Decizia civilă nr. 392/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ nr. 392/R/2013 Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: I. S.
GREFIER: M. - M. E.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta S. C. împotriva sentinței civile nr. 4228/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 11._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta-recurentă - avocat Săsărman M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reclamanta- recurentă S. C., pârâții C. D., C. F., C. I., C. I. T., I. I., M.
I., M. R., P. M., S. C., S. I. și U. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat Săsărman M. depune la dosar chitanța privind achitarea sumei de 553,50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 10 lei.
Tribunalul constată că recursul este în termen formulat, motivat și legal timbrat prin depunerea la dosar în timpul ședinței a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat Săsărman M., depune la dosar, în copie, dovada citării prin publicitate a pârâților C. F., U. I., C. I., I. I., P. M., C.
D. în ziarul România Liberă și prezintă spre vedere instanței originalul acestei publicații.
Tribunalul verificând originalul publicației cu copia depusă la dosar constată că există identitate, după care se restituie originalul reprezentantului recurentei.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat Săsărman M., arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei-recurente în susținere.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat Săsărman M., solicită admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 4228/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 20 mai 2013 în dosarul civil nr. 11._ s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea precizată formulată de către reclamanta S. C. în contradictoriu cu pârâții S. I., C. I. T., S. C. , M. I., M. R. , C. F., U. I., C. I., I. I., P. M. și C. D. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin prisma stării de fapt expusă de către reclamantă în acțiunea introductivă, instanța a constatat că analiza temeiniciei acțiunii pendinte se impune a fi făcută în raport de dispozițiile imperative ale art. 129 Cod procedură civilă, text care, în alin. 6 consacră obligația judecătorului de a se pronunța în mod exclusiv numai asupra cererii deduse judecății. Același temei juridic prevede, însă în alin. 4 și 5, posibilitatea, dar și necesitatea ca judecătorul să exercite un rol activ în aflarea adevărului și în stabilirea cadrului procesual dedus judecății.
Astfel, prezenta cauză are ca obiect un mod originar de dobândire a proprietății, respectiv uzucapiunea, finalitatea urmărită de către reclamantă fiind cea de a se înscrie în CF cu drept de proprietate asupra terenului aflat în posesia și folosința antecesorilor săi, respectiv a tatălui reclamantei și, anterior, a bunicii reclamantei. Această stare de fapt se desprinde fără echivoc din probațiunea testimonială administrată în cauză și aflată la filele 73 și 74 dosar.
Aceeași stare de fapt anterior expusă rezultă și din motivarea faptică a acțiunii și precizării de acțiune - fila 89 dosar, reclamanta însăși arătând și invocând în susținerea pretențiilor sale legătura de rudenie cu foștii posesori faptici ai terenului.
Totodată, din cartea funciară depusă la dosar - filele 26-29 dosar - dar și din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a reieșit că proprietar tabular al terenului este defuncta C.
T., bunica paternă a reclamantei.
În acest sens, instanța a reținut că uzucapiunea ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate poate fi invocată doar atunci când partea interesată nu are deschisă o altă cale de a-și valorifica dreptul său. Ori, în speță, o atare cerință nu este îndeplinită, reclamanta însăși fiind cea care a arătat și dovedit prin probațiunea testimonială administrată că finalitatea urmărită este aceea de a-și valorifica dreptul de proprietate după bunica sa, defuncta C. T. . Într-o atare ipoteză, este evident faptul că reclamanta are la dispoziție valorificarea dreptului său pe calea succesiunii. Este real că în cauză aceasta a învestit instanța de judecată, prin precizarea de acțiune, cu un capăt de cerere prin care solicită să se constate că din masa succesorală a defunctului S. Ștefan, tatăl reclamantei, face parte și terenul în discuție, reclamanta având vocație succesorală în calitate de fiică. Un atare capăt de cerere este, însă, insuficient în cauză, aceasta deoarece masa succesorală și vocația succesorală după proprietarul tabular, defuncta C.
T., bunica paternă a reclamantei, respectiv mama defunctului S. Ștefan, tatăl reclamantei, nu a fost stabilită nici pe cale notarială și nici pe cale judecătorească.
În temeiul rolului activ anterior amintit, instanța a pus în discuția părților necesitatea completării acțiunii, astfel cum rezultă din încheierea din data de_ de la fila 75 dosar, reclamanta completând doar parțial petitele acțiunii sale. Ori, în temeiul principiului disponibilității, părțile litigante sunt cele care stabilesc cadrul procesual, învestind instanța cu capetele de cerere pe care le consideră ca fiind cele necesare ajungerii la finalitatea urmărită, rolul activ, obligatoriu în exercitare, neputând fi unul excesiv și neputând înfrânge principiul disponibilității părților.
Pe de altă parte, finalitatea urmărită de către reclamantă nu poate fi legiferată prin prezenta hotărâre, aceasta deoarece, nefiind făcută moștenirea după defuncta C. T., imobilul nu poate fi atribuit în patrimoniul defunctului S. Ștefan, instanța nefiind în măsură să cerceteze dacă acesta din urmă a fost unicul moștenitor după mama sa, ori a venit la moștenire în concurs cu alte persoane.
În fine, aceeași soluție se desprinde și din starea de fapt expusă în cartea funciară, reclamanta nesolicitând instanței să constate și nedovedind, implicit, existența partajului amiabil invocat, precum și sistarea stării de indiviziune între coindivizarii din CF, astfel încât instanța să poată conchide că suprafața de teren pretins uzucapată a intrat exclusiv în proprietatea defunctei
T., antecesoarea tatălui reclamantei, defunctul S. Ștefan.
De altfel, această necesitate rezultă chiar și din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de către expert Halostă V., respectiv din tabelele de mișcare parcelară aflate la filele 65 și 66 dosar, reclamanta putând să constate atât starea de coindiviziune din situația actuală de carte funciară, cât și atribuirea suprafeței de teren din patrimoniul defunctei C. T. în patrimoniul defunctului S. Ștefan.
O atare soluție în cauză este susținută și de prevederile art. 22 și ale art. 23 lit. a din Legea nr. 7/1996, dispoziții speciale prin prisma cărora înscrierea unui drept de proprietate în cartea funciară poate opera în favoarea petentului doar în măsura în care acesta, în prealabil, înscrie în CF drepturile anterioare.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție instanța înlătură liberul acces al reclamantei la justiție, implicit la realizarea dreptului său material, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a acestui drept.
Instanța a reținut că dreptul consacrat de art. 21 din Constituția României și cel prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut, însă trebuie să fie efectiv, deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective, nu drepturi teoretice și iluzorii (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile legale enunțate anterior și care vizează condițiile de promovare a unei acțiuni în justiție.
Prin urmare, reclamanta putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu va respecta prescripțiile procedurale pentru promovarea cererii, aceasta va fi respinsă, cazul de dobândire a dreptului său de proprietate fiind asimilat naturii succesorale, nicidecum unui mod originar de dobândire a dreptului de proprietate.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, art. 22 și ale art. 23 lit. a din Legea nr. 7/1996, art. 21 din Constituția României și art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta
, solicitând admiterea recursului și, în principal casarea hotărârii atacate, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, în sensul constatării dobândirii de către defunctul S. Ștefan prin uzucapiune a unui drept de proprietate asupra terenului în suprafață de cca. 5100 mp., situat pe raza comunei Tiha Bârgăului, între vecinii pârâu, canal și drum, categorie fânaț, înscris în CF nr. 26109 Tiha Bârgăului nr. top_ /2; constatării compunerii masei succesorale rămase în urma defunctului din terenul descris la petitul 1 al acțiunii, dobândit prin uzucapiune, vocație succesorală având reclamanta, în calitate de descendentă, pârâții S. I., C. I. T., în calitate de descendenți și pârâta S. C., în calitate de soție supraviețuitoare; constatării dobândirii de către reclamantă, prin partaj voluntar, a dreptului de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr. 26109 Tiha Bârgăului identificat cu nr. top._ /2; înscrierea succesivă a dreptului de proprietate asupra acestui teren în CF și, în final, pe reclamantă.
În motivare s-a arătat că instanța a fost investită cu o cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către recurentă cu joncțiunea posesiei cu a defunctului S. Ștefan, antecesor al acesteia, asupra terenului în suprafața de cca. 5100 mp., astfel cum a fost descris în petitul 1 al acțiunii, ulterior completându-ne acțiunea, urmare a faptului că în persoana defunctului S. Ștefan s-au îndeplinit condițiile uzucapiunii, și cu petite privind masa succesorală a acestuia, partajarea acestui bun între moștenitori și înscrierea succesivă a drepturilor de proprietate în CF.
Asupra petitului privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către defunctul S. Ștefan instanța nu s-a pronunțat, lăsându-l nesoluționat.
Nici în considerentele hotărârii instanța de fond nu menționează absolut nimic cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor uzucapiunii în persoana antecesorului recurentei, defunctul S. Ștefan.
Acțiunea principală a fost completată cu două petite, însă fără a renunța la petitul privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune de către defunctul S. Ștefan, aspect neanalizat de instanța de fond.
Instanța se pronunță asupra a ceea ce nu s-a solicitat, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În considerentele hotărârii instanța de fond apreciază că "finalitatea urmărită de către reclamantă este cea de a-și valorifica dreptul de proprietate după bunica sa, defuncta C. T., bunica paterna a reclamantei" și conchide că recurenta are la "dispoziție valorificarea dreptului său pe calea succesiunii", instanța modificând practic, fără a fi investită, temeiurile acțiunii.
În realitate, s-a arătat că recurenta a valorificat dreptul de proprietate asupra terenului dobândit prin uzucapiune de către antecesorul acesteia defunctul S. Ștefan, în persoana căruia au fost îndeplinite condițiile uzucapiunii, terenul intrând astfel în masa succesorală a acestuia.
Sub acest aspect, relevante sunt considerentele Înaltei de Curți de Casație și Justiție potrivit cărora: "față de prevederile art. 129 alin. (6) din codul de procedură civilă este eronată aprecierea instanței în sensul că reclamantul nu trebuia să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile Codului civil. Această interpretare este dată cu încălcarea legii și constituie motiv de casare întrucât încalcă principiul disponibilității ce guvernează procesul civil"; (Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5661 din 27 iunie 2005) și "uzucapiunea conduce la dobândirea proprietății prin exercitarea posesiei utile, iar nu prin transmiterea dreptului de proprietate de la un proprietar la altul (Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 560/2012).
A admite fundamentarea instanței ar însemna a goli de conținut instituția uzucapiunii prevăzută de dispozițiile Codului civil.
Conchide instanța de fond că nefiind dezbătută moștenirea după defuncta C. T., imobilul nu poate fi atribuit în patrimoniul defunctului S. Ștefan, însă omite faptul că pentru intrarea acestui teren în patrimoniul defunctului, reclamanta a invocat un drept propriu al acestuia dobândit prin uzucapiune, acesta intrând în posesia terenului în anul 1955-1956, când l-a primit de la mama sa, posedându-l în mod pașnic, public și sub nume de proprietar până la deces.
Relevante sunt considerentele dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive, în sensul că "nu este o simplă acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în sensul art. 111 C.proc.civ., ci o acțiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul
cerut de lege. Hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. Având în vedere efectul declarativ al hotărârii pronunțate în această materie, posesorul urmând a fi considerat proprietar din momentul începerii exercitării posesiei, teza finală a art. 111 C.proc.cîv., caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare, este străină pricinii";.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 3041C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 3,
20).
dosar.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus apărări scrise la
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și
sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc.civ.
, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea acesteia pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Inițial, la data de_ reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune prin care a solicitat instanței să constate că reclamanta a dobândit prin uzucapiune și joncțiunea posesiei cu defunctul S. Ștefan dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.100 m.p. din cartea funciară nr. 26109 Tiha Bârgăului.
În justificarea pretențiilor s-a invocat folosința pașnică exercitată de defunctul S. Ștefan din perioada anilor 1955-1956, când a preluat terenul de la mama sa proprietar tabular.
Ulterior, la data de 18 martie 2013, respectiv la data de 19 martie 2013, reclamanta depune la dosar o precizare de acțiune (f. 89, 101 dosar fond) prin care solicită instanței să constate că terenul în litigiu intră în masa succesorală a defunctului S. Ștefan, vocație succesorală având reclamanta și pârâții S. I., C. I. T. și S. C. și să dispună partajarea imobilului prin atribuirea acestuia în favoarea reclamantei, conform înțelegerii dintre moștenitori, conform partajului voluntar intervenit.
O asemenea precizare de acțiune constituie în opinia tribunalului o veritabilă modificare de acțiune, astfel încât în mod corect instanța de fond a soluționat acțiunea prin prisma noilor pretenții.
Este vorba de o modificare de acțiune întrucât inițial s-a invocat dreptul de proprietate al reclamantei, dobândit prin uzucapiune și joncțiunea posesiei, iar ulterior se solicită includerea terenului în masa succesorală a defunctului S. Ștefan.
Nu există în dosarul de fond nicio cerere expresă a reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de defunctul S. Ștefan.
Așa cum lesne se poate observa din lectura acțiunii introductive și a precizării depuse la dosar, inițial s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate de r e clam ant ă
- prin uzucapiune și joncțiunea posesiei cu defunctul S. Ștefan și nicidecum de defunctul S. Ștefan și ulterior, s-a solicitat a se include terenul pretins uzucapat de reclamantă în masa succesorală a defunctului, motivat de faptul că din depoziția martorului audiat ar fi rezultat întrunirea condițiilor uzucapiunii în persoana defunctului.
Așadar, în lipsa unei cereri de constatare a dobândirii de către defunct a dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu se poate imputa instanței de fond neanalizarea acestui aspect.
Pe de altă parte, chiar dacă ipotetic ar fi existat o asemenea cerere iar instanța de fond nu ar fi analizat-o, în cazul acțiunilor introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere deschide exclusiv calea completării hotărârii și nicidecum calea de atac a recursului pe acest temei, așa cum rezultă cu evidență din dispozițiile art. 2812alin. 1 și art. 2812aC.proc.civ.
Așadar, primul motiv de recurs nu este întemeiat.
Nu poate fi reținut nici cel de al doilea motiv de recurs.
Terenul în litigiu este proprietatea tabulară a persoanelor înscrise în cartea funciară nr. 26109 Tiha Bârgăului, printre care și mama defunctului S. Ștefan, numita C. T. decedată la data de 15 martie 1977, care deține o cotă de 1/14 părți (f. 3, 29 dosar fond).
Prin acțiunea introductivă s-a susținut că defunctul S. Ștefan, tatăl reclamantei, a început posesia terenului din anii 1955-1956, anterior terenul fiind folosit de mama acestuia, defuncta C. T. .
Primirea terenului de către defunctul S. Ștefan de la părinți a fost atestată și de martora Guguian Florica (f. 73 dosar fond).
Este de principiu că în timpul stării de indiviziune, cu excepția cazului unei intervertiri publice a posesiunii, proprietarii coindivizari nu pot uzucapa unul față de altul.
În cauză nu s-a dovedit că defuncta C. T. a posedat întreg terenul, considerându-se proprietar al acestuia și nici eventualul moment al începerii posesiei.
Posesia începută de defunctul S. Ștefan în anii 1955-1956 este supusă dispozițiilor art. 27 și 28 ale Decretului-lege nr. 115/1938.
Prevederile art. 27 nu sunt incidente, nefiind invocată și dovedită înscrierea fără cauză legitimă a dreptului de proprietate al proprietarilor tabulari.
Nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 28, care condiționează dobândirea proprietății ca urmare a posesiei pașnice, neîntrerupte, sub nume de proprietar timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
Fiind vorba de mai mulți proprietari tabulari termenul de 20 de ani începe să curgă de la decesul ultimului proprietar tabular. În cauză, nu s-a dovedit decesul tuturor proprietarilor tabulari, o parte a acestora figurând în calitate de pârâți în prezenta cauză.
Era necesar a se proba că defuncta C. T. a posedat sub nume de proprietar întreg terenul în litigiu, realizându-se astfel o intervertire a posesiei comune în posesie exclusivă, momentul de la care a început posesia, pentru a se stabili legea aplicabilă, împrejurarea dacă proprietatea s-a dobândit în persoana sa (caz în care așa cum a relevat instanța de fond este necesară o dezbatere succesorală succesivă) ori a fiului său, defunctul S. Ștefan în temeiul unirii posesiilor.
Simpla afirmație a martorilor că terenul a fost folosit de defunctul S. Ștefan, în condițiile în care martorii cunosc situația terenului abia din jurul anilor 1970, așa cum personal arată în declarația dată, nu poate duce în niciun caz, pe baza acestor declarații, la constatarea dobândirii dreptului de proprietate al defunctului, prin uzucapiune.
În baza acestor considerente și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. C. , domiciliată în B.
, cartier V. nr. 95B, scara A, apartament 20, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 4228/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 11._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
G.
C. F.
M.
-L. B.
M. -M.
E.
S.
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
judec. C. O. D.
| ← Decizia civilă nr. 437/2013. Uzucapiune | Decizia civilă nr. 254/2013. Uzucapiune → |
|---|
