Decizia civilă nr. 254/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.254/R/2013
Ședința publică din data de 5 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. LUCIN B., judecător JUDECĂTOR: G. -C. F. , președinte secție JUDECĂTOR: R. -I. B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta B. R. U. cu R.
G. C. F.
împotriva sentinței civile nr.210/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă avocat Bora Ieronim; pentru pârâta-intimată I. M. se prezintă avocat Bilan I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții-intimați I. M. ,N. P. și
N. E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul pârâtei-intimate, avocat Bilan I., solicită a se pune în vedere mandatarului recurentei să facă dovada mandatului recurentei, deoarece acțiunea a fost promovată la instanța de fond de către B. R. U. cu R. G. -C. . Din anexa Legii nr.489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, privind lista cultelor recunoscute în România rezultă ca printre cultele recunoscute figurează atât B. R. no-C. cât și B. R. U. cu R.
G. -C. . Totodată arată că B. R. U. cu R., G. C. F. este în jurisdicția Episcopiei Române Unite cu R. G. C. C. -Gherla.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat Bora Ieronim, arată că acțiunea a fost promovată de Parohia G. -C. F., aspect pe care l-a menționat în motivele de recurs, mandatul a fost dat de această parohie și nu de B. R. U. cu R. G.
-C. F. .
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză. Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri prealabile soluționării recursului,
dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat Bora Ieronim, solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de intimată prin întâmpinare, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale cu privire la denumirea recurentei, pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei-intimate, avocat Bilan I., solicită în principal, admiterea excepției invocată prin întâmpinare, respingerea recursului declarat de Parohia G. -C. F. ca fiind inadmisibil, în subsidiar, respingerea recursului declarat de B. R. U. cu R. G. -C., ca nefondat pentru motivele arătate în
întâmpinare și pe care le susține în ședință, cu obligarea recurentei Parohia G. -C.
F. la plata cheltuielilor de judecată în recurs, potrivit înscrisurilor justificative pe care le depune la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.210/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B.
R. U. cu R. G. C. F.
, invocată de pârâta I. iu M.
și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții I. M.
, N. P. și
N. E.
, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, analizând cu prioritate această excepție, conform art. 137 Cod procedură civilă, a reținut următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică care funcționează în baza prevederilor constituției și ale legii în mod autonom.
B. R. U. cu R. G. C. reprezintă un cult recunoscut în România și apreciem că acest cult nu poate fi identificat și individualizat prin datele de identificare menționate în acțiunea introductivă.
Astfel, având în vedere că B. R. U. cu R. G. C. nu există în localitatea F., în baza textului legal mai sus indicat, a fost admisă excepția invocată de pârâta I. iu M. și în consecință, apreciind că reclamanta B. R. U. cu
R. G. C. F. nu are calitate procesuală activă în promovarea acestei acțiuni, s- a respins acțiunea.
Faptul că la termenul de judecată din data de_ s-a comunicat la dosar un înscris prin care Parohia G. C. F. solicită continuarea judecării cauzei din prezentul dosar precum și îndreptarea erorii materiale din acțiunea formulată în sensul că denumirea reclamantei este - Parohia G. C. F., nu pot fi primite de către instanță aceste solicitări, atâta vreme cât această cerere a fost formulată de o persoană juridică (parohie) ce nu este parte în proces.
Pentru considerentele arătate, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind promovată de o persoană ce nu are calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs B. R. U. cu R. G. C. F. (Parohia R. U. cu R. G. C. F. )
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale în privința denumirii reclamantei, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală. În acest sens, s-a reliefat că calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. E real că la data redactării acțiunii a intervenit o eroare materială, consemnându-se denumirea reclamantei B. R. U. cu R. G. C. F., dar ulterior această eroare a fost îndreptată în sensul că denumirea corectă a reclamantei este Parohia G.
C. F. . A mai menționat că nu există vreo persoană juridică cu denumirea B.
R. U. cu R. G. C. F., potrivit anexei la legea nr.489/2006.
Recurenta a mai susținut că potrivit Decretului nr.31/1954 o persoană juridică nu se identifică doar prin denumire, ci și prin alte atribute de identificare, respectiv sediu, cod fiscal, în același sens și prevederile legale actuale art.226-227 Cod civil, iar art.230 prevede ca element de identificare codul unic de înregistrare, iar în cauză trebuie observat că nu există vreo altă persoană cu sediul și codul fiscal al recurentei.
Mai mult, trebuie observat că în antecontractul de vânzare cumpărare, promitenta cumpărătoare era Parohia G. C. F., în consecință este fără echivoc că există identitate între reclamanta recurentă și titularul dreptului afirmat. S-a mai reliefat că potrivit contractului autentic de donație nr.561/_ numitul Neat Ezechil a donat Bisericii Române U. cu R. G. C. F., cu sediul în F., nr.966, anumite bunuri imobile. Chiar dacă instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, reclamanta are oricum calitate procesuală pasivă atât timp cât apare în contract ca donatară și s-a solicitat modificarea contractului. Așadar, fie se admite cererea de îndreptare și acțiunea continuă, fie dacă cererea a fost respinsă instanța trebuia să soluționeze fondul cauzei atât timp cât reclamanta este parte în contractul de donație a cărei modificare se cere.
În final, s-a susținut că eroarea comisă este scuzabilă atât timp cât de-a lungul timpului denumirea reclamantei a fost consemnată în mod eronat.
În drept, s-au invocat prevederile art.312 și art.304/1 Cod procedură civilă. Recursul declarat a fost legal timbrat.
Intimata pârâta I. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului
declarat de Parohia G. -C. F. ca fiind inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea recursului declarat de B. R. U. cu R. G. -C., ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În susținerea acestei poziții procesuale, s-a reliefat că trebuie clarificat cine a formulat recurs, că recursul promovat în numele Parohiei G. -C. F. este inadmisibil deoarece nu avea calitatea de parte în cauză, deci aceasta nu putea să solicite îndreptarea numelui reclamantei. Motivele invocate privind elementele de identificare ale reclamantei, respectiv CIF-ul sunt lipsite de relevanță în cauză. Acțiunea a fost promovată de B. R. U. cu R. G. C. F., iar din anexa legii nr.489/2006 reiese că printre cultele recunoscute figurează atât B. R. no-C.
, cât și B. R. U. cu R. G. -C. . Mai mult, B. R. U. cu R., G.
C. F. este în jurisdicția Episcopiei Române Unite cu R. G. C. C. - Gherla. De remarcat că și taxa judiciară de timbru a fost achitată de B. R. U. cu R., G. C. F. .
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul arată că nu există motive pentru casarea ori modificarea sentinței atacate, situație în care recursul promovat urmează a fi respins pentru argumentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
În prealabil, față de modul de redactare a cererii de recurs și de motivele de recurs invocate, se constată că anumite critici vizează soluția luată prin sentință raportat la reclamanta B. R. U. cu R. G. C. F., iar alte critici privesc pe Parohia G. -C. F. ce a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale, situație în care va fi examinată cauza sub ambele aspecte.
Tribunalul constată că acțiunea civilă a fost formulată de reclamanta B. R.
U. cu R. G. -C. F.
și că aceeași reclamantă a formulat precizare de acțiune f.29, iar după mai multe termene de judecată, la termenul de judecată din 26
noiembrie 2012 s-a invocat de reprezentantul pârâtei I. M. să se stabilească denumirea reclamantei și a se verifica dacă are personalitate juridică, sens în care apoi pârâta I. M. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei la termenul de judecată din 21 ianuarie 2013, sens în care a depus la dosar și concluzii scrise f.81-82, iar prima instanță prin sentința atacată a admis această excepție și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Se impune a fi reliefat faptul că fiind vorba de o excepție absolută, de ordine publică, aceasta putea fi invocată până la închiderea dezbaterilor. Tribunalul arată că această excepție a fost în mod corect și judicios admisă și în consecință acțiunea reclamantei a fost respinsă pentru acest motiv, fiindcă într-adevăr entitatea care a formulat atât acțiunea, cât și precizarea cererii, nu are personalitate juridică, respectiv
B. R. U. cu R. G. -C. F., situație în care sunt incidente prevederile art.41 Cod procedură civilă ce impune că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată, ceea ce conduce la concluzia neechivocă că entitățile fără personalitate juridică nu pot fi reclamante.
Doar asociațiile și societățile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dar doar dacă au organe proprii de conducere potrivit art.41 alin.2 Cod procedură civilă, text legal care conduce la concluzia că asemenea entități fără personalitate juridică pot avea doar calitatea procesuală de pârâtă, iar nu și de reclamantă, așa cum este cazul în speță.
Așadar, tribunalul constată că în mod legal și corect prima instanță a reținut că
B. R. U. cu R. G. C. reprezintă un cult recunoscut în România și că acest cult nu poate fi identificat și individualizat prin datele de identificare menționate în acțiunea introductivă, și că B. R. U. cu R. G. C. nu există în localitatea F., caz în care neavând personalitate juridică nu putea sta în judecată ca reclamantă, acțiunea fiind corect respinsă ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ce privește motivul din recurs potrivit căreia s-a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale, tribunalul constată că prin cererea de la f.75 formulată de Parohia G. -C. F. prin care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale din acțiunea formulată în sensul că denumirea reclamantei este Parohia G. -C. F., cu sediul în F., str. Valea S., nr.1355, CIF 21058285. Contrar celor susținute în recurs, această cerere formulată nu poate atrage o soluție de admitere a recursului, fiindcă, pe de o parte, art.281 Cod procedură civilă permite îndreptarea erorilor materiale strecurate doar în hotărârile judecătorești sau încheieri, iar nu și a celor comise de părțile litigante în acțiunile ori cererile formulate de acestea, iar pe de altă parte, o asemenea cerere de îndreptare a erorii oricum putea fi formulată de o parte litigantă, ori persoana ce a formulat acea cerere de îndreptare nu avea o asemenea calitate în fața primei instanței. Sub acest aspect, este corectă aserțiunea intimatei pârâte din întâmpinare în sensul că această persoană nefiind parte litigantă nu putea ataca sentința dată de prima instanță, fiindcă art.302 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă permite doar părților litigante să formuleze recurs, nu și altor persoane străine de pricină, caz în care o asemenea cale de atac este inadmisibilă.
Tribunalul mai arată că numele ori denumirea părților este un element esențial impus sub sancțiunea nulității de 133 alin.1 Cod procedură civilă, iar în situația în care se indică greșit numele sau denumirea reclamantului se poate modifica cererea
de chemare în judecată sub acest aspect de cel interesat, însă această cerere trebuie realizată fie până la prima zi de înfățișare, fie dacă celelalte părți litigante nu se împotrivesc chiar ulterior, însă cu condiția să aibă personalitate juridică acea persoană ce formulează cererea.
În cauză, tribunalul consideră că din momentul inițial al depunerii acțiunii se putea și trebuia să se indice denumirea corectă a reclamantei în cererea de chemare în judecată, prin prisma prevederilor legale din legea nr. 489/2006, ori trebuia să se solicite modificarea acțiunii în termen util în ce privește denumirea reclamantei, ceea ce evident nu s-a realizat, această chestiune fiind ridicată după vreo 10 termene de judecată, însă pârâta I. M. s-a opus acestei cereri invocând excepția lipsei calității procesuale active după cum s-a arătat anterior.
Nici motivul invocat în recurs privind faptul că s-au indicat corect celelalte elemente de identificare ale reclamantei, respectiv sediul și CIF, nu poate atrage admiterea recursului, fiindcă prevederile procesual civile, art.133 Cod procedură civilă, impun sub sancțiunea nulității indicarea numelui ori denumirii părți, iar nu și a celorlalte elemente de identificare, neputându-se schimba denumirea unei reclamante oricum, prin coroborarea cu alte elemente de identificare, ci doar în limitele permise de normele procesuale anterior evocate și care nu au fost respectate în cauză.
Nici faptul că reclamanta B. R. U. cu R. G. C. F. este indicată ca parte în contractul de donație nr.561/_ a cărei modificare se cere nu poate determina admiterea recursului, atât timp cât s-a stabilit că aceasta nu are personalitate juridică, această entitate neputând sta în judecată în calitate de reclamantă după cum s-a explicat anterior.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, reținând că reclamanta indicată în acțiune nu are personalitate juridică, neputând sta în judecată ca reclamantă, iar persoana ce a formulat cererea de îndreptare eroare materială nefiind parte litigantă, nu putea ataca o hotărâre dată într-un proces în care nu a avut vreo calitate procesuală, urmează ca în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul declarat de reclamanta B. R. U. cu R. G. C. F. (Parohia R. U. cu R. G. C. F. ), împotriva sentinței civile nr.210/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul reține că față de respingerea recursului recurenta se află în culpă procesuală, motiv pentru care va fi obligată recurenta Parohia R. U. cu R. G. C. F., ce are personalitate juridică, să plătească intimatei I. M., suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, ce reprezintă onorariu avocațial achitat potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar f.23-24.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B. | R. U. cu R. G. C. | ||
F. | (Parohia R. U. cu R. G. C. | F. | ), împotriva sentinței civile |
nr.210/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurenta Parohia R. U. cu R. G. C. F. să plătească intimatei I. M. , cu domiciliul în B., str. N. T., nr. 51-59, bl. 11B, sc. A, ap. 9, Sector 1, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
M. | L. B. G. | C. | F. | R. | I. B. L. D. |
MLB// 2ex..// 26 iunie 2013
Jud. fond Pîrlețeanu AR.
| ← Decizia civilă nr. 392/2013. Uzucapiune | Decizia civilă nr. 373/2013. Uzucapiune → |
|---|
