Decizia civilă nr. 34/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.34/A/2013
Ședința publică din: 7 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: H. V.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de: pârâtul S. R. PRIN
M. E. ȘI F. PRIN D. G. A F. P. B-N,
reclamanții G. V., P. D., A. I., C. D., R. L., M. F., B. L., I. E., A. I., H. I., SA, P. C., T. G., B. F., R. I., Ț. M., S. R., B. G., P. V., D. A.,
intervenienții R. V.
, R. ANA,
și de intervenienții M. I., T. S., C. A., SA, D. M.
, Ș. D., C. L., R. I., P. I., S. P., D. F., I. L., S.
A., K. B.,
împotriva sentinței civile cu nr.3439 din 8 decembrie 2011, pronunțată de judecătoria N. în dosar civil nr._, având ca obiect servitute de trecere.
Dezbaterea apelurilor s-a făcut la data de 21 februarie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
La cererea părților, pentru a avea posibilitatea să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de 28 februarie 2013, când pentru același motiv s-a amânat pentru data de astăzi 7 martie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 3439 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții G. V., P. D., A. I., C. D., R. L., M. F., B. L., I. E., A. I., H. I., SA, P. C., T. G. ,
B. F., R. I., Ț. M., S. R., B. G., P. V., D. A. și
O. S. -B. - prin primar, împotriva pârâților U. G., R. V., R. ANA, U. M., U. M., U. T., U. L. -A., U. C., L. F., C. M., V. M.
, P. C. H. M., H. A., H. I., S. R. - prin M. E. ȘI F.
, G. L. -A. -M., N. T., N. F., M. V. .
S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții M. I., T. S.
, C. A., SA, D. M., Ș. D., C. L., K. (Kabolos) B., R.
I., P. I., S. P., D. F., I. L., SA, și în consecință:
S-a dispus instituirea unei servituți de trecere permanente cu piciorul, atelajele și autovehiculele în favoarea fondului dominant cu nr. top. 832/3 înscris în CF 5657
-B. și asupra fondului aservit cu nr. top 827/1 înscris în CF 421 S. -B. și respectiv nr. top 829/4 înscris în CF 5729 S. -B. și nr. top înscris în CF 4936 S.
-B. din CF având punctele de reper 1-2-3-4-5- 12-13-14-15-6-7-8-9-22-21-16-17-18- 19-20-10-23-24, conform variantei nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul Petre Ion.
În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului O. S. -B. - prin primar, pentru instituirea servituții de trecere în varianta nr. 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul Petre Ion ce vizează fondul aservit cu nr. top 830/2/1 înscris în CF 5771 S. -B. .
Au fost obligați reclamanții, cu excepția O. ui S. -B. - prin primar și pe intervenienți, în solidar, să le plătească pârâților R. V. și R. Ana suma de 1980 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții G. V. ș.a. sunt proprietari ai apartamentelor blocului de locuințe T2 sc. B, situat în orașul S. -B. str. I. și construit pe imobilul înscris în CF 5657 S. -B. nr. top. 832/3, iar pârâții R. V. și Ana sunt proprietarii unui teren aflat în imediata apropiere a acestui bloc.
Blocul de locuințe este compus practic din trei scări, respectiv A, B, C. În accepțiunea acestor reclamanți, încă de la data edificării acestui bloc, cu scările aferente, accesul tuturor locatarilor la calea publică s-a efectuat peste terenul care actualmente se află în proprietatea pârâților R. V. și R. Ana, înscris în CF 5771 S.
-B. nr. top 830/2/1.
În aceste condiții s-a relevat că blocul de locuințe T 2 este construit pe imobilul înscris în CF 5657 S. -B., nr. top 832/3 ce constituie proprietatea S. ui R. .
subliniat faptul că blocul de locuințe T 2 a fost construit pe un teren expropriat pe care era inclusă și suprafața aferentă aleii de acces la bloc, expropriere care însă nu s-a operat în evidențele de CF.
În acest context sunt important de relevat statuările din Decizia civilă nr. 24/A/2008 a Tribunalului B. -N. (dosarul nr. 3029/265/206 al Judecătoriei N.
) potrivit cărora s-a reținut că terenurile în litigiu și implicit corpul de proprietate care vizează nr. top inițial 830/2 au constituit obiectul Decretului nr. 61/1968 - de expropriere și trecere în proprietatea statului a unor imobile terenuri, în scopul construirii unui bloc de locuințe în orașul S. -B. .
Astfel, s-a reținut că au trecut în proprietatea statului terenurile în suprafață de 2320 mp identificate potrivit planului de situație nr. 22 anexă la decret de la locuitorii prevăzuți în tabelul ce formează anexa nr. 14 la decret.
Din tabelul cuprinzând deținătorii terenurilor expropriate rezultă că de la numita H. I. a fost expropriată suprafața de 565 mp, iar de la numitul Cîrcu I. suprafața de 325 mp. Din tabelul centralizator anexă la decret, rezultă că la data exproprierii, proprietari de CF ai terenului deținut de H. I. erau numiții Cîrcu I. și Cîrcu I., suprafața expropriată fiind înscrisă la acea dată în CF 4936 S. -B. nr. top 830/2.
În această ordine de idei printr-un calcul aferent rezultă că s-a expropriat suprafața totală de 890 mp, iar nr. top 830/2 are o suprafață totală de 1561 mp.
Astfel reiese că s-a expropriat de la proprietarii tabulari doar jumătate din suprafața nr. top 830/2, iar diferența a fost înstrăinată (o suprafață chiar mai mică, respectiv doar 240 mp ce le-a revenit pârâților R. V. și R. Ana prin cumpărare). În concluzie este cert că terenul în litigiu și care vizează nr. top 830/2 nu a fost expropriat integral, așa cum se menționează în autorizația nr. 10/_ emisă de Primăria orașului S. -B. .
S-a menționat că în speță poziția procesuală a participanților se poate bifurca în două direcții:
pe de o parte poziția congruentă a reclamanților G. V. ș.a. și a intervenienților K. (Kabalos) Bela ș.a. care vizează instituirea servituții de trecere pe tot timpul anului (permanente), în favoarea fondului dominant, terenul înscris în CF 5657 S. -B. nr. top. 832/3 asupra imobilelor înscrise în CF 5771 S. -B. nr. top 830/2/1 (proprietatea tabulară a pârâților R. V. și R. Ana) și în continuare asupra imobilelor înscrise în CF 4936 S. -B. nr. top 830/2/2 (proprietatea tabulară a numitelor Cîrcu I. și H. I. ) și CF 5729 S. -B. nr. top 829/4;
pe de altă parte poziția congruentă a reclamantului O. S. -B. - prin primar coroborat cu cea a pârâților R. V. și R. Ana, care vizează instituirea servituții de trecere pe tot timpul anului (permanente), în favoarea fondului dominant, terenul înscris în CF 5657 S. -B. nr. top. 832/3 peste fondul aservit - terenul înscris în CF 421 S. -B. nr. top. 827/1 și respectiv peste imobilele fonduri aservite - respectiv terenurile înscrise în CF 5729 S. -B. nr. top 829/4 și CF 4936
S. -B. nr. top. 830/2/2 și să se dispună înscrierea lor, în coala C a acestor cărți funciare.
Prin raportare la cele două orientări procesuale, cât și situația faptică și juridică a imobilelor terenuri în litigiu, reținând implicit și modalitatea de instituire a servituții de trecere precum și condițiile trasate de prevederile art. 616 Cod civil, instanța s-a orientat pentru varianta nr. 2 a raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză și cu argumentele ce vor fi prezentate.
Prin prisma obiectivelor stabilite de către instanță, cât și a celor conturate de către părți, în momentul încuviințării probei tehnice s-a efectuat în cauză raportul de expertiză tehnică întocmit de către expert Petre Ion (forma inițială (f. 160-165), la care s-a realizat și suplimentul atașat la dosarul cauzei (f. 208-209).
Prin concluziile tehnice expuse s-au prezentat două variante de servitute de trecere și implicit prin corelare cu opțiunile părților din litigiu.
S-a menționat astfel că imobilul teren cu nr. top 832/3 ce constituie fond dominant este cuprins între punctele 22-18-12-13-14-40, iar întreg blocul T 2 care are 3 scări numerotate A, B, C este cuprins între nr. 25-31-30-29-14-13-19-20-40-35.
Concomitent s-a precizat că:
- scara A se identifică și este poziționată pe nr. top 829/4 înscris în CF 5729
S. -B. ;
- scara B se identifică și este poziționată pe nr. top 830/2/1 înscris în CF 4936
S. -B. ;
- scara C se identifică și este poziționată pe nr. top 832/3 înscris în CF 5657
-B. ;
O primă variantă de servitute de trecere instituită în favoarea fondului dominant nr. top 832/3 din CF 5657 S. -B., se regăsește peste fondul aservit nr. top 830/2/1 din CF 5771 S. -B. pe traseul A-B-C-D marcat.
Varianta nr. 2 a servituții de trecere instituită în favoarea fondului dominant nr. top 832/3 din CF 5657 S. -B. se regăsește peste fondul aservit nr. top 827/1 din CF 421 S. -B. pe traseul marcat între punctele 1-2-3-4-23-24; peste fondul aservit nr. top 829/4 din CF 5729 S. -B. pe traseul marcat între punctele 4-5-6-7- 8-22-10-23; peste fondul aservit nr. top 830/2/2 din CF 4936 S. -B. pe traseele 5- 11-12-13-14-15-6 și 22-9-21-16-17-18-19-20-10, astfel încât să fie asigurat accesul și în partea din față, dar și în spatele blocului T 2.
De asemenea și în cuprinsul procesului-verbal întocmit cu prilejul cercetării locale (f. 378-379) s-au punctat de către participanții la efectuarea acestei probe câteva aspecte utile în adoptarea de către instanță a variantei optime de instituire servitute de trecere:
varianta nr. 2 este mai utilă deoarece permite accesul și pentru mașinile de intervenție, pompieri și salvare;
această porțiune de teren a fost folosită drept cale de acces, iar deși serviciile de utilitate publică se regăsesc peste imobilul teren cu nr. top 830/2/2, totuși aceste utilități deservesc doar canalizarea stradală și conducta de apă rece, iar instalația de curent a fost racordată cu acordul pârâților R. V. și R. Ana;
varianta nr. 2 nu constituie pentru locatarii de la scara C o variantă utilă datorită diferenței de nivel sesizate, cu aspectul însă evidențiat care reclamă o minimă investiție prin amenajarea cu balastru a acestei diferențe de nivel și preîntâmpinarea scurgerii apei pluviale prin acoperirea cu dale de ciment, pe porțiunea necesară căii de acces;
pentru practicarea căii de acces propusă în varianta 2 atât ca și drum de acces pietonal cât și auto, s-ar impune acoperirea rigolei (șanțului) de scurgerea apelor pluviale în continuare cu dale de beton pe o distanță de aproximativ 3-4 m și mai mult, prin depozitarea unor cantități de balastru, sau efectuarea unor lucrări de asfaltare a porțiunii de teren, care se situează între strada principală și până la scara C a blocului.
Pentru adoptarea soluției în prezenta speță instanța s-a raportat implicit și la obiectul vizat - instituire servitute de trecere și condițiile pe care le reclamă o astfel de acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe prevederile art. 616 Cod civil, aceștia apreciind că fondul dominant constituie un lot înfundat, fără acces la calea publică.
Prin prisma probatoriului administrat și implicit a practicii judiciare, S-a reținut că traseul servituții nu poate fi stabilit după bunul plac al reclamanților ci, având în vedere și prevederile art. 618 Cod civil.
În acest sens s-a evidențiat că drumul de trecere se va realiza pe traseul cel mai puțin păgubitor, în sensul că se va alege traseul care să-i producă proprietarului fondului aservit o pagubă cât mai mică.
În acest context instanța s-a raportat cu precădere la situația fondului aservit și doar în subsidiar la situația fondului dominant, deoarece acesta nu este păgubit, ci per a contrario este beneficiarul principal prin instituirea servituții.
În această analiză în varianta nr. 1 traseul servituții este extrem de păgubitor pentru pârâții R. V. și R. Ana în circumstanțele în care acest traseu parcurge curtea casei, iar în paralel, în varianta 2, traseul servituții nu prejudiciază vreo persoană fizică anume (cu o mică excepție privind lezarea parțială din dreptul de
proprietate aparținând pârâților U., doar a atributului de dispoziție materială și nu juridică și excluderea elementelor de posesie și folosință în circumstanțele actuale).
Reținându-se și suprafață totală a lotului aparținând pârâților R. V. și R. Ana (240 mp) se poate observa din întregul probatoriu administrat, inclusiv planșele foto atașate că întreaga curte a acestora corespunde cu traseul servituții.
Se poate remarca în acest sens că, respectiva curte are doar lățimea unei căi de acces și se întinde pe toată lungimea ei conform planului de situație din lucrarea de expertiză.
Un alt impediment și aspect nefavorabil rezidă în traficul permanent cotidian de persoane și autovehicule prin accesarea acestei căi de către membrii celor 60 de familii care locuiesc în cele 3 scări ale blocului T 2.
Acest traseu atrage imposibilitatea utilizării curții locuinței de către pârâții R.
V. și R. Ana și în scop personal și prin prisma celor trei atribute care trebuie să se regăsească în persoana titularului dreptului de proprietate și cu reducerea posesiei și a folosinței până la permisivitatea accesului cu piciorul în propria lor locuință și în circumstanțele expuse, privind situația suprafeței expropriate din nr. top 830/2.
Deși reclamanții, persoane fizice, refuză instituirea servituții de trecere pe traseul variantei 2, cu motivarea că acesta nu este practicabil, din procesul-verbal aferent cercetării locale s-a reținut că acest traseu ar fi practicabil cu anumite cheltuieli, respectiv constând din depozitarea unor cantități de balast și instalarea unor dale de beton.
Mai mult, în prezent odată cu asfaltarea s-a nivelat și zona din fața blocului cu dale din beton.
S-au subliniat și statuările din practica judiciară, potrivit cărora, "ori de câte ori există ieșire la calea publică pe un drum care este impracticabil, dar poate deveni practicabil cu anumite cheltuieli, art. 616 cod civil nu își găsește aplicarea";.
Prin instituirea unei servituți peste imobilele cu nr. top. 827/1 și 830/2/2 nu este prejudiciat nici un proprietar.
Astfel, imobilul cu nr. top. 827/1 este practicat și în prezent ca drum de acces, fiind delimitat cu garduri de proprietățile învecinate, împrejurare menționată în procesul-verbal de cercetare la fața locului, imobilul cu nr. top. 830/2/2 este terenul din fața blocului neafectat în vreun fel, iar diferența de nivel (cele două trepte de beton) este neglijabilă și a fost aproape acoperită de balastul adus de primărie în zonă. Acest traseu permite accesul și pentru vehiculele de gabarit mare: ambulanță, pompieri, camioane, în timp ce pe traseul instituit prin curtea pârâților R. V. și
Ana amplasat pe sub casa de locuit, nu pot accede decât autoturisme.
În acest context nu s-a reținut nici teza expusă de către reclamanții persoane fizice potrivit căreia terenul proprietatea tabulară a pârâților R. V. și Ana ar fi fost expropriat. Astfel sunt elocvente considerentele reținute de instanță și expuse în detaliu și în Decizia civilă nr. 24/A/2008 a Tribunalului B. -N. și calculul aferent privind suprafața efectiv expropriată din nr. top inițial 830/2.
În aceeași ordine de idei este semnificativă și proba cu înscrisuri uzitată de către pârâți și care rezidă în contractul autentic de vânzare cumpărare în baza căruia aceștia au devenit proprietarii tabulari ai terenului cu nr. top nou 830/2/1.
Conform legislației în vigoare din acea perioadă s-a obținut Autorizația nr. 10/1990 în care se menționează că terenul în litigiu nu a fost expropriat, iar obiectul exproprierii îl constituie suprafața de teren strict pe care s-a edificat blocul de
locuințe T 2. Este util de remarcat faptul că varianta 2 a fost solicitată și de reclamantul orașul S. -B. care administrează imobilele de interes local, aparținând
S. ui R. .
Vizualizându-se și planul de urbanism al orașului S. -B. se constată că este prevăzută o cale publică pe traseul nr. top. 827/1, în curs de amenajare și este dotată cu canalizare de captare a apei pluviale.
În concluzie și prin prisma dispozițiilor art. 616 Cod civil și considerentele redate în detaliu pentru varianta de instituire servitute de trecere adoptată, instanța a admis în parte acțiunea precizată, conform dispozitivului și prin corelare cu precizarea formulată de reclamantul O. S. -B. - prin primar.
S-a relevat că prin modalitatea în care a fost promovată inițial acțiunea, în comun de către reclamanții G. V. și O. S. -B. - prin primar și prin prisma dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, se poate lua act de renunțarea la judecată pentru instituirea servituții de trecere în varianta nr. 1, deoarece conform precizărilor expuse, acest reclamant nu a mai insistat pentru instituirea servituții de trecere pe fondul aservit cu nr. top 830/2/1, reiterând și în concluziile scrise poziția convergentă pentru adoptare a variantei nr. 2.
În temeiul dispozițiilor art. 274, 276, 277 Cod procedură civilă instanța a obligat pe reclamanți, cu excepția O. ui S. -B. - prin primar și pe intervenienți, în solidar, să le plătească pârâților R. V. și R. Ana suma de 1980 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și constând din onorariu avocat și parțial cheltuielile de transport conform bonului fiscal atașat pentru zilele de deplasare în instanță și conform chitanțelor și dovezilor justificative anexate.
Astfel, s-a relevat că prin soluția abordată ce vizează admiterea în parte a acțiunii principale și respectiv respingerea cererii de intervenție, cât și culpa procesuală reținută, instanța a apreciat că se impune acordarea parțială a cheltuielilor justificate de către pârâți și în modalitatea expusă anterior.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții,
solicitând admiterea recursului, in principal, modificarea hotărârii recurate in sensul admiterii în întregime a cererii și instituirea unei servituți de trecere conform variantei nr. 1 din lucrarea de expertiza efectuata de către inginer expert Petre I., aceasta in baza disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila ; iar în subsidiar, casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Năsăud, aceasta in baza disp. art. 304 ind. 1 Cod procedura civilă.
În motivarea recursului s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se în esență următoarele:
Din toate probele administrate in dosarul cauzei rezultă că pe imobilele înscrise in C.F.5757 S. -B., nr.top.829, C.F.5771-S. -B., nr.top.830/2, si C.F.5657-S. -B., nr.top.832/3 este edificat blocul de locuințe T2, compus din trei scări(A, B, C), acest lot de teren fiind un lot înfundat, fără acces direct la calea publica. La data edificării acestui bloc, accesul la calea publica a fost prevăzut si de altfel s-a si realizat efectiv peste terenul înscris in C.F.5771-S. -B., nr.top.830/2/1, imobile care constituie in prezent proprietatea tabulara a pârâților R. V. si R. Ana. Acest aspect este dovedit in mod cert, prin prisma înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (Decretul 61/1968 si planul de situație si anexa nr.14 la decret). De altfel toate aceste aspecte au fost reținute cu putere de lucru judecat in considerentele sentinței civile 1328/2007, pronunțata de Judecătoria Năsăud in dosar nr._ .
S-a învederat că înscrisurile depuse de reclamanți în probațiune fac dovada certă a faptului că imobilele peste care reclamanții am solicitat instituirea unei servituți de trecere, au făcut obiectul Decretului de expropriere nr.61/1968(a se vedea adresa nr.369/_ -1nspectoratul in Construcții, adresa nr. 164/_ -Grupul de Pompieri B., adresa 6076/_ -IJGCL-B-N). Un aspect edificator și cu cu maximă relevantă în ceea ce privește probațiunea administrată în dosarul cauzei, este faptul că la momentul la care parații R. V. si R. Ana au solicitat eliberarea unei autorizații de construcții pentru extinderea casei de locuit, aceasta autorizație a fost emisa însă cu mențiunea expresa de a nu se bloca accesul locatarilor din blocul de locuințe T2 la drumul public (conform înscris ului existent la dosarul cauzei.)
Cu ocazia efectuării cercetării la fata locului instanța a constat că terenul înscris in C.F.5771-S. -B., este străbătut de o serie de utilități (apa, canal, etac) care deservesc blocul de locuințe T2 si ca acest teren este amenajat drept cale de acces. Totodată s-a constatat si faptul că singura varianta de servitute de trecere care permite accesul la calea publica cu mijloace auto(inclusiv acces pompieri, salvare, utilaje mecanizate) este varianta 1, respectiv cea solicitata peste terenul proprietatea paraților R. V. si R. Ana.
Probatoriul testimonial administrat in dosarul cauzei a relevat faptul că accesul la calea publică pentru locatarii blocului de locuințe T2 s-a făcut de la data edificării blocului peste terenul cu nr. Top.830/2/1, si că aceasta este in prezent calea utilizata ca acces la drumul public, fiind de altfel cale cea mai scurta si puțin păgubitoare pentru părți. Ori, fata de toate aceste aspecte s-a apreciat soluția instanței ca netemeinica raportat la instituirea unei servituți de trecere conform variantei a 2-a din lucrarea de expertiza si nu conform variantei nr. 1, așa cum s-a solicitat.
În opinia reclamanților recurenți, prin modalitatea de soluționare a cauzei instanța de fond nu a procedat la efectuarea unei cercetări judecătorești complete.
În acest sens s-a învederat faptul că recurenții au contestat identificările din lucrarea de expertiza efectuată de către inginer expert Petre I. raportat la susținerea conform căreia imobilele înscrise in CF 5771-S. - B., nr.top.830/2/1 proprietatea tabulara a pârtilor R. V. si R. Ana au făcut obiectul unui decret de expropriere, fiind astfel prevăzute ca si cale de acces a blocului de locuințe T2. În acest sens, au învederat existenta unui raport de expertiza efectuat de către inginer expert Hasbei F. ( efectuat in cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei N. ) si au solicitat efectuarea unei lucrări de expertiza ( contraexpertiza) de identificare a imobilelor din litigiu.
S-a apreciat că in mod neîntemeiat instanța a trecut peste susținerile si apărările invocate in acest sens, aspect care echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
În final, s-a arătat că soluția instanței este neîntemeiata si in ceea ce privește modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecata. În acest sens dispozitivul sentinței este unul contradictoriu in sensul obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată cu omiterea de la plata cheltuielilor a orașului S. -B., dispozitiv care este contrazis in alineatul imediat următor de mențiunea "fără cheltuieli de judecata".
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 si urm. Cod procedura civila.
Recurs au declarat în cauză și intervenienții,
solicitând admiterea recursului, in principal, modificarea hotărârii recurate in sensul admiterii cererii de intervenție și instituirea unei servituți de trecere conform variantei nr. 1 din lucrarea de expertiza efectuata de către inginer expert Petre I., aceasta in baza disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila ; iar în subsidiar, casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre
rejudecare la Judecătoria Năsăud, aceasta in baza disp. art. 304 ind. 1 Cod procedura civilă.
În motivare s-au adus hotărârii critici identice cu cele formulate de către reclamanții recurenți, motiv pentru care nu vor mai fi reiterate.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și S. R.
, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. G. a F. P. B. -N., solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a învederat că bunurile proprietate publică aparținând
ui R. sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții fiind lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art. 11, alin 2 din Legea 213/1998. Instanța a apreciat, în mod greșit, faptul că terenurile din litigiu se află în circuitul civil și că sunt supuse regulilor de drept comun, inclusiv a dispozițiilor referitoare la grevarea acestora de servituți de trecere . În aprecierea pârâtului recurent este greșită interpretarea instanței de fond privind terenul în litigiu, ca nefăcând parte din domeniul public al statului sau al
unităților sale administrativ teritoriale.
În drept, s-au invocat dispozițiile Cod proc civ., Legea 213/1998 .
Au declarat recurs în cauză și pârâții R. V. și R. Ana, solicitând admiterea recursului
, modificarea în parte în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții au invocat două critici în susținerea căii de atac promovate
Lotul reclamanților nu constituie lot înfundat fără acces la calea publică. Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 616 cod civil, solicitând a se institui o servitute de trecere peste terenul pârâților in favoarea terenului reclamanților nr. top. 832/3. Ulterior, coreclamantul O. S. -B. și-a precizat acțiunea in sensul că a solicitat ca traseul servituții să fie stabilit peste celelalte imobile, respectiv pe traseul variantei nr. 2 din raportul de expertiza Petre Ion. Acțiunea, inclusiv precizarea sunt neîntemeiate si trebuie respinse deoarece nu sunt îndeplinite condițiile privind servitutea de trecere.
Varianta nr. 2 din raportul de expertiza relevă faptul că exista un traseu liber, care nu se află în posesia exclusiva a altei persoane, traseu practicat de locatarii blocului T 2 (reclamanții), care este deschis folosinței publice. Ca urmare, prima condiție ceruta de textul invocat de reclamanți, aceea de a fi lot înfundat, nu este înde linita.
S-a susținut de reclamanți ca nu pot folosi aceasta cale de acces deoarece exista pe traseul ei o diferența de nivel de cea jumătate de metru (trei trepte) care împiedică trecerea vehiculelor mici.
Totuși, dacă reclamantul are o cale de acces care insă nu este practicabilă, dar cu anumite cheltuieli îi poate deveni practicabilă, atunci nu poate cere instituirea servituții. În cazul in speța, cheltuielile erau extrem de reduse fiind vorba de câțiva metri cubi de material (balast sau chiar pământ). Aceste aspecte rezultă atât din cele două cercetări la fața locului, cât și din probatoriul testimonial administrat în cauză.
Așadar imposibilitatea de acces la calea publică trebuie sa fie absolută și nu condiționata de anumite cheltuieli.
Cea de-a doua critică are în vedere împrejurarea că din conținutul art. 616 cod civil rezultă că fondul dominant trebuie să aparțină unui proprietar, iar fondul aservit altui proprietar.
Din probele administrate în cauză rezultă că atât terenul fond dominant, cât și terenul fond aservit aparțin S. ui R. (asupra unora este intabulat S. R., iar pentru celelalte s-a efectuat exproprierea, dar fără înscrierea in c.f.: top 832/3 proprietar tabular S. R. ; top 83-0/2/2 expropriat parțial fără înscriere în c.f; top. 829/4 proprietar tabular S. R.: top 827/1 c.f. 421 expropriat fără înscriere in c.f. - a se vedea sentința 2304/1986, depusa la dosar, la pag. 2 rândurile 9-10-11, se menționează ca 827/1 (3/8parti) a fost expropriat ca drum de trecere la blocul T2. Rezultă așadar ca nu se poate stabili o servitute de trecere intre imobile aparținând aceluiași proprietar.
Odată reținută aceasta teza, se trage o altă concluzie: anume ca imobilul proprietatea S. ui R. se întinde până la calea publica, respectiv până la strada I.
.
La termenul de judecată din 8 noiembrie 2012, față de obiectul acțiunii introductive tribunalul a recalificat calea de atac în cauză în apel
, urmând a fi analizată în consecință.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate în apelurile declarate, a împrejurărilor noi ivite în apel, tribunalul constată următoarele:
În apel, în ședința publică din 27 septembrie 2012 (f.86) s-a prezentat în instanță reclamantul S. R., care a declarat că renunță la judecata acțiunii introductive, sens în care apelul său va fi admis, cu consecința modificării sentinței, urmând a se lua act de manifestarea de voință a acestui reclamant, conform art. 246 din Codul de procedură civilă.
Apelul declarat de pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv R. V. și R. Ana este fondat .
Reclamanții, respectiv intervenienții au investit instanța de fond cu o cerere de instituire a unei servituți de trecere la calea publică în favoarea fondului dominant identificat cu nr. top 832/3, proprietatea tabulară a S. ui R. (f.7 dosar fond).
Condiția de bază impusă de prevederile art. 616 din Codul civil vechi, aplicabil cauzei de față, pentru stabilirea unei servituți de trecere este ca fondul dominant să fie un lot înfundat, respectiv să nu aibă o cale de acces la drumul public.
Deși prin hotărâre se reține în mod implicit faptul că terenul aferent blocului de locuințe ar constitui un lot înfundat, prima instanță nu a motivat cum a ajuns la această concluzie, cu toate că a efectuat două cercetări la fața locului.
Probele administrate în cauză atât în fața instanței de fond, dar și în apel, relevă că proprietarii apartamentelor de la Blocul T2 situate pe strada I. din S.
au acces la calea publică, pe drumul identificat de expert ca fiind varianta II a servituții, drum care a fost amenajat în acest scop de autoritățile administrației publice locale, așa cum se poate observa și din fotografiile depuse la filele 1113 și urm. din dosarul de fond din dosar.
Mai mult decât atât, așa cum s-a comunicat instanței, acest teren este cuprins în domeniul public al orașului având destinația alei de acces, spații verzi, așa cum rezultă din inventarul depus la fila 228,229 din dosarul de apel, precum și din
precizările comunicate de Primăria orașului S. -B. cu adresa nr.703/_ la solicitarea tribunalului (f.197). Folosința drumului atât de către locatarii din bloc, cât și de proprietarii imobilelor învecinate, este atestată atât în expertiza efectuată de expertul Petre Ion (f.160 și urm. dosar fond), cât și de constatările instanței cu ocazia cercetării la fața locului(f.378 dosar fond).
Eventualele dificultăți în practicarea acestei căi de acces nu pot determinarea stabilirea unei servituți de trecere peste un fond aservit, întrucât lipsa accesului trebuie să fie una obiectivă, fără a putea fi înlăturată cu minime investiții de către proprietarul pretinsului lot înfundat. Or aspectele evocate de reclamanți, respectiv intervenienți cu privire la existența unei diferențe de nivel între aleea aferentă blocului și drumul existent nu este un impediment care să nu poată fi înlăturat, cu minime investiții de persoanele interesate.
Pe de altă parte, după cum lesne se poate observa, instanța de fond a instituit o servitute de trecere în favoarea fondului dominant cu nr. top 832/3 și în sarcina fondului aservit cu nr. top 827/1, 830/2/2, și 829/4 ultimul fiind tot proprietatea tabulară a S. ui R. (f.272 dosar fond), iar primul fiind cel puțin în parte expropriat
, așa cum rezultă din tabelul anexă la actul de expropriere (f.383 dosar fond), nefiind îndeplinită condiția apartenenței imobilelor la doi proprietari diferiți. Dat fiind faptul că exproprierile din zonă s-au realizat fără a se întocmi o documentație tehnică riguroasă și în marea lor majoritate fără a fi operate în cartea funciară, face imposibilă determinarea în concret a porțiunilor trecute în proprietatea statului, respectiv a orașului.
Deși în apel s-a încercat contestarea modalității în care suprafețele cuprinse în domeniul public au ajuns în proprietatea statului, tribunalul reține că limitele investirii instanței fixate conform art. 129 alin.5 din codul de procedură civilă nu pot fi extinse în apel, iar validitatea dreptului de proprietate publică a statului asupra parcelelor cu nr. top 827/1, 830/2/2, și 829/4 nu a făcut obiectul litigiului de față sau a altuia.
În realitate, prezenta pricină a fost determinată de dorința reclamanților și a intervenienților de a avea o cale de acces pe terenul ce aparține pârâților R., cale de acces care însă nu ar putea conduce la satisfacerea nevoilor de exploatare a imobilului fond dominant, fiind una potrivită doar pentru trecerea cu piciorul (f.378 dosar fond) de vreme ce nu permite accesul mașinilor de pompieri, salvare etc., așa cum s-a reținut prin expertiza întocmită în cauză și cum s-a comunicat de reclamanta orașul S.
-B. (f.42, 46 dosar fond).
Pe de altă parte, pretinsul "drept de trecere"; instituit pentru locatarii blocului cu ocazia eliberării autorizației de construcție în favoarea pârâților R. nu s-a dovedit în cauză, o simplă mențiune în memoriul tehnic (f.83-94 dosar fond), neînsușită de autoritatea competentă, nu poate constitui temei pentru limitarea atributelor dreptului de proprietate al pârâților asupra terenului cu nr. top 930/2/1, drept ce a fost recunoscut cu putere de lucru judecat în dosarul nr._, atașat, având ca obiect grănițuirea celor două proprietăți.
Susținerile apelantului S. R. cu privire la imposibilitatea afectării de servituți a imobilelor aparținând domeniului public sunt nefondate, prin prisma prevederilor art. 13 din Legea 213/1998, în forma în vigoare la data promovării litigiului, dar și a art. 862 din Noul Cod civil, care permit anumite limitări ale dreptului de proprietate publică, cu condiția ca aceste limitări să fie compatibile cu
uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate. Însă, de vreme ce terenul pretins ca fond dominant nu este un lot înfundat, având acces la calea publică, așa cum s-a reținut mai sus, nu se mai pune problema afectării bunului aflat în domeniul public de o servitute.
Așa fiind, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă tribunalul urmează să admită apelurile declarate de pârâți, să schimbe hotărârea în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Se vor menține dispozițiile vizând respingerea cererii de intervenție și renunțarea la judecată formulată de O. S. -B., prin primar.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă reclamanții persoane fizice și intervenienții vor fi obligați să plătească pârâților apelanți R. V. și R. Ana suma de 3227 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond, constând în onorariu avocațial, cheltuieli de deplasare contravaloarea copiilor de pe înscrisuri și taxele de carte funciară; constatând că sumele reprezentând contravaloarea zilelor de muncă pierdute în instanță nu au fost dovedite prin nici un mijloc legal de probă.
Apelul declarat de reclamanți și intervenienți este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Contrar susținerilor apelanților, instanța de fond a cercetat procesul, administrând probele care erau necesare și utile soluționării cauzei.
Împrejurarea că instanța a respins cererea de efectuare a unei noi expertize nu poate conduce la concluzia necercetării fondului și la consecința desființării hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, cu atât mai mult cu cât sentința este supusă căii de atac devolutive a apelului.
De altfel, instanța de apel a îmbrățișat la rândul ei opinia instanței de fond referitoare la inutilitatea probei solicitate, atâta timp cât investirea instanței a fost efectuată doar în sensul instituirii unei servituți de trecere și nu a verificării legalității unor intabulări, exproprieri, revendicare etc.
În ceea ce privește criticile de fond, tribunalul constată că argumentele care stau la baza admiterii apelurilor declarate de pârâți justifică întru-totul respingerea demersurilor reclamanților și a intervenienților, lotul acestora nefiind unul înfundat, iar reluarea considerentelor deja expuse la punctul II nu mai este necesară.
Dată fiind soluția pronunțată în apel, ținând cont de cererea pârâților apelanți
, tribunalul constată că reclamanții persoane fizice, cu excepția lui S. R., care a renunțat la judecată, și intervenienții se află în culpă procesuală, drept pentru care în considerarea prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă urmează a fi obligați la plata către apelanții R. V. și R. Ana a cheltuielilor de judecată în apel constând în onorariu avocațial conform chitanțelor aflate la filele 238,239.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții G. V., domiciliat în S.
-B., str. I., bloc T2 sc. B ap.1, jud. B. -N., P. D., domiciliat în S.
-B., str. I., bloc T2 sc. B ap.2, jud. B. -N., A. I., domiciliat în S. -B.
, str. I., bloc T2 sc. B ap.3, jud. B. -N., Croitor D., domiciliat în S. -B. ,
str. I.
, bloc T2 sc. B ap.4, jud. B.
-N.
, R.
L., domiciliat în S.
-B. ,
str. I.
, bloc T2 sc. B ap.5, jud. B.
-N.
, M.
F., domiciliat în S.
-B. ,
str. I., bloc T2 sc. B ap.6, jud. B. -N., B. L., domiciliat în S. -B. ,
str. I., bloc T2 sc. B ap.7, jud. B. -N., I. E., domiciliat în S. -B. ,
str. I., bloc T2 sc. B ap.8, jud. B. -N., A. I., domiciliat în S. -B., str.
I., bloc T2 sc. B ap.9, jud. B. -N., H. I., domiciliat în S. -B., str. I.
, bloc T2 sc. B ap.10, jud. B. -N., SA, domiciliat în S. -B., str. I. ,
bloc T2 sc. B ap.11, jud. B. -N., P. C., domiciliat în S. -B., str. I.
, bloc T2 sc. B ap.12, jud. B. -N. ,T. G., domiciliat în S. -B., str. I.
, bloc T2 sc. B ap.13, jud. B. -N., B. F., domiciliat în S. -B., str. I. ,
bloc T2 sc. B ap.14, jud. B. -N., R. I. domiciliat în S. -B., str. I. ,
bloc T2 sc. B ap.15, jud. B. -N., Ț. M., domiciliat în S. -B., str. I. ,
bloc T2 sc. B ap.16, jud. B.
-N.
, B.
G.
bloc T2 sc. B ap.18, jud. B.
-N.
, P.
, domiciliat în S. -B., str. I. ,
V.
ia, domiciliat în S.
-B., str. I.
A.
, domiciliat în S.
-B., str. I.
, bloc T2 sc. B ap.19, jud. B. -N., D.
, bloc T2 sc. B ap.20, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 3439/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud;
Respinge ca nefondat apelul declarat de intervenienții M. I., domiciliat în
-B., str. I., bloc T2 sc. A ap.5, jud. B. -N., T. S., domiciliat în S.
-B., str. I., bloc T2 sc. A ap.7, jud. B. -N., C. A., domiciliat în S. -
B., str. I., bloc T2 sc. A ap.14, jud. B. -N., SA, domiciliat în S. -
B., str. I., bloc T2 sc. A ap.19, jud. B. -N., D. M., domiciliat în S.
-B., str. I. | , bloc T2 sc. A ap.20, jud. B. | -N. | , Ș. |
-B., str. I. | , bloc T2 sc. A ap.12, jud. B. | -N. | , C. |
D., domiciliat în S.
L., domiciliat în S.
-B., str. I., bloc T2 sc. C ap.1, jud. B. -N., K. Bela, domiciliat în S. -
B., str. I., bloc T2 sc. C ap.2, jud. B. -N., R. I., domiciliat în S. -B., str. I., bloc T2 sc. C ap.4, jud. B. -N., P. I., domiciliat în S. -B., str. I.
, bloc T2 sc. C ap.8, jud. B. | -N. | , S. |
bloc T2 sc. C ap.6, jud. B. | -N. | , D. |
bloc T2 sc. C ap.18, jud. B. | -N. | , I. |
P., domiciliat în S. -B., str. I. ,
F., domiciliat în S. -B., str. I. ,
L., domiciliat în S. -B., str. I., bloc T2 sc. C ap.13, jud. B. -N., SA, domiciliat în S. -B., str. I., bloc T2 sc. C ap.1 jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 3439/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud;
Admite apelul declarat de reclamantul S. R., domiciliat în S. -B., str.
I., bloc T2 sc. B ap.17, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 3439/_
, pronunțată de Judecătoria Năsăud;
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP B. -N., cu sediul în B., str.- 1 Decemrbie nr.6-8, jud.
B. -N., împotriva sentinței civile nr. 3439/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud;
Admite apelul declarat de pârâții R. V. și R. Ana, ambii domiciliați S. -
B., str. I., nr. 40 A, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 3439/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud; schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Ia act de renunțarea la judecata acțiunii formulate de reclamantul S. R. împotriva pârâților U. G., R. V., R. Ana, U. M., U. M., U. T., U.
L. -A., U. C., L. F., C. M., V. M., P. C., H. M., H.
A. | , H. | I. | , S. | R. |
N. | T. | , N. | F. | , M. |
- prin M. E. și F., G. L. -A. -M. ,
V. .
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții G. V., P.
D., A. I., Croitor D., R. L., M. F., B. L., I. E., A. I., H. I., SA, P. C., T. G., B. F., R. I., Ț. M., B. G.
, P. V. ia, D. A., O. S. -B. prin primar, împotriva pârâților U. G., R. V., R. Ana, U. M., U. M., U. T., U. L. -A., U. C. ,
L. F., C. M., V. M., P. C., H. M., H. A., H. I., S.
R. - prin M. E. și F., G. L. -A. -M., N. T., N. F.
, M. V. .
Obligă reclamanții G. V., P. D., A. I., Croitor D., R. L., M. F., B. L., I. E., A. I., H. I., SA, P. C., T. G. ,
F., R. I., Ț. M., B. G., P. V. ia, D. A. și interveninenții M. I., T. S., C. A., SA, D. M., Ș. D. ,
L., K. Bela, R. I., P. I., S. P., D. F., I. L., SA să plătească pârâților suma de 3227 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă reclamanții apelanți G. V., P. D., A. I., Croitor D., R. L., M. F., B. L., I. E., A. I., H. I., SA, P. C. ,
T. G., B. F., R. I., Ț. M., B. G., P. V. ia, D. A.
și intervenienții apelanți M. I., T. S., C. A., SA, D. M., Ș. D., C. L., K. Bela, R. I., P. I., S. P., D. F., I. L., SA
să plătească pârâților apelanți suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREIFER, | |||
S. I. | N. | C. | H. | V. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex. Jud. fond. P. A. T.
_
| ← Decizia civilă nr. 77/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 53/2013. Servitute → |
|---|
