Decizia civilă nr. 288/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R. IA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVIL Ă NR: 288/R/2013
Ședința publică din data de 21 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. M. L. GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, D. G. a F. P. B. -N. , împotriva sentinței civile nr. 300/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimații N. P. și N.
L., avocat Domide A., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cauza a fost repusă pe rol în urma indicării de către recurent a moștenitorilor defunctului A.
A., aceștia fiind citați la acest termen de judecată.
Tribunalul constată recursul ca fiind formulat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, motivat și comunicat cu toate părțile din dosar.
Reprezentantul intimaților N. P. și N. L., avocat Domide A. susține că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de invocat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul în dezbaterea recursului, reprezentantul intimaților N. P. și N. L.
, avocat Domide A. solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate prin întâmpinare, pe care le reiterează; fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Deliberând constată:
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 300/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul_, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții N. P. N. L.
, C. M. și C. C. împotriva pârâților S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice, N. V., N. I., N. V. V., S. R. I., P. Ana, DS, B. V., N. I., N.
M., N. V., N. D., O. S. B. Prin P., F. I., Ș. A., A. I., A. A.
, A. S., A. A., A. M., P. I., A. T., A. A., SS, S. P., H. S.
, H. S., Ș. G., P. I., SS, A. E., C. T., F. I., V. I., SA
, SS, S. I., S. I., B. I., P. M. și SS, și în consecință:
a dispus rectificarea suprafeței terenului înscris în CF. 26144, S. B., nr. top 11876, prin înscrierea suprafeței reale de 1337 mp, în locul suprafeței scriptice de 1248 mp, precum și a suprafeței terenului înscris în Cf 26142, S. B., nr. top 11879, prin înscrierea suprafeței reale de 904 mp, în locul suprafeței scriptice de 841 mp.
a constatat că pârâta N. V. și soțul său N. P. I. (în prezent decedat), prin joncțiunea posesiilor, au dobândit prin anul 1968, dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului înscris în CF 26284 S. -B., nr. topo 11877 în suprafață de 473 mp, CF 26287 S. -B.
, nr. topo 11878 în suprafață de 61 mp., CF 26142 S. -B., nr. topo 11879, în suprafață de 484 mp. (suprafață ce reprezintă excedent față de cota lor de proprietate de 4/16 părți din acest teren), CF 124 S. -B., nr. topo 11882/2 în suprafață de 403 mp., CF 26286 S. -B., nr. top 11882/3 în suprafață de 201 mp. și CF 26145 S. -B., nr topo 10919 în suprafață totală de 1103 mp.
(suprafață ce reprezintă excedent față de cota lor de proprietate de 2/32 părți din acest teren), teren ce are o suprafață totală de 2725 mp.
a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul N. P. I., decedat la data de_, cu ultimul domiciliu în loc. S. -B., se compune din ½ părți atât din terenurile înscrise în CF. 26144 nr. top. 11876, CF. 26141 nr. top. 11882/1, CF. 26143 nr. top. 11883, CF. 26142 nr. top.
11879, CF. 26145 nr. top. 10919 S. B., cât și din terenurile uzucapate împreună cu soția sa N.
V., precum și din autovehiculul M1 marca Chrysler HN5M Voyager, nr identificare AFCK1D1111JA8E2/1995 de culoare roșie cu remorcă și cu nr. de înmatriculare_ .
- a constatat că la această succesiune au vocație succesorală legală pârâta N. V. în cotă de ¼ părți în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv reclamanții N. P. și C. C. (născ.N. ) și pârâții N. I., N. V. -V. (născ.N. ), S. R. I. (născ.N. ), P.
Ana (născ.N. ), DS (născ.N. ), B. V. (născ.N. ), N. I., N. M., N.
și N. D., în calitate de descendenți direcți în cotă de ¾ părți împreună.
a dispus partajarea judecătorească a acestei succesiuni potrivit înțelegerii dintre moștenitori astfel încât atribuie întreaga masă succesorală în favoarea pârâtei N. V. .
a constatat validitatea materială și formală a antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate sub semnătură privată la data de_ și intitulate "Contract de vânzare-cumpărare"; prin care pârâta N. V. s-a obligat să le vândă pe de o parte reclamanților N. P. și soției acestuia N. L., iar pe de altă parte reclamanților C. M. și C. C., care s-au obligat să cumpere, câte o suprafață de teren de 987 mp. la fiecare, din întregul teren în litigiu deținut de această pârâtă cu titlu succesiune, uzucapiune și partaj, înscris în CF 26143 S. -B., nr. top 11883, CF 26286, nr. top 11882/3, CF 124, nr. top 11882/2, în schimbul unui preț de 500 lei, achitat integral.
hotărârea ține loc de acte autentice de vânzare-cumpărare.
a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților cu privire la terenul în litigiu, și în consecință:
a atribuit reclamanților N. P. și N. L. un lot de teren în suprafață de 940 mp. aferent nr. topo noi_ 2/1/1 și 11882/2/1;
a atribuit reclamanților C. M. și C. C. un lot de teren în suprafață de 940 mp. aferent nr. topo noi_ 2/2/2 și 11882/3;
a atribuit reclamanților în proprietate comună, lotul de teren în suprafață totală de 94 mp aferent nr. topo noi 11882/1/2 și 11882/2/3.
a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilelor teren în litigiu pe numele reclamanților în conformitate cu raportul de expertiză întocmit în cauză întocmit de expert tehnic Breier I. N. (f.165-193), tabel de mișcare parcelară de la filele 192-193.
a dispus ca restul suprafețelor de teren să rămână înscrise pe vechii proprietari tabulari.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Terenurile înscrise în Cf 26144, nr. top 11876, Cf 26141, nr. top 1182/ și Cf 26143 nr. top 11883 S. -B., au constituit proprietatea pârâtei N. V. și a soțului său, respectiv numitul
N. P. I. în cotă de 1/1 părți, așa cum a rezultat din extrasele de Cf atașate la dosar. Potrivit extraselor de Cf 26142, nr. top 11879 și Cf 26145, nr. top 10919 S. -B., pârâta N. V. și numitul N. P. I. au deținut împreună o cotă de 4/16 părți și respectiv de 2/32 părți din întregi imobilele terenuri înscrise în Cf-urile mai sus arătate.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic Breier I. N., instanța de fond a reținut că datorită faptului că de-a lungul timpului albia majoră a pârâului C. a suferit schimbări majore care au dus la modificarea unor suprafețe de teren, terenul înscris în Cf 26144, S. B., nr top 11876 are o suprafață reală de 1337 mp, iar terenul înscris în Cf 26142, S.
B., nr top 11879 are o suprafață reală de 904 mp.
În consecință, în baza dispozițiilor Decretului-Lege nr. 115/1938 instanța de fond a admis acțiunea precizată de reclamanți și a dispus rectificarea atât a suprafeței terenului înscris în Cf 26144, S. B., nr top 11876, prin înscrierea suprafeței reale de 1337 mp, în locul celei scriptice de 1248 mp, precum și a suprafeței terenului înscris în Cf 26142, S. B., nr. top 11879, prin înscrierea suprafeței reale de 904 mp, în locul celei scriptice de 841 mp.
Terenul în litigiu pentru care s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost situat în intravilanul localității S. -B. și a avut o suprafață totală de 2.725 mp,
astfel cum acest teren a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic Breier I. N. (f. 165-193).
Cu date de Cf, acest teren s-a identificat cu cel înscris în CF 26284, nr. topo nou 11877/1 în suprafață de 473 mp., CF 26287, nr. topo nou 11878/1 în suprafață de 61 mp., CF 26142, nr. topo 11879/2 în suprafață totală de 710 mp., din care suprafața de 226 mp. a reprezentat dreptul de proprietate al pârâtei și defunctului său soț în cotă de 4/16 părți, precum și cu terenul înscris în CF 124, nr. topo 11882/2 în suprafață de 403 mp., CF 26286, nr. top 11882/3 în suprafață de 201 mp. și CF 26145, nr topo nou 10919/2 în suprafață totală de 1038 mp. din care suprafața de 205 mp. a reprezentat dreptul de proprietate al pârâtei și defunctului său soț în cotă de 2/32 părți.
Astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor Ș. T. și Haliță F., audiați în cauză, persoane care au vârsta de 71 ani și respectiv 84 ani, coroborat cu conținutul lucrării în specialitatea
- topografie mai sus menționat, instanța de fond a reținut că inițial acest teren era deja în anii 1940 în posesia părinților pârâtei N. V. și ai soțului său N. P. I. și anume a numiților A.
I., A. I., N. Ionel și N. V., care l-au folosit până în anul 1968 când l-au dat ca zestre fiilor lor A. V. (căsătorită N. ) și respectiv N. P. I. ca urmare a căsătoriei lor survenită în anul 1968. La rândul lor, aceștia au continuat să folosească terenul în aceleași condiții ca și antecesorii lor.
Atât pârâta N. V. și soțul său, cât și antecesorii lor au exercitat în toată această perioadă o posesie publică, pașnică, continuă, netulburată și sub nume de proprietar.
În aceste condiții, ca urmare a joncțiunii celor două posesii astfel exercitate, instanța de fond a reținut că în speță s-a împlinit termenul prescripției achizitive de 30 de ani, raportat la momentul de început al primei posesii dovedită în cauză ca fiind la începutul anilor 1940, prin anii 1968 în persoana pârâtei N. V. și a soțului său N. P. I. . Pentru aceste motive, în baza art. 1452 și următoarele cod civil austriac (aplicabil în cauză deoarece sub imperiul acestuia s-a născut prima posesie), instanța de fond a constatat că pârâta N. V. și soțul său N. P. I. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestui teren. Prin urmare, s-a înlăturat apărarea reclamanților cu privire la dobândirea de către pârâta N. V. și soțul său pe calea uzucapiunii de 20 de ani (prev. de art. 28 din Decretul-lege 115/1938) a dreptului de proprietate asupra unei porțiuni din întregul teren în litigiu.
La data de 23 iulie 2009 a decedat numitul N. P. I., astfel încât în baza art. 650 și art. 651 Cod civil, s-a constatat că succesiunea rămasă după acesta se compune din ½ părți atât din terenurile înscrise în CF. 26144 nr. top. 11876, CF. 26141 nr. top. 11882/1, CF. 26143 nr. top. 11883, CF. 26142 nr. top. 11879, CF. 26145 nr. top. 10919 S. B., cât și din terenurile uzucapate împreună cu soția sa N. V., precum și un autoturism M1 marca Chrysler HN5M Voyager, nr identificare AFCK1D1111JA8E2/1995 de culoare roșie cu remorcă și cu nr. de înmatriculare_, așa cum rezultă din actele de identificare ale autovehiculului (f. 16-19). Instanța de fond a subliniat că nu s-a inclus în această masa succesorală cota individuală de lapte pentru vânzări directe din cota națională de referință acordată defunctului N. P. I. așa cum s- a solicitat de către reclamanți, conform Deciziei nr. 1224910/2007 emisă de Agenția națională pentru ameliorare și reproducție în zootehnice, dat fiind faptul că acest script a fost depus de reclamanți la dosar fără alte probe care să indice faptul că defunctul a fost înregistrat ca producător de produse lactate și care sunt în concret bunurile ce intră la masa sa succesorală.
Pârâta N. V. a avut împreună cu soțul său N. P. I. 12 copii, și anume pe reclamanții N. P. și C. C. (născ.N. ), precum și pe pârâții N. I., N. V. -
V. (născ.N. ), S. R. I. (născ.N. ), P. Ana (născ.N. ), DS (născ.N. ), B.
V. (născ.N. ), N. I., N. M., N. V. și N. D. .
Așa fiind, în baza art. 652 și urm. și art. 659 și urm. Cod civil, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 319/1944 instanța de fond a constatat că la această succesiune au vocație succesorală legală soția defunctului N. P. I., respectiv pârâta N. V. în cotă de ¼ părți și fii acestuia, respectiv reclamanții N. P. și C. C. (născ.N. ) și pârâții N. I., N. V. V. (născ.N. ), S. R. I. (născ.N. ), P. Ana (născ.N. ), DS (născ.N. ), B. V. (născ.N. ), N. I., N. M., N. V. și N. D., în cotă de ¾ părți împreună.
În baza art. 728 Cod civil și art. 673 ind. 1 Cod procedură civilă, judecătoria a dispus partajarea judecătorească a acestei succesiuni potrivit înțelegerii dintre moștenitori atribuindu-se
întreaga masă succesorală în favoarea pârâtei N. V. . Totodată, a luat act de faptul că ceilalți moștenitori nu au solicitat sulte compensatorii.
La data de_, pârâta N. V. s-a obligat să vândă reclamanților N. P. și N.
L. o suprafața de teren de 987 mp. din întregul teren în litigiu deținut cu titlu succesiune,uzucapiune, partaj succesoral, înscris în CF 26143 S. -B., nr. top 11883, CF 26141, nr. top 11882/1, CF 124, nr. top 11882/2, pentru prețul de 500 lei, ocazie la care s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare"; iar reclamanții au achitat prețul convenit și au intrat în posesia terenului.
Tot la aceeași dată, pârâta N. V. s-a mai obligat să vândă și reclamanților C. M. și C. C. o suprafața de teren de 987 mp. din întregul teren în litigiu deținut cu titlu succesiune și uzucapiune înscris în CF 26143 S. -B., nr. top 11883, CF 26286, nr. top 11882/3, CF 124, nr. top 11882/2, pentru prețul de 500 lei, ocazie la care părțile au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare"; iar reclamanții au achitat prețul convenit și au intrat în posesia terenului.
Aceste înscrisuri sub semnătură privată au fost opuse pârâtei promitentă vânzătoare care prin intermediul interogatoriului luat de instanță acesteia, nu au fost contestate. Luând în considerare și prevederile art. 1176 Cod civil în conformitate cu care actul sub semnătură privată recunoscut de acela căruia i se opune sau, privit după lege ca recunoscut are aceleași efect ca actul autentic între cei care l-au subscris, instanța reține că natura juridică a acestor înscrisuri este aceea a unor antecontracte de vânzare-cumpărare, motiv pentru care în baza art. 948 și urm. Cod civil, se va constata validitatea materială și formală a acestora.
Numai că, potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și în conformitate cu art. 970 Cod civil ele obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, ci și la toate urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea o dă obligației după natura sa.
În speță, câtă vreme pârâta N. V. s-a obligat să le transmită reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, acesteia îi revenea obligația contractuală și legală, impusă de art. 22 din Decretul-lege nr. 115/1938 de a înmâna cumpărătorilor toate actele necesare în vederea înscrierii în CF a dreptului transmis.
Cum nici până în prezent pârâta vânzătoare nu și-a îndeplinit această obligație, în baza art. 24 din același decret-lege, judecătoria a fost îndrituită să pronunțe o hotărâre care să țină loc de acte autentice de vânzare-cumpărare.
În final, în baza art. 728 Cod civil, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților cu privire la terenul în litigiu, și în consecință:
a atribuit reclamanților N. P. și N. L. un lot de teren în suprafață de 940 mp. aferent nr. topo noi_ 2/1/1 și 11882/2/1;
a atribuit reclamanților C. M. și C. C. un lot de teren în suprafață de 940 mp. aferent nr. topo noi_ 2/2/2 și 11882/3;
a atrobuit reclamanților în coproprietate, în cotă de ½ părți fiecare, lotul de teren în suprafață totală de 94 mp aferent nr. topo noi 11882/1/2 și 11882/2/3.
În baza art. 44, art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938, s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilelor teren în litigiu pe numele reclamanților, în conformitate cu raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic Breier I. N. (f.165-193), tabel de mișcare parcelară de la filele 192-193.
De asemenea, s-a dispus ca restul suprafețelor de teren să rămână înscrise pe vechii proprietari tabulari. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, D. G. a F. P. B. -N., solicitând admiterea recursului cu casarea hotărârii recurate și trimiterea ei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare s-a arătat că în fapt, instanța de fond, prin acțiunea civilă înregistrată în dosarul_, pe rolul Judecătoriei N., a reclamantului N. P., a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus întocmai solicitărilor precum și a expertizei extrajudiciare încuviințată în cauză.
Recurentul a criticat soluția instanței de fond, motivând în acest sens cu faptul că bunurile proprietate publică aparținând S. ui R. sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, actele
juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții fiind lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art. 11, alin 2 din Legea 213/1998.
S-a arătat că, instanța de fond a apreciat, în mod greșit faptul că terenurile din litigiu se află în circuitul civil și că sunt supuse regulilor de drept comun.
Pentru a evidenția faptul că hotărârea instanței de fond este una greșită în conformitate cu prevederile legale, s-au impus câteva precizări. Titularii domeniului public au fost indicați la art. 136 alin.(2) din Constituție, republicată, precum și de art. l si 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, unde s-a precizat că proprietatea publică aparține statului și unităților administrativ-teritoriale, precum și că aceste persoane juridice de drept public exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public. Deci, titulari ai domeniului public sunt titularii dreptului de proprietate publica: statul, județul, municipiul, orașul și comuna. Sfera proprietății publice potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit art.3 alin.(I) din Legea nr. 213/1998, domeniul public este alcătuit, în afară de bunurile prevăzute la art.136 alin.(3) din Constituție, republicată, din bunurile enumerate în anexa acestei legi, după cum urmează:
Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: bogățiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ; spațiul aerian; apele de suprafață, cu albiile lor minore, malurile și cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja mării, cu bogățiile lor naturale și cu potențialul energetic valorificabil, marea teritorială și fundul apelor maritime, căile navigabile interioare; pădurile și terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producție ori de administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier național și nu sunt proprietate privată; terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945; terenurile obținute prin lucrări de îndiguiri, de desecări și de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă;
Recurentul a susținut că, ceea ce a interesat în speța de față a fost sublinierea privind faptul că aparțin domeniului public al S. ui terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 06 martie 1945.
Conținutul juridic al dreptului de proprietate, indiferent că a fost vorba de dreptul de proprietate privată sau de dreptul de proprietate publică, va cuprinde trei atribute sau prerogative: posesia (jus possidendi), folosința (jus utendi și jus fruendi) și dispoziția (jus abutendi), ca elemente care configurează puterea pe care o are proprietarul asupra bunului ce formează obiectul dreptului de proprietate.
Astfel, s-a arătat că dispoziția materială este prerogativa pe care o are proprietarul de a dispune după voința sa de substanța materială a bunului, adică de a-l consuma transforma sau distruge, în condițiile legii. De asemenea, s-a arătat că dispoziția juridică este prerogativa recunoscută în favoarea titularului dreptului de proprietate de a dispune de bunul respectiv prin acte juridice, adică de a-l înstrăina, cu titlu oneros sau gratuit prin acte între vii sau pentru cauză de moarte, ori de a-l greva în favoarea altor persoane, în condițiile legii.
Totodată, recurentul a menționat că în considerarea admisibilității calității procesual pasive a
S. ui R., poziția acestuia ar fi de admitere a recursului și în consecință de respingere a acțiunii formulate, mai mult dec atât, luând în considerare și concluziile raportului de expertiză depus la dosar, întocmit de expertul tehnic ing. Breier I. I. N., aspecte pe care instanța de fond a omis a analiza, acestea neregăsindu-se în cuprinsul motivării soluției adoptate de către instanța de fond.
Recurentul a precizat că, pornind de la această afirmație dar luând în considerare și actele depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, a solicitat instanței respingerea petitului 3 al acțiunii, privind "escontentarea"; moștenitorilor parați de rând 2-10. S-a precizat că, aspectul care s-ar fi analizat în speța de față privește modul legal și regimul juridic al actelor prin care pârâții de rând 2- 10, moștenitori ai defunctului N. P. I. au fost "escontentați"; dacă se impune sau nu raportul donațiilor.
Un alt aspect a vizat suprafețele majorate, majorate ulterior efectuării în cauza a unei expertize extrajudiciare, suprafață majorată care nu a fost inclusă în masa succesorală.
Recurentul a menționat că, cele invocate de acesta prin întâmpinarea depusă, în ce a privit petitul 3 nu au fost analizate de către instanța de fond, aceasta reținând în cuprinsul hotărârii atacate doar poziția acestuia referitoare la excepția lipsei calității procesual pasive a S. ui R. .
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304-312 Cod procedură civilă, dispozițiile Codului civil, OG 92/2003 modificată.
Reclamanții intimați N. P. și N. L., legal citați, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și considerarea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 300/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul civil nr._, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că în fapt, critica adusă sentinței civile atacată pe faptul că în extrasul de Cf nr. 124 loc S. -B. cu nr. top 11882/2 a apărut pe extras S. R. pe suprafața de 224/896 părți conform adeverinței nr. 7787 din data de_ eliberată de către Primăria O. ui S. -B.
"se adeverește faptul că terenul cu nr. top 1188/2 din Cf nr. 124 este situat în intravilanul orașului S.
-B. UTR 10 și aparține domeniului privat al orașului S. -B. "; urmare nu au avut de a face cu bunuri aparținând domeniului public al orașului așa cum s-a arătat în motivele de recurs, urmare această suprafață de teren a putut fi uzucapată conform Legii 213 /1998.
Intimații au considerat că recursul s-a făcut de către recurentă fără a studia dosarul cauzei. Recurenta a depășit limitele și s-a legat de probleme ce nu au privit speța contestată escontentarea celorlalți moștenitori care au primit alte bunuri din averea defunctului fapt dovedit în cauză. Dacă nu s-a prezentat la nici un termen de judecată de unde să știe ce s-a dezbătut în cauză, înscrisuri, martori, interogatorii etc. S-a arătat de către intimați că le-a fost foarte greu de comentat despre ceea ce a afirmat recurentul "raportul donațiilor" raport expertiza, validare antecontract etc.
S-a precizat că, în mod legal instanța a dispus majorarea de suprafață urmare constatării expertului în raportul de expertiză. Extrasul de Cf a garantat doar proprietarii și nr. top nu și suprafața de teren înscrisă în Cf. Expertiza extrajudiciară efectuată cu citarea tuturor părților la măsurători a avut valență de expertiză judiciară. Dacă recurentul s-ar fi prezentat în cauză putea în termen legal să facă obiecțiuni la raportul de expertiză cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă în materie.
Totodată, intimații au solicitat și respingerea excepției invocată.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.
D. G. a F. P. B. -N., în numele pârâtului S. ui R. prin Ministerul
Finanțelor Publice a invocat prin recursul formulat că bunurile imobile, obiectul dosarului de față aparțin domeniului public, fiind imprescriptibile, inalienabile și insesizabile, astfel încât actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1996. În sprijinirea acestor susțineri, se arată că terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945 conform anexei 1 la Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public al statului.
Din cuprinsul Legii nr. 213/1998 rezultă că atât statul, cât și unitățile administrativ- teritoriale (adică orașul, comuna, municipiul) pot avea drept de proprietate fie publică, fie privată. Conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege. În anexa I la acest act normativ sunt enumerate aceste bunuri și la punctul 5 din această înșiruire se regăsesc și cele invocate prin cererea de recurs, respectiv terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945.
În cazul de față din extrasul de CF nr. 124 Sîngeroz B. se poate observa că terenul top 11882/2 este trecut cu o suprafață totală de 403 mp, S. R. fiind întabulat pentru cota de 224/896 părți cu titlul de donație din 1959.
În ceea ce privește această porțiune din imobilul intabulat în anul 1959 pe S. R., tribunalul observă că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că această porțiune din teren ar fi intrat în mod obligatoriu în domeniul public al statului. Prin adeverința nr. 7787 din data de_ eliberată de către Primăria O. ui S. -B. (f.104 dosar fond) se arată că terenul cu nr. top 1188/2 din Cf nr. 124 este situat în intravilanul orașului S. -B. UTR 10 și aparține domeniului privat al orașului S. -B. .
Față de cele arătate mai sus, tribunalul reține că imobilul în suprafață totală de 403 mp cuprins în CF nr. 124 S. B. nu face parte din domeniul public al statului, motiv pentru care criticile recurentului apar ca neîntemeiate.
În ceea ce privește criticile referitoare la raportul donațiilor și "escontarea" moștenitorilor, modalitatea de includere a suprafețelor majorate în masa succesorală, tribunalul observă că recurentul - pârât nu are calitatea de moștenitor, fiind introdus în cauză doar raportat la capătul de cerere privind uzucapiunea terenului înscris în Cf nr. 124 loc S. -B. cu nr. top 11882/2, astfel încât nu poate formula critici cu privire la dezbaterea succesiunii, decât dacă ele se circumscriu nulității absolute, nefiind cazul în speță.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - reprezentat de D. G. a F. P. B. -N., ,împotriva sentinței civile nr. 300/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei N., ca neîntemeiat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - reprezentat de D. G. a F. P. B. -N., cu sediul în B., S. 1 D.
, nr. 6, jud. B. -N. ,împotriva sentinței civile nr. 300/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei N., ca neîntemeiat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
B. I. SS I. - B. M. L.
GREFIER
M. D.
Red/Dact
BISz/MD -_ - 2 ex
Judecător fond: P. A. R.
| ← Încheierea civilă nr. 15/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 521/2013. Succesiune → |
|---|
