Decizia civilă nr. 29/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 29/A/2013 Ședința publică din data de 20 februarie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul D. I. împotriva sentinței civile nr. 1852/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul-apelant D. I. ; pentru reclamanta-intimată G. Ana I. se prezintă avocat Lombrea D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții-intimați G. Ana I., M.
P. și pârâta-intimată C. T. -prin primar. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, un înscris care emană de la pârâtul-apelant D. I. .
Pârâtul-apelant D. I. solicită în probațiune audierea martorilor Andrei I. și Kovaci Grigore martori cu care dorește să dovedească faptul că există două drumuri de acces pe care se poate circula.
Reprezentantul reclamantei-intimată, avocat Lombrea D., solicită respingerea probei solicitate de apelant ca neutilă cauzei. La fondul cauzei s-au efectuat 3 expertize judiciare precum și două cercetări la fața locului. Nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului.
Instanța, după deliberare, ținând cont de probele administrate în fața primei instanțe, respinge ca neutilă soluționării cauzei cererea de probațiune formulată de pârâtul-apelant.
Pârâtul-apelant D. I. nu formulează alte cereri prealabile dezbaterii apelului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării apelului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Pârâtul-apelant D. I. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, schimbarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamanților, iar în situația respingerii apelului solicită ca și el să aibă trecere pe drumul comunal, cu cheltuieli de judecată constând în contravaloarea zilelor de muncă pierdute la instanță, o zi de lucru fiind de 80 lei, contravaloarea expertizei precum și contravaloarea transportului la instanță în sumă de 21 lei dus-întors. Depune la dosar biletul de călătorie.
Reprezentantul reclamantei-intimată, avocat Lombrea D., solicită în principal a se constata nulitatea apelului promovat în cauză ca nefiind motivat și nu s-a indicat numărul hotărârii atacate, iar în subsidiar, solicită respingerea apelului ca nefondat,
cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar factura și chitanța privind plata onorariului avocațial.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1852/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtul D. I. și, în consecință:
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții M. P. și G. Ana-I. (fostă M. ), în contradictoriu cu pârâții D. I. , și C. T. -prin primar, astfel încât:
S-a dispus instituirea unei servituți de trecere, cu piciorul și atelajele, pe tot timpul anului, în favoarea fondului dominant constituit din terenul înscris în CF 4527
T., top 8839 în suprafață de 6579 mp și top 8840, în suprafață de 3744 mp, proprietatea reclamanților peste fondul aservit format din terenul înscris în CF 1 T., top 8812, în suprafață de 3.415.012 mp proprietatea pârâtei C. T., pe aliniamentul stabilit prin raportul de expertiză întocmit de experții Petre Ion și P. Viorel (f.325-333) marcat pe Schița de detaliu de la fila 329 în culoare roșie, cu lungimea de 1140 m și lățimea de 2,5 m (suprafață totală de 2850 mp).
S-a dispus înscrierea în CF a servituții de trecere astfel instituită în favoarea fondului dominant, peste fondul aservit, în conformitate cu raportul de expertiză susmenționat, tabel de mișcarea parcelară de la fila 327.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată.
A fost obligat pârâtul D. I. să plătească reclamanților suma de 839 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea aceste sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele
.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul D. I., unită cu fondul, instanța a reținut următoarele :
Reclamanții solicită instituirea unei servituți de trecere peste terenul înscris în CF 1 T., top 8812, proprietate tabulară a pârâtei C. T. -prin primar. Așa cum rezultă din toate expertizele administrate în cauză, între care există unele diferențe de suprafață, pârâtul D. I. folosește în fapt o porțiune din terenul cu nr.top 8812, proprietatea Comunei T., susținând că antecesoarele sale au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestei parcele aflată în folosința sa.
Din Adresele nr.2461/_ și nr.700/_ (f.145 și 356), instanța a reținut că numitele Covaci Ana și D. Ana și nici pârâtul D. I., nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru vreo parcelă din terenul în litigiu cu nr.8812.
Din Adresa nr.5598/_ emisă de Primăria T. către numita D. V., rezultă faptul că aceasta din urmă a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.1/2000 asupra unui teren cu vegetație forestieră, însă pentru alte terenuri decât cel în litigiu, așa cum rezultă din extrasele de CF 780 și 517
T. invocate în probațiune sub acest aspect chiar de pârâtul D. I. (f.148-150).
În concluzie, prima instanță a reținut că, chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul D. I. este proprietar tabular asupra vreunei suprafețe din terenul cu nr.top 8812 T. peste care se solicită de reclamanți instituirea drumului de acces, câtă vreme rezultă fără echivoc din actele și lucrările dosarului și cum s-a constatat și cu prilejul cercetării locale dispusă în două etape, la fața locului, pârâtul D. I. are calitatea de posesor faptic asupra unei parcele din acest teren cu nr.top 8812, astfel încât acesta are calitate procesuală pasivă în cauză pentru opozabilitatea hotărârii. Pentru aceste considerente, s-a respins ca neîntemeiată această excepție.
În ceea ce privește fondul litigiului, din probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele :
Reclamanții M. P. și M. Ana-I. sunt proprietari tabulari potrivit Încheierii CF nr.297/2003 asupra terenului înscris în CF 4527 T. top 8839 în suprafață de 6579 mp și top 8840 în suprafață de 3744 mp, așa cum rezultă din extrasul de Cf de la fila 6.
Acest teren, se învecinează cu terenul înscris în CF 1 T., top 8812 ce constituie proprietatea tabulară a pârâtei C. T. în suprafață totală de 341 hectare și 5012 mp (f.7). Din acest teren cu nr.top 8812, chiar la vecinătatea cu reclamanții, pârâtul D. I. folosește în fapt o parcelă de teren pe care acesta și-a construit și casă de locuit și anexe gospodărești. Această parcelă de teren aflată în folosința pârâtului D. I. este delimitată în mai multe loturi, prin garduri construite de pârât, și care delimitează terenul în funcție de categoriile de folosință (curți construcții, pășune, fânaț etc.).
În partea de jos, terenul aflat în folosința faptică a pârâtului D. I. se învecinează cu un alt lot de teren aflat în folosința reclamanților, pe care se află o casă de locuit, parcelă amplasată tot pe terenul cu nr.top 8812, proprietatea Comunei
T. .
Astfel, lotul aflat în folosința pârâtului D. I. este situat în fapt între terenul proprietate tabulară a reclamanților cu nr.top 8839 și 8840 în partea de sus și o altă parcelă de teren aflată de asemenea în posesia reclamanților, și pe care se află casa acestora - situată în partea de jos.
Așa cum s-a constatat cu prilejul cercetării locale, accesul la aceste terenuri se face de la drumul public aflat în vale urmând un drum bătătorit cu piatră și pământ ce urcă de la drumul public până la terenul pârâtului. Pe terenul pârâtului, drumul continuă spre vârful dealului, până la terenul reclamanților cu nr. top 8839 și 8840. Terenul reclamanților este de natură fânaț și imaș și pe alocuri arabil, iar în partea de sus, respectiv spre vârful dealului (pe coama dealului) pădure. terenul continuă cu pădurea comunală care se întinde apoi și pe partea dreaptă (în urcare) a terenului aflat în folosința faptică a pârâtului.
În partea stângă a terenului folosit de pârât, acest se învecinează cu terenul aflat în folosința numitei P. Saveta (sora numitei Scuturici Nastasia - mama reclamantei). Terenul aparținând numitei P. Saveta, se învecinează în partea de jos cu porțiunea din terenul pârâtului D. I. pe care se află casa acestuia, dincolo de acre, spre vale este cel de-al doilea lot aflat în folosința reclamanților pe care se află casa acestora.
Având în vedere zona geografică pe care sunt amplasate aceste loturi ( deal înalt), dat fiind accesul greoi la aceste loturi de la drumul public, cercetarea locală dispusă în cauză a fost efectuată în două etape, pentru a se putea parcurge toate
pretinsele căi de acces invocate în cauză, respectiv cea solicitată de reclamanți spre terenul proprietatea lor tabulară, situată în partea de sus a dealului, și care trece și peste terenul pârâtului și celelalte două căi de acces invocate de pârât, din care una ocolește terenul său prin pădure (pe partea dreaptă a terenului pârâtului) și cea de-a doua, traversează terenul numitei P. Saveta, traversează terenul pârâtului printre casa și anexe gospodărești a acestuia și apoi, ajunge pe terenul reclamantei din partea situată la coborârea spre vale.
Dată fiind configurația locului, terenul cu nr.top 4527 T. top 8839 și 8840 aflate în partea de sus a dealului, constituie fond dominant.
Terenul cu nr.top 8812 T., proprietatea Comunei T. constituie fond aservit deoarece acesta se întinde de la fondul dominant, până jos, în vale la drumul public. Instanța a înlăturat apărările pârâtului D. I. în conformitate cu care reclamanții au și alte căi de acces la lotul lor din vârful dealului cu nr.top. 8839 și 8840.
Cu privire la primul traseu invocat de pârât, respectiv cel care trece și peste lotul numitei P. Saveta, prima instanță a reținut că, de principiu, în situația în care un teren ce a aparținut inițial unui proprietar se împarte în două loturi distincte, dacă unul dintre acestea devine înfundat, proprietarul nu mai poate cere instituirea unei căi de acces peste alte locuri învecinate, fiind necesar să se asigure trecere peste celălalt lot ce constituie fond aservit. În speță, însă instanța reține că și P. Saveta are pe terenul său, în partea de sus, un lot de natură pădure ce se învecinează apoi cu pădurea mamei reclamantei Scuturici Nastasia dincolo de care urmează terenul reclamanților ce constituie fond dominant. Această cale de acces nu poate fi instituită legal peste porțiunea de pădure atâta vreme cât loturile de teren cu destinația pădure sunt supuse regimului silvic.
Pe de altă parte, accesul prin pădurea aparținând numitei P. Saveta și cea aparținând mamei reclamantei, situate în partea de sus a dealului, se realizează foarte greu, pe alocuri terenul având înclinația și de circa 50 - 60 grade. În nici un caz nu se poate realiza accesul cu atelajele pe această porțiune a traseului . Acest traseu prezintă inconveniente grave datorită configurației terenului, fiind periculos accesul prin această zonă chiar și cu piciorul.
Cel de-al doilea traseu invocat de către pârât, respectiv cel care coboară prin pădure, pe partea opusă a terenului său (respectiv pe partea dreaptă în urcare) este și mai periculos decât primul, în unele locuri având p înclinație de circa 45 de grade iar în alte locuri chiar mai mare respectiv de 70 - 80 grade, zona fiind dificilă, periculoasă chiar și cu piciorul. Deoarece acest traseu coboară în întregime pe marginea pădurii, prin pădure, aceasta fiind supusă regimului silvic, nici din acest motiv nu se poate instituii servitute de trecere, motiv pentru care niciuna din variantele de acces invocată de pârâtul D. I., nu poate fi avută în vedere de către instanță.
Din acest punct de vedere, instanța a reținut că aprecierea inconvenientelor sau greutăților pe care le prezintă trecerea spre calea publică aparține instanței de judecată, așa cum în mod constant s-a pronunțat practica judiciară ( de ex. Decizia civilă nr. 2275/1991 a fostei CSJ, Decizia civilă nr. 730/1991 a Tribunalului București).
Pentru a reține în acest fel, instanța a avut în vedere atât concluziile celor trei rapoarte de expertiză, care din acest punct de vedere sunt unitare respectiv toți experții au apreciat că niciuna din aceste variante indicate de pârât nu pot constituii
servituți de trecere, precum și propriile constatări ale instanței care a parcurs toate traseele, cu ocazia cercetării locală efectuată în cauză.
Singura cale de acces la fondul dominant aparținând reclamanților, este cel care traversează inclusiv terenul aflat în folosința pârâtului D. I., astfel cum este acesta individualizat prin noul raport de expertiză întocmit de experții Petre Ion și P. Viorel.
Aliniamentul propus prin acest raport de expertiză conține și calea de acces ce traversează terenul pârâtului D. I., pe acest traseu drumul de acces este bătătorit, poate fi parcurs atât cu piciorul cât și cu atelajele pe tot timpul anului. Câtă vreme acest drum există deja, nu se impun alte amenajări deoarece traseul actual este cel mai scurt și nu implică alte pagube fondului aservit.
Având în vedere că așa cum s-a constatat la fața locului fondul dominant este constituit din parcele cu diferite categorii (fâneață, arabil) este necesar accesul reclamanților la acest teren pe tot parcursul anului, aceștia având animale la păscut pe teren sau pentru zona cultivabilă pentru îngrășarea terenului, pentru lucrările agricole de primăvară și pentru culegerea recoltei, iar pe parcursul verii pentru adunarea fânului.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său, în baza art. 616 -618 cod civil în vigoare la data sesizării instanței, s-a admis cererea și s-a dispus instituirea servituții de trecere și în final, cu aplicarea prevederilor Decretul-Lege nr. 115/1938 s-a dispus înscrierea în CF a acestei servituți, în conformitate cu raportul de expertiză întocmit de experții Petre Ion și P. Viorel (f.325-333) tabel de mișcare parcelară de la fila 327.
Se impune precizarea că aliniamentul propus de experți, are lungimea de 1140
m. și lățimea de 2,5 m. suprafața totală fiind de 2850 mp.
La stabilirea servituții de trecere s-a mai avut în vedere faptul că, C. T. prin primar care este proprietară tabulară a fondului aservit nu s-a opus în mod expres acțiunii reclamanților.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, deoarece culpa procesuală aparține pârâtului D. I., a fost obligat acesta să plătească reclamanților suma de 839 lei cheltuieli de judecată din care 467 lei reprezintă contravaloare onorar experți pentru expertizele efectuate la cererea reclamanților, conform chitanțelor de la filele 13, 94 și 119 și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, suma de 350 lei reprezintă contravaloare onorar avocat conform chitanței de la dosar iar 22 lei contravaloare transport efectuat de reprezentantul reclamanților la prima ieșire în teren a instanței. S-a precizat faptul că plata martorilor și a transportului acestora la instanță nu a fost acordată de instanță deoarece reclamanții nu au cerut administrarea vreunei probațiuni testimoniale în cauză.
Pentru identitate de rațiune și în baza aceluiași text de lege, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului D. I. de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul D. I. solicitând admiterea căii de atac
.
Ulterior pârâtul a depus la dosar note scrise cuprinzând motivele pentru care a formulat calea de atac f.10-11. Acesta a susținut faptul că sentința atacată este netemeinică fiindcă nu s-au audiat martori propuși de pârât, fiindcă nu s-au avut în
vedere înscrisurile doveditoare depuse de acesta, că el este moștenitor pe 4 ha teren, că există un drum comunal înscris în harta concretuală din 1912. A mai arătat că acest drum traversează și terenul ce aparține mamei reclamantei și că mai există altă variantă de trecere pe lângă terenul său.
În drept, nu s-a invocat nici o dispoziție legală. Apelul promovat de pârât a fost legal timbrat.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare
f.16-17, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat, iar pe fond s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
În ce privește nulitatea recursului s-a arătat că recursul nu a fost motivat în termenul legal, situație în care acesta este nul potrivit art.306 alin.1 Cod procedură civilă, neexistând vreun motiv de ordine publică care să conducă la casarea sentinței atacate.
În ce privește fondul cauzei, s-a susținut că terenul fond dominant este înfundat și că singura posibilitate de acces la calea publică este peste terenul fond aservit aflat în posesia pârâtului, aspecte reieșite din cele 3 rapoarte de expertiză întocmite în cauză, precum și din cele constate de instanță cu ocazia celor două deplasări la fața locului.
Pârâtul recurent a depus la dosar note scrise
f.36-37 prin care a arătat că în situație în care se menține servitutea de trecere solicitată de reclamanți, solicită instituirea unei servituți de trecere peste terenul intimaților reclamanți deoarece are un teren de două hectare mai sus de cel deținut de reclamanți și se impune ca și el să aibă drum să-și transporte recolta.
Tribunalul la termenul de judecată din 23 ianuarie 2013 a calificat calea de atac ca fiind apelul
și nu recursul, ținând cont de obiectul acțiunii introductive ce nu este evaluabil în bani și de prevederile art.282 Cod procedură civilă.
După calificarea căi de atac ca fiind apelul reprezenta intimatei reclamante a invocat excepția nulității apelului
deoarece nu s-a indicat hotărârea ce se atacă.
Examinând în prealabil excepția nulității apelului
, tribunalul constată că este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă ca atare potrivit următoarelor argumente.
Potrivit art.287alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, cererea de apel va cuprinde arătarea hotărârii ce se atacă, această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității potrivit alin.2 a aceluiași articol.
În cauză, tribunalul, examinând cererea de declarare a căi de atac, constată că pârâtul a arătat că atacă sentința dată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Năsăud. Față de modul de formulare a cererii, tribunalul apreciază că cerința formală impusă sub sancțiunea nulității de prevederile legale anterior evocate a fost respectată de pârât, fiindcă textul legal nu impune indicarea expresă a numărului sentinței, ci doar arătarea acesteia, ceea ce se poate face și prin indicarea că se apelează sentința dată într-un anumit dosar individualizat, așa cum s-a întâmplat în cauză, caz în care nu se poate aplica sancțiunea nulității apelului..
Fiind calificată calea de atac ca fiind apelul și nu recursul nu se mai impune examinarea excepției nulității recursului invocată prin întâmpinare pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
Analizând sentința atacată
prin prisma și în limitele motivelor de apel invocate, tribunalul constată că nu există temeiuri pentru schimbarea hotărârii atacate,
motiv pentru care apelul formulat de pârât va fi respins ca nefondat potrivit următoarelor considerente.
Critica apelantului că nu au fost audiați martorii propuși de pârât nu poate atrage admiterea apelului, fiindcă administrarea unei probe se încuviințează numai dacă aceasta este utilă pentru justa soluționare a cauzei, nefiind obligatoriu ca instanță să admită toate cererile în probațiune solicitate de părțile litigante.
În cauză, sub aspect probator, ținând cont de obiectul acțiunii introductive având ca obiect servitute de trecere, utile dezlegării raporturilor litigioase erau înscrisurile vizând proprietatea asupra terenurilor și expertizele tehnice efectuate pentru a se stabili dacă lotul reclamanților constituie fond înfundat și pentru a se stabili traseul servituții. Prin audierea unor martori propuși de reclamant prin care să dovedească faptul că există două drumuri de acces pe care se poate circula nu s-ar fi putut înlătura constatările experților, mai ales în condițiile în care aceste concluzii au fost confirmate de către prima instanță prin procesele verbale de cercetare locală. Acesta este și motivul pentru care nici instanța de apel nu a încuviințat audierea martorilor propuși de pârâtul apelant.
Nici critica apelantului cum că ar exista un drum comunal înscris în schița medalion de cf. încă din 1912 depusă la dosar în apel f.22, fiindcă, pe de o parte, acest înscris a fost depus la dosar și în fața primei instanțe, fiind analizat de experți f.90, iar pe de altă parte, ceea ce este relevant este situația concretă existentă în teren la data investirii instanței și efectuării rapoartelor de expertiză și a deplasării locale, iar nu o schiță întocmită în urmă cu foarte mult timp în urmă care nu mai corespunde situației reale din teren privind drumul public ce este folosit de proprietarii din zonă.
Tribunalul arată că atât din rapoartele de expertiză întocmite de experți, dar și din procesele verbale de cercetare la fața locului întocmite de prima instanță reiese cu claritate și neechivoc faptul că terenul fond dominant este lot înfundat în sensul impus de art.616 Codul civil anterior, în vigoare la data sesizării instanței și aplicabil în cauză, și că varianta cea mai potrivită și mai puțin periculoasă, dar și care să nu necesite cheltuieli nejustificate, este cea reținută de către prima instanță, respectiv cea de pe aliniamentul stabilit prin raportul de expertiză întocmit de experții Petre Ion și
P. Viorel (f.325-333) marcat pe Schița de detaliu de la fila 329 în culoare roșie, cu lungimea de 1140 m și lățimea de 2,5 m (suprafață totală de 2850 mp).
În ce privește cele două alte variante de trecere indicate de pârât în fața primei instanțe și la care a făcut referire în motivele căii de atac, tribunalul arată că acestea nu pot constituit traseul servituții de trecere, fiindcă după cum s-a explicat de prima instanță care a și observat situația din teren, aceste variante de trecere nu sunt potrivite pentru o trecere atât cu piciorul cât și cu atelajele pe tot timpul anului din cauza pericolelor și inconvenientelor menționate în motivarea sentinței, iar mai mult un traseu coboară în întregime pe marginea pădurii, prin pădure, aceasta fiind supusă regimului silvic.
Așa fiind, aliniamentul stabilit prin sentință și propus prin acest raport de expertiză conține și calea de acces ce traversează terenul pârâtului D. I., pe acest traseu drumul de acces este bătătorit, poate fi parcurs atât cu piciorul cât și cu atelajele pe tot timpul anului. Câtă vreme acest drum există deja, nu se impun alte amenajări deoarece traseul actual este cel mai scurt și nu implică alte pagube fondului aservit.
Tribunalul arată că nu se poate solicita direct în apel de către pârât instituirea unei servituți de trecere în favoarea unui imobil ce-i aparține, așa cum reiese din notele scrise depuse în apel la f.36-37, fiindcă potrivit art.294 alin.1 în apel nu se pot face cereri noi, situație în care tribunalul nu poate analiza direct în apel o asemenea pretenție în condițiile în care pârâtul nu a formulat o acțiune reconvențională în fața primei instanțe prin care să o investească expres, în scris, cu asemenea cerere, dar apelantul poate introduce, dacă consideră necesar, o acțiune separată la judecătorie în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul D. I. , împotriva sentinței civile nr. 1852/2012 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime ca legală și temeinică.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, deoarece culpa procesuală aparține apelantului pârât D. I., acesta va fi obligat acesta să plătească intimatei G. Ana-
I. (fostă M. ), suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.47. Fiind respins apelul nu se pot acorda cheltuielile de judecată solicitate de apelant, acesta fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge excepția nulității apelului invocată de intimata reclamantă.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul D. I. , domiciliat în T. ,
V. lui S., nr.993, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1852/2012 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă apelantul D. I. să plătească intimatei G. Ana-I. (fostă M. ), domiciliată în comuna T., V. lui S., nr.992, județul Bistrița-Năsăud, suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||||
M. | L. B. | G. | C. | F. | N. | G. |
MLB//5ex.// 27 februarie 2013Jud. p. instanță M. DM
| ← Decizia civilă nr. 15/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 77/2013. Servitute → |
|---|
