Decizia civilă nr. 373/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 373/R
Ședința publică din 4 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: O. V.
Pe rol este soluționarea recursului civil formulat de recurentul B. G. L.
, cu domiciliul în S. M., str. T., nr. 33A, județul M. împotriva sentinței civile nr. 334 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul B. G.
L. asistat de avocat Cioban R., lipsă fiind intimatul S. Român prin U. Administrativ T. a M. S. M. prin P. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de_ din partea recurentului B. G. L. chitanța atestând plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 124,50 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei.
Reprezentanta recurentului B. G. L., avocat Cioban R. depune la dosar împuternicire avocațială. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta recurentului B. G. L., avocat Cioban R. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive în totalitate, fără cheltuieli de judecată. În situația în care instanța apreciază ca în cauză sunt necesare lămuriri suplimentare, solicită, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Arată că, susține în totalitate motivele
invocate prin cererea de recurs. Reclamantul a promovat acțiunea pentru a se recunoaște faptul că este proprietarul terenului în suprafață de 149 mp înscris în CF 55752 S. M. nr. top. 1393/1/3 și CF 55753 S. M. nr. top. 1393/2/3. Învederează instanței faptul că deși instanța de fond în cuprinsul hotărârii a citat prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/91, aceasta motivează că spațiul comercial i-a fost închiriat recurentului, iar în realitate a abținut autorizație de construcție tocmai pentru a ridica spațiul comercial. Acest contract de închiriere este valabil și astăzi. Arată că, anterior anului 1992 când reclamantul a primit terenul închiriat și obținut autorizația de construire pe numele său, a fost folosit de tatăl său B. Teodor căruia i-a fost expropriat imobilul în anul 1981 pentru construirea unui bloc de locuințe. Reclamantul a fost din 1992 încontinuu în folosința terenului, iar anterior pe același teren tatăl său a depozitat materiale de construcție.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 334 din 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul B. G. L. în contradictoriu cu S. Român reprezentat de U. Administrativ T. a M. S. M., prin P. .
În considerentele sentinței se reține că: Din actele depuse de către reclamant rezultă că terenul și spațiul comercial i-au fost închiriate și nu atribuite așa cum prevăd disp. art. 36 al. 2 din legea amintită.
Ba mai mult, prin autorizație s-a permis doar amplasarea unui chioșc cu caracter provizoriu, nefiind vorba despre teren atribuit în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe.
Așadar, situația prezentată nu se încadrează în condițiile stabilite de dispozițiile legale invocate de către reclamant, astfel că nici acțiunea acestuia nu este întemeiată pentru motivele mai sus expuse, instanța de fond respingând acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. G. L. solicitând admiterea recursului, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă combinat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și pe cale de consecință modificarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea acțiunii introductive în totalitate.
În motivarea recursului se arată că în baza autorizației de construcție a ridicat spațiul comercial pe terenul ce i-a fost închiriat provizoriu însă ulterior a fost prelungit, în speță operând tacita relocațiune. În continuu este, din anul 1992 în folosința terenului. Anterior anului 1992 din 1981 tatăl său a depozitat pe acest teren materiale de construcție. Acest teren l-a primit tatăl său în schimbul terenului expropriat. Comisia locală de fond funciar prin adeverința
2409/R/2012 comunică faptul că terenul nu a făcut obiectul niciunei cereri de reconstituire la legea fondului funciar.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Proprietar tabular al imobilului înscris în CF 55752 S. M. nr. top.
1393/1/3 în natură teren în suprafață de 74 mp. este S. Român.
Proprietar tabular al imobilului înscris în CF 55753 S. M. nr. top.
1393/2/3 în natură teren în suprafață de 75 mp este S. Român.
În ambele coli dreptul de proprietate a fost înscris în cartea funciară în anul 1987. În anul 1992 reclamantul obține autorizația de construire (f.17) prin care se autorizează executarea lucrărilor de amplasare a unui chioșc cu caracter provizoriu pe terenul închiriat conform contractului nr. 9040/1992. Conform acestui contract de închiriere (f. 67) s-a închiriat reclamantului suprafața de 206 m² teren pe perioada_ -_ . Din probele de la dosar reiese faptul că chioșcul comercial a fost edificat de reclamant, existând și în prezent, pe care de la data construirii l-a folosit în mod continuu.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/91(text de lege pe care și-a întemeiat acțiunea reclamantul), terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora.
Din economia textului de lege mai sus redat reiese că, articolul 36 alin. 2 din Legea nr. 18/91 are în vedere situațiile când se construiește o locuință proprietate personală sau se cumpără o astfel de locuință de la stat revizând spațiile comerciale.
Pe cale de consecință se apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că situația din prezenta speță nu se încadrează în dispozițiile legale invocate.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul și se va menține în tot sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de B. G. | L. | împotriva |
sentinței civile nr. 334 din 5 februarie 2013 a Judecătoriei S. | M. | , județul |
M. . |
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 4 Septembrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
P. G. G. | Ț. | D. | , P. M. B., O. | V. |
Red. P.G.G./_ | ||
T.Red. O.V./_ | ||
2 ex. | ||
J. . la fond: A. | M. | L. |
| ← Decizia civilă nr. 254/2013. Uzucapiune | Încheierea civilă nr. 602/2013. Uzucapiune → |
|---|
