Decizia civilă nr. 302/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 302/R/2013
Ședința publică din 01 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ
JUDECĂTORI: I. -D. C.
A. -A. P. GREFIER: A. -A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. R., împotriva sentinței civile nr. 4920 din_ a T. ui S. pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT PRIN D.G.F.P. A JUDS, având ca
obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S.
A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul B. R., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului recurent și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S.
A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că la data de_, D.G.F.P. a jud. S. în numele M. ui F. P., în calitate de reprezentant al pârâtului intimat S. R., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamant și menținerea sentinței civile nr. 4920 din_ a T. ui S., iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind nefondată, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.
De asemenea, C. constată că la data de_, reclamantul recurent a înregistrat la dosar o cerere de amânare, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
C. pune în discuția reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. cererea de amânare formulată de reclamantul recurent.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii de amânare formulată de reclamantul recurent, având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data de_, dată de la care a avut timp suficient pentru angajarea unui apărător.
În temeiul art. 156 C.pr.civ., C. respinge cererea de amânare formulată de reclamantul recurent, privind acordarea unui termen de judecată pentru angajarea unui apărător, având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data de_, conform dovezii de comunicare a hotărârii care se află la f. 107 din dosarul instanței de fond, iar de la această dată și până în prezent, reclamantul recurent a avut timp suficient pentru angajarea unui apărător.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă
C. de A. C. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamantul B. R., având în vedere că acesta a fost condamnat la închisoare pentru infracțiunea de complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei, faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 245 alin. 2 Cod penal, iar în cauză nu s-a făcut dovada caracterului politic al acestei condamnări.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.920 din 04 octombrie 2012 a T. ui S., pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta B. R. privind obligarea pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata daunelor morale în sumă de 150.000 Euro.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 359 din 20 august 1976 a Judecătoriei Oravița, reclamantul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare reținându-se în sarcina sa că se face vinovat de infracțiunea de complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei, faptă prevăzută de art.26 raportat la art.245 alin.2 Cod penal.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 nov.1945-22 dec.1989 pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Constituie de drept condamnare cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute la litera a-c.
De asemenea, conform prevederilor alit.3 constituie condamnare cu caracter politic condamnarea pronunțată pentru orice faptă dacă s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 al.1 din OUG nr.214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Potrivit art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999 constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut ca scop:
exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c^1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat reclamantul nu constituie condamnare cu caracter politic tribunalul a constatat că cererea acesteia nu este îndreptățită.
Referitor la plata despăgubirilor instanța de fond a reținut că la data de_ Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr.1358 prin care s-a constatat neconstituționalitatea prev. art.5 alin.1 lit. a din Legea nr. 221/2004.
Potrivit dispozițiilor art.31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: ,,Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, este definitivă și obligatorie";.
Având în vedere că dispozițiile legale pe care își întemeiază pretențiile reclamantul au fost declarate neconstituționale, iar legiuitorul nu a dispus nici în termenul de 45 de zile de la publicare a deciziei în Monitorul Oficial și nici ulterior măsuri pentru punerea de acord a Constituției cu dispozițiile declarate neconstituționale, pretențiile reclamantului privind obligarea S. ui R. la plata daunelor materiale și morale au rămas fără temei de drept .
Prin urmare, în prezent nu există temei în Legea specială nr. 221/2009 care să fundamenteze admisibilitatea cererii de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri.
Împotriva acestei sentinței, reclamantul B. R. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului la plata daunelor morale de 150.000 euro și acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. a din Decretul-Lege nr. 118/1991.
În motivarea recursului, reclamantul a învederat că a fost cercetat, bătut și torturat din anul 1976 până în anul 1989, astfel că în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009 este îndreptățit la acordare despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea de 1 an și 6 luni închisoare.
Reclamantul arată că nu a primit nici un drept din cele prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1991 pentru tortura și bătăile securiștilor, pentru pierderea ambilor părinți și pentru marginalizarea lui în societate.
Pârâtul intimat S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A JUDEȚULUI S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală (f.5).
În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat arată că prin Deciziile nr. 1358/_ și nr. 1360/_ pronunțate de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Reclamantul a fost condamnat pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei, însă aceasta nu poate fi calificată ca fiind o condamnare cu caracter politic în înțelesul Legii nr. 221/2009. Mai mult decât atât, reclamantul a solicitat doar obligarea pârâtului la plata daunelor morale, fără a solicita și constatarea caracterului politic al condamnării suferite.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, în temeiul art. 3041C.pr.civ., C. reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.1787/_ reclamantul B. R. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. solicitând instanței obligarea pârâtului la plata despăgubirilor acordate de Legea nr.221/2009 pentru faptul că a suferit din cauza regimului instaurat după data de_ până în_ fiind persecutat de securitate și condamnat la 1 an și 6 luni închisoare contravențională pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei în Iugoslavia.
La termenul de judecată din data de_ tribunalul a pus în vedere reclamantului să precizeze suma pe care o solicită ca despăgubiri și să depună la dosar hotărârea de condamnare, sens în care a acordat un nou termen de judecată.
În ședința publică din_, la solicitarea instanței, reclamantul a precizat că suma pe care o solicită ca despăgubire este în cuantum de 150.000 euro.
Prin sentința civilă nr. 359 din 20 august 1976 a Judecătoriei Oravița, dosar nr.1610/1976 reclamantul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare faptă prevăzută de art.26 combinat cu art.245 alin.2 Cod penal iar în temeiul art.1 din decretul Prezidențial nr.222/1976 s-a constatat grațiată pedeapsa.
În considerentele hotărârii s-a reținut că reclamantul că se face vinovat de infracțiunea de complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 nov.1945-22 dec.1989 pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Alin.2 lit.a - lit.j al aceluiași text legal prevede care sunt faptele care constituie de drept condamnări cu caracter politic, respectiv:
a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207-209,
209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229,
230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art.
284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S. ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941;
Legea nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;
Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P. ulare
R. e, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948;
art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949;
art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;
Legea nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949;
Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950;
Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950;
art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968.
Conform art. 1 alin. 3 și alin.4 din Legea 221/2009, constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R. ia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare. Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4.
Potrivit art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999 constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut ca scop:
exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c^1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat reclamantul, respectiv infracțiunea de complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei prevăzută de art.26 combinat cu art.245 alin.2 Cod penal nu constituie de drept o condamnare cu caracter politic și ținând seama de faptul că reclamantul nu a
învestit prima instanță cu o cerere de constatare a caracterului politic potrivit art.1 alin.3 și alin.4 din Legea nr.221/2009, C. apreciază că în mod legal tribunalul a constatat că cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata sumei de 150.000 euro cu titlu de despăgubiri morale nu este întemeiată.
Pe de altă parte, în ipoteza în care reclamantul ar fi solicitat instanței constatarea caracterul politic al condamnării suferite pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei, ca urmare a deciziilor Curții Constituționale nr._ și nr._, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial, astfel cum s- a statuat prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 789 din 7 noiembrie 2011.
Decretul-Lege nr. 118 /1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri reglementează în art.12 alin.2-4 o procedură administrativă prealabilă urmată eventual de o procedură judiciară pe care trebuie să o parcurgă persoana care se consideră îndreptățită la acordarea drepturilor astfel că, stabilirea și plata acestor drepturi se fac de către direcțiile de muncă și protecție socială, cu consultarea, după caz, a filialelor județene ale Asociației Foștilor Deținuți Politici din R. ia. Direcțiile de muncă și protecție socială sunt obligate să se pronunțe asupra cererii de dobândire a drepturilor prevăzute de prezentul decret-lege, în termen de 30 de zile, printr-o decizie motivată. Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul nu a dovedit că a îndeplinit cerințele prevăzute de acest text legal astfel încât simpla afirmație referitoare la faptul că nu a primit nici un drept in cele prevăzute de Decretul-Lege nr. 118 /1990 în lipsa unei cereri exprese în acest sens nu poate fi analizată de instanța de judecată, reclamantul având posibilitatea de a urma de procedura prealabilă administrativă.
Pentru aceste considerente de drept și de fapt C. în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. R. împotriva sentinței civile nr. 4.920 din 04 octombrie 2012 a T. ui S. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. R. împotriva sentinței civile nr. 4.920 din 04 octombrie 2012 a T. ui S. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
C.
-M. CONȚ
I. -D.
C.
A. -A. P.
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.tribunal: P. R.M. lena.
| ← Sentința civilă nr. 1872/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 9/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
