Decizia civilă nr. 3267/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3267/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. C. -N. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 167 din 14 martie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ *, privind și pe intimații
H. I., J. ANA ȘI K. R., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin. 2 C.proc. civ.
La data de 27 iunie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Curtea, din oficiu, față de motivele din recursul M. C. -N. prin
, referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, pune în discuție admisibilitatea invocării acestor excepții având în vedere dispozițiile art. 315 C.proc. civ., raportat la faptul că această problemă a fost dezlegată prin decizia nr. 4523/31 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. și lipsa de interes a statului în revocarea dispoziției nr. 845/2008 prin dispoziția P. ului nr. 3889/2011.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
C U R T E A
Primul ciclu procesual
1). Prin sentința civilă nr. 454 din 31 mai 2012 a Tribunalului C., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților H.
I. și H. G., fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. N., acțiunea fiind respinsă ca urmare admiterii acestei excepții.
2). Prin decizia civilă nr. 4523 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel
C., a fost admis recursul reclamanților, sentința tribunalului fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe, reținându-se că pârâtul are calitate procesuală pasivă și acțiunea a fost greșit respinsă fără a fi cercetat fondul.
II. Al doilea ciclu procesual
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 167/_ a Tribunalului C. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții H. I. și H. G. prin mandatar B. K. Z. în contradictoriu cu parații M. C. -N. prin primar, J. Ana, și K. R. și în consecință, s-a dispus anularea Dispoziției nr.3889/_ emisă de P. ul M. ui C. -N. .
Considerente
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța s-a pronunțat asupra acestei în sensul respingerii ei prin Sentința civilă 454/2012 a Tribunalului C. împotriva căreia intimata J. Ana nu a promovat calea de atac prevăzută de lege, iar recursul reclamanților, admis prin Decizia nr. 4523/R/2012 a Curții de Apel C. nu a vizat acest aspect. Ca atare, soluția asupra acestei excepții a devenit irevocabilă, neputând fi repusă în discuție în rejudecare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin Dispoziția nr.845/_ emisă de P. ul M. ui C. -N., s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru terenul în suprafață de 834 stjp, înscris inițial în CF nr.8751 nr. top 14077/3/2/2/1, situat în C. -N., teren Arător la pietroasa în favoarea reclamanților H. I. și H. G. și a paratelor K. R. și J. Ana.
Prin Dispoziția nr.3889/_ emisă de P. ul M. ui C. -N., s-a dispus modificarea art.1 al Dispoziției nr.845/_, care va avea următorul conținut: " se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr.247/2005 pentru terenul în suprafață de 3000 mp., înscris inițial în CF nr.8751 nr. top 14077/3/2/2/1, situat în C. -N., teren Arător la Pietroasa în favoarea d- nei J. Ana"; și s-au respins notificările formulate de ceilalți revendicatori, respectiv reclamanții și parata K. R. cu privire la același imobil.
Dispoziția emisă de primar în procedura Legii nr. 10/2001 este un act civil, întrucât, soluționând notificările de restituire a bunurilor preluate abuziv de către stat, primarul nu acționează ca reprezentant al puterii executive locale, ci ca reprezentant al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritorială) deținătoare a bunului.
De aceea, dispoziția de restituire al cărei emitent este primarul nu întrunește caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emisă în regim de putere publică (în soluționarea unor raporturi bazate pe inegalitate juridică, adică pe subordonarea părților, specifică raporturilor administrative).
Indiferent de calitatea entității deținătoare a bunurilor imobile (societate comercială, regie autonomă, instituție publică, organizație cooperatistă, unitate administrativ-teritorială) deciziile sau dispozițiile de restituire sunt acte de drept privat, respectiv, acte juridice civile (mai exact, acte de dispoziție făcute asupra bunurilor din patrimoniu și care, potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, au valoarea unui titlu de proprietate și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie.
Prin urmare, deciziei sau dispoziției emise în condițiile Legii nr. 10/2001 nu îi sunt aplicabile regulile prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocate de pârâtul M. C. -N. prin întâmpinare, nefiind posibilă revocarea sa în nicio situație.
Cu privire la aceste decizii/dispoziții emise în procedura prealabilă, legiuitorul a reglementat modalitatea de contestare la îndemâna persoanei îndreptățite nemulțumite, prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare, fiind vorba de un act juridic civil, el nu se află în afara controlului legalității sale, numai că acțiunea pentru constatarea nevalabilității condițiilor de emitere trebuie să urmeze regimul juridic de drept comun.
Potrivit prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția de restituire în natură a imobilului sau de acordare a măsurilor reparatorii are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară și, ca atare, o anulare sau o revocare a dispoziției nu se mai poate realiza pe cale administrativă, aceasta fiind supusă doar controlului judecătoresc.
A. . (6) al aceluiași text legal prevede că decizia sau, după caz, dispoziția prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptățită.
Din interpretarea dispozițiilor legale arătate, instanța a constatat că alin. (4) și (6) ale art. 25 din lege, consacră regimul complex al dispoziției de aprobare a restituirii în natură, în sensul că această dispoziție este asimilată înscrisului sub formă autentică, constituind actul juridic de bază pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară și titlul executoriu, după
îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Dispoziția ulterioară nr. 3889/2011, emisă de primar, prin care se revocă în parte dispoziția nr. 845/2008 în sensul recunoașterii îndreptățirii la măsuri reparatorii doar în favoarea uneia dintre solicitante, J. Ana, și respingerii notificărilor celorlalți solicitanți, este nelegală, întrucât dispoziția inițială emisă în anul 2008 a intrat deja în circuitul civil.
În absența beneficiarilor dispoziției nu se poate statua asupra nevalabilității pretinse a actului, pentru că s-ar ajunge la nesocotirea drepturilor dobândite de persoanele îndreptățite fără ca acestea să aibă posibilitatea de a se apăra în procedura judiciară astfel declanșată.
În speță, pârâtul a soluționat notificările formulate de reclamanții H.
I. și H. G. și paratele K. R. și J. Ana emițând dispoziția nr. 845/2008, care cuprinde toate elementele impuse de dispozițiile Legii nr. 10/2001, fiind comunicată revendicatorilor și care a intrat în circuitul civil, producându-și astfel efectele.
Prin emiterea dispoziției menționate de către pârât, s-a răspuns la notificările formulate și nu se poate ca aceleași cereri de restituire să fie soluționate prin mai multe decizii (răspunsuri) emise de către entitatea notificată, când prevederile art. 22 și urm. din Legea nr. 10/2001 reglementează o procedură unică de soluționare a cererilor de restituire a bunurilor preluate în mod abuziv.
Cum dispozițiile Legii nr. 10/2001 prevăd o procedură unică de soluționare a notificării, după emiterea deciziei privind notificările formulate de reclamanții H. I. și H. G. și paratele K. R. și J. Ana, pârâtul M. C. -N. prin primar, s-a dezinvestit și nu poate să procedeze la emiterea altei decizii ca răspuns la aceleași cereri de restituire a imobilelor.
Așadar, dispoziția ulterioară nr. 3889/2011, emisă de primar, prin care a fost revocată în parte dispoziția nr. 845/2008, în sensul recunoașterii îndreptățirii la măsuri reparatorii doar în favoarea uneia dintre revendicatoare, în speță pârâta J. Ana, și respingerii notificărilor formulate
de ceilalți solicitanți, respectiv reclamanții și pârâta K. R., este nelegală, întrucât o anulare sau o revocare ulterioară emiterii primei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren nu se mai poate realiza pe cale administrativă.
Recursul
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul
M. C. -N. prin P., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a municipiului C. -N. și, în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea recursului întemeiat în drept doar pe dispozițiile art.
299 Cod proc. civ., recurentul arată că soluția instanței de fond este nelegală, deoarece instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui C. -N., excepție pe care înțelege să o reitereze și în fața instanței de recurs.
În susținerea acestei excepții, recurentul a arătat că instanța avea obligația să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, că în speță, emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită este P. ul municipiului C. -N. și nu M. C. -N. prin P., că M. C. -N. este persoană juridică de drept public reprezentată de primarul municipiului, însă în cauza dedusă judecății sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr.10/2001, car prevăd că
"restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin Dispoziția motivată a P. ilor";, motiv pentru care reținerile instanței cu privire la acest aspect sunt nelegale.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că reclamanții H. I., H.
G. J. și K. R. au solicitat acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul teren trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretelor de expropriere nr. 23/1965 și 525/1964, notificarea fiind soluționată prin Dispoziția nr. 845/_ emisă de P. ul municipiului C.
-N. .
Ulterior, urmare emiterii adresei nr. 15543/2009 a instituției Prefectului, instituție care asigură legalitatea dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a procedat la verificarea Dispoziției nr. 845/_, constatându-se că doar revendicatoarea J. Ana are calitatea de moștenitoare a fostei proprietare tabulare a imobilului în litigiu, că ceilalți notificatori au renunțat la succesiune, așa cum reiese și din certificatul de moștenitor nr. S 61/1972, emis de notariatul de Stat Județean C. .
Prin urmare, s-a reanalizat dosarul aferent notificării și urmare acestui fapt s-a emis Dispoziția nr. 3889/20 iulie 2011 prin care s-a modificat art. 1 al Dispoziției nr. 845/2008 în sensul acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale doar în favoarea numitei J. Ana, fiind respinsă notificarea celorlalți revendicatori.
Reținerile instanței de fond potrivit cărora dispoziția emisă în baza Legii nr.10/2001 nu poate fi anulată, neputându-se reveni pe cale administrativă asupra ei și cele referitoare la faptul că actul contestat a intrat în circuitul civil, sunt nefondate, întrucât actul contestat nu a intrat în circuitul civil, deoarece în baza lui nu au fost încheiate ulterior acte de dispoziție care să dea naștere la raporturi juridice, că în speță este vorba despre o propunere de acordare de despăgubiri, procedura de urmat fiind aceea prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Întâmpinarea din recurs
Prin întâmpinarea depusă, intimații H. G. și H. I. s-au opus admiterii recursului, arătând că municipiul C. -N. prin P. are calitate procesuală pasivă, întrucât persoana deținătoare este M. C. -
N., iar în ce privește fondul cauzei, au arătat că reținerea instanței de fond referitoare la faptul că dispoziția emisă de P. ul municipiului C. -N. este un act civil și nu un act administrativ este legală, că acestuia nu-i sunt aplicabile regulile prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Recursul a fost întemeiat în drept doar pe dispozițiile art. 299 Cod proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, iar indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În speță, recurentul nu a indicat în care dintre dispozițiile art. 304 Cod proc. civ. se încadrează motivele de recurs invocate.
Soluția instanței de recurs
7.1) Excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, este nefondată, recursul fundamentându-se, în realitate, pe dispozițiile art. 304 ind. 1 C. pr. civ., nefiind, așadar, limitat la motivele prevăzute de art. 304 C. pr. civ. Acesta a fost motivat, reiterându-se excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și pe fond, contestându-se caracterul civil al actului emis de primar, reținut de prima instanță, această calificare juridică fiind la baza soluției instanței de fond.
7.2.) Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, aceasta a fost soluționată irevocabil în primul ciclu procesual, neputând fi repusă în discuție.
7.3.) În ceea ce privește natura juridică a dispoziției emise de primar, aceasta este un act administrativ sustras controlului în contencios, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca urmare a dispozițiilor speciale de procedură cuprinse în art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Sub acest aspect, considerentele sentinței primei instanțe sunt greșite.
7.4.) Cu toate acestea, prin dispoziția inițială, s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită a celor 4 succesibili care au formulat notificare, dispoziția nefiind atacată de succesibilul nerenunțător. Dincolo de discuțiile privind interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, privind posibilitatea renunțătorilor de a obține măsuri reparatorii în temeiul legii speciale de restituire, alineatul 4 al aceluiași articol prevede că de cota acestora beneficiază ceilalți succesibili care au depus notificare, în cazul dat, acest succesibil fiind J. R. . În condițiile în care, din punctul de vedere al celui obligat la restituire, întinderea obligației era aceeași (întregul imobil, nu doar o cotă din acesta), unitatea deținătoare nu avea interes să revoce actul administrativ de restituire, singura persoană interesată fiind succesibil care ar fi putut profita de cotele renunțătorilor, or acesta nu a atacat dispoziția inițială. Această chestiune de drept a fost invocată de instanță în ședință publică, în temeiul art. 129 alin. 4 C. pr.civ. și, cu această motivare, instanța de recurs reține că dispoziția de revocare este nelegală, soluția din dispozitivul hotărârii fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 167 din 14 martie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
ANA I. A. | C. | A. | A. C. C. | B. |
în C.O., semnează președinte, Judecător, M. V.
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. fond: M. O. S. .
| ← Decizia civilă nr. 3242/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 371/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
