Decizia civilă nr. 5/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ nr. 5/R/2013 Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. | - I. | B., judecător |
JUDECĂTOR: M. | L. | B. |
JUDECĂTOR: G. | C. | F. |
GREFIER: N. | G. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. a județului B. -N. împotriva sentinței civile nr.1214/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul-intimat Porcius F. -A. asistat de avocat Bilan I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul-recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. a județului B. -N., reclamanții-intimați Porciuș Ana, Porcius O., B. L., T. V., pârâta C. Ș. -prin primar, pârâții-intimați
S. O. și S. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat Bilan I., nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Nemaifiind cereri prealabile dezbaterii recursului tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat Bilan I., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial. Depune la dosar chitanța și factura privind plata onorariului avocațial.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.1214/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții P. Ana, P. F. A., P. O. , B. L. și T. V. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP
B. N., C. Ș. prin P.
, S. O. și S. M.
și în consecință:
S-a dispus instituirea unui drept de superficie asupra terenurilor înscrise în CF 25495 Ș. top. 25495 și CF 25198 nr. top 948/3/3 pe durata existenței construcțiilor proprietatea reclamanților edificate pe aceste terenuri
S-a dispus instituirea unei servituți de trecere pe tot timpul anului, cu piciorul, auto și atelaje, la terenul folosit de reclamanți și înscris în CF 25495 Ș., nr. top 25495 și CF 25198 Ș., nr. top 948/3/3, peste fondul aservit înscris în CF 25295 Ș., nr. top. 948/3/4, respectiv pe traseul situat între punctele A-B-C-D potrivit raportului de expertiză întocmit de expert R. I. (f.39-53), respectiv pe traseul indicat în culoarea albastru pe planul de detaliu de la fila 43.
Au fost obligați pârâții, în calitate de posesori faptici ai terenului ce constituie fond aservit, să permită accesul reclamanților de la calea publică până la terenul aflat în posesia lor, pe acest traseu și să demoleze construcția - gard, care împiedică folosirea acestei căi de acces.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de superficie în favoarea reclamanților asupra terenurilor înscrise în CF 25495 Ș. top. 25495 și CF 25198 nr. top 948/3/3 pe durata existenței construcțiilor și a servituții de trecere astfel instituite, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert R. I. .
Au fost obligați pârâții S. O. și S. M. să plătească reclamanților suma de 1.545 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Potrivit extrasului de CF nr. 25495, nr. top. 25495 (f. 4), terenul de natură arabil în suprafață de 460 mp are ca proprietari tabulari pe numiții S. R. în cotă de 16/16, cu drept de administrare în favoarea Consiliului local al Comunei Ș. . Asupra construcției înscrise la A1.1, au un drept de proprietate P. Ana în cotă de 12/16, P. F. A. în cotă de 1/16, P. O. în cotă de 1/16, B. L. în cotă de 1/16, T. V. în cotă de 1/16.
Potrivit extrasului de CF nr. 25295, nr. top. 948/3/4(f.6), terenul de natură arabil în suprafață de 250 mp are ca proprietari tabulari pe numiții S. R. în cotă de 16/16, cu drept de administrare operativă în favoarea Consiliului local al Comunei Ș. . Potrivit extrasului de CF nr. 25198, nr. top. 948/3/3(f.6), terenul de natură arabil în suprafață de 250 mp are ca proprietari tabulari pe numiții S. R. în cotă de 1/1, cu drept de administrare în favoarea Consiliului local al Comunei Ș. .
Potrivit adresei nr.2299 din_ emisă de Primăria Comunei Ș., terenul în litigiu, nu este în domeniul public al comunei Ș. .
Potrivit raportului de expertiză tehnică extrajudiciară topografică întocmit de expert R. I., imobilul în litigiu este situat în localitatea Ș. și este înscris în CF 25495 Ș. cu nr. top 25495 în suprafață de 460 mp, CF 25198 Ș. cu nr. top 948/3/3 în suprafață de 250 mp, posesori faptici fiind Porcius Ana cu cota de 12/16, Porcius
F. A. cu cota de 1/16, Porcius O. cu cota de 1/16, B. L. cu cota de 1/16, tatar V. cu cota de 1/16. Lotul de teren pe care îl folosesc reclamanții are o suprafață totală de 736 mp, ce se învecinează la N - Cotu G., la V -Danci E., la E -N. Ioachim, la S S. O. . Acest teren nu are acces la drumul public și se propune instituirea unei servituți de trecere în favoarea fondului dominant cu nr.top.25495 și 948/3/3 asupra fondului aservit cu nr. top 948/3/4 pe o lungime 21 ml și o lățime de 3,5 ml în suprafață de 74 mp.
În urma măsurătorilor suprafața rezultată este de 736 mp, mai mare cu 26 mp decât suprafața înscrisă în CF, pentru care se propune majorarea suprafeței nr.top 948/3/3 de la 250 mp la 276 mp.
Potrivit extrasului de CF nr. 25495, nr. top. 25495 (f. 4), imobilul casă de locuit C1, în regim de înălțime parter, în suprafață de 68 mp, înscrisă la A1.1, are ca proprietari tabulari pe numiții P. Ana în cotă de 12/16, P. F. A. în cotă de 1/16, P. O. în cotă de 1/16, B. L. în cotă de 1/16, T. V. în cotă de 1/16 potrivit înscrierii din anul 2010.
Referitor la dobândirea dreptului de superficie asupra terenului aferent construcțiilor, instanța de fond a reținut că în privința dreptului de superficie, este de remarcat ca acest drept nu este definit in legislația noastră, dar existenta sa este unanim acceptată, apreciindu-se ca se întemeiază pe prevederile art. 492 Cod civil. Astfel, potrivit prevederilor art. 492 Cod civil, "orice construcție, plantație sau lucru făcut in pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de câtre proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, până ce se dovedește din contra".
Prin urmare, având în vedere faptul că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai construcțiilor, instanța a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanți și în consecință a dispus instituirea unui drept de superficie asupra terenurilor înscrise în CF 25495 Ș. top. 25495 și CF 25198 nr. top 948/3/3 pe durata existenței construcțiilor proprietatea reclamanților edificate pe aceste terenuri.
Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, concluziile cercetării la fața locului, răspunsurile la interogatoriul pârâților, terenul reclamanților nu are ieșire la drumul public, ci constituie lot înfundat. Din aceleași probe, coroborate cu cercetarea la fața locului, instanța de fond a reținut că acest traseu al servituții este mai îngust având o lățime de doar 2,30 ml, pârâții având edificat un gard, iar traseul vechi căi de acces care trecea peste terenul aflat în posesia pârâților, a fost închis în urmă cu mai mulți ani. Din aceleași probe s-a reținut că nu există posibilitatea unui alt drum de acces mai scurt la calea publică, varianta de acces identificată de expert în cauză este mai puțin împovărătoare pentru terenul fond aservit deoarece este amplasată la marginea acestuia.
Pentru aceste motive, prima instanță a considerat întemeiată acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată, motiv pentru care în baza art. 616 și următoarele Cod civil, aceasta a fost admisă și s-a dispus instituirea servituții de trecere pe tot timpul anului, cu piciorul, auto și atelaje, la terenul folosit de reclamanți și înscris în CF 25495 Ș., nr. top 25495 și CF 25198 Ș., nr. top 948/3/3, peste fondul aservit înscris în CF 25295 Ș., nr. top. 948/3/4, respectiv pe traseul situat între punctele A- B-C-D potrivit raportului de expertiză întocmit de expert R. I. (f.39-53), respectiv pe traseul indicat în culoarea albastru pe planul de detaliu de la fila 43, astfel încât au fost obligați pârâții, în calitate de posesori faptici ai terenului ce constituie fond aservit, să permită accesul reclamanților de la calea publică până la terenul lor, pe acest traseu și să demoleze construcția - gard, care împiedică folosirea acestei căi de acces.
În baza art. 44-46 din Decretul Lege nr. 115/1938 s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de superficie în favoarea reclamanților asupra terenurilor înscrise în CF 25495 Ș. top. 25495 și CF 25198 nr. top 948/3/3 pe durata existenței construcțiilor și a servituții de trecere astfel instituite, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert R. I. (f.39-53).
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pe pârâții S.
O. și S. M. să plătească reclamanților suma de 1.545 lei cheltuieli de
judecată reprezentând contravaloarea onorariu avocat (conform chitanței), taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul S. R.
, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. P. B.
N.
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că bunurile proprietate publică aparținând statului român sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile și că instanța de fond a apreciat greșit că terenul în litigiu se află în circuitul civil și că sunt supuse regulilor de drept comun. În continuare, recurentul pârât a arătat că titularii domeniului public sunt indicații de art.136 din Constituție și de art.1 și 2 din legea nr.213/1998, domeniul public al statului fiind alcătuit din mai multe categorii de bunuri indicate recurent printre care și bunurile terenurile ce au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945.
Conținutul juridic al dreptului de proprietate, indiferent că este vorba de dreptul de proprietate privată sau de dreptul de proprietate publică cuprinde trei prerogative, respectiv posesia, folosința și dispoziția, iar atributul de dispoziție conferă titularului dreptul de dispoziție materială și juridică.
Recurentul consideră că se impunea citarea în cauză în calitate de pârât, în numele S. ui roman, a Consiliului local al comunei Ș., raportat la dreptul de administrare pe care îl deține privind terenul în litigiu, în mod greșit prima instanță a citat S. român prin MFP, în calitate de pârât, dar și Consiliul local al comunei Ș., în calitate de pârât în nume propriu.
În drept, s-au invocat prevederile art.304, art.304/1 și art.312 alin.6 Cod procedură civilă, legea nr.213/1998.
Recursul declarat este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimații reclamanți P. Ana, P. F. A. și P. O. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat
și menținerea sentinței atacate f.18-20.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat în esență faptul că criticile invocate de recurent sunt nefondate, precizând că terenul în litigiu nu constituie domeniu public, ci este proprietatea privată a comunei Ș. deoarece sunt aplicabile prevederile art.36 alin.1 din legea nr.18/1991, că terenul în litigiu nu a aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945, ci a fost expropriat prin decretele nr.218/1960 și nr.712/1966 de la foștii proprietari și că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra construcțiilor edificate pe teren, dobândit printr-o hotărâre judecătorească, pronunțată în contradictoriu cu recurenta. Au mai susținut că este eronată susținerea recurentului că se impunea citarea în cauză în calitate de pârât, în numele S. ui roman, a Consiliului local al comunei Ș., fiindcă S. român este reprezentat numai de M. finanțelor, consiliile locale neavând calitatea de reprezentant, iar în speță a fost citată C. Ș., nu Consiliul local al comunei Ș. .
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor invocate în motivele de recurs, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că potrivit extrasului de CF nr. 25495, nr. top. 25495 (f. 4), terenul de natură arabil în suprafață de 460 mp are ca proprietari tabulari pe S. R. în cotă de 16/16, cu drept de administrare în favoarea Consiliului local al Comunei Ș. . Asupra construcției înscrise la A1.1, au un drept de proprietate P. Ana în cotă de 12/16, P. F. A. în cotă de 1/16, P. O. în cotă de 1/16, B. L. în cotă de 1/16, T. V. în cotă de 1/16. Potrivit extrasului de CF nr. 25295, nr. top. 948/3/4(f.6), și terenul de natură arabil în suprafață de 250 mp are ca proprietari tabulari pe S. R. în cotă de 16/16, cu drept de administrare operativă în favoarea Consiliului local al Comunei Ș.
. Potrivit extrasului de CF nr. 25198, nr. top. 948/3/3(f.6), terenul de natură arabil în suprafață de 250 mp are ca proprietari tabulari pe S. R. în cotă de 1/1, cu drept de administrare în favoarea Consiliului local al Comunei Ș. .
Tribunalul constată că S. român a devenit proprietar tabular prin decretele nr.218/1960 și nr.712/1966, de unde reiese neechivoc faptul că imobilul în litigiu nu a aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945, ci recurentul pârât l-a dobândit doar în anul 1968 prin expropriere, situație în care aserțiunile recurentului sub acest aspect nu sunt justificate.
Tribunalul arată că este nefondată și critica recurentului potrivit căreia imobilul respectiv ar face parte din domeniul public al statului, pentru că, pe de o parte, nu se încadrează în nici unul dintre bunurile indicate de 136 alin.3 din Constituție și pe de altă parte, nu face parte nici din categoriile de bunuri anume prevăzute de art.3 și de anexa 1 pct. I din legea nr.213/1998, neexistând nici un element probator în acest, simpla susținere a recurentului nefiind de natură să conducă la această concluzie, cu atât mai mult cu cât imobilul în discuție este înscris în cartea funciară ca fiind alcătuit din casă și curte intravilan, ceea conduce la concluzia că acest bun nu este de uz sau interes public .
Mai trebuie reliefat că potrivit adresei comunicate de C. Ș., terenul înscris în CF nr. 25295, nr. top. 948/3/4, face parte din domeniul privat al comunei Ș. f.88. În acest sens, trebuie arătat faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art.36 alin.1 din legea nr.18/1991 ce arată că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor.
Tribunalul arată că este nefondată și critica recurentului potrivit căreia trebuia citat în calitate de pârât, în numele S. ui roman, Consiliul local al comunei Ș., raportat la dreptul de administrare pe care îl deține privind terenul în litigiu.
Sub acest aspect, instanța constată că în cauză reclamanții au solicitat citarea în calitate de pârâți a S. ui român, prin M. finanțelor publice, cât și a Comunei Ș., prin primar, sens în care prima instanță a dispus citarea acestor părți.
Potrivit art.12 alin.4 din legea nr.213/1998, în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.
Tribunalul, față de aceste prevederi legale, constată că în cauză părțile au fost legal citate, ținând cont de obiectul acțiunii deduse judecății, respectiv instituire drept de superficie și de servitute, și respectiv înscrierea acestor drepturi în cartea funciară, litigiul neavând ca obiect dreptul de administrare, ci având ca obiect constituirea
unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate și înscrierea acestui drept real în cartea funciară, situație în carte trebuia citat proprietarul tabular pentru ca hotărârea judecătorească să producă efecte juridice și față de acesta, respectiv recurentul S. român, prin M. finanțelor publice, în acest sens fiind și prevederile art.12 alin.5 din aceeași lege ce arată neechivoc faptul că în litigiile prevăzute la alin. (4), statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar nu de consiliile locale cum eronat s-a susținut în recurs.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.1214/2012 a Judecătoriei N., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recurentul pârât se află în culpă procesuală raportat la soluția respingerii recursului, motiv pentru care va fi obligat să plătească intimaților reclamanți P. Ana, P. F. A. și P. O. suma de 1050 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.31.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B. N., cu sediul în B., str.1 D. 1918, nr.6-8, jud. B. N., împotriva sentinței civile nr. 1214/2012 a Judecătoriei N., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimaților P. Ana, P. F. A. și P.
O.,
domiciliați în Ș., nr. 681, județul B. -N., suma de 1050 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
R. | I. B. M. | L. | B. | G. | C. F. N. | G. |
MLB// 2ex.// 22 ianuarie 2013Jud. fond C. M.
| ← Decizia civilă nr. 157/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 9/2013. Servitute → |
|---|
