Decizia civilă nr. 289/2013. Partaj judiciar

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ NR. 289/A/2013

Ședința publică de la_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: L. C.

Pe rol se află pronunțarea în apelurile declarate de către apelanții N. V. și C. V. împotriva Sentinței civile nr. 1674/2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat SC"M. "S., intimat SC"C. M V" S., intimat SC"E. T. "S., intimat SC"C. M. "S., având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt menționate în încheierea de ședință din data 22 mai 2013, parte integrantă din prezenta decizie.

T. UL

Reține că prin Sentința civilă nr. 1674/_, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. V., împotriva pârâtului C. V. .

1. A constatat calitatea de bunuri comune, dobândite în cota de ½ parte de reclamantă și pârât, existente la data desfacerii căsătoriei -_, după cum urmează:

Imobilul apartament nr.52, situat în D., str.M. nr.2, județul Cluj, înscris în C.F. ind. Nr.9792 D., sub nr. topo. 4315/5/S/LII, având părțile indivize comune înscrise în C.F. col. nr.8680 D., în valoare de 175.000 lei;
Garaj auto dublu și terenul aferent, situat în D., str.M., județul Cluj, în valoare de 25.000 lei;

Bunuri mobile în valoare totală de 27.600 lei, constând din: un dormitor în valoare de 1.000 lei; două biblioteci în valoare însumată de 3.000 lei; două canapele în valoare însumată de 2.400 lei; masă bucătărie în valoare de 300 lei; masă sufragerie cu 6 scaune, în valoare însumată de 600 lei; un frigider combină în valoare de 900 lei, și un congelator în valoare de 500 lei; o mașină de spălat automatic în valoare de 500 lei; un cuptor cu microunde și unul de pâine în valoare de 200 lei fiecare; un aragaz în valoare de 300 lei; două televizoare în valoare însumată de 600 lei; două laptopuri în valoare însumată de 7.000 lei; două calculatoare în valoare însumată de 5.000 lei; un scaner în valoare de 200 lei și un telefon în valoare de 100 lei; o combină audio în valoare de 4.000 lei; două comode TV în valoare însumată de 600 lei și două covoare în valoare însumată de 200 lei;
Bunuri necorporale, constând din acțiuni în număr total de 17.417, deținute la nivelul S.C. Metex C. S.A. D., deținute astfel:
- 5.282 acțiuni pe numele pârâtului C. V. ;
- 12.135 acțiuni deținute de reclamantă, din care: 10.548 în P.A.S. si
1.587 în nume propriu.
Bunuri necorporale, constând din părți sociale, după cum urmează:

- deținute de pârâtul C. V.: 301 părți sociale, cu valoare nominală de 310 lei, la S.C. M. S.R.L.; 255 părți sociale, cu valoare nominală de 2.550 lei, la S.C. C. M. S.R.L.; 147 părți sociale, cu valoare nominală de 1.470 lei, la S.C. E. T. S.R.L.; 15 părți sociale, cu valoare nominală de 150 lei, la

S.C. C. MV S.R.L.;

- deținute de reclamantă: 245 părți sociale, cu valoare nominală de 2.450 lei, la S.C. C. M. S.R.L.; 3 părți sociale, cu valoare nominală de 30 lei lei, la S.C. E. T. S.R.L.;

A constatat că reclamanta și pârâtul și-au asumat în timpul căsătoriei următoarele datorii prin accesare de credite bancare:
- un credit ipotecar la OPT Bank România S.A., în sumă de 54.000 CHF
- franci elvețieni, din care, până la data desfacerii căsătoriei -_, s-au achitat 3.282,73 CHF, rămânând o diferență de 50.717,27 CHF;
  - un credit de nevoi personale la Banca Transilvania, în suma de 2.700 lei, rambursat în întregime de reclamantă după desfacerea căsătoriei;
  - un credit de nevoi personale la Banca Transilvania, în sumă de 4.500 lei, nerambursat până la data desfacerii căsătoriei prin divorț;
  - un credit de nevoi personale la Banca Transilvania, în sumă de 18.000 lei, din care, la data desfacerii căsătoriei a mai rămas de rambursat 16.536 lei;
- un credit de nevoi personale la Banc Post, în cuantum de 16.540 lei, din care, la data desfacerii căsătoriei a mai rămas de rambursat 12.964 lei.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului ½ parte din valoarea ratelor lunare achitate de acesta din urmă după data desfacerii căsătoriei -_, la creditele de nevoi personale contractate la Banca Transilvania, respectiv creditul de nevoi personale accesat la Banc Post.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei ½ parte din valoarea ratelor lunare achitate de aceasta din urmă după data desfacerii căsătoriei -_, la creditul în franci elvețieni mai sus menționat.
S-a dispus preluarea de către pârât a obligațiilor de plată a creditelor mai sus menționate și obligă reclamanta să plătească pârâtului sumele cuvenite în lei și respectiv în franci elvețieni - CHF, corespunzătoare cotei de

½ parte din datoriile rezultate din creditele bancare preluate efectiv la plată prin partaj.

6.A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei echivalentul valoric aferent cotei acesteia de ½ parte de contribuție la dobândirea părților sociale deținute de pârât în cadrul S.C. M. S.R.L, S.C. C. M. S.R.L., S.C. C. MV S.R.L. și S.C. E. T. S.R.L., din activul net al societăților comerciale în cauză, calculat la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, prin stabilirea valorii de circulație a bunurilor aflate în patrimoniul societății și scăderea datoriilor existente.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului echivalentul valoric aferent cotei acestuia de ½ parte de contribuție la dobândirea părților sociale deținute de reclamantă la S.C. C. M. S.R.L., S.C. C. MV S.R.L. și S.C. E.
1. S.R.L., din activul net al societăților comerciale în cauză, calculat la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, prin stabilirea valorii de circulație a bunurilor aflate în patrimoniul societății și scăderea datoriilor existente.
S-a dispus sistarea indiviziunii, prin formarea de loturi în natură și atribuire, astfel:
1. Lotul nr.1, format din bunuri mobile în valoare totală de 12.400 lei, se atribuie reclamantei, în cotă de 1/1 parte, după cum urmează:
  - o bibliotecă, în valoare de 1.500 lei;
  - masă sufragerie cu șase scaune, în valoare de 600 lei;
  - mașina de spălat automată, în valoare de 500 lei;
  - cuptor pâine, în valoare de 200 lei;
  - televizor, în valoare de 300 lei;
  - un laptop, în valoare de 3.500 lei;
  - două calculatoare, în valoare de 5.000 lei;
  - un scaner, în valoare de 200 lei;
  - două comode, în valoare de 600 lei;
Lotul nr.1, format din bunuri mobile în valoare totală de 15.200 lei, se atribuie pârâtului, în cotă de 1/1 parte, după cum urmează:

un dormitor, în valoare de 1.000 lei;
o bibliotecă, în valoare de 1.500 lei;
două canapele, în valoare de 2.400 lei;
masă bucătărie, în valoare de 300 lei;
frigider combină, în valoare de 900 lei;
congelator, în valoare de 500 lei;
cuptor microunde, în valoare de 200 lei;
aragaz, în valoare de 300 lei;
televizor, în valoare de 300 lei;
un laptop, în valoare de 3.500 lei;
telefon, în valoare de 100 lei;
combină audio, în valoare de 4.000 lei;
două covoare, în valoare de 200 lei;

S-a dispus sistarea indiviziunii asupra apartamentului nr.52, situat în

D., str.M. nr.2, județul Cluj, înscris în C.F. ind. Nr.9792 D., sub nr. topo. 4315/5/S/LII, având părțile indivize comune înscrise în C.F. col. nr.8680 D., în valoare de 175.000 lei, precum și asupra garajului auto dublu, cu terenul aferent în suprafață de 36 m.p., situat în D., str.M., județul Cluj, evidențiat în C.F. nr.8695 D., sub nr. topo.4/2, în valoare de 25.000 lei, prin atribuirea acestor bunuri pârâtului, în cota de 1/1 parte, cu consecința înscrierii în C.F. a dreptului de proprietate pe numele acestuia, ca bun propriu, în cota de 1/1 parte, cu titlu de partaj.

S-a constatat obligația pârâtului privind escontarea reclamantei cu suma de 108.950 lei, corespunzător cotei acesteia de ½ parte de contribuție, din care 107.600 lei prin efectul atribuirii în favoarea pârâtului, în cota de 1/1 parte, a imobilelor și bunurilor mobile menționate la pct.7 și 8, iar suma de

1.350 lei reprezentând jumătate din creditul în valoare de 2.700 lei, rambursat după divorț în întregime de reclamantă.

A fost atribuit reclamantei acțiunile S.C. Metex C. S.A. D., în număr de 17.417, cu obligarea de a-l esconta pe pârât cu suma de 30.479,75 lei.

S-au compensat sumele în lei reciproc datorate conform pct.9 și 10, și-n consecință obligă pârâtul să-i achite reclamantei prin diferență suma de 78.470,25 lei.

A fost respinsă acțiunea civilă a reclamantei față de pârâtele S.C. M. S.R.L, cu sediul în D., p-ța 16 F. nr.3, județul Cluj, S.C. C. M. S.R.L., cu sediul în D., str.G. C. nr.21, județul Cluj, S.C. C. MV S.R.L., cu sediul în D., str.Gh. S. nr.1, județul Cluj și S.C. E. T. S.R.L., cu

sediul în D., str.G. C. nr.21, județul Cluj, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

14.A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional C. V. .

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.864 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Căsătoria încheiată între reclamantă și pârât la data de_ a fost desfăcută prin divorț de comun acord conform sentinței civile nr.91/_, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr._ .

În lumina dispozițiilor art.30 alin.1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Având pretenția că un bun este propriu, pârâtul trebuie să înlăture prezumția relativă de comunitate, cu referire în speță la faptul că plata prețului pentru apartament s-a făcut din banii primiți ca dar manual din partea părinților, corespunzător unei cote de 125/180 parte la dobândire, astfel că bunul este propriu în limita acestei cote.

Martora Zanc Susana a relatat din spusele soțului ei, cum că părinții pârâtului l-ar fi ajutat cu o sumă de bani la cumpărarea apartamentului, fără să cunoască în ce cuantum și alte amănunte, interesând dacă a fost vorba de un împrumut sau de o liberalitate sub forma darului manual. Marturia este însă una secundară și vine din partea unei persoane aflată în rudenie cu pârâtul, putând fi apreciată ca subiectivă și care, în lipsă de alte dovezi lămuritoare, cu care să se coroboreze, nu dovedește faptul că s-a primit o sumă de bani concretă sub forma darului manual de către pârât, pentru plata unei diferențe de preț la apartament.

Susținerile martorei amintite se mai referă la munca fizică prestată de părinții pârâtului ca ajutor la renovarea clădirilor cumpărate de societățile comerciale unde acesta era asociat și administrator, la transporturile efectuate de respectivii cu mașina în interesul firmelor fiului lor, precum și la faptul că, în repetate rânduri, le-a cerut acestora bani cu împrumut, însă a fost refuzată de părinții pârâtului, deși nu era vorba de sume mari, pe motiv că tocmai îi dăduseră acestuia bani și nu mai dispuneau de alte resurse.

Însă, o astfel de muncă eventual prestată în favoarea firmelor, nu are de a face cu problematica privind banii soților folosiți ca aport social la constituirea în timpul căsătoriei societăților comerciale în cauză și caracterizarea părților sociale astfel dobândite ca fiind bunuri comune.

În privința refuzului de acordare a unor împrumuturi bănești martorei, trebuie spus că, dacă au existat astfel de cereri, poate fi vorba și de o eventuală scuză a părinților pârâtului, iar în lipsă de alte dovezi concludente, mărturia nu poate proba faptul că acesta din urmă se împrumutase cu diferite sume de bani de la părinți, pe care le-a folosit în interesul căsniciei cu reclamanta.

Nici martorul Mânzat Darie, care pretinde că a lucrat de la bun început ca zilier în societatea M. administrată de pârât, nu cunoaște "din banii cui s- a făcut firma";.

În privința garajului și a clădirilor cumpărate de societățile administrate de pârât, martorul a arătat că a lucrat ca muncitor necalificat și că a primit bani pentru activitatea prestată, deopotrivă de la pârât și tatăl acestuia.

De vreme ce este îndeobște cunoscut că muncile "grele";, precum edificarea sau renovarea unor construcții în regie proprie de către o familie, reprezintă "apanajul bărbaților";, ei fiind cei care achiziționează materialele necesare, tocmesc echipa de meșteri și coordonează munca de șantier, atunci este firesc ca și operațiunea remiterii banilor necesari diferitelor persoane, cu care s-a intrat în relații de colaborare sub acest aspect, să fie făcută în mod obișnuit tot de către cei în cauză, iar nu de către femeile din familie, chiar dacă, prin reducere la absurd, banii ar proveni exclusiv din veniturile acestora din urmă. Altfel spus, susținerea martorului, care consideră că atunci când primea bani de la tatăl pârâtului însemna că era plătit din veniturile acestuia, este evident irelevantă, întrucât faptul predării unor sume de bani în condițiile date, interesând mai ales garajul, nu dovedește și proveniența acestora, aspect lăsat neprobat de pârât. De altfel, martorul a omis să mai precizeze dacă, atunci când primea bani de la pârât în aceleași împrejurări, sumele respective reprezentau veniturile proprii ale acestuia, dar evident că nici nu era necesar să o facă, întrucât, până la proba contrară, fiind vorba de un edificiu ridicat în timpul căsătoriei, se prezumă că și prețul operațiunii de construire a fost suportat din banii comuni ai soților.

Nici înscrisurile depuse de pârât nu dovedesc caracterul de bun propriu pentru bunurile litigioase. Indiferent de natura bunului și modul de plată a prețului, integral sau în rate, acesta devine comun dacă este dobândit de oricare dintre soți, cu titlu oneros, în timpul căsătoriei și nu face parte din rândul bunurilor pe care legea le exceptează de la regula comunității.

Bunul dobândit numai de către unul dintre soți în timpul căsătoriei, devine comun, chiar dacă înscrisul constatator al dobândirii este întocmit numai pe numele unuia dintre soți și chiar dacă bunul a fost achiziționat, în mod cert, numai cu salariul unuia dintre soți, cum ar fi în cazul în care prețul bunului a fost plătit în rate exclusiv de către soțul titular de contract.

În privința situației acțiunilor și părților sociale, ca titluri de valoare dobândite în timpul căsătoriei, ele sunt bunuri comune, fără excepție, potrivit cotei de contribuție avute de către soți în căsnicie la achiziția tuturor bunurilor familiei.

Astfel, atât acțiunile cumpărate de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, cât și părțile sociale din capitalul firmele înființate de către unul sau ambii soți, ori pe care le-au dobândit prin cesiune în perioada căsniciei, din veniturile familiei, sunt bunuri comune. Doar exercitarea drepturilor decurgând din titlul de valoare se face de soțul titular, după regulile cuprinse în Legea societăților comerciale nr.31/1990 si în alte acte normative în materie, ca o excepție de la regula generală consacrată de art.35 din Codul familiei, potrivit căreia soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. De menționat și faptul că Legea nr.287/2009, privind Noul Cod Civil, reglementând regimul aporturilor de bunuri comune, a ajuns să consacre acest caracter titlurilor de valoare.

Așa fiind, rezultă că părțile sociale dobândite de reclamantă și pârât din veniturile familiei în timpul căsătoriei, fie cu ocazia constituirii firmelor S.C. M. S.R.L., S.C. C. M. S.R.L. și S.C. C. MV S.R.L., fie prin cesiune în cazul

E. T. S.R.L., sunt bunuri comune, același regim avându-l și acțiunile achiziționate la nivelul S.C. Metex C. S.A. D. . De menționat și faptul că, exceptând firma S.C. M. S.R.L., pârâtul nu a contestat dobândirea celorlalte părți sociale, precum și a acțiunilor, din fonduri comune în timpul căsătoriei, aspect subliniat în concluziile scrise.
Susținerea existenței unor venituri ale pârâtului de până la 5 ori mai mari față de reclamantă, în raport de toată perioada căsniciei, este contrazisă de evidența veniturilor salariale operate în cărțile de muncă ale foștilor soți, potrivit cărora reclamanta a câștigat cu mult mai bine decât pârâtul în tot timpul căsătoriei. Câștigul în bani reprezentat de beneficiile realizate de soți sub forma dividendelor obținute de la firmele unde sunt asociați sau acționari, nu sunt bunuri proprii, ci comune, potrivit art.30, 31 din Codul familiei.
În considerarea celor expuse, instanța a constatat caracterul de bunuri comune al acțiunilor și părților sociale, alături de restul bunurilor menționate prin acțiune, urmând a constata cota egală de contribuție la dobândire.
Văzând că legea reglementează în condiții extrem de favorabile transmiterea acțiunilor, ca titluri de valoare tranzacționabile indiferent persoana acționarului, fără instituirea de restricții în acest sens, rezultă posibilitatea partajării lor în natură, potrivit regulilor generale, respectiv acordul foștilor soți și interesul mai caracterizat dovedit al unuia în a-i fi atribuite, cu obligarea la plata echivalentului valoric al cotei de contribuție la dobândire în favoarea celuilalt soț.
În schimb, transmiterea părților sociale se face cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea anumitor cerințe de valabilitate, în care factorul personal este profund relevant, și anume: între asociați; către persoane din afara societății, dar numai cu aprobarea asociaților reprezentând
¾ din capitalul social; prin succesiune. ( art.202 din Legea nr.31/1990, privind societățile comerciale).
Prin urmare, fiind exclusă transmiterea părților sociale în alte situații și condiții decât cele stipulate, precum atribuirea în natură prin efectul partajului de bunuri comune, rezultă că soțul netitular este îndreptățit doar la plata echivalentului valoric al cotei sale de contribuție la dobândire, raportat la activul net al societății comerciale în cauză, calculat la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, prin stabilirea valorii de circulație a bunurilor aflate în patrimoniul societății și scăderea datoriilor existente.
3. Așa fiind, se va proceda la partajarea bunurilor comune, conform dispozițiilor art.728 Cod civil, respectiv art.673¹ și următoarele din Codul de procedură civilă, prin formare și atribuire de loturi în natură, cu stabilirea obligației de plată a sultei, ca regulă generală.
Instanța a constatat că reclamanta și pârâtul au ajuns la un acord în privința existenței și valorii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei (a se vedea și concluziile scrise), inclusiv pentru apartament și garaj, evaluate la 175.000 lei și respectiv 25.000 lei, exceptând proprietatea unuia din cele două laptopuri, despre care pârâtul a afirmat că ar aparține S.C. M. S.R.L., fără a proba susținerea. Spre acest sfârșit, din moment ce s-a recunoscut achiziția a două astfel de obiecte în timpul căsătoriei, ele intră în masa bunurilor comune de împărțit, cât timp nu se dovedește contrariul.
Potrivit regulii partajului în natură, cererea reclamantei de a primi o parte din bunurile mobile primează în fața solicitării pârâtului de a-i fi atribute în întregime, astfel că acesteia i se vor atribui următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 12.400 lei,respectiv :
- o bibliotecă, în valoare de 1.500 lei;
  - masă sufragerie cu șase scaune, în valoare de 600 lei;
  - mașina de spălat automată, în valoare de 500 lei;
  - cuptor pâine, în valoare de 200 lei;
  - televizor, în valoare de 300 lei;

lei:

un laptop, în valoare de 3.500 lei;
două calculatoare, în valoare de 5.000 lei;
un scaner, în valoare de 200 lei;
două comode, în valoare de 600 lei;
Pârâtul va primi următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 15.200
un dormitor, în valoare de 1.000 lei;
o bibliotecă, în valoare de 1.500 lei;
două canapele, în valoare de 2.400 lei;
masă bucătărie, în valoare de 300 lei;
frigider combină, în valoare de 900 lei;
congelator, în valoare de 500 lei;
cuptor microunde, în valoare de 200 lei;
aragaz, în valoare de 300 lei;
televizor, în valoare de 300 lei;
un laptop, în valoare de 3.500 lei;
telefon, în valoare de 100 lei;
combină audio, în valoare de 4.000 lei;
două covoare, în valoare de 200 lei;
Văzând că reclamanta a cerut echivalentul pecuniar pentru apartament
și garaj, bunurile vor fi atribuite pârâtului, care va prelua și creditul în sumă de 54.000 CHF - franci elvețieni contractat în timpul căsătoriei, folosit la cumpărarea acțiunilor la nivelul S.C. Metex C. S.A. D., pentru a cărui plată s- a instituit o ipotecă asupra acestui bun.
Spre acest sfârșit, datoriile comune ce trebuie împărțite între părți, sunt formate din următoarele credite bancare contractate în timpul căsătoriei:
- un credit ipotecar la OPT Bank Romania S.A., în sumă de 54.000 CHF - franci elvețieni, la un curs de 1,937 lei, contractat de reclamantă la data de _
, folosit la cumpărarea acțiunilor deținute de pârât la nivelul S.C. Metex C.
4.500 lei, nerambursat pană la data desfacerii căsătoriei la nivelul Băncii Transilvania; un credit contractat la aceeași instituție bancară, în cuantum de
18.000 lei, din care, la data desfacerii căsătoriei a mai rămas de rambursat
16.536 lei, și respectiv un al doilea credit pe care l-a contractat de la Banc Post, în cuantum de 16.540 lei, din care, la data desfacerii căsătoriei a mai rămas de rambursat 12.964 lei, astfel că și aceste debite urmează a fi împărțite.
Văzând opțiunea pârâtului și acordul reclamantei, fostul soț va prelua, pe lângă creditul în franci elvețieni, și restul de credite angajate, aflate în plată la data partajului.
Deoarece, după data desfacerii căsătoriei, părțile au procedat la plata ratelor scadente, în nume propriu, ca titulari de credite, instanța urmează să constate existența obligației fiecăruia privind escontarea pecuniară a celuilalt,
corespunzător cotei ½ parte din valoarea ratelor lunare pe care le-au achitat la credite după data desfacerii căsătoriei -_ .
Văzând faptul că reclamanta a rambursat după divorț în întregime creditul în valoare de 2.700 lei, pârâtul este obligat să-i plătească suma de
1.350 lei, aferentă cotei de ½ parte ce-i revine din datoria contractată în timpul căsătoriei.
Prin urmare, primind apartamentul și garajul, precum și bunurile mobile menționate mai sus, în valoare însumată de 215.200 lei, pârâtul este ținut să o esconteze pe reclamantă cu jumătate din această sumă, potrivit cotei de ½ parte contribuție la dobândire, deci cu suma de 107.600 lei, la care se adaugă suma de 1.350 lei.
Întrucât reclamanta a solicitat atribuirea acțiunilor S.C. Metex C. S.A.
D., în număr de 17.417, existând acordul pârâtului în acest sens, instanța i le va atribui, cu obligarea de a-l esconta pe fostul soț cu suma de 30.479,75 lei, luând ca etalon un preț de 3,5 lei/acțiune, aceasta fiind valoarea din momentul închiderii tranzacțiilor în piață din ziua de_ - data desfacerii căsătoriei.
C. pensând sumele în lei amintite, rezultă că pârâtul este obligat să-i achite reclamantei prin diferență suma de 78.470,25 lei.
În privința titlurilor de valoare constând în părțile sociale dobândite în timpul căsătoriei prin constituire sau cesiune la nivelul societăților comerciale pârâte, văzând motivele anterior expuse și care fac imposibilă partajarea lor în natură,ci doar prin echivalent, se va dispune obligarea fiecăruia dintre foștii soți a echivalentului valoric al cotei de contribuție de ½ parte la dobândire, raportat la activul net al societăților comerciale în cauză, calculat la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, prin stabilirea valorii de circulație a bunurilor aflate în patrimoniul societății și scăderea datoriilor existente.
În privința situației pârâtelor societăți comerciale, instanța constată că recunoașterea calității de bunuri comune supuse partajului și celelalte pretenții în legătură cu tilurile de valoare dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei, nu justifică legitimarea lor procesuală pasivă în proces. Chemarea în judecată fără formularea de pretenții concrete împotriva lor, de a da, a face sau a nu face ceva, nu poate fi primită doar pentru opozabilitate, motiv de respingere a acțiunii în privința lor, ca fiind intentată în contra unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În privința cheltuielilor de judecată văzând dispozițiile art.274, 276 Cod procedură civilă, dat fiind caracterul de judicium duplex al procesului de partaj, în care copărtașii au deopotrivă calitatea de reclamant și pârât, potrivit întinderii drepturilor cuvenite fiecăruia, reține că va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă cu acest titlu a sumei de 3.864 lei.
Împotriva Sentinței civile nr. 1674/_, a declarat în termen legal apel reclamanta N. V., schimbarea în parte sentinței civile nr. 1674/2009, pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr._, în sensul: determinării în concret a sultei cuvenite reclamantei pentru cota de parte de contribuție la dobândirea părților sociale deținute de pârât la următoarele societăți comerciale:.S.C. M. S.R.L, S.C. C. M. S.R.L, S.C. C. MV
S.R.L si S.C. E. T. S.R.L., sultă calculata la cota de ½ parte din activul net al fiecărei societăți; stabilirii calității procesuale pasive a societăților S.C.
M. S.R.L.,S.C. C. M. S.R.L, S.C. C. MV S.R.L. si S.C. E. T. S.R.L.
2. Schimbarea în parte a încheierii de ședință din data de_ (fila
392 din dosarul cauzei), respectiv dispozițiile prin care instanța de fond a
respins cererea în probațiune formulata de reclamanta, privind efectuarea unei expertize pentru stabilirea activului net al societăților comerciale parate S.C.
M. S.R.L., S.C. C. M. S.R.L., S.C. C. MV S.R.L. si S.C. E. T. S.R.L, indicând părțile.
Cererea pentru încuviințarea expertizei de evaluare a activului net al societăților comerciale a fost formulată apoi reiterată verbal de avocatul subsemnatei atât la termenul de judecata din data de_ (împrejurare consemnata in încheierea de ședința aflata la fila 379 din dosarul primei instanțe), cat si la termenul de judecata din data de_, când instanța a respins aceasta cerere.
Susține că sunt întrunite condițiile pentru admiterea apelului in sensul solicitat, afirmație bazata pe următoarele argumente, probe si dispoziții legale:
Sunt criticabile dispozițiile instanței de fond prin care aceasta a respins cererea in probațiune formulata de reclamanta, privind efectuarea unei" expertize pentru stabilirea activului net al societăților comerciale parate S.C.
1. S.R.L:, S.C. C. M. S.R.L, S.G. C. MV S.R.L. si S.C. E. T. S.R.L., deoarece în absența unui raport de expertiză prin care să fie evaluat activul net al societăților comerciale, există o imposibilitate obiectivă de executare a sentinței, respectiv a celor cuprinse la pct. 6 si 7 din dispozitivul hotărârii, la care am făcut referire anterior.
  Întrucât activul unei societăți comerciale cuprinde totalitatea bunurilor aduse ca aport sau dobândite de societate pe parcursul existentei sale, determinarea cotei deținătorului de părți sociale se poate realiza prin raportare la patrimoniul societăților comerciale pârâte.
  Din examinarea dispozițiilor cuprinse la pct. 6 si 7 din dispozitiv, se poate observa ca prima instanța a admis faptul ca determinarea activului net al fiecărei societăți comerciale se poate realiza prin stabilirea valorii de circulație a bunurilor aflate în patrimoniul societății și scăderea datoriilor existente".
  Cu toate acestea, instanța nu a avut in vedere împrejurarea ca stabilirea activului net al societăților nu se poate realiza decât prin efectuarea unui raport de expertiza, de către un specialist in domeniu, autorizat in condițiile legii, pe baza documentelor la dispoziție de societățile parate.
  Prin respingerea cererii in probațiune formulata de subsemnata, instanța a nesocotit si prevederile art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila: "(5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
  În mod nejustificat instanța de fond a apreciat că pârâtele societăți comerciale nu au calitate procesuală pasivă, deoarece:determinarea valorii cuvenite pentru cota parte din părțile sociale presupune efectuarea unor expertize pentru calcularea activului net al fiecărei societăți și, în raport de acesta, a despăgubirilor cuvenite pârtilor din proces, probe care nu pot fi administrate si nici nu sunt opozabile in situația in care societățile comerciale nu au calitate de părți in proces; evaluarea activelor si a celorlalte bunuri aflate in patrimoniul societăților se poate realiza doar prin expertize de specialitate, pe baza unor documente care trebuie puse la dispoziție de persoanele juridice, operațiuni care nu sunt posibile decât daca aceste societăți au calitatea de părți în proces; pretențiile pârtilor din prezenta cauza au legătura cu pârâtele societăți comerciale, în lista bunurilor supuse partajului fiind cuprinse și
  părțile sociale deținute de una sau ambele părți din proces la societățile comerciale parate.
  În aceste condiții, apreciază că este obligatorie introducerea în cauză a societăților comerciale, în calitate de pârâte, pentru ca hotărârea pronunțată să le fie opozabilă și a se putea înscrie la O.R.C, conform dispozițiilor art. 21 litera d si art. 22 alin. 1 din Legea nr. 26/1990.
  În fine,câtă vreme determinarea obligațiilor pe care paratul le are fata de subsemnata reclamanta se realizează prin raportare la patrimoniul paratelor societăți comerciale, este firesc ca acestea sa aibă calitate procesuala pasiva in cauza.
  În drept a invocat, art. 282, 296 si 274 din Codul de procedura civila.
  Împotriva aceleiași hotărâri a formulat apel și pârâtul C. V., solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii formulată de reclamanta N. V., în sensul partajării bunurilor comune însă cu respingerea cererii reclamantei de stabilire a cotelor de contribuție egale precum și a cuprinderii în masa bunurilor comune a părților sociale ale societății S.C. "M. " S.R.L. precum și a celorlalte părți sociale sau acțiuni, și a admiterii în întregime a cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
  Sentința atacată cuprinde contradicții formale în cuprinsul dispozitivului. Astfel la punctul 14 din cuprinsul dispozitivului a fost respinsă integral cererea reconvențional, însă prin petitul trei al cererii reconvenționale a solicitat ca instanța să dispună înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate exclusivă asupra apartamentului și asupra garajului ca rezultat al partajului, cerere admisă practic prin punctul 9 din dispozitiv, prin care corect se dispune înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate exclusivă a subsemnatului rezultat din partaj, în consecință soluția procedural corectă conform punctului 9 din dispozitiv era aceea de admitere în parte a cererii reconvenționale, în ceea ce privește petitul trei al acesteia.
  Hotărârea este dată cu greșita aplicare a legii.
  În conformitate cu dispozițiile art. 673 ind. 5 al. 2 C.pr.civ. Instanța are obligația de a stabili valoarea totală a fiecărui lot atribuit, pentru a putea compensa eventualele diferențe de valoare, iar conform art. 673 ind. 6, în cazul în care nu există acordul părților ori date suficiente valoarea bunurilor supuse partajului trebuie evaluate pentru o corectă stabilire a valorii loturilor.
  In speță, deși inițial a fost respinsă, corect cererea de evaluare a părților sociale solicitate de către reclamantă, în cuprinsul sentinței se constată o schimbare radicală de opinie, la punctele 6 și 7 din dispozitiv instanța de fond dispunând obligarea sa la plata unei cote de ½ parte din contribuția la dobândirea părților sociale, constând în activul net al societăților la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț.
  Pe de o parte este nelegală hotărârea sub aspectul obligării subsemnatului la plata unei sume de bani a cărui cuantum nu este determinat sau determinabil. Conform art. 673 ind. 5 și 673 ind. 6 C.pr.civ., dacă a inclus în masa de împărțit și contribuția la dobândirea părților sociale, Instanța avea obligația de a stabili valoarea acestei contribuții în concret și de a stabili sulta la un cuantum precis.
  Pe de altă parte tot nelegală este și modalitatea de stabilire a valorii supuse împărțirii. Atât în cuprinsul dispozitivului (punctele 6 și 7) cât. și în cuprinsul sentinței (pag. 6 al. 2 din motivare), instanța de fond consideră,
  raportat dispozițiile Legii societăților comerciale, că soțul neasociat este îndreptățit la plata echivalentului valoric al cotei de contribuție la dobândirea părților sociale. In consecință, regimul juridic aplicabil pentru o creanță a masei de împărțit împotriva unuia dintre coproprietari este cel al unei creanțe supuse actualizării, conform dispozițiilor art. 673 ind. 5 al. 1și 2 C.pr.civ. și nu al unui echivalent valoric. Oricum acest echivalent valoric nu poate consta, ca principiu, în valoarea activului net al unei societăți, pentru că astfel sunt încălcate dispozițiile imperative ale art. 65 și 66 din Legea nr. 31/1990. Nu este posibil a dezmembra patrimoniul social cu valoarea unor bunuri din patrimoniul societății și nici a bloca activitatea societății, afectând interesele angajaților și creditorilor, prin obligarea asociaților la plata unor valori cuprinzând inclusiv rezervele inerente desfășurării oricărei activități comerciale. Principial orice echivalență nu poate fi raportată decât la o valoare reală, de circulație a unor bunuri și nu la una scriptică, artificială.
  în fine, ca principiu de împărțire, susținut de doctrină și statuat în practica judiciară, partajul trebuie făcut conform valorii bunului de la data împărțirii. Deși Instanța de fond a aplicat corect acest principiu în ceea ce privește apartamentul bun comun dispunând ca expertul să stabilească valoarea de circulație la momentul efectuării expertizei (indice de referință februarie 2009), în ceea ce privește părțile sociale stabilește ca moment de referință data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, cu încălcarea principiului mai sus enunțat, corect aplicat în ceea ce privește celelalte bunuri supuse împărțirii.
  Instanța de fond a inclus în categoria bunurilor comune și părțile sociale deținute de către foștii soți la diferite societăți comerciale, cu încălcarea dispozițiilor legale și a principiilor incidente în materie.
  De principiu opinia cvasiunanimă în doctrină și practica judiciară este că nu pot intra în categoria bunurilor comune ale soților participațiile la societăți comerciale și, în special, participațiile la societățile de persoane, inclusiv societățile cu răspundere limitată. Singura poziție doctrinară exprimată în acest sens (I.P. F. escu, Tratat de dreptul familiei, pag. 180) este în sensul că și în cazul în care bunul adus cu titlu de aport social este unul comun titlul de valoare participația la capitalul social ) este bun propriu al soțului asociat, doar beneficiile rezultate de pe urma acestor titluri constituind bun comun.
  Soluția este singura juridic compatibilă cu dispozițiile în materie de societăți comerciale. Elementul intuitu personae care caracterizează societățile cu răspundere limitată le fac incompatibile cu intrarea în societate a unor asociați străini fără acordul majorității asociaților.
  Dispozițiile art. 349 din Noul Cod civil, la care face referire instanța de fond nu sunt aplicabile cauzei și sunt scoase din context, în condițiile în care conform articolelor 346 - 348 din același act normativ aportul la constituirea unei societăți se face doar cu acordul expres al ambilor soți, ceea ce nu este cazul conform legislației în vigoare, textul operează doar în situația în care soții au optat pentru regimul comunității de bunuri, opțiune imposibilă conform legislației actuale, iar odată cu intrarea în vigoare a noii legi terții cunosc sau trebuie să cunoască noul regim juridic, ceea ce nu este cazul în regimul legal actual.
  Nici un text din materia societăților comerciale, norma specială aplicabilă acestei categorii de bunuri nu prevede calitatea de bun comun pentru părțile sociale și nici măcar posibilitatea ca soțul unui asociat să devină
  explicit sau implicit asociat în cadrul societății. Acolo unde legiuitorul a considerat necesar să prevadă această posibilitate (succesiune) există texte speciale care reglementează situația persoanei survenite în calitatea de asociat, ceea ce nu este cazul soțului ca rezultat al desfacerii căsătoriei. De altfel, regimul juridic al devălmășiei nu este și nu poate fi compatibil cu exercitarea drepturilor de asociat într-o societate comercială.
  In sprijinul acestei soluții în speță vin și dispozițiile art. 31 lit. c care spun că reprezintă bunuri proprii cele necesare exercitării profesiei de către unul dintre soți. In situația din speță, așa cum rezultă din actele constitutive ale societății S.C. M. S.R.L., coroborate cu probele testimoniale administrate în cauză, această societate a fost înființată pentru a putea continua, în condițiile schimbărilor survenite în anii 1989 - 1990 profesia avută și anterior, societatea administrând magazinul la care l-a avut anterior, în cadrul fostului I.C.S., calitatea de responsabil al aceluiași magazin. în opinia noastră, prin similitudine, în cazul din speță sunt aplicabile dispozițiile art. 31 lit.c, adaptate corespunzător noului context social și legislativ.
  Instanța de fond a ignorat probe esențiale din dosarul cauzei și a interpretat greșit ansamblul probator.
  1. Astfel, în susținerea pretențiilor din cuprinsul cererii reconvenționale a arătat că suma de 125.000 lei, diferența de preț pentru achiziționarea apartamentului, a fost achitată de către el din bunuri proprii, suma provenind dintr-o donație, dar manual, făcută de părinții săi, exclusiv în favoarea subsemnatului. Acest fapt este probat prin răspunsul la interogator al reclamantei N. V., f. 256, care recunoaște, la pct. 2, faptul că a doua tranșă de preț a fost achitată din bani proveniți de la părinții mei, astfel că această realitate recunoscută nu mai poate fi pusă la îndoială. Teza este confirmată și de către depozițiile martorei Zanc Susana care arată faptul că în familia subsemnatului se cunoștea faptul că părinții subsemnatului au plătit diferența de plată la apartament, precum și prin chitanța pentru diferența de preț achitată de către subsemnatul.
Suma ce a făcut obiectul donației exclusive având caracter de bun propriu și valoarea care o înlocuiește, cota de 125/180 din apartamentul achiziționat devine bun propriu, în acest sens fiind practica constantă a instanței supreme mult timp, reținută ca atare și în doctrină. Pentru acest motiv solicităm să constatați că apartamentul dobândit în timpul căsătoriei este bun propriu al subsemnatului în cotă de 125/180 și bun comun în cotă de 55/180.
În subsidiar, raportat la interpretările diferite ale consecințelor juridice ale unor astfel de contribuții date de practica judiciară, pentru a nu prejudicia situația juridică a părții datorită unor posibile interpretări diferite ale textelor legale, solicită să se considere contribuția sa la dobândirea apartamentului proprietate comună augmentată cu partea corespunzătoare sumei donate lui de către părinți.
Garajul, a cărui valoare o apreciază tot la 25.000 lei este bun dobândit în timpul căsătoriei, construcția fiind ridicată prin aportul în muncă pârâtului și aport în muncă și materiale al părinților săi, așa cum confirmă martorul Mânzat Darie (f. 271).
În calculul cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune instanța a decis să ia în considerare exclusiv veniturile salariale conform cărților de muncă. Alături de donația exclusivă făcută de către părinții săi și recunoscută de către pârâtă la interogator, aspect tratat pe larg la punctul
anterior, instanța de fond mai trebuia să ia în considerare, și veniturile intrate în masa comună ca profit al societății S.C. "M. " S.R.L., societate la care a avut în ultimii 20 de ani calitatea de asociat unic și administrator unic și de cărei activitate m-am ocupat în permanență, fără a avea alt loc de muncă. Dividendele astfel obținute au fost rezultatul direct al muncii depuse de către el, astfel că ar fi trebuit, conform principiilor incidente în materie de stabilire a cotelor de contribuție, aceste sume să fie luate în considerare la calculul cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la părțile sociale ale S.C. "M. " S.R.L. arată faptul că societatea a fost constituită în anul 1991, luna mai, capitalul social, în cuantum de 100.000 lei, fiind bun propriu provenit de la părinții mei prin donație exclusivă, subsemnații soți utilizând toți banii pe care i-am avut pentru achiziționarea apartamentului, care a avut loc în același an.
Pentru dovedirea acestui aspect solicită coroborarea declarației martorului Mânzat Darie cu prezumția simplă care rezultă din faptul că societatea a fost înființată imediat după achiziționarea apartamentului, în condițiile în care și reclamanta recunoaște că nu am avut bani nici măcar pentru diferența de preț pentru apartament. Conform dispozițiilor speciale din materie de partaj a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, calitatea de bun propriu poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv proba testimonială (C.Ap. Mureș, dec. 700/2001). La activitatea societății a participat exclusiv pârâtul, în calitate de administrator, ajutat de către părinți la început prin garantarea creditelor societății, aceasta autofinanțându-se în acești 17 ani de activitate fără contribuții din partea asociatului. Pentru consultația contabilă oferită reclamanta a fost de fiecare dată plătită conform prețului pieței, în consecință, indiferent de optică, aceste părți sociale, la S.C. "M. " S.R.L. nu pot constitui bun comun.
Modul de calcul al valorilor și sultelor cuprinde grave erori de calcul.
Valoarea apartamentului a fost convenită de către părți la ultimul termen de judecată la 40.000 (patruzecimii) euro, echivalent a 171.000 lei iar cea a garajului a fost convenită la 25.000 lei, adică în total 196.000 lei. Cu toate acestea la punctul 10 din dispozitiv, la stabilirea sultei instanța de fond stabilește o valoare de 107.600 lei (cota de l/2 din 215.200 lei), sumă la care nu știm cum s-a ajuns și care este în contradicție cu propriile rețineri de la punctul 9 al dispozitivului. In continuare, deși a dispus preluarea de către subsemnatul a tuturor creditelor aferente imobilului, enumerate la punctul 2 din dispozitiv, în valoare totală de 39040 lei și 50717,27 franci elvețieni la data desfacerii căsătoriei (total în lei 1. lei) și am fost obligat să compensez creditul achitat de reclamantă, aceasta nu a fost obligată să compenseze creditele rămase în sarcina mea, suma de compensat, conform reținerilor Instanței de la punctul 2 din dispozitiv și de la pagina 7 din sentință fiind de 93.821 lei (1/2 din 1. lei). în atare condiții, conform propriilor rețineri ale instanței, valoarea imobilelor atribuite pârâtului este de 196.000 lei, sulta aferentă fiind de 98.000 lei, diferența de valoare dintre bunurile mobile este de 2800 lei iar creditul de compensat din partea subsemnatului este de 1350 lei, iar reclamanta trebuie să compenseze credite de 93.821 lei și suma de 30.479,75 lei contravaloare acțiuni (punct 11 dispozitiv). C. pensând sumele reciproc datorate rezultă chiar și conform reținerilor Instanței de fond o datorie a reclamantei față de subsemnatul de 22.150,75 lei.
Nici împărțirea bunurilor mobile nu este corect făcută, fiind inclusă la masa de împărțit un laptop care aparține societății S.C. "M. " S.R.L., iar calculul nu respectă sumele convenite de părți.
În drept: Prevederile art. 274, 673 ind. 1 și urm. C.pr.civ, art. 30, 31,
36 C. Familiei, art. 65, 66, 202, 203, 204 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Prin întâmpinare, reclamanta N. V., a solicitat respingerea apelului ca nefondat si obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Nu există un interes legitim al apelantului de a formula criticile cuprinse la pct. nr. I din apel, cată vreme, așa cum tarata apelantul, la pct. 9 din dispozitivul sentinței s-a dispus înscrierea in C.F. a dreptului de proprietate al acestuia, atâta timp cât a soluționat favorabil capătul de cerere referitor la înscrierea dreptului în CF
Instanța, chiar daca a menționat ca respinge cererea reconvenționala, a soluționat favorabil capătul de cerere referitor la înscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate al apelantului, astfel ca acesta nu este îndreptățit sa critice hotărârea sub acest aspect, împrejurarea ca toate celelalte capete de cerere din cererea reconvenționala au fost respinse nu probează nelegalitatea ori netemeinicia hotărârii atacate, fiindcă instanța si-a motivat soluția si a fundamentat hotărârea prin probatoriul administrat in cauza.
Sunt neîntemeiate criticele aduse de apelant hotărârii atacate, in ceea ce privește caracterul de bun comun al pârtilor sociale deținute de către foștii soți la societățile comerciale.
Incluzând părțile sociale in categoria bunurilor comune, instanța de fond a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor art. 30 din Codul familiei. Astfel, chiar daca părțile sociale sunt menționate numai pe numele unuia dintre foștii soți, acestea au caracter de bun comun, fiind dobândite in timpul căsătoriei, situație in care operează prezumția instituita la art. 30 alin. 1 din Codul familiei ("Bunurile dobândite in timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților11), cu consecințele prevăzute la art. 30 alin. 3 din Codul familiei ("Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita").
Potrivit art. 1202 alin. 1 din Codul civil "Prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută".
Nu poate fi acceptata susținerea apelantului, cuprinsa in pag. 2-3 din motivele de apel, potrivit căruia includerea in categoria bunurilor comune a pârtilor sociale ar determina "... modificarea structurii asociaților unor societăți cu răspundere limitata prin constatarea calității de coproprietar devalmăș pentru soțul unui asociat.
Faptul ca instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind noul cod civil nu echivalează cu aplicarea retroactiva a unor dispoziții legale. Instanța a făcut referire la aceste dispoziții legale doar pentru a argumenta ideea ca interpretarea textelor de lege in vigoare trebuie sa se realizezi in sensul includerii in categoria bunurilor comune și a părților sociale deținute de foștii soți la diferite societăți comerciale.
Referitor la susținerile cuprinse la pct. II pct. 1 din apel, sunt parțial nefondate.
Este întemeiata afirmația ca "este nelegala hotărârea sub aspectul obligării pârâtului plata unei sume de bani a cărui cuantum nu este determinat sau determinabil". Este motivul pentru care, in apelul declarat reclamanta a susținut necesitatea efectuării unei experte.
Sunt neîntemeiate motivele cuprinse la pct. III din apel, in sensul ca instanța ar fi ignorat probe esențiale din dosarul cauzei si ar fi interpretat greșit ansamblul probator.
Sunt neîntemeiate susținerile apelantului cuprinse la pct. III pct. 2 din motivele de apel, potrivit cărora "contribuțiile sa este de aproape cinci ori mai mari decât cele ale paratei la dobândirea bunurilor comune".
In mod corect instanța de fond a constatat cota egala de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, inclusiv la dobândirea pârtilor sociale.
Nu corespund realității susținerile apelantului potrivit cărora suma de
100.000 lei, reprezentând aportul social pentru constituirea S.C. M. S.R.L., este bun propriu al apelantului.
Din cererea de înscriere de mențiuni nr. 146/_, rezulta ca, capitalul social de 100.000 lei a fost subscris în doua etape, respectiv: 40.000 lei în luna mai 1991; 60.000 lei ulterior acestei etape, respectiv in 6 iunie 1991.
Suma cu care s-a constituit capitalul social al S.C. M. S.R.L. provine din banii comuni ai familiei, părțile sociale au fost subscrise în timpul căsătoriei, astfel ca operează prezumția de comunitate de bunuri prevăzuta de art. 30 din Codul familiei.
Sunt lipsite de temei criticile cuprinse la pct. IV din apel, întrucât instanța a avut în vedere valoarea apartamentului de 175.000 lei și a garajului de 25.000 lei, așa cum rezulta din mențiunile aflate la pct. 9 din dispozitiv, valori acceptate de ambele părți.
De asemenea, instanța a reținut inegalitatea valorica a loturilor bunurilor mobile menționate la pct. 8 din dispozitiv, inegalitate care determina obligarea paratului sa plătească o sulta de 2.800 lei (diferența dintre 15.200 lei si 12.400 lei). La stabilirea valorii loturilor s-a avut in vedere si valoarea nominala a pârtilor sociale deținute de cele doua părți din proces.
Chiar daca ar exista greșeli de calcul, aceste greșeli puteau fi corectate printr-o cerere de îndreptare a erorilor de calcul, conform dispozițiilor art. 281 din Codul de procedura civila, si nu pe calea apelului.
In drept:a invocat, art. 289 alin. 2 si 274 din Codul de procedura civila. Prin întâmpinare pârâtul C. V., a solicitat respingerea apelului formulat de către reclamanta N. V. ca neîntemeiat,cu cheltuieli de
judecată.
Referitor la necesitatea efectuării expertizei opinia cvasiunanimă în doctrină și practica judiciară este că părțile sociale și acțiunile nu pot intra în categoria bunurilor comune ale soților participațiile la societăți comerciale și, în special, participațiile la societățile de persoane, inclusiv societățile cu răspundere limitată. Singura poziție doctrinară exprimată în acest sens (I.P. F. escu, Tratat de dreptul familiei, pag. 180), este în sensul că și în cazul în care bunul adus cu titlu de aport social este unu comun titlul de valoare (participația la capitalul social ) este bun propriu al soțului asociat, doar beneficiile rezultate de pe urma acestor titluri constituind bun comun.
Chiar dacă este criticabilă soluția instanței de fond de a obliga un copartajant la plata unei sume de bani nedeterminată, consideră acest apel nefondat deoarece nu se impunea acordarea unor astfel de sume conform dispozițiilor legale în vigoare și a principiilor generale de drept aplicabile. Chiar dacă ar considera anumite părți sociale ca fiind bunuri comune, trebuie determinată valoarea de piață a acestora și nu activ net. Apreciează că
solicitarea de a efectua o expertiză pentru determinarea activului net al societăților nu poate fi, indiferent de modul de interpretare a dispozițiilor legale, o probă pertinentă și concludentă pentru soluționarea prezentului dosar.
Nu poate avea calitate procesuală pasivă un subiect de drept împotriva căruia nu este formulată o pretenție concretă. Argumentul că obiectul partajului "au legătură" cu aceste societăți nu are substanță juridică, deoarece părțile sociale/acțiunile nu sunt cuprinse în patrimoniul societăților comerciale ci în patrimoniul asociaților. Menționarea la ORC a unor modificări în baza art. 21 lit. d și 22 al. 1 pentru situația din speță (societăți cu răspundere limitată și societăți pe acțiuni) nu poate fi făcută în lipsa unui petit vizând atribuirea în natură a unor părți sociale/acțiuni și modificarea consecutivă a Actelor constitutive ale acestor societăți comerciale.
Acești pârâți nu au calitate procesual pasivă în prezentul litigiu, deoarece nu există nici o pretenție concretă împotriva acestor subiecți de drept. Cât privește eventualele evaluări acestea nu atrag o calitate procesuală și pot fi făcute fără introducerea respectivelor societăți în cauză.
În drept, a invocat, prevederile art. 274, 282 și urm., 673 ind. 1 și urm.
C.pr.civ, art. 30, 31 C. Familiei, art. 21 lit. d și 22 din Legea nr. 26/1990.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește bunurile imobile dobândire în timpul căsătoriei respectiv apartamentul nr.52 situat în D., str, M., nr.2, garajul auto dublu și terenul aferent situat în D., str. M. și a creditului de 43.000 franci elvețieni și bunurile mobile, apelanții au depus p tranzacție parțială, solicitând ca în baza dispozițiilor art.271 Cod de procedură civilă instanța să pronunțe o hotărâre care să consfințească înțelegerea părților. Această înțelegere este următoarea:
"TRANZACȚIE PARȚIALĂ
- întemeiată din punct de vedere formal pe prevederile art. 271 din Codul de procedura civilă vechi, raportate la art. 3 din Legea nr. 76/2012, prin care subsemnații am convenit să soluționăm amiabil parțial litigiul în ceea ce privește:apartamentul nr. 52 situat in D., str. M. nr. 2, județul Cluj, înscris in
C.F. nr. 9792,cu nr. top. 4315/5/S/LII, având părțile indivize comune înscrise in
C.F. nr. 8680 colectiva D. ; garaj auto dublu si teren aferent situat in D., str. M.
, județul Cluj; creditul in suma de 43.000 franci elvețieni", contractat de N. V. in timpul căsătoriei, cu privire la care s-a înscris drept de ipoteca asupra apartamentului nr. 52 situat in D., str. M. nr. 2, județul Cluj, înscris in C.F. nr. 9792 D., cu nr. top. 4315/5/S/LII; bunurile mobile dobândite in timpul căsătoriei, cu excepția pârtilor sociale si a acțiunilor.
Având în vedere faptul că părțile au împărțit de comun acord bunurile mobile pe durata procesului, fiecare parte intrând în posesia bunurilor care i-au revenit (fără părțile sociale și acțiuni), am convenit asupra faptului ca apartamentul și garajul descrise mai sus să revină subsemnatului C. V. în cota de 1/1 parte, cu obligația de a prelua și creditul în sumă de 43.000 franci elvețieni și toate accesoriile aferente acestui credit, cu aprobarea prealabilă a băncii creditoare OTP Bank.
Părțile au convenit ca suma care va fi achitata de C. V. la OTP Bank prin preluarea creditului sa îl exonereze de plata sultei datorate subsemnatei N. V. pentru cota parte din apartament și garaj, în condițiile în care banca creditoare va fi de acord cu modificarea contractului de credit și a
contractului de ipoteca, în sensul că debitor va apare C. V., prin radierea oricărei obligații a subsemnatei N. V. .
Ca efect al prezentei înțelegeri părțile declară că nu mai au nici un fel de altă pretenție reciprocă, de nici un fel de natură, privitoare la împărțirea bunurilor comune imobile situat în D., str. M. nr. 2 ap. 52, înscris în C.F. nr. 9792 D., cu nr. top. 4315/5/S/LII, și garaj, drepturile decurgând din calitatea de bun comun fiind realizate prin preluarea imobilului respectiv compensarea cu valoarea creditului ipotecar preluat de către pârât.
Părțile semnatare declara că prezenta înțelegere parțială se referă exclusiv la bunurile imobile și mobile menționate expres în prezenta tranzacție și nu afectează în niciun fel drepturile reclamate, pozițiile exprimate și solicitările părților cu privire la celelalte bunuri (părți sociale sau acțiuni) care fac obiectul litigiului dintre părți.
Subsemnații declaram ca aceasta tranzacție este încheiata sub condiția ca pana la termenul de judecata din_ sa fie obținut acordul: scris al OTP Bank si modificat contractul de credit, in sensul ca in locul împrumutatului N. V. sa fie înscris ca împrumutat C. V., fără nici un fel de obligație de plata ori de garanție pentru subsemnata N. V. .
In situația in care nu se îndeplinește aceasta condiție, prezenta tranzacție nu va produce efecte.
Tranzacția a fost încheiata în D., în patru exemplare și a fost semnată de părți, azi_ .";
Întrucât părțile au obținut acordul băncii OTP Bank, clauza referitoare la acordul băncii și lipsa de efecte a tranzacției, sunt considerate ca nescrise, urmând ca în temeiul art.271 Cod de procedură civilă, prezenta tranzacție face parte integrantă din hotărâre.
Urmare a încheierii tranzacției, analiza apelurilor nu se va face cu privire la aspectele din motivele de apel referitoare la bunurile cuprinse în aceasta, respectiv la greșita respingere a cererii reconvenționale în condițiile în care s-a admis cererea de înscriere în CF a dreptului de proprietate al pârâtului C. V. .
Cu privire la motivul de apel ce vizează calitatea procesuală pasivă a societăților SC M. S., SC C. M V S., SC E. T. S. și SC Crdit M. S., tribunalul apreciază că apelul este nefondat. Obiectul litigiului îl constituie partajul bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei. Chiar dacă prin hotărârea pronunțată prima instanță a constatat că fac parte din masa bunurilor de împărțit și acțiunile/ părțile sociale deținute de părți la aceste societăți, ceea ce se are în vedere nu sunt acest bunuri mobile corporale, ci valoarea lor. Acestea acțiuni/ părți sociale nu se partajează efectiv, ci se partajează valoarea lor. Practic calitatea unuia sau altuia dintre apelanți de asociat sau acționar nu este afectată, întrucât raportat la cota de contribuție la bunurile comune și valoarea acestor bunuri, partea a cărei valoarea depășește cota de contribuție, va plăti celeilalte o sultă. Evaluarea părților sociale și acțiunilor nu implică împrocesuarea acestor societăți atâta timp cât în fiecare dintre ele una dintre părți are calitatea de asociat și acționar și are obligația de a face demersurile necesare pentru a se pune la dispoziția expertului actele contabile necesare efectuării raportului de expertiză. Apoi, nefiind efectuată nici o modificare în structura asociaților sau acționariatului nu este necesar a se efectua mențiuni la ORC.
Mai mult, în ceea ce privește societatea SC E. T. S., prin sentința C. ercială nr.3397/2011 pronunțată de T. ul C. ercial în dosar nr._
această societate a fost radiată din Registrul C. erțului Cluj astfel că este lipsită de capacitate procesuală de folosință.
În fine, nu s-a formulat nici o pretenție în raport de aceste societăți, ceea ce ar fi putut justifica calitatea lor procesuală.
Cu privire la motivul de apel ce vizează imposibilitatea punerii în executare a sentinței atacate datorită lipsei stabilirii în concret a echivalentului valoric datorat de pârât, reclamantei.
Partajul presupune, potrivit dispozițiilor art. 673 indice5 alin.2 Cod de procedură civilă stabilirea masei bunurilor de împărțit, a valorii acestora, a loturilor și în caz de inegalitate a sultei egalizatoare. În condițiile în care prima instanță a constatat că din masa bunurilor de împărțit fac parte și acțiunile/ părțile sociale deținute de părți la cele 4 societăți comerciale, pentru efectuarea legală a partajului era necesar a se întocmi o expertiză de evaluare prin care să se stabilească valoarea acțiunilor și părților sociale deținute de fiecare parte și stabilirea sultei egalizatoare.
În ceea ce privește această probă, reclamanta a solicitat în fața primei instanțe administrarea acestei probe la termenul din 17 septembrie 2008, ocazie cu care s-a menționat că este necesar ca expertul să aibă cunoștințe despre evaluarea societăților comerciale. La termenul din 3 decembrie 2008 cererea de efectuare a unei expertize pentru stabilirea activului net al societăților a fost reiterată. În fine, potrivit încheierii de ședință din 18 februarie 2009, instanța a respins cererea de efectuarea a unei expertize pentru stabilirea activului net al societăților.
Prin urmare, deși s-a solicitat această probă necesară soluționării juste a cauzei, în mod nelegal prima instanță a respins această cerere. Aceste considerente se circumscriu și motivului de apel formulat de C. V. cu privire la obligarea plății unei sulte nedeterminate.
Cu privire la greșita includere a părților sociale și acțiunilor în compunerea masei bunurilor de împărțit, tribunalul apreciază că apelul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art.30 Cod fam bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, sunt de la momentul dobândirii lor, bunuri comune. Este real că practica judiciară, în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu a fost unitară cu privire la includerea în masa bunurilor de împărțit a acțiunilor și părților sociale dobândite de oricare din soți în timpul căsătoriei, însă aceasta nu duce automat la concluzia că aceste bunuri nu sunt comune și supuse partajului. De fapt, dobândirea acțiunilor și părților sociale se face prin cumpărare, prin constituirea unei societăți și aportare de bunuri sau bani, cesionarea de părți sociale sau prin alte modalități expres prevăzute de lege. Ori în schimbul dobândirii acestor acțiuni sau părți sociale se folosesc bani și sau bunuri comune dobândite de oricare din cei doi soți în timpul căsătoriei.
Includerea acțiunilor și părților sociale în masa bunurilor de împărțit nu are nici un efect cu privire la structura asociaților unei societăți cu răspundere limitată. Așa cum s-a menționat, ceea ce se partajează efectiv este valoarea acestora părți sociale, aducerea la masa de împărțit sub aspect valoric, astfel că același fost soț rămâne pe mai departe asociat. De altfel în mod corect a reținut prima instanță că transmiterea părților sociale se face doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și că în cazul partajului soțul care nu are calitatea de acționar este îndreptățit doar la plata echivalentului valoric al cotei sale de contribuție. Doar exercitarea drepturilor decurgând din titlul de valoare se face exclusiv de către soțul titular.
Într-adevăr prima instanță a menționat în cuprinsul sentinței atacate că noul Cod civil a consacrat caracterul de bun comun a părților sociale, însă acesta nu înseamnă că implicit a făcut și aplicarea acestor dispozițiile legale în cauză. De altfel, se poate observa că motivarea soluției primei instanțe se întemeiază pe dispozițiile vechiului Cod civil și nu pe dispozițiile Legii nr.287/2009.A ținut însă prima instanță doar să menționeze că opinia potrivit cărora aceste bunuri sunt comune a fost îmbrățișată de noul cod civil.
În ceea ce privește valoarea bunurilor de împărțit, acesta este cea de la momentul partajului, ceea ce în speță prima instanță a ținut cont doar în ceea ce privește apartamentului și garajul, nu și în ce privește valoarea părților sociale și acțiunilor, unde a stabilit ca dată de evaluare data rămânerii irevocabile a hotărârii..
Dispozițiile art.31 lit.c statuează caracterul de bun propriu a acelor bunuri necesare exercitării profesiei de către unul dintre soți. Acest text, deși nu se prevede expres se referă la bunuri mobile necesare exercitării unei profesii și nu la acțiunile unei societăți comerciale. Societatea comercială este constituită în scopul desfășurării unei activități comerciale și nu în mod limitat a unei profesii/ meserii necesare obținerii mijloacelor de trai. Scopul societății comerciale este unul speculativ de obținere a unui profit, fără legătură neapărat cu exercitarea unei profesii/ meserii. Faptul că până în anul 1990 pârâtul a lucrat la un magazin, iar societatea comercială a fost constituită pentru continuarea acestei profesii nu transformă activul societății în bunuri necesare exercitării profesiei. În fine, pârâtul susține că a fost responsabil de magazin, ori acesta nu este o profesie, cu atât mai mult cu cât în prezent nici nu mai are o asemenea calitate în societate.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, tribunalul apreciază că apelul este nefondat. Pârâtul a încercat să inducă ideea că atât la dobândirea apartamentului, bun comun al părților, cât și la constituirea societății la care este acționar, a avut o contribuție sporită față de soția sa.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia suma de 125.000 lei necesară achitării diferenței de preț pentru apartamentul în litigiu a fost o donație din partea părinților lui, doar pentru el, apelul este neîntemeiat. În răspunsul la interogatoriu, la întrebarea nr.2, reclamanta a arătat că " aveam bani în familie și nu era cazul să ne împrumutăm. S-a făcut o sigură plată de către soțul meu, care mi-a spus că a avut bani de la părinții lui. I-am spus că nu era cazul să ia bani deoarece aveam și noi salarii și puteam plăti în rate";, în contextul în care la întrebarea 1 a răspuns "că aveam bani și de la părinții mei, și aveam și bani în familie";.
Martora Zanc Susana nu a cunoscut personal nimic legal de banii pe care pârâtul i-ar fi primit de la părinții săi, ci doar din spusele soțului. Nu a știut despre ce sumă este vorba și cu ce titlu a fost dată. Faptul că a solicitat părinților pârâtului bani cu împrumut iar aceștia au refuzat-o susținând că nu au că l-au împrumutat pe pârât, poate avea semnificația unui refuz, așa cum corect a reținut și prima instanță. Mai mult, însăși martora susține că era vorba de sume mici, ori dacă părinții reclamantului ar fi dorit să o împrumute ar fi făcut-o, în condițiile în care se susține că au dat mulți bani reclamantului, astfel că pe lângă cei mulți s-ar fi găsit și mai puțini. În ceea ce privește faptul că chitanța de achitare a sumei de 125.000 lei este pe numele pârâtului nu dovedește sursa banilor, putând ca banii să fie proprii ai reclamantei sau bani comuni. Prin urmare, în condițiile în care art. 30 Cod
fam prezumă calitatea de bun comun a tuturor bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, pârâtul avea obligația de a face dovada contrară, aceea a caracterului de bun propriu, sau a faptului că cota aferentă celor 125.000 lei din bun nu intră în masa de împărțit, ceea ce în cauză nu s-a făcut. În privința garajului constatarea primei instanțe este corectă, fiind edificat în timpul căsătoriei este bun comun. Nu prezintă relevanță că pârâtul s-a implicat personal în construirea acestuia, a angajat muncitori și a făcut plățile, întrucât nu a probat că era vorba de bani proprii. O eventuală contribuție a sa cu muncă la edificare nu-i dă dreptul la o cotă mai mare de contribuție, atâta timp cât și reclamanta s-a ocupat în timpul căsătoriei de treburile gospodăriei. Apoi este de notorietate că, de regulă de asemenea probleme se ocupă bărbații și nu femeile. Aportul în muncă al tatălui pârâtului a fost un simplu ajutor, iar cu sume de bani nu s-a dovedit că a contribuit. Faptul că a făcut unele plăți, nu rezultă că acești bani au fost ai tatălui reclamantului și nu dați de reclamant, fiind fără relevanță cine a făcut plata, ci doar proveniența banilor.
De altfel, în condițiile în care părțile au tranzacționat cu privire la apartament și garaj, o atare analiză nu se mai impunea.
În ceea ce privește contribuția celor doi soți la dobândirea părților sociale, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică. Deși pârâtul a susținut că a obținut venituri de 5 ori mai mari decât ale reclamantei acest fapt nu a fost probat. Dimpotrivă, în anul 1991 reclamanta a realizat un venit de 186.904 lei, ca urmare a desfășurării activității la S.C. Metex C. SA, S.C. C. sport S.R.L. si S.C. M. S.R.L.
Din mențiunile cuprinse în cărțile de muncă ale părților din proces rezultă că în perioada_ -_, reclamanta avea un salariu tarifar de 4692 lei pe lună, suma la care se adaugă indemnizația de conducere și sporul de vechime, iar de la_ -_, salariul tarifar este de 7765 lei pe lună, salariu care la data de_ a fost majorat la 12.000 lei.
Pârâtul a avut salariul tarifar lunar de 3192 lei de la data de_ până la data de_, iar de la data de_ -_ acesta a avut un salariu tarifar de 5775 lei pe lună, la care s-a adăugat sporul de vechime.
Din datele menționate mai sus, rezultă că ulterior cumpărării apartamentului au realizat venituri suficiente pentru constituirea capitalului social, veniturile reclamantei fiind net superioare celor ale apelantului-pârât.
În privința sumei de 100.000 lei utilizată la constituirea capitalului social al SC M. S., așa cum reiese din certificatul de înscriere de mențiuni nr.146/_, aceasta a fost achitată în 2 tranșe. Martorul Mânzat Darie nu a putut da relații clare, certe cu privire la proveniența banilor cu care s-a înființat SC M. S. . A văzut martorul că pârâtul și tatăl acestuia s-au ocupat de amenajarea spațiului. Muncitorii erau plătiți de pârât sau de tatăl acestuia, ceea ce nu duce la concluzia că banii aparțineau și tatălui pârâtului. În condițiile în care prezumția este de comunitate, pârâtul trebuia să dovedească caracterul de bun sau contribuție proprie, ceea ce în cauză nu s-a realizat. Dimpotrivă fratele reclamantei a trimis acesteia o sumă semnificativă, fapt atestat de înscrisurile de la dosar 299-300.
În fine în ceea ce privește dividendele obținute de la SC M. S., fiind stabilit că părțile sociale sunt bunuri comune, implicit și dividendele au același caracter.
Pentru stabilirea cuantumului sultei datorate de către pârât reclamantei, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă în concluziile căreia
expertul a stabilit trei variante. Dintre acestea, prima variantă a avut în vedere valoarea părților sociale și acțiunilor la momentul decembrie-ianuarie 2007, când părțile au divorțat. Ori este de notorietate că această valoare trebuie stabilită la momentul partajului. De fapt, în acest sens sunt și dispozițiile art.673 2Cod de procedură civilă care prevăd că în cererea de partaj reclamantul trebuie să menționeze și evaluarea lor. Ori este clar că evaluarea se referă la acel moment și nu la un altul care ar fi trebuit menționat expres de textul legal. Mai apoi, varianta de evaluare din 2007-2008 are în vedere un mod de calcul al acțiunilor ținând cont de tranzacțiile pe piața de capital a acțiunilor. Acest mod de vânzare este însă specific doar acțiunilor nu și părților sociale în cazul cărora legea stabilește limitativ modalitățile de înstrăinare. În acest fel, tribunalul apreciază că este necesar un mod unitar de evaluare. Prin aceasta nu s-a dezavantaja partea care deține doar părți sociale, știut fiind că nu întotdeauna valoarea acțiunilor pe piața de capital sunt superioare celor rezultate din evaluarea activului net al societății. Chiar dacă în varianta 1 această valoare este mult superioară, s-a avut în vedere o perioadă anterioară intrării în criză.
T. ul a apreciat că ariana stabilită în tabelul 1 la data de_ corespunde cerințelor de egalitate și părților și de echitate, fiind de altfel o valoare intermediară între varianta din dec-2007-ian.2008 cu varianta din tabelul 2 care cuprinde o ajustare a titlurilor de participare și valorilor din tabelul. În această variantă, valoarea titlurilor ce revin pârâtului este de
1.315.103 lei( adică 1245.916+69.187) iar a titlurilor ce revin reclamantei este de 1.159.494 lei. Pentru egalizarea valorică a loturilor, reclamanta are de primit o sultă în valoare de 155.609/2, adică 77804,5 lei.
În fine, mai trebuie menționat că față de faptul că între timp una din societățile comerciale a căror părți sociale au fost avute în vedere de prima instanță a fost radiată în urma lichidării, tribunalul a apreciat că acestea nu mai pot forma obiectul partajului.
Raportat la considerentele mai sus invocate, și ținând cont de tranzacția încheiată, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă ambele apeluri urmează a fi admise în parte.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, ținând cont de faptul că apelul pârâtului C. V. a fost admis doar cu privire la tranzacție, și că acesta s-a opus evaluării acțiunilor și părților sociale, acesta este parte căzută în pretenții, astfel că în temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă acesta va fi obligat să plătească reclamantei apelante cheltuieli de judecată în apel în sumă de 8359,67 lei, reprezentând onorariu avocațial 1500 lei și taxă judiciară de timbru 6859 lei. În ceea ce privește onorariile achitate expertului, expertiza profitând în egală măsură părților acestea vor fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelurile declarate de reclamanta N. V. și pârâtul C.
V. împotriva sentinței civile nr.1674 din_ 9 pronunțată de Judecătoria Dej în dosar civil nr._ pe care o schimbă în parte astfel:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. V. împotriva pârâtului C. V. . Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul C. V. împotriva reclamantei N. V. .
Ia act de tranzacția parțială încheiată între părți la data de_ astfel:
" Subsemnații C. V., domiciliat în D., str. M., nr.2, ap.52, jud. Cluj în calitate de apelant pârât, și N. V., domiciliată în D., str. N. T., nr.59, jud. Cluj, vă solicităm să luați act de prezenta
Tranzacție
Întemeiată din punct de vedere formal pe prevederile art.271 din codul de procedură civilă vechi, raportat la art.3 din Legea nr.76/2012, prin care subsemnații am convenit să soluționăm amiabil parțial litigiul în ceea ce privește:
-apartamentul nr.52 situat în D., str. M., nr.2, județul Cluj, înscris în CF nr.9792, cu nr. top 4315/5/S/LII, având părțile indivize comune înscrise în CF nr.8680 colectivă D. ;
-garaj auto dublu și teren aferent situat în D., str. M., județul Cluj;
-creditul în sumă de 43.000 franci elvețieni, contractat de N. V. în timpul căsătoriei, cu privire la care s-a înscris drept de ipotecă asupra apartamentului nr.52, situat în D., str. M., nr.2, județul Cluj, înscris în CF nr.9792 D. ,cu nr. top 4315/5/S/LII;
-bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei, cu excepția părților sociale și acțiunilor;
Având în vedere faptul că părțile au împărțit de comun acord bunurile mobile pe durata procesului, fiecare luând în posesie bunurile ce i-au revenit( fără părțile sociale și acțiunile), am convenit asupra faptului că apartamentul și garajul descrise mai sus să revină subsemnatului C. V. în cota de 1/1 parte, cu obligația de a prelua și creditul în sumă de 43.000 franci elvețieni și toate accesoriile aferente acestui credit, cu aprobarea prealabilă a băncii creditoare OTP Bank.
Părțile au convenit ca suma care va fi achitată de C. V. la OTP Bank prin preluarea creditului să îl exonereze de plata sultei datorate subsemnatei N.
V. pentru cota parte din apartament și garaj, în condițiile în care banca creditoare va fi de acord cu modificarea contractului de credit și a contractului de ipotecă, în sensul că debitor va apare C. V. prin radierea oricărei obligații a subsemnatei N. V. .Ca efect al prezentei înțelegeri părțile declară că nu mai au nici un fel de altă pretenție reciprocă, de nici un fel de natură, privitoare la împărțirea bunurilor mobile și imobile menționate expres în prezenta tranzacție și nu afectează în nici un fel drepturile reclamate, pozițiile exprimate și solicitările părților cu privire la celelalte bunuri( părți sociale sau acțiuni) care fac obiectul litigiului dintre părți.";
Constată că în timpul căsătoriei părțile au dobândit bunuri necorporale, constând din părți sociale, după cum urmează:
deținute de pârâtul C. V.: 301 părți sociale la S.C. M. S.R.L. 15 părți sociale, la S.C. C. MV S.R.L.;
deținute de reclamantă: 16657 acțiuni deținute la SC Metex C. S.A, Dispune partajarea bunurilor necorporale constând din acțiunile și părțile sociale, reținute de prima instanță, conform răspunsului la obiecțiuni din_, obiecțiunea 11, tabelul anexă 1, varianta neajustată la valoarea de piață, al raportului de expertiză întocmit în cauză de expert C. E. astfel:

-atribuie reclamantei N. V. titlurile de valoare cumulate la 1.159.494 lei( 16657 acțiuni la Metex C. S.A la valoarea de 69,61)

-atribuie pârâtului C. V. titlurile de valoare cumulate la 1.315.103 lei ( 1.245.916 lei valoarea părților sociale la SC M. S. și 69.187 lei valoarea părților sociale la SC M&V C. S. )

Pentru egalizarea valorică a loturilor, obligă pârâtul C. V. să plătească reclamantei suma de 77.804,5 lei cu titlu de sultă.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Obligă pârâtul apelant C. V. să plătească apelantei reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 8359,67 lei, și compensează sumele achitate cu titlu de onorariu expert.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013

Președinte, Ana-SS

Judecător,

D. T.

Grefier,

L. C.

Red/Dact/SS 5 ex._

Jud. fond. I. C. G.

#Partaj. Iesire din Indiviziune in Instanta. Spete

← Decizia civilă nr. 240/2013. Partaj judiciar		Decizia civilă nr. 73/2013. Partaj judiciar →

Decizia civilă nr. 289/2013. Partaj judiciar

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 289/2013. Partaj judiciar