Decizia civilă nr. 3270/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3270/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
J. ECĂTOR: A. C.
J. ECĂTOR: A. A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. V. împotriva deciziei civile nr. 52 din 14 martie 2013 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimata C. M., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 20 iunie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent G. V., un înscris prin care arată că îți menține în totalitate motivele de recurs, la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin. 2 C.proc. civ.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 64 din data de 15 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. V., invocată din oficiu și, în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă intentată de reclamantul G. V., în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect servitute de trecere, fără a se acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală,
"legitimațio ad causam";, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală se determină în concret, în raport de litigiul dedus judecății. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil. Această calitatea este tocmai îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Ea trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și, respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept. De altfel, calitatea presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada faptului că este proprietarul terenului în favoarea căruia solicită a se stabili servitutea de trecere peste terenul pârâtei, mai mult, a arătat că terenul a aparținut mamei lui care încă este în viață. El și-a apreciat calitatea de proprietar al terenului prin simplul fapt că acesta a primit terenul cu titlu de moștenire de la mama sa, fără să poată prezenta un înscris care să ateste dreptul său de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 52/A/_ a Tribunalului Maramureș, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul G. V., cu domiciliul în loc, Săcel, nr. 125/160, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 64 din data de 15 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în favoarea căruia solicită a se stabili un drept de servitute de trecere peste terenul pârâtei-intimate.
Reclamantul nu a fost parte în procesul finalizat prin tranzacția părților, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 608 din 23 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, depusă în apel. Parte în acel dosar a fost mama apelantului, G. Doca, care este în viață și a fost audiată ca martor în apel.
Nu s-a dovedit în cauză transmiterea dreptului de proprietate către apelant în vreunul din modurile prevăzute de lege.
În mod corect a reținut judecătoria că, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 616 Cod civil, constituirea unui drept de servitute de trecere poate fi solicitată doar de către proprietarul terenului - fond dominant și împotriva proprietarului terenului - fond aservit.
Prin urmare, reclamantul nu justifică calitatea sa procesuală activă, neexistând identitate între persoana sa și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a putea fi conexată acțiunea aflată pe rolul Judecătoriei Dragomirești, în prezent suspendată înregistrată sub nr. 214/224/212.
În motivarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept pe unul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., ci pe art. 483 - 502 Noul Cod de procedură civilă, recurentul a arătat că familia lui este proprietara terenului intravilan situat în comuna Săcel, care are caracter de loc
înfundat, situație în care accesul sezonier la acest teren pentru efectuarea lucrărilor agricole este absolut necesar. Pârâta i-a interzis lui și familiei lui să mai folosească calea de acces existentă încă de la data la care pârâta a cumpărat acel teren de la vechii proprietari.
Hotărârea instanței de fond este nelegală, mai multe persoane aflându-se în aceeași situație, respectiv folosesc această cale de acces cu ieșire spre calea publică drumul național, că prin soluția pronunțată i se produc pagube, întrucât pentru acel teren a beneficiat de un contract cu APIA Maramureș, că este obligat, în baza acestui contract să cultive terenul în favoarea căruia solicită să se stabilească servitutea de trecere.
Potrivit art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, indicarea greșită a motivelor de recurs nu
atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Curtea apreciază că motivele de recurs formulate pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., text de lege prin prisma căruia va proceda la analizarea acestora.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 616 - 618 C. civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu ar nicio ieșire la calea publică poate solicita instanței instituirea unei servituți de trecere pe terenul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din conținutul textelor invocate "proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului"; (art. 616 C. civil) și
"trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum"; (art. 617 C. civil), rezultă că dreptul de servitute se instituie în considerarea proprietarilor și nu în considerarea a două proprietăți imobiliare.
Noțiunea de vecinătate din textul art. 616 C. civil, este egală din punct de vedere juridic cu aceea de proprietar, sens ce rezultă din interpretarea întregului text, noțiunea de vecin având semnificație doar dacă se interpretează ca fiind titular al unui drept real, fiind de principiul că raportul juridic civil se leagă între persoane aflate pe poziție de egalitate, caracteristică de bază a raportului juridic civil.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada calității de titular al dreptului de proprietate al fondului dominant în favoarea căruia solicită constituirea servituții de trecere, proprietarul fondului dominant fiind mama sa, G. Doca, care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin sentința civilă nr. 608/2006 a Judecătoriei Dragomirești și care este în viață.
În concluzia celor reținute, în temeiul art. 299 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, nefiind incidente niciunul de motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. V. împotriva deciziei civile nr. 52 din 14 martie 2013 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||
ANA I. A. | C. | A. | A. C. C. | B. |
în C.O.,semnează Președinte
J. ecător M. V.
Red. IA dact. GC 2 ex/_
J. . apel: D.M.Haidu, D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 65/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 243/2013. Servitute → |
|---|
