Decizia civilă nr. 940/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA NR.Nr. 940/R/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE Dan-I. T.
Judecător E. L.
Judecător M. O. -S. Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent
B. P., recurent H. S., recurent L. Ș., recurent C. D., recurent D. Ș., împotriva Sentinței civile nr. 1409/_, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei Gherla, privind și pe intimat C. F.
G. -R. DE C. P. I., intimat B. Ș., având ca obiect, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții: L.
S. și H. S., pentru aceștia și ceilalți recurenți, se prezintă avocat B.
, reprezentantul intimatului P. S., lipsind:
intimat Pârât - B. Ș.
recurent Pârât - B. P.
recurent Pârât - C. D.
- recurent Pârât - D. Ș. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că prin serviciul registratură, la data de 23 sept.2013, s-au depus la dosar note de ședință de intimată, alăturat căreia a anexat și un răspuns primit de la A.P.I.A. Centrul Județean Cluj, destinat reprezentantului intimatului, cu înștiințări de plată, depuse la dosar f. 86- 90.
Se comunică cu recurenții, un exemplar din notele de ședință depuse la dosar de reprezentantul intimatului.
Reprezentantul recurenților, av. B. M., arată că a studiat notele de ședință, constatând că sunt contradicții între cele susținute în întâmpinare și notele de ședință, a studiat actele depuse la dosar, ca urmare a constatat că pentru acordarea de subvenții pentru crescătorii de animale se solicită depunerea unor dovezi, respectiv:pașaportul animalului; actul de identitate; contul bancar. În ce privește pașaportul pe cap de animal, se eliberează de medicul veterinar. Întrucât, se susține că recurenții ar fi încasat subvenții, solicită în probațiune, să se comunice instanței, la care
dintre recurenți le-au fost achitate subvențiile pentru creșterea animalelor, deoarece clienții săi susțin că nu dețin animale, acestea animale fiind transferate fiilor lor.
Reprezentantul intimatului arată că recurenții au încasat cu titlu de subvenții sume de bani în perioada anilor 2010 și 2011, consideră că aceștia au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală și au prejudiciat statul. În ce privește proba cu adresă solicitată de reprezentantul recurenților, arată că nu este de acord cu admiterea acesteia.
T. ul după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul recurenților, ca inutilă cauzei, având în vedere probele administrate până în prezent.
Reprezentantul recurenților solicită amânarea cauzei, pentru a depune la dosar cele trei pașapoarte pentru animale, privind pe recurenții;B. P. și L. Stefa, pentru H. S. îl deține.
T. ul respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul recurenților, pentru depunerea la dosar a pașapoartelor animalelor privind pe clienții săi, deoarece a avut posibilitatea de a le depune din data de 21 mai 2013, când a avut loc prima dezbatere a cauzei și până în prezent.
Reprezentantul intimatului depune la dosar sentința civilă nr. 2004/_, pronunțată în dosar nr._, pronunțată de Judecătoria Gherla, sentință pe care nu a atacat-o în termen.
T. ul întreabă părțile dacă mai au cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Reprezentantul recurenților, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului pe recurs.
Reprezentantul intimatului, P. S., arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului pe recurs.
T. ul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurenților, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, respectiv, pe cale de consecință, cere modificarea sentinței de fond, respingerea pe fond acțiunii, ca nefondată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată din recurs. În susținerile sale arată că, recurenții nu dețin animale, iar recurenții: B., H. și L., dețin doar fiii acestora, care nu sunt părți în proces, iar ceilalți dețin animale dar în urma unui contract de arendă. Consideră că nu este necesară plata c/v pășunii către composesorat de către clienții săi, pentru motivele arătate,
iar acțiunea intimatului o consideră șicanatoare.
Reprezentantul intimatului P. S., solicită respingerea recursului declarat de recurenți. În susținerile sale învederează instanței că recurenții nu au achitat c/v pășunii pe care au folosit-o încă din anul 2010, respectiv 2012, aceștia neachitând nimic intimatului, constatând că se sustrag de la plată .
T. UL
Prin Sentinta civila nr. 1409/_, pronunțată în dosar nr. _
, al Judecătoriei Gherla
a fost admisa acțiunea civilă formulată de reclamantul C. F. G. împotriva pârâților: B. P., H. S.
, L. Ș., C. D., B. Ș., D. Ș. și în consecință:
A fost obligat pârâtul B. P. să plătească reclamantului suma de 2200 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011.
A fost obligat pârâtul H. S. să plătească reclamantului suma de 1350 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011.
A fost obligat pârâtul L. Ș. să plătească reclamantului suma de 1232 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011.
A fost obligat pârâtul C. D. să plătească reclamantului suma de 700 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011.
A fost obligat pârâtul B. Ș. să plătească reclamantului suma de 550 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011.
A fost obligat pârâtul D. Ș. să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011.
Au fost obligati pârâții B. P., H. S., L. Ș., C. D., B. Ș. Și D. Ș. să plătească fiecare reclamantului suma de câte 451 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform titlului de proprietate nr. 19686/_ a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului C. F. G. pentru o suprafață totală de 437 ha, 1000 mp, în F. l G. ; cea mai mare parte din suprafață este pășune.
Reclamantul, în temeiul statutului asociației, a adoptat în_ și_ o hotărâre prin care membrii coposesori cât și cei necomposesori, aveau obligația să achite anual o taxă de pășunat pentru animale lor în funcție de specia de animal. Această hotărâre a fost adoptată de adunarea generală a membrilor composesoratului.(f.31, 78-80)
Reclamanta prin prezenta acțiune a invederat instanței că pârâții care sunt membrii composesori și au obligația să achite taxele de pășunat anual, astfel că pe anii 2010-2011 nu au achitat aceste taxe.
Pârâții, deși au fost legal citați la interogatoriu, nu s-au prezentat în fața instanței în mod nejustificat, considerându-se, conform art.225 cod procedură civilă, o recunoaștere pură și simplă a acestora, a pretențiilor reclamantei; de altfel nu există nici un act care să infirme alegațiile reclamantei iar martorul audiat în cauză confirmă în tocmai cele afirmate de acesta.
Raportat la aceste considerente, instanța a considerat întemeiată acțiunea reclamantei împotriva pârâților care trebuie să se conformeze hotărârii adunării generale a composesoratului din care fac parte, pârâții beneficiind de serviciile de pășunat pentru animalele lor, motiv pentru care în temeiul art.20,29 din Statul composesoratului, a admis-o așa cum a fost formulată și în consecință: a obligat pârâtul B. P. să plătească reclamantului suma de 2200 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011.; a obligat pârâtul H. S. să plătească reclamantului suma de 1350 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011; a obligat pârâtul L. Ș. să plătească reclamantului suma de 1232 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011; a obligat pârâtul C. D. să plătească reclamantului suma de 700 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011; a obligat pârâtul B. Ș. să plătească reclamantului suma de 550 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011; a obligat pârâtul D. Ș. să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de taxă de pășunat pentru anul 2010 și anul 2011.
În temeiul art.274 cod procedură civilă a obligat pârâții B. P., H.
, L. Ș., C. D., B. Ș. Și D. Ș. să plătească fiecare reclamantului, suma de câte 451 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Impotriva hotararii au declarat recurs paratii
solicitand admiterea recursului si pe cale de consecinta modificarea sentintei civile in sensul respingerii actiunii ca nefondata.
Paratul B. P., cum rezultă din Adeverința nr. 40/2013, eliberată de circumscripția Sanitar veterinară Fizeș- Sic, nu deține animale. Drept urmare nici nu avea cum să foloseasca pentru pășunare terenul composesoratului.
Paratul C. D., deține animale, dar așa cum rezultă din tabelul anexă de la fila 94 și următoarele din dosar, este moștenitor pe o anumită cotă din terenul composesoratului. Nu toți cei care au avut un antecesor composesor anterior preluării la CAP a terenului, dețin animale. Astfel este
situația lui Trifan Flavia, care i-a cedat cota sa de teren pe care o deține în composesorat, astfel încât paratul deține suprafața de teren suficientă pentru cele 3 capete de bovine, adică peste 5 ha. Conform hotărârii pe care și-a bazat acțiunea C., îi erau suficiente paratului 3 ha. In ce il privește nu este întrunită condiția de a avea teren insuficient pentru numărul de animale deținute.
Paratul D. Ș., deține 4 bovine în proprietate, cum rezultă din Adeverința, nr. 49/2013 eliberată de Circumscripția Sanitar veterinară Fizeș- Sic, dar conform convenției pe care o are cu numitul Simon Francisc, membru composesor fără animale, a primit în folosință 5 ha de teren din pășunea composesorală, mai mult decât suficient pentru animalele pe care le deține. In privința paratului, nu este întrunită condiția din hotărârile Adunării Generale, în privința suprafeței insuficiente de teren din composesorat, față de numărul de animale.
Paratul H. S., nu deține niciun animal, în privința sa nu este întrunită condiția din hotărâre de a deține animale, pentru plata taxei de pășunat.
Paratul L. Ș., nu deține animale, conform adeverinței nr. 31/2013 eliberată de Circumscripția Sanitar veterinară Fizeș- Sic. Nici cu privire la parat nu se poate reține că ar fi utilizat în scop de pășunare terenul composesoratului.
Rezultă din cele expuse mai sus că aplicarea art. 225 din c. proc. civ., nu poate fi reținută în defavoarea unor probe directe, care arată o altă stare de fapt. Raportat la vârsta lor, la lipsa de cunoștințe juridice dar și în baza discuțiilor purtate cu reprezentanții reclamantei, recurentii au considerat că acest litigiu poate fi stins prin retragerea cererii. Aceasta cu atât mai mult cu cât o tentativă similară de a fi obligați să plăteasca a avut loc în anul 2010, finalizată fără pronunțarea unei sentințe, precum și raportat la faptul că potrivit tabelului de la fila 80, sunt multe persoane care nu au achitat taxa stabilită, dar care nu sunt chemate în judecată.
Invocă în apărarea lor și excepția nulității absolute a hotărârilor Adunării Generale a membrilor C. ui, acestea fiind adoptate fără participarea majorității membrilor compsesori. întrucât în Statul composesoratului nu rezultă explicit faptul că un membru composesor are dreptul la mai mult de un vot, participarea la ședință a 44, respectiv 45 membrii din 135, face ca Adunarea generală să nu fie statutară, iar lipsa clară a numărului celor care au adoptat hotărârea atrage nulitatea deciziei adoptate.
Intr-o altă ordine de idei, sentința atacată se întemeiază în drept pe prevederile art. 20, 29 din Statut. Dincolo de faptul că în statut nu este prevăzută posibilitatea de adoptare de taxe de pășunat, sentința trebuia să se bazeze pe norme de drept material. Recurentii nu știu nici acum dacă este vorba despre o răspundere contractuală-sens în care ar fi trebuit încheiate convenții scrise între composesorat și deținătorii de animale și emise facturi fiscale către aceștia sau aveam de-a face cu o răspundere delictuală, inaplicabilă totuși între membrii composesori, asociați printr-un " contract", care este actul constitutiv..
Prin intampinarea formulata intimatul
P. I. in calitate de presedinte al C. ui F. G. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului si mentinerea ca temeinica si legala a hotararii de fond.
Potrivit statutului Gomposesoratului fiecare membru are dreptul să pășuneze fără taxă de pășunat un număr de animale echivalent cu suprafața de pășune deținută în composesorat respectiv 1 cap. bovină adultă la 1 ha sau două cap. bovine tineret la 1 ha, sau 7 cap ovine la 1 ha.
În cazul în care un membru are mai multe animale la pășunat decât echivalentul de suprafață deținută va trebui să achite pentru fiecare cap bovină adultă sau 7 cap ovine deținută în plus 100 lei conform Hotărârii
adunării generale emisă la începerea perioadei de pășunat.
Taxele de pășunat in sentința civilă 1409/2012 se referă la anii 2010-2011 și nu la 2010-2012
Menționeaza intimatul că recurenții au solicitat și primit în nume propriu de la APIA Cluj subvenție pe cap de animale respectiv 510 lei pe cap de bovină și 74 lei pe cap de ovină.
In ceea ce privește afirmația că mai sunt și alți deținători de animale care nu au achitat taxa de pășunat și nu au fost chemați în judecată - a considerat că prin chemarea a câtorva persoane - cu mai multe animale - celelalte persone luând la cunoștință sentința civilă în acest caz (după rămânerea definitivă) vor achita de buna voie taxa de pășunat restantă.
Referitor la afirmația că Adunarea Generală a membrilor composesori în care s-a stabilit taxa de pășunat nu ar fi fost statutară - arată că în art. 3 lit f. este specificat clar faptul că 1 ha dă dreptul la 1 vot deci cine deține 10 ha are dreptul la 10 voturi, prin urmare nu numărul strict al membrilor composesori participanți la ședință face ca ședința să fie statutară ci suprafața deținută de cei prezenți.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Primul motiv de recurs referitor la împrejurarea că recurenții B. P.
, L. Ș. și H. S. nu ar deține animale, iar C. D. și D. Ș., deși dețin animale au primit de la alte persoane, membri composesori, terenuri deținute în composesorat, astfel încat au suficient teren pentru animale, nu poate fi primit.
Prezenta acțiunea vizează obligarea paraților recurenți la plata taxei de pășunat aferentă anilor 2010 și 2011 astfel încat adeverința emisă sub nr.18/_ de medicul veterinar L. Iuliu referitoare la faptul că recurentul H. S. nu ar deține animale, este fără relevanță întrucat nu se referă la perioada pentru care a fost promovată acțiunea.
În ce privește pe recurenții B. P. și L. Ș., cu toate că în privința lor s-au depus în recurs adeverințe emise de același medic veterinar că nu figurează în evidențe cu animale din_ și respectiv din_, acestea sunt contrazise flagrant de informațiile comunicate de APIA-Centrul Județean Cluj, la solicitarea instanței, conform cărora, ambii recurenți au beneficiat în cursul anilor 2010 și 2011 de subvenții pentru animalele deținute.
Aceeași este și situația recurenților H. S., C. D. și D. Ș., fiecare dintre aceștia beneficiind în anii 2010 și 2011 de subvenții pentru animalele deținute., în privința acestora deținerea de animale fiind confirmată și de adresa emisă sub nr.1411/_ a Comunei F. G. .
Ori în condițiile în care aceste persoane au beneficiat de subvenții ce se acordă doar în cazul deținerii de animale, rezultă că recurenții se află în această situație, în caz contrar nu se justifică încasarea în mod legal a respectivelor ajutoare financiare.
Este de asemenea lipsită de relevanță și susținerea recurenților C. D. și D. Ș. în sensul că ar fi primit teren în folosință de la numiții Trifan
Flavia și Simon Francisc întrucat, așa cum susține intimata și cum rezultă din tabelul de la fila 80 fond,, aceste persoane nu sunt membri composesori, iar pentru stabilirea taxei de pășunat sunt avute în vedere numai suprafețele de teren aduse în composesorat.
ul reține de asemenea că nu poate fi primită nici critica referitoare la nulitatea Hotărarilor Adunării Generale întrucat legea, respectiv art.23 din OG nr.26/2000, reglementează o procedură specială de urmat în cazul contestării unor astfel de hotărari, cale de care recurenții nu au înțeles să uzeze. Ori, în condițiile în care s-ar da curs acestei solicitări a recurenților, ar însemna să se nesocotească dispozițiile legale imperative anterior menționate, ceea ce nu poate fi admis, calea de atac .
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține în întregime dispozițiile sentinței atacate, cu mențiunea că s-a dat eficiență și disp. art. 304 1C.pr.civ., hotărarea atacată nefiind supusă căii de atac a apelului.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții; B. P., H. S.
, DS, LS ,C. D. ,împotriva Sentinței civile nr._ al Judecătoriei Gherla, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Dan-I. T. | Judecător, E. L. | Judecător, M. O. -S. |
Grefier, E. C. |
E.C. 01 Octombrie 2013 Jud fond - F. S.
Red. OSM/tehn AP.-_
| ← Încheierea civilă nr. 215/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 17/2013. Pretenții → |
|---|
