Sentința civilă nr. 597/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 597/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant SS, reclamant S.
I., reclamant SS, reclamant S. I. - și pe pârât C. M. DE F.
F., pârât P. M. C. -N., pârât P. J. C., pârât C. C. PENTRU S. D., D. C. A. N. PENTRU R. P., având ca obiect "obligație de a face";.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții prin avocat Cleopatra Catană ce depune la dosarul cauzei delegație de substituire nr. 605/_ a doamnei avocat Daciana Paler Groșan și împuternicire avocațială, lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ s-au depus la dosarul cauzei întâmpinare de către P. Municipiului C. -N. și întâmpinare formulată de către C. Locală pentru Aplicarea Legii 18/1991, prin care s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
La_ prin Serviciul Registratură s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către C. C. pentru S. D. .
La_ prin Serviciul Registratură s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către P. J. C. .
Tribunalul, în baza prevederilor art. 129, 131 și raportat la dispozițiile art.
94 pct. 1, lit. h, invocă și pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Apărătorul reclamanților arată că, în opinia sa, competența aparține Judecătoriei C. -N. .
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale.
Apărătorul reclamanților solicită comunicarea hotărârii la sediul cabinetului de avocat din C. -N., C. Dorobanților, nr. 15, ap. 3, jud. C. .
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată de către reclamanții SS, cu domiciliul procesual ales în mun. C. -N., str. Dorobanților, nr. 15, ap. 3, jud. C., S. I.
, domiciliată în C. -N., str. M., nr. 4, ap.l, jud. C., SS, domiciliat în
C. -N., str. D., nr. 76, ap.l, jud. C., S. I., domiciliată în C. -N., str.
M., nr. 4, ap.l, jud. C. au solicitat:
obligarea comisiei municipale să soluționeze cererea de reconstituire formulată de reclamanți în baza prevederilor Legii 247/2005 prin emiterea unei hotărâri pe care să o înainteze spre soluționare, împreună cu întreaga documentație Comisiei Județene și obligarea comisiei județene să emită o hotărâre de validare sau invalidare a propunerii Comisiei locale.
obligarea instituției P. ui municipiului C. -N., respectiv Instituției P. ui
J. C., după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru S. D., din cadrul A. N. pentru R. P., întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii 247/2005.
- obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A. N. pentru R. P. să analizeze, să evalueze dosarul precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
În motivarea cererii arată că:
Imobilul situat în C. N., cu nr. top. 15457, cu o suprafață de 3040 mp, este proprietatea reclamantei.
Arată că reclamanții SS, S. I., SS și S. I. sunt proprietari conform actelor de stare civilă anexate prezentei cereri și au formulat cererea de restituire cu nr. 63767/304/_, cererea fiind completată ulterior cu toate actele necesare în vederea soluționării.
Ca urmare a emiterii Decretului emis de Consiliul de stat al R.P.R., dreptul de proprietate asupra imobilului anterior identificat a fost preluat cu de către Statul Român și dat în administrarea Comitetului executiv al Sfatului popular al orașului
C., regiunea C., această operațiune fiind menționată în Cartea funciară, imobilul fiind preluat abuziv de stat.
Arată că la data de 14 septembrie 2005 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile Legii 247/2005, cerere care nu a fost soluționată până în prezent.
Conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare s-a insituit o procedură administrativă în virtutea căreia "Deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor si in care sau consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, insotite, dupa caz, de situația juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si "întreaga documentație aferenta acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită si/sau regăsite in arhivele proprii, se predau pe baza de procesverbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi."
Arată că de la data emiterii dispoziției au trecut aproape 8 ani, perioada in care dosarul reclamantei nu a fost soluționat pana in prezent, dosarul rămânând in nelucrare desi art.131 si respectiv art. 16 alin. (5) si (7) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, obliga la evaluarea bunului si la emiterea titiului de despăgubire.
Precizează că deși aceasta obligație nu este prevăzuta de lege, condiționat de respectarea unui anumit termen, acesta trebuie sa fie unul rezonabil potrivit jurisprudentei CEDO, pronunțata in aplicarea art. 6 Paragraf 1 din Convenție si art.l din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Precizează că este adevărat faptul că procedura de acordare a despăgubirilor este temporar suspendată conform prevederilor OUG 4/2012, modificată, până la data de_, însă acest aspect consideră că nu justifică încetarea oricărui demers administrativ din partea pârâtelor, cărora le incumbă obligația de a finaliza procedura cu o dispoziție și de a transmite această dispoziție mai departe, autorității competente.
Pentru toate motivele mai sus arătate, solicită admiterea cererii așa cum a fost aceasta formulată.
În drept, invocă prevederile Legii 247/2005, HG 890/2005, art. 194 și urm, art. 451 din Noul cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de către P. Municipiului C. -N. s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a P. ui Municipiului C. -N. .
Prin întâmpinarea formulată de către C. Locală pentru Aplicarea Legii 18/1991 s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Prin întâmpinarea formulată de către C. C. pentru S. D. s-au invocat excepția conexității și excepția prematurității cererii introductive și s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată de către P. J. C. s-au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., excepția lipsei calității procesuale pasive a P. ui J. C., excepția de inadmisibilitate a acțiunii formulate de către reclamanți.
Analizând excepția necompetenței materiale, în conformitate cu prevederile art.129 și următoarele C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.95 pct.1 C.proc.civ. tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Conform art. 94 pct.1 lit.h C.proc.civ. judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor să își îndeplinească atribuțiile stabilite prin legile fondului funciar și prin Legea nr.247/2005, privind soluționarea cererii pe care a formulat-o în anul 2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menționat mai sus, astfel încât capetele de cerere privesc obligații de a face neevaluabile în bani, care nu sunt date prin nici o dispoziție legală în competența unor anumite instanțe.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.53 și 54 din Legea nr.18/1991
"hotararile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesati prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Impotriva hotararii comisiei judetene se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Dispozitiile art. 53 alin. (1) se aplica si in cazul in care plangerea este indreptata impotriva ordinului prefectului sau oricarui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, in conditiile prevazute in cap. III. Dispozitiile art. 53 alin. (2) raman aplicabile";.
Deși în speță cererile reclamanților nu vizează o hotărâre a comisiei județene sau un ordin al prefectului, în condițiile în care aceasta invocă refuzul instituțiilor implicate în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de a soluționa cererea sa, tribunalul apreciază că instanța este investită cu analizarea îndreptățirii reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate la fel ca și în situația în care s-ar ataca o hotărâre a comisiei județene de respingere a cererii, fapt ce atrage competența de soluționare în favoarea judecătoriei.
În acest sens, tribunalul reține că în mod similar, în aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, prin Decizia în interesul Legii nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, reținându-se că "într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime";. Ulterior pronunțării acestei decizii secțiile civile ale tribunalelor au soluționat atât contestațiile prevăzute de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, cât și acțiunile prin care s-a invocat refuzul unității deținătoare de a răspunde la notificare.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art.132 C.proc.civ. tribunalul urmează să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei
-N. .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
-F. D.
Grefier,
D. I. D.
dact. D.D. 05 D. 2013
red AD/tehn ID _
| ← Sentința civilă nr. 173/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 315/2013. Obligatie de a face → |
|---|
