Decizia civilă nr. 521/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 521/A/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul S. M. A. împotriva sentinței civile nr. 22839/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat T. A., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se prezintă reprezentanta intimatei avocat T. A., avocat C. Cuibuș, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta intimatei depune la dosar împuternicire avocațială, întâmpinare și solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta reprezentantul apelantului.
T. ul lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare se prezintă reprezentantul apelantului, avocat Victor R. a și reprezentanta intimatei avocat T. A., avocat C. Cuibuș, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul apelantului depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.311 lei și timbru judiciar în cuantum de 10 lei, apelul fiind legal timbrat.
Reprezentanții părților prezente arată că nu au alte cereri sau excepții de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta intimatei solicită instanței respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Așa cum a arătat și în motivele expuse în întâmpinare prin cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâtă a solicitat ca instanța de fond să oblige reclamantul pârât reconvențional să-i recunoască dreptul de proprietate asupra apartamentului ce face obiectul prezentului litigiu.
Instanța de fond a admis în totalitate cererea reconvențională precizată și pe cale de consecință a obligat apelantul să încheie contract de vânzare cumpărare cu privire la cota de 1/2 parte din apartamentul în
litigiu, cu pârâta în caz contrar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimatei pârâte reclamante reconvenționale asupra imobilului cu titlul de moștenire și vânzare cumpărare.
Reprezentanta intimatei mai arată că instanța de fond prin soluția pronunțată a reținut în mod corect faptul că liberalitatea făcută de defunct depășește cotitatea disponibilă, aducând atingere rezervei succesorale de 1/2 a reclamantului astfel că ea a fost redusă în limitele cotității disponibile. Solicită obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 22839/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul - pârât reconvențional S. M. A., în contradictoriu cu pârâta - reclamantă reconvențională T. A., și, în consecință:
S-a constatat că reclamantul - pârât reconvențional S. M. A. are calitatea de moștenitor legal al defunctului S. M., decedat la_, cu ultimul domiciliul în C. -N., str. R., nr. 1, ap. 1, jud. C. în calitate de descendent, rudă de gradul I și pârâta - reclamantă reconvențională T. A. are calitatea de moștenitor în calitate de legatar universal conform testamentului autentificat de BNP Lucia M. C. a sub nr. 326/_ .
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul S. M., decedat la_ se compune din apartamentul nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 wc, 1 pivniță în suprafață de 40, 29 mp, imobil înscris în CF 1. C. -N.
, nr. top. 299/1/I.
S-a dispus reducțiunea testamentului autentificat de BNP Lucia M.
C. a sub nr. 326/_ la cotitatea disponibilă, aceea de 1/2 din masa succesorală rămasă după defunctul S. M. .
S-au respins capetele de cerere privind sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în natură a imobilului pârâtei și obligarea acesteia la plata sultei.
S-a admis cererea reconvențională astfel cum a fost precizată și s-a obligat reclamantul - pârât reconvențional să încheie contract de vânzare- cumpărare cu privire la cota de 1/2 din apartamentul nr. 1, situat în C. -N.
, str. R., nr. 1 înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I cu pârâta- reclamantă reconvențională, în caz contrar prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei - reclamante reconvenționale T. A. asupra imobilului ap. nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1 înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I în cotă de 1/1 parte cu titlu de moștenire și vânzare - cumpărare.
A compensat cheltuielile de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru achitate de către părți.
A obligat reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtei - reclamante reconvențională suma de 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele
:
S. M. a decedat în data de_ (fila nr. 7), ultimul domiciliu al acestuia fiind în C. - N., str. R., nr. 1, jud. C. . Astfel cum rezultă din testamentul autentificat sub numărul 326/_ de BNP Lucia M. C. a, defunctul S. M. a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă pârâtei T.
A., declarând totodată că nu este căsătorit și că nu are copii, părinții săi fiind decedați (f. 8).
Conform extrasului de carte funciară de la dosar (f. 13), la data decesului defunctul S. M. a deținut în proprietate apartamentul nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 wc, 1 pivniță în suprafață de 40, 29 mp, imobil înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I.
În data de_, între S. M., pe de-o parte, în calitate de vânzător, și T. A., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiată convenția intitulată "contract de vânzare cumpărare"; având ca obiect apartamentul nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 wc, 1 pivniță în suprafață de 40, 29 mp, imobil înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I, pentru un preț de 100.000.000 lei ROL, despre care s-a arătat că a fost achitat la momentul semnării actului și
37.845.195 lei ROL, sumă achitată de către cumpărătoare Consiliului local al mun. C. -N. prin chitanța nr. 6970100/_ . Convenția a fost semnată în prezența a trei martori (fila 21).
În drept, instanța a reținut că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864, raportat la art. 3 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 2 Legea nr. 287/2009.
Referitor la masa succesorală rămasă de pe urma defunctului S. M.
, decedat la_, având în vedere probatoriul de la dosar, în baza art. 651 din Codul civil din 1864, art. 654- 658, art. 669 C.civ., instanța a stabilit că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, se regăsește imobilul - apartament nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 wc, 1 pivniță în suprafață de 40, 29 mp, imobil înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I (f. 13).
Totodată, în baza certificatul de naștere de la fila 9 și raportat la prevederile art. 669 din Codul civil instanța a constatat că reclamantul - pârât S. M. A., în calitate de descendent de gradul I (fiu), îndeplinește toate condițiile legale cerute pentru a moșteni, respectiv are capacitate succesorală, are vocație succesorală generală la moștenirea lăsată de defunct, nu este nedemn.
De asemenea, în baza testamentului autentificat sub numărul 326/_ de BNP Lucia M. C. a și raportat la prev. art. 860 și art. 888 din Codul civil instanța a constatat că pârâta - reclamantă reconvențională T. A. are calitatea de moștenitoare a defunctului S. M. în calitate de legatar universal.
Potrivit legii, orice persoană fizică poate dispune liber de bunurile care alcătuiesc patrimoniul său, astfel încât patrimoniul lăsat la moarte poate fi, valoric, cu totul neînsemnat, dar dreptul de dispoziție, drept exclusiv și absolut poate fi exercitat numai în limitele și cu modificările determinate de lege. Astfel de limitări sunt prevăzute în favoarea unor rude apropiate ale defunctului care au calitatea de moștenitori rezervatari și vizează numai liberalitățile făcute prin acte inter vivos (donații) și mortis causa (legate), precum și exheredările făcute prin testament.
Astfel, rezerva succesorală este acea parte din patrimoniul celui care lasă moștenirea la care moștenitorii au dreptul în virtutea legii, împotriva voinței defunctului manifestată prin liberalități făcute în timpul vieții (donații) și/sau prin dispoziții testamentare pentru cauză de moarte (legate sau exheredări), iar cotitatea disponibilă este acea parte a patrimoniului care excede rezervei succesorale și de care defunctul putea dispune liber, neîngrădit, inclusiv prin donații și dispoziții testamentare.
Potrivit art. 841 și 842 din Codul civil calitatea de moștenitori rezervatari au o descendenții defunctului de orice grad, astfel că reclamantul
S. M. A., descendent de gradul I, are calitatea de moștenitor rezervatar al defunctului S. M., cuantumul rezervei sale fiind de 1/2 din moștenire.
Având în vedere că prin testamentul autentificat sub numărul 326/_ de BNP Lucia M. C. a defunctul S. M. a desemnat-o ca legatar universal pe pârâta T. A., instanța a constatat că liberalitatea făcută de defunct depășește cotitatea disponibilă, aducând atingere rezervei succesorale de ½ a reclamantului S. M. A., astfel că ea a fiost redusă în limitele cotității disponibile, conform art. 847 din Codul civil. Prin urmare, instanța a dispus reducțiunea testamentului autentificat de BNP Lucia M.
C. a sub nr. 326/_ la cotitatea disponibilă, aceea de ½ din masa succesorală rămasă după defunctul S. M. . Astfel, instanța a reținut că au calitatea de moștenitori ai defunctului S. M. reclamantul S. M.
A., moștenitor legal în cotă de ½ și pârâta T. A. în cotă de ½ în baza testamentului autentificat sub nr. 326/_ de BNP Lucia M. C. a.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare depus de către pârâta-reclamantă reconvențională (f. 21) din probele administrate în cauză se desprinde că, înstrăinarea apartamentului nr. 1, situat în C. -N., str.
R., nr. 1 înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I s-a realizat cu nerespectarea art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului întrucât la data încheierii contractului,_, nu expirase termenul de 10 ani de la data cumpărării de către defunctul S. M. a imobilului, termen în care opera interdicția vânzării acestuia, însă, raportat la principiul conversiuni actelor juridice, contractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privată, deși reprezintă un act juridic nul ca și contract de vânzare-cumpărare poate fi valorificat drept antecontract. Chiar în cuprinsul înscrisului denumit "contract de vânzare-cumpărare"; (f. 9 verso) părțile au
prevăzut că apartamentul a fost dobândit de către vânzător în baza Legii nr. 112/1995 și există interdicție de vânzare timp de 10 ani de la data cumpărării, deci până în anul 2010 de unde reiese că aveau cunoștință despre interdicția vânzării imobilului.
În Legea 247/2005, Titlul X, art. 5 alin. 2, se prevede că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract.
Întrucât un antecontract prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil naște în sarcina lor o obligație de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică, această obligație este susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Aceasta posibilitate întemeiată pe dispozițiile art. 1073-1077 C.civ. și ale art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteză un antecontract valabil încheiat. În situația de față, nu a fost contestată valabilitatea antecontractului, prețul a fost plătit, iar pârâta a intrat în posesia apartamentului imediat după semnarea antecontractului.
Odată cu constatarea că imobilul apartament nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1 înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I face parte din masa succesorală rămasă după defunctul S. M., instanța a reținut și includerea în pasivul succesoral a obligației reclamantului, în calitate de moștenitor, conform art. 774 - art. 777 C.civ., de a încheia în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect acest imobil, obligație asumată în mod valabil de către defunctul S. M. și transmisă reclamantului - pârât odată cu acceptarea moștenirii.
Astfel încât, văzând refuzul nejustificat al reclamantului - pârât de a se prezenta la notar pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege și a obligat reclamantul - pârât să încheie cu pârâta - reclamantă un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la cota de 1/2 (aceasta fiind cota moștenită de către reclamant) din imobilul - apartament nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1 înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I, iar în caz contrar hotărârea instanței, la rămânerea irevocabilă să țină loc de act autentic.
Instanța a arătat că încheierea de către defunct cu pârâta - reclamantă reconvențională a contractului de vânzare-cumpărare la data de_ (fila 21) nu reprezintă o revocare tacită a testamentului autentificat de BNP Lucia M. C. a sub nr. 326/_ întrucât revocarea tacită prin înstrăinarea obiectului legatului poate interveni numai în cazul legatelor cu titlu particular. Or, în cauză prin testamentul autentificat de BNP Lucia M.
C. a sub nr. 326/_ pârâta a fost desemnată legatar universal.
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 7/1996 ";dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil";, iar alin. 3 al aceluiași articol prevede că ";hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor";. Având în vedere acest temei, instanța a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei - reclamante reconvenționale T. A. asupra imobilului ap. nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1 înscris în CF 1.
C. -N., nr. top. 299/1/I în cotă de 1/1 parte cu titlu de moștenire și vânzare - cumpărare.
În considerarea motivelor de fapt și de drept enunțate, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul - pârât reconvențional S. M. A., a constatat că reclamantul - pârât reconvențional S. M. A. are calitatea de moștenitor legal al defunctului S. M., decedat la_, cu ultimul domiciliul în C. -N., str. R., nr. 1, ap. 1, jud. C. în calitate de descendent, rudă de gradul I și pârâta - reclamantă reconvențională T. A. are calitatea de moștenitor în calitate de legatar universal conform testamentului autentificat de BNP Lucia M. C. a sub nr. 326/_, a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul S. M., decedat la_ se compune din
apartamentul nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 wc, 1 pivniță în suprafață de 40, 29 mp, imobil înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I, a dispus reducțiunea testamentului autentificat de BNP Lucia M. C. a sub nr. 326/_ la cotitatea disponibilă, aceea de 1/2 din masa succesorală rămasă după defunctul S. M., a respins capetele de cerere privind sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în natură a imobilului pârâtei și obligarea acesteia la plata sultei, a admis cererea reconvențională astfel cum a fost precizată și obligă reclamantul - pârât reconvențional să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la cota de 1/2 din apartamentul nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1 înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I cu pârâta-reclamantă reconvențională, în caz contrar prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic și a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei - reclamante reconvenționale T.
A. asupra imobilului ap. nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1 înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I în cotă de 1/1 parte cu titlu de moștenire și vânzare - cumpărare.
În baza art. 274 C.p.civ rap. la art. 276 C.pr.civ., a compensat cheltuielile de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru achitate de către părți și a obligat reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtei - reclamante reconvențională suma de 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. M.
A.,
solicitând instanței admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii principale și respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâta reclamantă reconvențională T. A., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelantul arată faptul că hotărârea atacata se întemeiaza pe o grava eroare de judecata, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut, respectiv obligarea acestuia să încheie contract autentic de vânzare- cumpărare cu privire la cota de 1/2 parte din apartament, prin încălcarea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil.
Astfel, cererea reconventională formulată de către pârâta pentru termenul de judecata fixat la data de_, cuprindea doua petite:
- prin primul petit (identic ca formulare cu un petit clasic de revendicare) parata solicita ca acesta să-i recunoască dreptul de proprietate asupra apartamentului 1, situat in localitatea C. N., str.R., nr.l..., având in vedere contractul de vanzare-cumparare încheiat la data de_, cu antecesorul acestuia;
-prin al doilea petit parata solicita inscrierea in Cf a dreptului de proprietate asupra aprtamentului, prin cumpărare.
Atât prin considerente cat si prin dispozitivul sentinței atacate, acesta a fost obligat să închei contract autentic de vanzare-cumparare cu pârâta, in temeiul art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, cu toate că, parata nu a investit instanța cu o astfel de cerere, fiind de prisos sa arate ca niciodată inainte ca acesta să demareze procedura judiciara pârâta nu i-a solicitat sa se prezinte la notar in vederea incheierii unui contract de vanzare- cumparare in forma autentica, astfel ca acesta nu a fost în postura de a manifesta un refuz care să-i legitimeze formularea unei astfel de cereri in fata insantei de judecata.
Consideră reclamantul apelant ca potrivit principiului disponibilității, enunțat de art.129 alin.6 c.proc.civ., instanța era ținuta sa se pronunțe in limitele investirii sale prin cererea reconventionala.
Așa cum a arătat mai sus, nici in petitele cererii reconventionale, nici in dezvoltarea motivelor de fapt si nici in motivarea in drept a acestei cereri, parata reclamanta rec. nu a făcut referire la un refuz la acestuia de a se prezenta la notar pentru a incheia contract de vanzare-cumparare cu privire la imobilul in litigiu.
Reclamantul apelant precizează că raportat la limitele investirii instanței, acesta a considerat ca in acest cadru procesual nu are interes sa conteste valabilitatea antecontractului, deoarece a considerat ca in raport de petitele cererii introductive, dar si de cele ale cererii reconventionale, singura soluție posibila este de admitere a cererii introductive si respectiv de respingere a cererii reconventionale.
Fara îndoiala, înscrisul denumit contract de vanzare-cumparare anexat de către parata reclamanta rec. cererii sale reconventionale, nu echivalează cu un titlu de proprietate in baza căruia acesta să poată fi obligat sa-i recunoască dreptul de proprietate asupra întregului apartament.
De altfel, prin sentință acesta este obligat să închei contract autentic de vanzare-cumparare cu parata asupra cotei de 1/2 parte, cu toate ca aceasta nu a utilizat niciunde în cuprinsul cererii reconventionale o asemnea cota, ci dimpotrivă având ca argument de drept art.l11 c.proc.civ., solicita ca el sa-i recunoască dreptul de proprietate asupra intregului aparatament.
La termenul de judecată din data de_ intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței respingerea ca nefondat a apelului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Intimata arată că, intre ea si antecesorul reclamantului-pârât a intervenit un contract de vanzare-cumparare la data de_, cu privire la apartamentul nr.l situat in localitatea C. -N., str. Roosvelt, nr. 1, jud. C.
, apartament compus din 1 camera, 1 bucătărie, 1 cămara de alimente, 1 WC, 1 pivniță cu suprafața de 19,37 mp, cu su 40,29 mp înscris in C.F.nr.2.
-C1-U3 C. -N. . In schimbul acestui apartament aceasta a achitat suma de
36.981.105 lei (ROL) către Consiliul Local al municipiului C. -N., precum si suma de 100.000.000 lei (ROL) defunctului S. M., acesta păstrând dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului. Actul a fost încheiat in prezenta martorilor Gugura A. -M., Belascu E. ia si Belascu Aron.
Având in vedere faptul ca apartamentul a fost dobândit de defunct in baza Legii nr. 112/1995 acesta avea interdicție de înstrăinare timp de 10 ani de la data cumpărării (_ ), precum si faptul ca S. M. a decedat la data de_, părțile nu s-au putut prezenta la notar in vederea perfectării contractului in forma autentica.
În mod greșit a arătat apelantul reclamant-pârât reconventional faptul că hotărârea pronunța de instanța de fond se intemeiaza pe o grava eroare de judecata, instanța acordând acesteia ceea ce nu s-a cerut "respectiv obligarea lui sa încheie contract autentic de vanzare-cumparare cu privire la cota de 1/2 parte din apartament, prin incalcarea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil.
Acesta a omis sa precizeze, in apelul formulat, faptul ca acțiunea introductiva a fost admisa in parte si instanța de fond a dispus reductiunea testamentului autentificat sub nr.326/_ de BNP Lucia M. C. a la cotitatea disponibila, de 1/2 parte din masa succesorala rămasa după defunctul S. M. .
Astfel, in mod corect a dispus instanța obligarea apelantului doar cu privire la cota de 1/2 parte, cealalata cota de 1/2 parte revenindu-i acesteia in calitate de moștenitoare testamentara.
Raportat la susținerile apelantului că nu i s-a solicitat sa se prezinte la notar in vederea încheierii unui contract de vanzare-cumparare in forma autentica, arată intimata pârâtă faptul că însuși apelantul arata in motivarea acțiunii faptul ca "neîntelegerile dintre ei nu s-au putut rezolva amiabil", motiv pentru care a fost nevoit sa promoveze acțiune.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la primul petit din cererea reconvențională, apelantul arată că, în mod greșit, a fost obligat să încheie cu intimata T. A. contract de vânzare-cumpărare autentic cu privire la cota de 1/2 parte din imobilul în litigiu, cu toate că intimata nu a învestit instanța de fond cu o astfel de cerere și nici nu i s-a solicitat în prealabil să se prezinte la notar, astfel că, nu a fost pus în postura de a manifesta un refuz.
Redând textual primul petit din cererea reconvențională se reține că pârâta-reclamantă reconvențională T. A. a solicitat obligarea apelantului
S. M. M. să-i recunoască dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 situat în localitatea C. -N., str.Roosvelt nr.1 compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămara de alimente, 1 WC, 1 pivniță cu suprafața de 19,37 mp, cu su 40,29 mp înscris in C.F.nr.2. -C1-U3 C. -N. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1. ), având în vedere contractul de vânzare- cumpărare încheiat la data de_ cu antecesorul acestuia.
Cererea reconvențională a fost motivată în drept pe dispozițiile art.111 cod procedură civilă, art.1073, 1077 cod civil și dispozițiile din Legea nr.7/1996.
Este adevărat că potrivit art.129 al.6 cod procedură civilă instanța este obligată să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății, însă conform al.4 al aceluiași articol, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
În speță, în cererea reconvențională temeiul de drept a fost reprezentat de dispozițiile art.1073, 1077 cod civil, iar în motivarea cererii s-au dezvoltat aceste motive de drept făcând vorbire despre contractul de vânzare- cumpărare al imobilului în discuție încheiat la data de_ cu antecesorul apelantului.
Ori, temeiul de drept al acțiunii în revendicare îl reprezintă art.480 cod civil, pârâta-reclamantă reconvențională T. A. nefăcând însă trimitere la acest text de lege.
De principiu, reclamantul trebuie să indice împrejurările de ordin material din care derivă pretenția sa, titlul juridic pe care se sprijină acea pretenție și cauza juridică.
Cât privește motivele de drept nu este necesar să se recurgă la formele sacramentale, nici să se indice exact textele de lege, ci să se indice principiile de drept care fundamentează cererea.
Ținând seama de motivele de fapt și de drept este obligația instanței de a da calificarea exactă a cererii.
Coroborând motivele de fapt și de drept invocate în sprijinul primului petit al cererii reconvenționale, respectiv contractul de vânzare-cumpărare al imobilului în discuție încheiat la data de_ cu antecesorul apelantului și dispozițiile art.1073, 1077 cod civil, în mod corect, instanța de fond a calificat cererea ca fiind o veritabilă acțiune în prestație tabulară, a cărei finalitate este obligarea promitentului-vânzător, respectiv a moștenitorului, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Nefondată este și critica apelantului referitoare la faptul că intimata nu a indicat în primul petit al cererii reconvenționale cota din imobil cu privire la care să fie obligat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.Revine instanței obligația de a stabili această cotă în raport de probele administrate în cauză cu privire la acest petit.
Câtă vreme, prin chiar acțiunea principală, apelantul a recunoscut calitatea de moștenitoare a intimatei asupra cotei de 1/2 parte din imobil, se deduce implicit că, obligarea sa la încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică nu se putea analiza decât pentru cealaltă cotă de 1/2 parte.
Dispunând reducțiunea testamentului autentificat de BNP M. C. a sub nr.326/_ la cotitatea disponibilă, aceea de 1/2 parte din masa succesorală după defunctul S. M. decedat la data de_, în mod corect, instanța de fond, a dispus ca apelantul să fie obligat să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la cota de 1/2 din apartamentul nr. 1, situat în C. -N., str. R., nr. 1 înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 299/1/I cu pârâta-reclamantă reconvențională, în caz contrar prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic.
Starea de indiviziune presupune situația în care un bun este în proprietatea a cel puțin două persoane, denumite coproprietari.
Reținând, în final, că imobilul din litigiu este proprietatea exclusivă a intimatei T. A., neexistând o stare de coproprietate, în mod corect, instanța de fond a respins cererile apelantului de sistare a indiviziunii prin atribuirea imobilului în favoarea sa cu plata de sultă către intimată și
înscrierea în CF a dreptului său de proprietate asupra întregului imobil.
Față de cele de mai sus, apreciind legală și temeinică sentința civilă apelată, în tem.art.296 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de S. M. A. împotriva sentinței civile nr. 22839/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține in totul. În tem.art.274 cod procedură civilă tribunalul va obliga apelantul sa plătească intimatei T. A. suma de 2000 lei cheltuieli de judecata in apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de S. M. A. împotriva sentinței civile nr. 22839/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține in totul. Obliga apelantul sa plătească intimatei T. A. suma de 2000 lei cheltuieli de judecata in apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
L. C.
Red.CC/dact.CȘ _
Jud.fond:M. C. F. 4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 288/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 1153/2013. succesiune → |
|---|
