând motivele de fapt invocate, a pus în discuție, în mod repetat, obiectul și cauza cererilor reclamanților (f. 64, f. 85, f.104).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. G., solicitând a se dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în subsidiar modificarea hotărârii și admiterea acțiunii inițiale.
Recurentul a arătat că a solicitat instanței de judecată să dispună obligarea pârâților la executarea tuturor lucrărilor la care s-au angajat, conform proiectului, regulamentului, ansamblului rezidențial Poiana B. ilor, formând și o serie de petite privind menținerea în starea actuală a celor 2 porți de acces complex, menținerea interfonului montat pe porțile de la intrare, tragerea conductei de gaz, montarea stâlpilor de iluminat, îngrădirea zonei rezidențiale, asigurarea energiei electrice.
Judecătoria Baia Mare prin sentința atacată, potrivit dispozitivului s-a pronunțat concret doar cu privire la un paragraf din Regulamentul Ansamblului Rezidențial, omițând să se pronunțe în concret cu privire la obligațiile asumate de pârâți prin proiectul ansamblului rezidențial, regulamentul ansamblului rezidențial și prin publicitatea imobiliară făcută în presa locală, fapt ce echivalează cu soluționarea doar parțial a fondului cauzei, singura sancțiune în acest caz fiind casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de fond.
S-a invocat faptul că judecata a fost pur formală, din perspectiva instanței de fond fiind suficient să se pronunțe pe respingerea cererilor având ca obiect obligația de a face, ar urma potrivit logicii instanței de fond, să deducă că respingerea cererii atrage de drept și respingerea tuturor celorlalte capete de cerere.
Apelantul a învederat că a fost un comparator de bună credință și a cumpărat această parcelă de teren la prețul de 600 Euro/ar, fiind convins că pârâții vor asigura toate facilitățile promise și asumate prin reclamele de publicitate făcute în Glasul M. ului în perioada iulie, august 2006, de pârâtul B. D. și soția sa, prin care spuneau că asigură toate utilitățile. Toate aceste utilități au fost concepute și promovate de pârâți pentru a putea vinde terenurile și a-i șantaja pe ei să accepte un preț de 600 Euro/ar în loc de 7 Euro/ar cât valora real.
Regulamentul este un act juridic fiind autentificat, semnat și ștampilat de notarul public, face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare și a fost asumat atât de reclamanți cât și de pârâți și va trebui respectat de toți cei care locuiesc în acest perimetru, inclusiv de pârâți, care locuiesc acolo. Dacă s- ar fi examinat tot regulamentul depus la dosar, nu numai ultimul paragraf reținut de instanță, s-ar fi constatat că este un act juridic în toată regula și că lucrările pe care trebuie să le execute pârâții din cererea de chemare în judecată punctele: 1).- porțile de la intrare; 2.)- interfonul; 3.)- asigurarea
energiei electrice, se regăsesc stipulate în Regulament la alineatul 2 și 6, iar punctele 3.) conducta de gaz; 4.) stâlpi de iluminat; 5.) îngrădirea zonei rezidențiale, se regăsesc în Proiectul Asamblului Rezidențial fila 6 dosar și în reclama publicitară făcută de pârâtul B. D. .
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și reclamanții O. E. și B.
N., solicitând a se dispune modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a învederat T. ui că instanța de fond a dat o interpretare eronată și superficială probelor administrate în cauză, pârâtul O.
J., în termen legal a formulat întâmpinarea prin care învederează instanței de judecată faptul că nu se opune admiterii acțiunii de chemare în judecată formulată de reclamanți și recunoaște obligațiile asumate prin Regulamentul
"Ansamblul Rezidențial Poiana B. ilor";, la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.
S-a susținut că pârâtul B. D. atât anterior cât și pe tot timpul derulării procesului a dat dovadă de rea credință, nu numai că s-a opus îndeplinirii obligațiilor asumate, ci acesta din urmă nu recunoaște că ar cădea în sarcina pârâților lucrările privind îngrădirea zonei rezidențiale numită
"Ansamblul Rezidențial Poiana B. ilor"; situată în F. M., județul M. în care accesul de intrare pe poarta dotată cu telecomandă să se facă pe două sensuri; montarea interfonului pe poarta de intrare a "Ansamblul Rezidențial Poiana B. ilor";; amenajarea spațiului verde delimitat de borduri între cele două sensuri de mers din "Ansamblul Rezidențial Poiana B. ilor";; montarea stâlpilor de iluminat pe spațiul verde dintre cele două sensuri de mers din
"Ansamblul rezidențial Poiana B. ilor";, susținând că a vândut doar un teren arabil, iar prețul de 1500 Euro/ar (în comparație cu 7 Euro/ar) l-a obținut datorită faptului că pârâtul i-a dus în eroare (așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr.6 formulată de reclamantul D. ).
S-a precizat că pârâtul B. D. recunoaște că a făcut publicitate atât printr-un ziar local cât și prin distribuirea de pliante din care rezultă că la data vânzării exista gaz și curent electric și promitea prin broșurile publicate ";o împrejmuire modernă cu sistem de control al accesului, etc..";, dar în fața instanței nu recunoaște că la data vânzării terenurilor către reclamanți era instalat curent electric sau că ar fi promis furnizarea energiei electrice. Oferta de a contracta astfel cum este reglementată în Noul cod civil este mai mult decât o invitație la negociere, nașterea obligațiilor nu are loc independent de acceptarea de către beneficiar, ofertantul intenționând să își convingă contrapartea cu privire la oferta sa, însă aceasta din urmă trebuind să fie sau să nu de acord, în speță reclamanții au fost de acord cu oferta.
În ce privește apelul declarat de apelantul D. G. (recalificat ca atare), se reține că prin cererea depusă în data de_, acesta a învederat că înțelege să renunțe, în baza art. 246 Cod procedură civilă, la judecata recursului declarat. Din interpretarea dispozițiilor art. 246 Cod procedură
civilă, coroborate cu art. 298 și art. 293 alin. 2 teza I Cod procedură civilă rezultă că apelantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. 4 al art. 246 din același act normativ, interpretat per a contrario, până când nu s-a intrat în dezbaterea fondului, renunțarea se poate face și fără învoirea celeilalte părți.
Pe cale de consecință, raportat la cererea apelantului, formulată în scris, în considerarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, tribunalul va lua act de manifestarea de voință a apelantului în sensul renunțării la judecată.
În privința apelanților B. N. și O. E. , se constată că prin citațiile depuse la filele 27 și 34 dosar s-a pus în vedere acestora necesitatea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat. Cei doi apelanți nu s-au conformat acestei obligații.
T. reține că timbrarea acțiunilor, inclusiv a căilor de atac, pentru care legea instituie această obligație este o formalitate care ține de învestirea sa valabilă și care trebuie luată în discuție prioritar față de alte aspecte.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 11 din același act normativ, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
Instanța constată că în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky și Kreutz).
În raport de aceste considerente, reținând că apelanții nu au achitat taxa judiciară de timbru aferentă, deși li s-a pus în vedere această obligație, instanța va anula ca netimbrat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Ia act de renunțarea apelantului D. G., domiciliat în B. M., bd.
R. nr.20/69, județul M., la judecata apelului declarat împotriva sentinței civile nr.5742 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanții O. E., domiciliat în
B. M., strada P. D. nr. 10, apt.53, județul M. și B. N., domiciliat în B. M., strada Ț. nr.4, județul M., împotriva sentinței civile nr.5742 din_, pronunțată de J. ecătoria B. M. în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
S. | -T. A. -Ana | G. | B. | Roman M. |
Red./S.T.A./_
Tehnred./R.M./_ /7ex. Tehnred./J. ecător la fond:E. M. S.
| ← Sentința civilă nr. 597/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 495/2013. Obligatie de a face → |
|---|
