Decizia civilă nr. 46/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46
Ședința publică din data de 21 Mai 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G., președinte secție civilă JUDECĂTOR: K. M., președinte tribunal
H. A., grefier
S-au luat în examinare apelurile declarate de apelanții-pârâți M. Z. - PRIN P., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 3, județul S., D. J. PENTRU S. ȘI T. S., cu sediul în Z., strada I. M. Nr.12, județul
S., împotriva Sentinței civile nr.4955 din 27 decembrie 2012, pronunțată de J.
Z., în dosarul cu nr._, având ca obiect - acțiune în constatare, întabulare C.F. -
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul apelantei- pârâte D. J. pentru S. și T. - S., avocat M. Aurel, cu delegație la dosar fila 12, reprezentantul intimatei-reclamante LS din Î. S., avocat: Ielciu Otilia, substituind pe avocata Ielciu D., cu împuternicire avocațială la dosar fila 28, lipsă fiind apelantul-pârât M. Z. - prin primar
-.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, apelurile sunt motivate, după care constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei-reclamante avocat M. Aurel, solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelante și rejudecând cauza, respingerea cererii formulate de reclamantă.
Reprezentanta intimatei-reclamante avocat Ielciu Otilia, susține că această construcție, din anul 2010 a ajuns în administrarea Direcție Județene pentru
S. și T. S., acest bun este pur și simplu abandonat, nu se desfășoară nici o activitate și că este dezavantajată și comunitatea S. .
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea Direcției Județene pentru S. și T. S., la plata cheltuielilor de judecată în apel.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 4955 din 27 decembrie 2012 a Judecătoriei Z., s-a admis în parte acțiunea civilă în revendicare imobiliară formulată de reclamanta
LS | din Î. | S. în contradictoriu cu pârâții M. | Z. -prin P. | și | |
D. | J. | pentru S. | și T. S. . |
S-au obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul -construcție ";Tabăra Meseș"; compusă din pavilionul central (casă de odihnă) cu parter +1 etaj și edificată pe terenul intravilan în suprafață de 4429 mp, inclus în suprafață de 28.775 mp, înscris în CF nr.2806 Z., nr.top.2925/1/b, construcție identificată conform planului de amplasament și delimitare a bunului imobil, ce face raportul parte din raportul de expertiză efectuat de expertul Costea Gheorghe, parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 11.682,9 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
S-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 600 lei, achitată cu chitanța nr.2230582/1 din_ în contul Ministerului Justiției-Biroul Local de Expertize Judiciare Z. .
S-a respins ca nefondată cererea reclamantei privind notarea construcției și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :
În drept, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul indicării temeiului de drept ca fiind art.480 Cod Civil, acțiune pe care instanța o consider-o admisibilă sub aspectul analizării îndeplinirii condițiilor revendicării pe temeiul dreptului comun și nu a Legii nr.10/2001, din perspectiva Deciziei nr. 33/2008 a Î.C.C.J. privind examinarea recursului în interesul legii, cu privire la admisibilitatea acțiunii în revendicare și în care s-a statuat că această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
În fapt, potrivit expertizei tehnice ordonată în cauză, imobilul în litigiu situat în Pădurea Meseș, cunoscut sub numele ";Tabăra Meseș"; este edificat pe terenul intravilan în suprafață de 4429 mp, inclus în suprafața de 28.775 mp, înscris în CF nr.2806 Z., nr.top.2925/1/b, fiind compus din pavilionul central care are atașată o terasă acoperită edificată ulterior, pe același amplasament fiind și alte construcții edificate în diferite perioade: 3 cabane din lemn, sală de studio, grup sanitar și o magazie, conform planului de amplasament și delimitare a bunului imobil (f.162).
Asupra terenului în suprafață de 28.775 mp, înscris în CF nr.2806 Z., nr.top.2925/1/b s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei L.
S. din Î. S., în baza legilor fondului funciar, prin Hotărârea nr.348/_ privind validarea propunerilor Comisiei Locale de Fond Funciar Z. (f.54-55).
Prin Sentința civilă nr.1564/_ pronunțată în dosar nr.1780/2003 al Judecătoriei Z., s-a recunoscut reclamantei calitatea de unică succesoare în drepturi a Sindicatului Învățătorilor din județul S. . Potrivit mențiunilor din cartea funciară, Sindicatul Învățătorilor din județul S. a fost succesor în drepturi a Asociației Învățătorilor din România - județul S. proprietara imobilului-teren, dobândit prin cumpărare de la Primăria Zalău, la data de_ .
Astfel, în baza deciziei nr.5771/1938 a Primăriei Orașului Z. (f.9-10), între Primăria Orașului Z. și Asociația Învățătorilor din România - județul S., a fost încheiat la data de_ contractul de vânzare-cumpărare (f.12-14) având ca obiect terenul în suprafață de 5 iugări din Pădurea Meseș , nr.top.2925/1, în scopul declarat al edificării unei construcții-casă de odihnă până la data de_ . Potrivit clauzelor contractului de vânzare-cumpărare a terenului, s-a pus în mod gratuit, la dispoziția Asociației Învățătorilor din România - jud. S., și a materialului de construcție - lemn, piatră, nisip din carierele Primăriei, pământ pentru cărămidă, menționându-se obligația Primăriei de realizare a căilor de acces, racordarea la energie electrică pentru iluminatul pavilioanelor.
D. actele dosarului, rezultă că începând cu luna martie 1939 (f.33-35) au fost demarate lucrările pentru edificarea construcției, fiind întocmit și proiectul casei de odihnă atașat la filele 21-32 din dosar, însă din documentele prezentate nu reiese data finalizării imobilului, din adresa nr.5684/_ a Consiliului P. ular al Județului S. (f.42-44) relevându-se faptul că datorită situației politice a vremii construcția nu s-a putut realiza, fondurile și materialele fiind confiscate de statul maghiar, după Dictatul de la Viena. În continuare, se menționează că în timpul ocupației hortiste, pe terenul, din fondurile și materialele Asociației Învățătorilor, s-a construit actuala cabană de pe Meseș.
Mai departe, prin Sentința civilă nr.46/946/_ a T. ui S. a fost menținută hotărârea nr.90/1945 a Judecătoriei Z. prin care s-a dispus anularea încheierii de carte funciară de trecere în proprietatea statului maghiar a imobilului înscris în CF nr.2806 Z., nr.top.2925/1/b, restiturea în natură și restabilirea situației tabulare anterioare în favoarea reclamantei Sindicatul Învățătorilor din jud.S. (f.40-41).
Astfel, din anul 1945 terenul și construcția ridicată au revenit în proprietatea Sindicatului Învățătorilor din județul S., fiind folosite, potrivit aceleași adrese a Consiliului P. ular al Județului S., conform destinației acestora până în anul 1960 când au fost desființate sindicatele, iar imobilele preluate apoi de Intreprinderea Balneară C. și, ulterior, în anul 1968, a trecut în administrarea Intreprinderii Județene de Gospodărie Comunală și Locativă Z. .
Pârâta D. J. pentru S. și T. S. a recunoscut susținerile reclamantei în privința succedării de-a lungul timpului a dreptului de folosință și administrare asupra construcției litigioase, arătând că după preluarea în administrarea Gospodăriei Comunale și Locative Z., construcția a fost transformată în tabără școlară în anul 1969, apoi preluată în administrarea Ministerului T. ului și S. ului în anul 1990, iar din anul 2004, dată în administrarea pârâtei D. J. pentru S. și T. S. .
Procedând la analiza documentelor depuse în probațiune, instanța reține că reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra construcției-pavilion central prin contractul de vânzare-cumpărare în care este cuprinsă și clauza privind donarea materialelor de construcții, ulterior revendicând proprietatea imobilului și având câștig de cauză prin Sentința Civilă nr.46/946 din_ a T. ui S. (f.40-41). Totodată, din adresa nr.5684/_ a Consiliului P. ular al Județului S.
prin care se solicită schimbarea destinației imobilului din cabană în casa învățătorului, reiese că din anul 1945 până în anul 1960 când s-au desființat sindicatele, imobilul a fost în proprietatea sindicatului care s-a comportat ca un adevărat proprietar, efectuând acte de folosință conform destinației sale. În același timp însă, reclamanta însă nu și-a dovedit dreptul de proprietate și asupra celorlalte construcții identificate în raportul de expertiză ca fiind - 3 cabane din lemn, sală de studio, grup sanitar și o magazie, conform planului de amplasament și delimitare a bunului imobil (f.162), edificate ulterior, nefiind cuprinse în planurile inițiale de construire a casei de odihnă aflate la dosar și nici menționate în actele depuse în probațiune.
S-a impus precizarea că pârâții nu au contestat nici un moment calitatea de proprietar a reclamantei asupra construcției, invocând în susținerea cererii lor de respingere a acțiunii, faptul că este necesară o reglementare legislativă specială cu privire la situația juridică a imobilelor care au aparținut patrimoniului sindical, neexistând temei pentru admiterea cererii reclamantei.
Instanța arată că pârâții nu au produs nici un înscris pentru dovedirea dreptului lor de proprietate asupra construcției pentru o eventuală comparare a titlurilor de proprietate ale părților, fiind non dominus, și nici nu și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, în condițiile în care înscrierea dreptului în cartea funciară avea efect constitutiv, prin incidența dispozițiilor imperative ale art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938, excepțiile stipulate de art.26 fiind de strictă reglementare și aplicare. Inexistența unui titlu de proprietate al Statului Român reprezentat în cauză prin M. Z. -prin primar, cu privire la această construcție preluată în anul 1960, atrage constituirea nevalabilă a dreptului de administrare în favoarea diferitor instituții publice începând cu anul 1968. Faptul că pârâta D.
J. pentru S. și T. S. a precizat că au fost efectuate lucrări de amenajare în legătură cu imobilul, nu face obiectul prezentei cauze, instanța nefiind investită cu soluționarea unei astfel de cereri.
Pentru aceste motive, întemeiat pe dispozițiile art. 480 Cod civil, potrivit cărora proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege, instanța a admis în parte acțiunea în revendicare promovată de reclamantă, reținând că aceasta și-a dovedit atât dreptul său de proprietate asupra construcției revendicate- clădirea";Tabăra Meseș";, cât și folosința exercitată de pârâți asupra construcției.
Prin urmare, admițând în parte acțiunea, instanța va obliga pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul -construcție ";Tabăra Meseș"; compusă din pavilionul central (casă de odihnă) cu parter +1 etaj și edificată pe terenul intravilan în suprafață de 4429 mp, inclus în suprafața de 28.775 mp, înscris în CF nr.2806 Z., nr.top.2925/1/b, construcție identificată conform planului de amplasament și delimitare a bunului imobil, ce face raportul parte din raportul de expertiză efectuat de expertul Costea Gheorghe (f.148-162), parte integrantă din prezenta hotărâre.
În privința capătului de cerere privind notarea construcției în cartea funciară și înscrierea dreptului de proprietate a reclamantei, instanța arată următoarele:
Legea nr. 7/1996 la art. 17 prevede că " una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, indiferent de categoria de folosință, aparținând aceluiași proprietar, formează imobilul definit la art. 1 alin. (3), se identifica printr-un număr cadastral unic și se înscrie intr-o carte funciara.
Potrivit art. 60 alin. 4 din Ordinul nr. 633/2006 " pentru imobilele situate în extravilan în zonele care fac obiectul Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, al Legii nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 si al Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, înscrise în vechile cărți funciare nu este obligatorie identificarea numărului topografic din cartea funciară veche, excepție făcând cazurile în care asupra lor sunt înscrise construcții .
Art. 38 alin. 2 prevede că în acest sens, documentațiile cadastrale se întocmesc cu atribuire de număr cadastral unic pe unitatea administrativ-teritoriala respectiva.
Potrivit art. 10 lit. g din Ordinul 634/2006 recepția cadastrală constă în: g) alocarea numărului cadastral în indexul cadastral, dacă documentația este corectă.
Analiza textelor de lege mai sus evocate relevă că imobilul, în accepțiunea Legii nr. 7/1996 se identifică printr-un număr cadastral unic, alocat în indexul cadastral cu prilejul recepție cadastrale.
În scopul alocării numărului cadastral este obligatorie întocmirea documentației cadastrale, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 634/2006, documentație care stă la baza înscrierii în cartea funciară a tuturor actelor și faptelor juridice referitoare a operațiunilor expres și limitativ menționate în art. 2 alin.1 lit.a-h din acest ordin.
Este cert faptul că odată cu punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 7/1996, Decretul-lege nr. 115/1938 și-a restrâns în mod considerabil aplicarea, întrucât toate transmisiunile și constituirile de drepturi reale trebuie să se facă în noile cărți funciare, cu respectarea Legii nr. 7/1996, republicată, care instituie un regim de carte funciară aplicabil unic în sensul identificării terenului printr-un identificator cadastral. Terenul în suprafață de 28.775 mp pe care este edificată construcția, nu este identificat printr-un număr cadastral, iar reclamanta are posibilitatea de a-și înscrie dreptul de proprietate asupra construcției prin procedura administrativă reglementată de Legea nr. 7/1996 atât timp cât există o hotărâre judecătorească prin care i s-a atribuit această construcție, după întocmirea documentației cadastrale vizate de O.C.P.I. S. .
Împotriva acestei sentințe pârâta Primăria M. ui Z. - prin primar a declarat apel solicitând exonerarea ei de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, motivată de faptul că atâta timp cât nu s-a opus admiterii acțiunii nu se află în culpă procesuală.
Împotriva aceleiași sentințe pârâta D. J. pentru S. și T. S., a declarat apel solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și rejudecând cauza respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a ținut seama în motivarea sentinței că terenul înscris în C.F. nr. 2806 Z. nr. topo 2925/1/b și că imobilul Casa de odihnă a Asociației Învățătorilor Sălăjeni face parte din Tabăra
Meseș, activ care se afla în domeniul public al Statului Român și în administrarea Ministerului T. ului și S. ului prin D. J. pentru S. și T.
S., a intrat în administrarea acestuia din urmă, așa cum rezultă din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului întocmit în baza H.G. nr.1705/2006.
În urma desființării din anul 1960 a sindicatelor, dreptul de proprietate și administrare revenea de drept Statului Român.
În urma unei succersiuni de administratori ai domenniului public al statului în anul 2003 prin Protocolul nr. 741/_ încheiat între Inspectoratul Școlar S. și Agenția Națională a Taberelor și Turismului Școlar, Tabăra Meseș a rămas în domeniul public al Statului Român fiind în administrarea acestei agenții.
Astfel Tabăra Meseș a fost înscrisă în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului român de la Ministerul Finanțelor Publice de la nr. 39254 la nr. 39262.
Instanța de fond prin sentința pronunțată lasă reclamantului "în deplină proprietate " întreaga construcție pavilion central ) casa de odihnă cu parter și etaj) fără a constata că instituția noastră respectiv ministerul în calitate de ordonator principal de credite a făcut investiții la acel activ din bani publici alocați de bugetul de stat ( îmbunătățiri, extinderi, dotări etc. care au ca rezultat ridicarea gradului de confort) dând astfel reclamantului o "posesie liniștită"; asupra unui imobil pe care să-l folosească fără să facă un minim de efort financiar.
Consideră că instanța de fond prin dispunerea efectuării expertizei tehnice judiciare pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului trebuia să stabilească în mod clar pe lângă valoarea de circulație actuală a întregului imobil la această dată și valoarea imobilului de la data la care a fost preluat în domeniul public al Statului Român.
Prin întâmpinarea sa reclamanta LS din Î. S. a solicitat respingerea apelului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând că apelanta nu poate invoca un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu.
Deși apelanta susține că ar fi făcut unele lucrări la acest imobil în mod cu totul nejustificat și fără a se formula o cerere expresă în acest sens în fața instanței de fond, susține că trebuie să se stabilească și valoarea imobilului la data la care a fost preluat în domeniul public al Statului, fără a se arăta data sau lucrările ce au fost făcute.
Reclamanta, LS din Î. S., este singura succesoare în drepturi a Sindicatului Învățătorilor din județul S., calitate stabilită prin sentința civilă nr. 1564/_ a T. ui S., pronunțată în dosar nr. 1780/2003.
Sindicatul Învățătorilor din județul S. a fost succesor de drept a
Asociației Învățătorilor din România - Secția S., proprietatea imobilului înscris în C.F. 2806 cu nr. top. 2925/1/b din Z. .
Terenul înscris în C.F. 2806 cu nr. top. 2925/1/b din Z. a fost dobândit în proprietatea de la Primăria Orașului Z. conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
D. anul 2010 așa cum rezultă din interogatoriul luat pârâtei D. J. pentru S. și T. S., construcția se află în administrarea sa, fără ca aceasta să poată prezenta un act încheiat în acest sens sau măcar un proces verbal de predare-primire încheiat în acest sens.
Pârâta a recunoscut că nu desfășoară nici un fel de activitate în acest imobil și că imobilul se află în conservare, nu desfășoară nici un fel de activitate nu au realizat nici măcar cele mai elementare lucrări de conservare a imobilului ceea ce duce la o degradare continuă a construcției iar în prezent nu mai există nici un fel de pază a acestei construcții, construcția fiind pur și simplu abandonată.
A. ul formulat de pârâta M. Z., este întemeiat pentru următoarele :
Conform art. 275 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
D. analiza actelor depuse în fața instanței de fond rezultă că pârâta M.
nu s-a prezentat la nici un termen de judecată deși a fost legal citată și nu a depus vreo întâmpinare prin care să se opună admiterii acțiunii, atitudinea sa în aceste condiții echivalând cu recunoașterea pretențiilor reclamantei.
În atari condiții incidente fiind dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, apelul acestei pârâte este întemeiat, urmând a fi admis și a se modifica sentința atacată în sensul înlăturării obligării acestei pârâte de la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond.
ul pârâtei D. J. pentru S. și T. S. împotriva aceleiași sentințe este nefondat pentru următoarele :
În baza deciziei nr.5771/1938 a Primăriei Orașului Z. (f.9-10), între Primăria Orașului Z. și Asociația Învățătorilor din România - jud. S., s-a încheiat la data de_ contractul de vânzare-cumpărare (f.12-14) având ca obiect terenul în suprafață de 5 iugări din Pădurea Meseș , nr.top.2925/1, în scopul declarat al edificării unei construcții- casă de odihnă până la data de_ . Potrivit clauzelor contractului de vânzare-cumpărare a terenului, s-a pus în mod gratuit, la dispoziția Asociației Învățătorilor din România - jud. S., și a materialului de construcție - lemn, piatră, nisip din carierele Primăriei, pământ pentru cărămidă, menționându-se obligația Primăriei de realizare a căilor de acces, racordarea la energie electrică pentru iluminatul pavilioanelor.
Începând cu luna martie 1939 (f.33-35) au fost demarate lucrările pentru edificarea construcției, fiind întocmit și proiectul casei de odihnă atașat la filele 21-32 din dosar, însă din documentele prezentate nu reiese data finalizării imobilului, din adresa nr.5684/_ a Consiliului P. ular al Județului S. (f.42-
44) relevându-se faptul că datorită situației politice a vremii construcția nu
s-a putut realiza, fondurile și materialele fiind confiscate de statul maghiar, după Dictatul de la Viena. În continuare, se menționează că în timpul ocupației hortiste, pe terenul, din fondurile și materialele Asociației Învățătorilor, s-a construit actuala cabană de pe Meseș.
Mai departe, prin sentința civilă nr.46/946/_ a T. ui S. a fost menținută hotărârea nr.90/945 a Judecătoriei Z. prin care s-a dispus anularea
încheierii de carte funciară de trecere în proprietatea statului maghiar a imobilului înscris în CF nr.2806 Z., nr.top.2925/1/b, restiturea în natură și restabilirea situației tabulare anterioare în favoarea reclamantei Sindicatul Învățătorilor din jud.S. (f.40-41).
Astfel, din anul 1945 terenul și construcția ridicată au revenit în proprietatea Sindicatului Învățătorilor din jud.S., fiind folosite, potrivit aceleași adrese a Consiliului P. ular al Județului S., conform destinației acestora până în anul 1960 când au fost desființate sindicatele, iar imobilele preluate apoi de Intreprinderea Balneară C. și, ulterior, în anul 1968, a trecut în administrarea Intreprinderii Județene de Gospodărie Comunală și Locativă Z. .
Prin Sentința Civilă nr.1564/_ pronunțată în dosar nr.1780/2003 al Judecătoriei Z., s-a recunoscut reclamantei calitatea de unică succesoare în drepturi a Sindicatului Învățătorilor din jud.S. . Potrivit mențiunilor din cartea funciară, Sindicatul Învățătorilor din jud.S. a fost succesor în drepturi a Asociației Învățătorilor din România - jud. S. proprietara imobilului-teren, dobândit prin cumpărare de la Primăria Zalău, la data de_ .
Prin hotărârea nr. 348/_ a Comisiei Locale de fond funciar Z. ( f. 54 - 55) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei LS din Î. S., asupra ternului în suprafață de 28.775 mp., înscris în C.F. nr. 2806 Z., nr. top 2925/1/b.
În atari condiții calitatea de proprietar al reclamantei este pe deplin dovedită și nici pârâții nu au contestat această calitate a reclamantei asupra construcției.
Pe de altă parte pârâții nu au adus nici o dovadă în ceea ce privește dreptul lor de proprietate asupra imobilului pentru o eventuală comparare a titlurilor de proprietate.
Invocarea faptului că nu s-a constatat că pârâta respectiv ministerul în calitate de ordonator principal de credite a făcut investiții la acel activ din bani publici alocați de la bugetul de stat nu poate fi luată în considerare în condițiile în care nu a formulat o cerere în acest sens, negăsindu-și temei nici susținerea că trebuia să se stabilească valoare imobilului la data preluării în domeniul public al statului.
Ori, atâta timp cât contribuția de pe imobilul proprietatea reclamantei a fost edificată de Asociația Învățătorilor din România - Secția S. -, a cărei succesoare este LS din Î. S. în mod corect, în considerarea prevederilor art. 480 Cod civil, a admis prima instanță acțiunea reclamantei, situație în care apelul reclamantei este nefondat urmând ca în baza art. 297 Cod procedură civilă să fie respins.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta D. J. pentru S. și
T. S., va fi obligată la 1488 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Admite apelul declarat de M. Z. - prin primar contra Sentinței civile nr. 4955 din 27 decembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată în sensul că înlătură obligarea pârâtei M.
Z. - prin primar de la plata cheltuielilor de judecată din fața instanței de fond.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de pârâta D. J. pentru S. și T. S. împotriva aceleiași sentințe ca nefondat.
Obligă pârâta D. J. pentru S. și T. S. la plata către reclamantă a sumei de 1488 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. G. K. M. H. A.
Red. K.M / _
Dact. H.A./_ / 5 ex. Jud. fond: L. D. -M.
| ← Decizia civilă nr. 167/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 207/2013. Actiune in constatare → |
|---|
