Decizia civilă nr. 3/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.3/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Completul este Compus din:
PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER A. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta S. B. S. împotriva sentinței civile nr.1487/22 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C.
A. ANA, privind și pe terțul poprit C. A. S. P. A. P., cauza având ca obiect în primă instanță validare poprire.
La apelul nominal, atât la prima strigare cât și la doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri de către recurentă.
T. ul reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
T R I B U N A L U L,
Prin Sentința civilă nr. 1487 din data de_ pronunțată în dosarul civil nr._ a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi; s-a respins cererea de validare a popririi formulată de creditoarea B. SA în contradictoriu cu debitoarea C. A. Ana și terțul poprit C. de A. SA P., ca fiind tardiv formulată; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Deliberând asupra excepției tardivității formulării contestației la executare, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța de fond s-a pronunțat cu precădere asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, ce fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform dispozițiilor art. 460 C.pr.civ. dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Potrivit art. 456 C.pr.civ. terțul poprit avea obligația de a consemna sau de a plăti suma urmăribilă în termen de 15 zile de la comunicarea popririi.
Așa cum rezultă din dosarul execuțional nr. 1858/2010, terțului poprit i s-a comunicat adresa de înființare a popririi prin fax la data de _
(fila 52 dosar fond), dată de la care curge termenul de 15 zile prevăzut de art.
456 C.pr.civ. în care terțul poprit avea obligația de a consemna sau de a plăti suma urmăribilă. Din adresa de revenire expediată de executorul bancar terțului poprit (fila 58 dosar fond ) rezultă că terțul poprit nu a consemnat nicio sumă de bani până la data emiterii adresei, respectiv _
.
Cererea de validare a popririi ce face obiectul prezentului dosar a fost depusă la oficiul poștal la data de_, fiind depășit cu mult termenul prevăzut de art. 460 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea S.C B. S., întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C.pr. civ., arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, să se admită cererea de validare a popririi așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 C. Proc. Civ. este un termen dilatoriu, în sensul în care în chiar cuprinsul sau prevede: în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, organul de executare poate sesiza instanța de executare. Aceasta înseamnă că nu este un termen de decădere sau prescripție din dreptul de a solicita instanței validare popririi, ci este un termen de la care curge dreptul de a solicita validarea popririi. Practic acest termen a fost prevăzut de legiuitor în favoarea terțului poprit pentru a-i da posibilitatea să se conformeze dispozițiilor executorului bancar și abia după aceea creditorul se poate întoarce împotriva terțului poprit.
Recurenta a mai arătat că nu exista niciun considerent pentru care legiuitorul să instituie o limitare a dreptului la acțiune al creditorului fata de terțul poprit, altul decât termenul general de prescripție prevăzut de lege pentru drepturile de creanța de 3 ani, de la data nașterii dreptului, la acțiune. Din aceste considerente termenul trebuie calificat ca fiind unul dilatoriu.
Validarea consta în verificarea și confirmarea popririi printr-o hotărâre de validare care constituie titlu executoriu pentru creditorul popritor, fata de terțul poprit, acesta din urma devenind astfel debitorul direct al creditorului popritor.
A susține că, după trecerea celor 3 luni, creditorul nu mai are dreptul de a solicita realizarea creanței de la terțul poprit ar însemna a ingradi dreptul creditorului, în speța B., la recuperarea creanței, favorizând debitorul rau platnic și terțul poprit și deturnând tocmai echilibrul pe care legiuitorul l-a intenționat prin adoptarea masurilor de ordin legislativ cu privire la executarea silita prin poprire, ne mai putând asigura, astfel, respectarea dreptului creditoarei recunoscut printr-un titlu executoriu și restabilirea ordinii de drept incalcate.
Prin decizia civilă nr. 847/R/2012 Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ul Specializat C. .
În ședința publică din data de 4 februarie 2013, având în vedere disp. art. 2821C.pr.civ., tribunalul a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Apelantul a criticat hotărârea primei instanțe, susținând că aceasta ar fi nelegală, fiind rezultatul unei greșite interpretări a disp. art. 460 alin.1
C.pr.civ., întrucât termenul de 3 luni reglementat de acest text de lege nu este un termen de decădere și nici unul de prescripție.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care se vor expune în cele ce urmează:
Astfel, potrivit art. 460 alin.1 C.pr.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi, iar conform art. 456 C.pr.civ. terțul poprit are obligația de a consemna sau de a plăti suma urmăribilă în termen de 15 zile de la comunicarea popririi.
Față de aceste dispoziții legale, în mod corect prima instanță a reținut că terțului poprit i s-a comunicat adresa de înființare a popririi la data de_, dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile reglementat de dispozițiile legale mai sus citate, însă terțul poprit nu a consemnat nici o sumă de bani până la data de_, data adresei de revenire. În plus, s-a reținut că față de data formulării cererii de validare a popririi, respectiv _
, data poștei, termenul prevăzut de art. 460 alin.1 C.pr.civ., a fost încălcat.
Cât privește susținerea apelantei că termenul de 3 luni reglementat de dispozițiile legale anterior citate, ar fi un termen de la care curge dreptul de a cere validarea popririi, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât din economia dispozițiilor legale rezultă fără echivoc faptul că termenul de 3 luni este un termen maximal și nu un termen de la care curge dreptul de a solicita validarea popririi, așa cum arată apelanta.
A accepta susținerea apelantei potrivit căreia termenul nu este nici unul de decădere și nici unul de prescripție, textul de lege ar fi practic golit de conținut, iar termenul nu ar avea nici o utilitate, ceea ce, desigur, nu a
fost intenția legiuitorului.
În plus, tribunalul consideră că în ipoteza în care legiuitorul ar fi intenționat să reglementeze situația validării de poprire în sensul învederat de către apelantă, respectiv că aceasta poate interveni oricând, nu ar fi prevăzut un termen.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul disp. art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge, ca nefundat, apelul declarat de apelanta SC
SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta creditoare SC B. SA, cu sediul în B., b-dul DP, nr. 6A, sector 2, în contradictoriu cu intimata debitoare C. A. A., domiciliată în C. T.
, str. Ș., nr. 1, ap. 2, jud. C. sau C. T., str. Dr. I. R., nr. 67, jud.
și intimatul terț poprit C. UL DE A. SĂTARIU P. A. P., cu sediul în C. T., str. L., nr. 31, ap. 1, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1487/22 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda
în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
N. K. F. M. A. B.
Red.4.ex. NK/LU/_
Judecător fond: A. L. P. Judecătoria Turda
| ← Încheierea civilă nr. 602/2013. Uzucapiune | Decizia civilă nr. 304/2013. Validare poprire → |
|---|
