Decizia civilă nr. 785/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.785
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. C. JUDECĂTOR: R. -M. P.
JUDECĂTOR: D. -D. I. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S., cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, județul S., în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. A ORAȘULUI ȘIMLEU SILVANIEI, împotriva
sentinței civile nr.1119 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de_, în dosarul nr. _
, având ca obiect acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, procedând la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.1591Cod procedură civilă, se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
Constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1119 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. s-a respins excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta D. G. a F. P. S. ; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, precum și excepția inadmisibilității. S-a admis acțiunea introdusă de reclamantul P. T. I., împotriva pârâtei
D. G. a F. P. S. . A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 325,10 lei cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 35,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că litigiul de față este un litigiu civil, cauza acțiunii reclamantului fiind culpa pârâtei, culpă constând în pierderea procesului fiscal anterior purtat între părți. Acest fapt l-a determinat pe reclamant să ceară de la pârâtă, pe cale separată, cheltuielile de judecată ocazionate de procesul fiscal, pe care nu le-a cerut în acel cadru procesual.
Natura litigiului, civilă și nu fiscală, a impus soluția de respingere a primelor două excepții ridicate de pârâtă.
Într-adevăr, competența teritorială a instanței se determină conform normelor de drept comun, nefiind incidente norme speciale din materie fiscală care să atragă competența instanței de la locul situării domiciliului fiscal al contribuabilului sau de la locul sediului organului fiscal.
Reclamantul a ales să introducă acțiunea sa la instanța de la locul situării sediului pârâtei D. G. a F. P. S., Judecătoria Zalău fiind competentă astfel în baza art. 5 Cod procedură civilă.
Instanța va respinge excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă.
În al doilea rând, Curtea de A. C. a stabilit în procesul administrativ-fiscal anterior purtat între părți, respingând recursul pârâtei, că aceasta a stat în judecată în nume propriu și în numele Administrației F. P. Șimleu Silvaniei. Prin urmare, pârâta D. G. a F.
P. S. are calitate procesuală pasivă în prezentul proces civil declanșat de reclamant pentru recuperarea cheltuielilor de judecată nesolicitate în primul proces.
Cheltuielile de judecată într-un proces judiciar de natură general civilă se acordă pe temeiul art. 274 Cod procedură civilă, text de lege care așează la baza obligației de a plăti cheltuielile de judecată culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Prin urmare, cauza juridică a cererii de restituire a cheltuielilor de judecată este răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 998-999 Cod civil, iar așa fiind, nimic nu împiedică partea care a câștigat, dacă nu a solicitat cheltuielile în cadrul procesului și instanța nu s-a pronunțat asupra lor, și dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție, să ceară cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Acțiunea de față este, deci, admisibilă, instanța urmând să respingă excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă.
Reclamantul a suportat în procesul administrativ-fiscal purtat împotriva pârâtei cheltuieli de judecată în valoare totală de 325,10 lei, după cum urmează: 200 lei onorariu avocațial, 39 lei taxe judiciare de timbru, 79,65 lei cheltuieli de transport la instanțe, 6,45 lei taxe pentru eliberarea de copii și legalizarea celor 2 hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, în prima instanță la Tribunalul Sălaj și în recurs la Curtea de A. C. .
Procesul a avut ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare și s-a soldat cu o soluție favorabilă reclamantului.
Reclamantul nu a solicitat atunci cheltuieli de judecată și, drept consecință, instanța de fond și cea de recurs nu s-au pronunțat asupra lor, ceea ce înseamnă că prezenta acțiune nu este atinsă de puterea lucrului judecat.
Culpa procesuală a pârâtei constă în refuzul acesteia, exprimat prin intermediul organului fiscal din subordinea sa, de a restitui reclamantului taxa de primă înmatriculare, refuz care este conținut într-o adresă emisă de A.F.P. Șimleu Silvaniei la data de_, atacată de reclamant în contencios administrativ-fiscal. După cum se observă, raportat la această dată, acțiunea reclamantului a fost introdusă înăuntrul termenului de 3 ani al prescripției extinctive.
Instanța a constatat, raportat la această stare de fapt, că acțiunea introdusă de reclamant este întemeiată. A admis-o si a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 325,10 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 35,50 lei, reprezentând cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces, respectiv taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta D. G. a F. P. S.
și a solicitat casarea hotărârii, trimiterea dosarului spre judecare instanței competente- J. Șimleu Silvaniei - și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, iar pe fond, acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
În motivare, în esență, se arată că în mod nelegal s-au respins excepțiilor invocate de pârâtă, dat fiind că Judecătoria Zalău nu este competentă să soluționeze acțiunea din moment ce cheltuielile de judecata solicitate puteau cel mult să cadă în sarcina AFP Șimleu Silvaniei, subordonată DGFP S., aceasta din urmă neavând calitate procesuală pasivă în condițiile în care nu are vreo obligație în raportul juridic ce a fost dedus judecății.
De asemenea, este inadmisibilă solicitarea de cheltuieli de judecată pe cale separată pentru un alt dosar de contencios administrativ. În plus, reclamantul nu deține un titlu executoriu sau temei legal pentru obligarea pârâtei recurentă la plata de cheltuieli de judecată. Hotărârea atacată cuprinde și dispoziții și motive contradictorii în sensul că reține culpa pârâtei prin refuzul organului fiscal, fara a face referiri și la culpa AFP care este la fel pârâtă. Nu sunt întemeiate cheltuielile legate de deplasare având in vedere că reclamantul a solicitat judecata in lipsa si nici cheltuielile legate de eliberarea si definitivarea hotărârilor judecătorești(f. 2-4).
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 3, 4, 9 și urm., art. 242 Cod procedură
civilă.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu și-a formulat poziția procesuală. În cursul judecății s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor
art.304 și art. 304¹ C.proc.civ., instanța reține că recursul este fondat, în parte, raportat la următoarele considerente:
În privința excepției necompetenței Judecătoriei Z. de a soluționa acțiunea, tribunalul va reține că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate într-un alt proces are natura unei cereri în pretenții, evaluabile în bani și care se introduce potrivit normelor de drept comun la domiciliul sau sediul pârâtului. Prin urmare, raportat la art. 5 din Cod procedură civilă, în mod corect instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale, raportat la sediul pârâtei care este în Z. .
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond ca neîntemeiată excepția inadmisibilității solicitării de cheltuieli de judecată pe cale separată.
T. va reține că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată poate fi formulată odată cu cererea principală sau pe cale separată, printr-o acțiune de sine stătătoare, în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii și se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală (art. 998-999 Cod civil).
În acord cu cele reținute și de instanța de fond, tribunalul reține că obligația de plată a cheltuielilor de judecată are un caracter civil și își păstrează acest caracter indiferent de persoana obligată la plată și indiferent de natura litigiului ce s-a purtat anterior între părți și în care au fost efectuate aceste cheltuieli.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, în mod corect a reținut instanța de fond că, prin Decizia Curții de A. nr. 8422/2012 pronunțată în dosarul nr._ s-a stabilit că pârâta D. G. a F. P. S. a stat în proces atât în nume propriu cât și în numele Administrației F. P. Șimleu Silvaniei și prin urmare are calitate procesuală pasivă în procesul declanșat pentru recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate în litigiul anterior purtat în contradictoriu cu pârâta..
În privința susținerii că reclamantul nu deține un titlu executoriu sau temei legal pentru obligarea pârâtei recurentă la plata de cheltuieli de judecată, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată în condițiile în care litigiul este purtat tocmai pentru obținerea unui titlu executoriu în privința cheltuielilor de judecată, iar acordarea acestora este fundamentată pe culpa procesuală, art. 274 Cod procedură civilă stabilind obligația suportării cheltuielilor de judecată de partea care prin atitudinea sa a determinat pornirea procesului și efectuarea cheltuielilor, indiferent care ar fi natura litigiului.
În cursul judecății acestor litigii (dosar_ în fond și în recurs ), reclamantul a ocazionat cheltuieli de judecată de 200 lei onorariul avocatului, care a formulat cereri, apărări (așa cum rezultă din chitanța de la fila 3 dosar de fond), precum și 39 lei taxe judiciare de timbru, 6, 45 lei pentru eliberare de copii și legalizare hotărâri (așa cum rezultă de pe mențiunile aplicate hotărârilor aflate la f. 5 și 7 dosar fond).
T. va reține că parțial, critica recurentei vizând cuantumului cheltuielilor de judecată este întemeiată, respectiv nu există vreo probă în privința cheltuielilor legate de deplasare și având in vedere că reclamantul a solicitat judecata in lipsă și nu s-a prezentat la vreun termen.
Prin urmare hotărârea va fi modificată sub acest aspect, din totalul cheltuielilor acordate se va scădea suma de 79, 65 lei reprezentând cheltuieli legate de transport.
În privința cheltuielile legate de eliberarea si definitivarea hotărârilor judecătorești, instanța va reține că și acestea sunt cheltuieli ocazionate în legătură cu procesul în fond și respectiv în recurs și prin urmare în mod corect au fost acordate.
Potrivit disp. art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Ca urmare a faptului că reclamantul este cel care a câștigat procesul și a dovedit cheltuielile ocazionate cu acesta, are dreptul la restituirea de către pârâta, care a căzut în pretenții, a cheltuielilor avansate, susținerea pârâtei recurentă în sensul că paguba trebuie să fie consecința abuzurilor suferite de reclamant, excede textului legal mai sus amintit.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1, 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul va modifica, în parte, hotărârea atacată în sensul că pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 245,45 lei cu titlu de despăgubiri, restul dispozițiilor sentinței urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta D. | G. A F. | P. | A JUDEȚULUI S. |
împotriva Sentinței civile nr.1119 din _ | a Judecătoriei Z. . |
Modifică, în parte, hotărârea atacată în sensul că obligă pârâta să plătească
reclamantului suma de 245,45 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. C. R. -M. P. D. -D. I. A. V.
Red./Dact/DC_ /2 ex.
Jud. fond. C. -Rareș P.
| ← Încheierea civilă nr. 33/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 3738/2013. Pretenții → |
|---|
