Decizia civilă nr. 3032/203. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3032/R/203
Ședința publică din data de 12 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
I. -D. C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții M. C. -N. PRIN
P. ȘI P. M. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 197 din 2 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul B. I., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua și la a treia strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 5 iunie 2013, reclamantul-intimat B. I. a depus la dosar, prin registratura instanței,
întâmpinare, prin care se solicită admiterea recursurilor și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că și pârâții-recurenți, prin memoriile de recurs au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lor de la dezbateri.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 197 din 2 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul B.
I. împotriva pârâților M. C. -N. și P. M. C. -N., și în consecință:
- a fost anulată parțial Dispoziția nr. 3736/_ privind restituirea în natură a apartamentului nr. 1A din imobilul situat în C. -N., str. Croitorilor nr. 8 în sensul menținerii tezei finale ce privește acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru ap. 1 B, respectiv a următoarei mențiuni" pentru apartamentul nr. 1 B urmând să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii, de către instituțiile abilitate."
S-a dispus compensarea parțială a măsurilor reparatorii prin echivalent acordate prin dispoziția mai sus menționată, cu suma ce reprezintă despăgubire încasată și actualizată la data plății despăgubiri acordate în temeiul Deciziei nr. 296/1987 a Comitetului executiv al C.P.J. C. în cuantum de 62413 lei, până la concurența celei din urmă.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit copiei CF C. -N. 3592 imobilul cu nr. top 713 constând din casă din cărămidă, acoperită cu hârtie gudronată și tinichea, cu 4 camere, 3 bucătării, dependințe, curte și grădină în str. Tudor Vladimirescu, azi str. Croitorilor nr.8 a constituit proprietatea reclamantului B. I., drept dobândit prin moștenire.
Prin Decizia nr.246 din 25 august 1987 a Comitetului Executiv al Consiliului P. ular al Județului C., în baza prevederilor art.5 și 52 din Legea nr.4/1973 apartamentul nr.1 din imobilul situat în C. -N., str. Croitorilor, nr.8, cu nr. top 713/S/I a trecut în proprietatea Statului Român.
La apariția Legii nr.10/2001 reclamantul a înregistrat sub nr.13/2001 două notificări, una prin care cerea restituirea în natură a apartamentului 1A și o alta prin care solicita despăgubiri pentru ap.1B cu privire la care a menționat că a fost vândut chiriașului.
În urma demersurilor întreprinse, Comisia locală de aplicare a Legii nr.10/2001 a întocmit fișa tehnică a apartamentului 1A și a încheiat procesul verbal cu privire la starea tehnică a apartamentului. Prin Dispoziția nr.3263 din_ P. municipiului C. -N. a dispus restituirea în natură a apartamentului nr.1A cu condiția restituirii sumei primite ca despăgubire pentru cota apartamentului ce se restituie, iar pentru apartamentul 1B a menționat că urmează să se acorde despăgubiri potrivit legii de către instituțiile abilitate.
Prin Dispoziția nr.3736 din_ emisă de P. municipiului C. -N. s-a modificat art.1 al Dispoziției nr.3263 din17 iulie 2002 prin excluderea tezei finale ce privește acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr.1B, respectiv a următoarei mențiuni"; pentru apartamentul nr.1B urmând să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii, de către instituțiile abilitate";.
S-a reținut în cuprinsul dispoziției că în notificarea formulată de reclamant apare doar apartamentul nr.1A și nu apartamentul 1B, ținând cont de principiul disponibilității în mod nelegal i s-au acordat măsuri reparatorii și pentru acest din urmă apartament.
Reiese că la apariția Legii nr.10/2001, sub același număr, reclamantul a formulat două notificări, una pentru restituirea în natură a apartamentului nr.1A și una pentru măsuri compensatorii pentru apartamentul nr.1B. Ambele notificări au fost depuse în copie în instanță, cea pentru apartamentul nr.1 B fiind prezentată în original în instanță spre vedere. Este fără putință de tăgadă că reclamantul a depus notificare pentru ambele apartamente, însă faptul că una dintre ele s-a pierdut, fie de Comisia de aplicare a legii nr.10/2001, fie de executorul judecătoresc nu i se poate imputa reclamantului.
Acesta avea ca obligație, potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 notificarea unității administrativ teritoriale deținătoare a imobilului prin intermediul unui executor judecătoresc, obligație îndeplinită în speță. Prin urmare, în mod nelegal și neîntemeiat s-a dispus modificarea dispoziției inițiale atâta timp cât există dovada depunerii notificării.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că în mod nelegal pârâtul a emis cea de a doua Dispoziție cu nr.3736/_ .
În ceea ce privește cererea de compensarea despăgubirilor primite pentru apartamentul 1A cu despăgubirile ce se vor acorda pentru apartamentul 1B, tribunalul a reținut că potrivit art.11alin.1 coroborat cu alin.7 din Legea nr.10/2001" dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform
legislației în vigoare".Prin urmare, instanța a apreciat că este inechitabil pentru reclamant căruia i s-a restituit doar parțial imobilul preluat de a restitui valoarea despăgubirilor primite pentru imobilul restituit în condițiile în care, la rândul său statul este obligat să-l despăgubească pentru partea ce nu poate fi restituită în natură. Ca urmare, raportat la dispozițiile art.11 alin7 din Legea nr.10/2001 apreciază că este întemeiată cererea de compensare până la valoarea despăgubirii primite la expropriere, urmând ca ulterior reclamantul să primească doar diferența.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul art.26 alin.3 și art.11 alin.1 și 7 din Legea nr.10/2001 a admis acțiunea reclamantului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a apreciat că P. municipiului C. -N. este în culpă procesuală atâta timp cât a procedat la modificarea dispoziției fără efectuarea în prealabil a unor cercetări și ca citării reclamantului pentru lămurirea situației. Poziția procesuală exprimată în cauză nu poate fi asimilată cu o recunoaștere a pretențiilor în condițiile art.275 Cod de procedură civilă, întrucât acesta este una condiționată.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. municipiului C. -
N. și M. C. -N. prin P. , solicitând modificarea sentinței în sensul exonerării de la obligația la plata cheltuielilor de judecată.
Ambele recursuri declarate conțin motive identice:
S-a arătat că prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe pârâții au arătat că în principiu nu se opun admiterii acțiunii, în măsura în care reclamantul va face dovada îndeplinirii formalităților prev. de art. 22 din Legea nr.10/2001 și anume, comunicarea notificării privind apartamentul nr. 1B din
C. -N., str. Croitorilor nr. 8, prin executor judecătoresc și înregistrarea notificării la entitatea investită cu soluționarea acesteia.
La emiterea dispoziției nr. 3736/_ pârâtul emitent al dispoziției s-a conformat literei și spiritului art. 22 alin. 1 teza finală din Legea nr.10/2001, arătând că în ce privește notificarea ce viza apartamentul 1B, aceasta nu are aplicată dovada înregistrării la Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001.
În subsidiar, s-a solicitat diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată în baza deciziei Curții Constituționale nr. 492/2006.
Prin întâmpinarea formulată (f. 13), reclamantul intimat a arătat că este de acord cu admiterea recursului, întrucât din probațiunea administrată la fond a reieșit că recurenții nu au avut cunoștință asupra faptului că reclamantul a depus notificare și pentru apartamentul 1B, motiv pentru care nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina acestora.
Analizând recursul curtea îl va admite, având în vedere exclusiv poziția procesuală exprimată de intimat în sensul că este de acord cu admiterea recursului, sens în care se va da eficiență principiului disponibilității părților în procesul civil, acceptul intimatului echivalând cu renunțarea sa la beneficiul acordării cheltuielilor de judecată.
Așa cum rezultă din dosarul de fond, emiterea dispoziției contestate - nr. 3736/_ - a fost precedată de o alta - 3263/_ - prin care s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1A și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii, pentru apartamentul 1B, înscrise în CF nr. 1.
C. -N., în favoarea petiționarului B. I. (f.5 dosar fond).
După 10 ani de la emiterea acestei dispoziții inițiale, pârâtul P. mun.
C. -N. a emis dispoziția nr. 3736/2012, prin care a modificat dispoziția nr.
3263/2002, prin excluderea tezei privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 1B.
Revocarea parțială a dispoziției inițiale nu putea fi dispusă, o atare măsură fiind abuzivă. Deciziei sau dispoziției emise în condițiile Legii nr. 10/2001 nu îi sunt aplicabile regulile prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nefiind posibilă revocarea sa în nici o situație
Acolo unde legiuitorul a dorit, a prevăzut în mod expres posibilitatea revocării actului emis în procedura de retrocedare, cum este cazul prevăzut de art. 27 alin. 22din Legea nr. 18/1991, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 247/2005.
De menționat că o astfel de dispoziție nu există în Legea nr. 10/2001, ci în Normele de aplicare a acesteia, anume la pct. 20.4. din H.G. nr. 498/2003, care dispun că "Decizia/dispoziția motivată dispusă de un organ de conducere ierarhic inferior unui alt organ de conducere din cadrul unității deținătoare poate fi revocată de acesta din urma în virtutea plenitudinii de competenta specific situației juridice a unității deținătoare … ", nefiind oricum întrunită în cauză această ipoteză.
Trebuie sesizat că această dispoziție din Normele de aplicare adaugă la lege, ceea ce nu poate fi admis, normele de aplicare fiind aprobate printr-o hotărâre de guvern care are o putere normativă inferioară legii. O dispoziție nu mai poate fi revocată în nici o ipoteză odată ce a fost emisă, singurul mod de cenzură fiind cel dedus instanței de judecată, procedura fiind exclusivă.
Prin urmare, culpa pârâtului rezidă din acțiunea sa constând în emiterea unei dispoziții modificatoare a unei dispoziții inițiale, în condițiile în care, potrivit celor anterior arătate, nu avea această posibilitate legală.
Având însă în vedere acceptul intimatului de înlăturare a obligației recurenților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa, în baza principiului disponibilității părților în procesul civil, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va admite recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâții P. municipiului C. -N. și M.
C. -N. prin P. împotriva sentinței civile nr. 197 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 620 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. -T. N.
M.
C. V., I. D. C. M.
L.T.
Red. M.V. dact. GC 3 ex/_
Jud. primă instanță: A.S.S.
| ← Sentința civilă nr. 519/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 74/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
