Decizia civilă nr. 56/2013. Servitute

Comentarii

0

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/A/2013

Ședința publică de la 05 Februarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE A. -F. D.

Judecător O. -C. T. Grefier L. C.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelant D. G. Ș., apelant D. D., apelant J. E., apelant J. I. împotriva Sentinței civile nr. 20630/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -

N., privind și pe intimat A. M., intimat A. M., intimat B. B. K.

E., intimat B. A., intimat B. E., pârât M. I., având ca obiect servitute.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Reține că prin Sentința civilă nr. 20630/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.

s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții D. G. Ș. și soția D. D., cu dom. în C. -

N., str. R. nr. 4, jud. C., în contradictoriu cu pârâții A. M. și soția A.

M., cu domiciliul în C. -N., str. D. nr. 198, bl. A1, ap. 4, jud. C., B.

B. K. E., cu domiciliu în C. -N., str. H. nr. 67-63, ap. 54, jud. C.

, B. A., cu domiciliul în C. -N., str. E. G. nr. 80, jud. C., B.

E., cu domiciliul în C. -N., str. H. nr. 22, jud. C., M. I., cu dom. în Republica Ungaria, A., R. utca, nr.51, cod poștal 2170.

S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții J. I. și soția J. E., cu dom. în C. -N., str. R. nr. 4, jud. C. .

Au fost obligați reclamanții și intervenienții să achite pârâților A. M. și soția A. M. cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:

Reclamanții dețin în proprietate imobilul compus din teren în suprafață de 271 m.p. pe care este edificată o casă pe fundație de piatră, pereți din zidărie de cărămidă, planșee de lemn și beton, șarpantă de lemn cu învelitoare de țiglă, compusă din subsol cu 1 pivniță, 1 magazie, parter cu 2 camere, bucătărie, baie, antreu, terasă acces, în suprafață utilă de 70,97 m.p.situat din punct de vedere administrativ în C. -N., str. R. nr. 4, jud. C. (f. 8-9). Dreptul lor s-a înscris în CF la data de_ prin încheierea nr. 37450 în baza sentinței civile nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N., ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare și partaj. În temeiul aceleiași hotărâri, se întabulează servitutea de

trecere pietonală, de 1 m lățime și 25,39 m. lungime asupra terenului aservit din CF 1. C. -N., nr. top. 10215/1.

Așa cum rezultă din copia colii funciare nr. 1399 C. -N., imobilul din care pretind reclamanții și intervenienții teren, cu titlu de cumpărare, mai întâi a fost deschisă doar pentru teren de 7503 m.p., loc de casă în str. I Ursu nr. 6, pentru ca mai apoi să se înregistreze trei corpuri de clădire: I - casă din cărămidă, fără fundații, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie iar la mansardă 1 cameră și 1 terasă; II - garaj din cărămidă, pe fundații din beton, acoperiș, terasă; III - casă din lemn și chirpici, fără fundații, acoperită cu carton asfaltat, toate asupra terenului din str. R. nr. 6. S-a aflat, începând din anul 1974 în proprietatea lui B. A. și soția E. . Ulterior decesului, imobilul a intrat, prin moștenire, în patrimoniul pârâților B. K. E., B. A., copii, respectiv B. E., soție supraviețuitoare. Din anul 1997, cu încheierea 13641/_ se întabulează dreptul de proprietate al pârâților A.

M. și soția A. M., cu titlu de drept cumpărare.

În Cf. 55061 C. -N., nr. top. 10215/1 s-a înscris imobilul apartamentul nr.1, compus din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, hol, sas, acces la podși pivniță în suprafață utilă de 93 m.p. cu părțile comune indivize aferente în CF col. 55060 C. -N., prin extindere, înregostrându-se ulterior la demisol un garaj, centrală termică, iar la parter. Cameră, bucătărie, hol, terasă, rampă scări intrare, la etaj: 2 camere, baie, hol balcon. În foaia B sunt înscriși proprietarii Samoilă I. și V. ichi Samoilă A., cu încheierea nr.6695/26 august 1983, în cote egale, cu titlu de drept cumpărare și partaj voluntar. La_, cu încheierea nr. 7924-25 se înscrie dreptul de proprietate al intervenienților J. I. și E., ca bun comun, cu titlu de cumpărare. Imobilul a fost grevat de uzufruct viager în favoarea lui Samoilă I. și soția Samoilă Ana, drept înscris la data de_ (odată cu întabularea lui Samoilă I. și V. ichi Samoilă A., probabil copiii uzufructarilor). Odată cu vânzarea imobilului către intervenienții J. I. și E.

, se radiază, la data de_, dreptul de uzufruct viager care greva imobilul (f. 13,14 dos. 12031/2005).

În CF 55062 C. -N. nr. top 10215/II s-a înscris imobilul apartamentul nr. II, compus din 1 cameră, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, pivnișă, terasă deschisă, în suprafață utilă de 55 m.p., cu părțile comune indivize înscrise în CF col. 55060. Apartamentul a avut proprietar tabular pârâtul M. I., cu titlu de drept cumpărare și partaj, înscriere efectuată la data de 26 august 1983 prin încheierea 6695. Se observă că înscrierea pârâtului în CF este simultană înscrierii lui Samoilă I. și V. ichi Samoilă A. în CF 55061 C. -N. asupra apartamentului I.

Data efectuării celor două întabulări confirmă afirmațiile făcute în întâmpinare de pârâtul M. I., anume că inițial a existat un singur imobil, cu proprietar Hutter I., de la care a dobândit și el și verișoara sa, Samoilă Ana.

Reclamanții se înscriu în acest imobil cu titlu de drept cumpărare, prin încheierea nr. 15841/_ (f. 15 dos 12031/2005).

Terenul reclamanților este situat la capătul terenului intervenienților, fapt ce rezultă din schițele depuse de părți (f.166), din constatările expertului și ale instanței, din deplasarea la fața locului.

Pe două laturi consecutive, spre nord și est, terenul reclamanților se învecinează cu terenul proprietatea pârâților A. M. și A. M., iar accesul de la teren, la strada R. se realizează printr-un culoar situat pe toată latura nordică a terenului intervenienților. Terenul afectat de servitutea de trecere pe lățimea de 1 m și lungimea de 25,39 m este înscris în sarcina imobilului proprietatea intervenienților J. . În realitate, culoarul are o lățime

suplimentară de 2,06 m și o lungime de 25,6 m, conform constatărilor expertului (f. 130 cap.5).

Diferența de suprafață cu care culoarul de acces este mai mare se datorează convenției încheiată la data de_, de către def. B. A., Samoilă ana și pârâtul M. I. (f.212). Prin actul juridic denumit "Convenție";, defunctul B. A., proprietar al terenului cu care, spre nord, se învecinează proprietatea lui Samoilă Ana (în prezent proprietatea intervenienților) și M. I. (în prezent proprietatea reclamanților) cedează spre folosință definitivă ca acces pentru intrarea la imobilul pârâtului M. I.

, o suprafață din terenul său, în lățime de 2,5 m ( aproximativ suprafață constatată de expert suplimentar față de ce e înscris în CF) și lungime de 43 m (suprafață care se întinde de la str. R., până la capătul terenului lui J. I. și

E. ). Convenția se încheie la_ și confirmă afirmația pârâtului, care a declarat că și-a sprijinit verișoara să reglementeze calea de acces la imobilul său, în condițiile în care aceasta a dorit să vândă, iar potențialul cumpărător, indicat în persoana intervenientului, a condiționat cumpărarea de reglementarea accesului la terenul pârâtului M. I. .

În 1993 între pârâtul M. I. și intervenientul J. I. se încheie o convenție (f. 213) care reglementează folosința suprafeței de teren aflată de la colțul casei intervenientului, până la poarta pârâtului. Cu ocazia înstrăinării imobilului, la_ (f. 214, 215) pârâtul M. I. a predat reclamantului, conform opisului semnat de acesta, un set complet de acte, în original, care fac dovada proprietății dar și a modului de folosire a servituții de acces din 1983, convenția depusă la fila 212 și cea depusă la fila 213.

Din schițele prezentate de pârâtul M. I. (f. 218, 219) reiese că în anul 1955 s-a prevăzut o servitute de trecere în favoarea imobilului proprietatea lui

M. I., pe o lungime de 43 m.l și o lățime de 2 m, corespunzător trotuarului construit în fața casei lui Hutter Ieana, astăzi casa intervenienților J. . În anul 1983 servitutea de trecere s-a mutat în spatele casei lui J. I., cu care a fost de acord (f. 280), pe o lățime de 3 ml, din care 1 m lățime în sarcina imobilului lui J., înscrisă în CF și 2 m lățime și 43 m lungime rezultați din convenția cu

B. A. .

Reclamanții și intervenienții, intenționând să dovedească faptul că sunt proprietari ai terenului pârâților A. M. și A. M., afectat de calea de acces, despre care susțin că l-au cumpărat de la B. A. și l-au plătit cu câte

13.000 lei exhibă o chitanță ce emană de la B. A., declarații autentice ale moștenitorilor lui, anume ginerele Beseszjy Sandor, declarații olografe ale fiicei și soției supraviețuitoare, precum și declarația autentică a pârâtului M. I. (f.283).

Cu privire la această din urmă declarație, din cuprinsul ei se reafirmă susținerile din întâmpinarea depusă la dosar, anume că ceea ce el și intervenientul J. au dobândit de la B. A., contra sumei de 13.000 lei, a fost dreptul de servitute pentru acces la locuința deținută la acea vreme. Menționează, mai mult, că la 2 aprilie 1983 B. A. semnează un proces verbal prin care confirmă că a primit 13.000 lei de la pârât.

Actele depuse de intervenienți pentru a-și dovedi convenția de cumpărare nu valorează unui început de dovadă, în sensul art. 225 C.pr.civ. și nici unui act recognitiv, în sensul art. 1189 C.civ. Astfel, declarația lui Samoilă I. (f.158) nu poate produce efecte juridice câtă vreme nu a fost parte în convenția pe care interveneintul tinde s-o demonstreze, iar declarațiile date de moștenitorii lui B.

A., în măsura în care ar fi adevărate ar afecta întinderea dreptului de proprietate înstrăinat pârâților A. M. și A. M., prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1001/_ de BNP DP escu (f. verso fila 19 dos. 1203/2005). Dacă s-ar da eficiență acestor declarații, în sensul recunoașterii vânzării unei porțiuni din terenul pârâților A. M. și soția A. M.

, vânzare făcută în anul 1983 de către antecesorul declaranților în favoarea intervenienților și a pârâtului M. I. ar însemna că au declarat în fals, la data actului autentic, că dețin în proprietate întreaga suprafață vândută pârâților A. M. și soția A. M. .

Martorii audiați au declarat cu privire la modalitatea de acces la imobilul pârâților reclamante și a intervenienților și nu au fost de natură să lămurească chestiuni legate de convenția proprietarilor anteriori ai terenurilor litigioase

Instanța, interpretând actele emanate de la Besezky A., pârâtul M.

I. și intervenienții J. I. și E. a constatat că suprafața pe care se întinde calea de acces către imobilul reclamanților și aflată pe latura din nord a proprietății lui J. I. și E., suprafață care excede celei înscrise în CF, este rezultatul unei convenții oneroase, prin care proprietarul de atunci a terenului a predat spre folosință acea suprafață, cu titlu de servitute de trecere,atât intervenienților J. I. și E., cât și pârâtului M. I., proprietar la acea epocă, a imobilului proprietatea reclamanților.

Din aceste considerente, cererea reclamanților, constând în obligarea pârâților B. B. K. E., B. A., B. E. să încheie cu M.

I. act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 45 m.p. având o lățime de 2,5 metri și o lungime de 18 m nu poate fi admisă. Din considerente similare, nici cererea pentru obligarea pârâtului M. I. să încheie cu ei act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 45 m.p. având o lățime de 2,5 metri și o lungime de 18 m nu poate fi primită, cu consecința respingerii cererii prin care s-a solicitat dezmembrarea terenului vândut din parcela deținută în proprietate de pârâții B. B. K. E., B.

1. , B. E. .

   Iar cum limita de proprietate dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților nu a suferit modificări ca urmare a respingerii cererii de valorificare a contractului de vânzare-cumpărare și a cererii pentru dezmembrarea imobilului

2. B. K. E., B. A., B. E., va fi respinsă și cererea de stabilire a noilor limite de hotar și întabularea la CF a noilor realități juridice.

Instanța a respins și cererea pentru instituirea servituții de trecere auto și hipo pe terenul pârâților A. M. și A. M., teren cumpărat de la B. B.

K. E., B. A., B. E. . Pentru a hotărâ astfel instanța a avut în vedere că terenul pe care este edificată casa reclamanților a devenit imobil înfundat prin voința fostului proprietar, Hutter I., care a lotizat terenul și a vândut parcela din spate pârâtului M. I. . Cu acea ocazie a asigurat pârâtului M. I. cale de acces la drum public, prin dreapta casei ei, pe latura sudică a casei, aspect ce rezultă din schița depusă de M. I. la fila

1. Ulterior, Hutter I. a vândut lui Samoilă Ana, verișoara lui M. I., cu susține, iar când aceasta a vândut intervenienților, accesul la drumul public s-a mutat în stânga casei de acum a lui J. I. și E., pe latura din nord, mai exact. Servitutea este ilustrată în schița depusă la fila 219. Mai mult, printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, reclamanții și intervenienții și-au reglementat juridic accesul și, prin pronunțarea sentinței civile nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. s-a înscris dreptul de servitute pe lățime de 1 m și lungime de 25,39 m în favoarea imobilului reclamanților și în sarcina imobilului intervenienților.

   Legea nu permite unui proprietar care, prin fapta sa creează un imobil înfundat, să obțină cale de acces la drumul public, grevând imobilul ce are acces la drum public, deoarece ar determina o scădere importantă a valorii economice a terenului grevat și, prin fapta unei persoane, s-ar aduce atingere dreptului de proprietate asupra unui imobil, drept ce nu ar mai putea fi exercitat în mod plenar de proprietarul său. Dreptul de proprietate este ocrotit de garanții constituționale, iar orice limitare trebuie însoțită de o justă despăgubire.

   În cazul de față, reclamanții au cumpărat de la pârâtul M. I. bunul imobil în starea în care se afla atunci, ca imobil înfundat, cu acces pietonal asigurat din imobilul ce a rămas în proprietatea celui care a făcut ca imobilul să devină înfundat. Apoi, faptul că în mod concret ceea ce folosesc excede suprafeței înscrisă în CF în favoarea terenului lor, nu justifică, în sine modificarea servituții de trecere. Pârâților A. M. și A. M. nu li se poate opune situații de fapt la care nu au fost parte și nici acte juridice pe care nu le- au cunoscut la epoca dobândirii dreptului de proprietate. Servitutea de trecere este o sarcină care se naște prin titlu sau posesiune de 30 ani. Născută în anul 1983, servitutea nu poate fi invocată pentru caz de posesiune, de către reclamanți, deoarece la data la care o pretind,_, erau trecuți doar 13 ani.

   De asemenea, deși reclamanții au susținut că de la pârâtul M. I. au cumpărat terenul, casa și suprafața aferentă căii de acces (f. 175) declarațiile pârâtului și cuprinsul actului de vânzare-cumpărare contrazic aceste afirmații. Actul lor de dobândire, în forma inițială, sub semnătură privată (f. 216,217)are ca obiect imobilul casă și teren înscris în CF 55026 C. -N., A+1, nr. top. 10215/1 și nu se face vorbire despre vânzarea vreunei suprafețe de teren cu titlu de drept servitute. Pe de altă parte, dreptul de servitute nu poate fi obiect al vânzării-cumpărării, deoarece urmărește imobilul dominant, iar nu proprietarul său. Fiind vorba despre imobile, servitutea poate fi constituită prin act juridic doar dacă este încheiat în formă autentică..

   Referitor la cererea intervenienților, instanța a constatat că este neîntemeiată. Ei nu pot solicita stingerea unei servituți, altfel decât pentru cazurile reglementate la art.636 C.civ. iar motivul pentru care pretind stingerea servituții înscrise în sarcina imobilului lor nu se încadrează în textul legal. Faptul că servitutea afectează trotuarul casei lor nu diferă de data la care această servitute a fost stabilită pe cale judecătorească. Atâta timp cât în procesul stins prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. situarea servituții nu a reprezentat un impediment pentru instituirea ei pe trotuarul casei intervenienților, faptul trecerii timpului nu schimbă temeiul pentru care a fost instituită.

   Cât privește felul noii servituți, pe care intervenienții o doresc numai pietonal, cererea a rămas fără obiect, fiindcă instanța a respins cererea reclamanților pentru modificarea căii de acces în modalitatea preluării de la pârâții A. M. și A. M. a porțiunii de teren lată de 2,5 m și lungă de 18 m.

   În privința cererii în care tind să dovedească faptul cumpărării terenului de 28 m.p. de la defunctul B. A., în considerarea motivelor expuse anterior, relativ la natura juridică a actului emanat de la defunct în anul 1983, ea va fi respinsă, cu consecința respingerii cererii în despăgubiri, pretinse de la reclamanți pentru folosința terenului de 28 m.p.

   În fine, instanța a respins cererea reclamanților de a se rectifica suprafața de teren din proprietatea lor, de la 271 m.p la suprafața reală de 296 m.p. Diferența de suprafață reprezintă o eroare materială ce poate fi remediată în procedura grațioasă derulată în fața registratorului de Carte Funciară, potrivit Ordinului 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art.25.

   Fiind respinse cererea reclamanților D. G. Ș. și soția D. D. și cererea de intervenție formulată de J. I. și soția J. E., în temeiul art. 274 C.pr.civ., la cererea pârâților A. M. și soția A. M. au fost obligați reclamanții și intervenienții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

   2.000 lei în favoarea pârâților A. M. și soția A. M. .

   Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal apel apelanții intervenienți în nume propriu J. I. și J. E.

   în baza disp. art. 282 rap. la art. 296 teza II C. proc. civ., solicită admiterea apelului declarat de către apelanții J. în sensul schimbării în totalitate a sentinței civile nr. 20630/_

   și admiterea cererii de intervenție, așa cum a fost precizată și completată pe parcursul procesului, conform Raportului de expertiză - documentație II anexa nr. 5.2 scara 1:500 - întocmit în cauză de exp. B. I. și expertul asistent în construcții Bojan V., astfel:

   1.- Să dispună sistarea dreptului de servitute de trecere pietonală cu lungimea de 25,60 m și lățimea de 1,0 m, așa cum a fost stabilit în favoarea poprietarului imobilului cu nr. top 10215/2 prin sent. civ. nr.7316/2005 Judecătoriei C. -N. ;

   1. - Să admită, în parte acțiunea reclamanților D., în sensul dispunerii instituirii dreptului de servitute de trecere doar pietonal (însă nu auto și hipo), pe conturul marcat între punctele notate B-C-D-E din planul situație propus - Anexa nr.5.2 - din Raportul de expertiză - documentație II -, întocmit de exp. B.

      I. și Bojan V., păstrând aceeași lungime de 25,60 m, însă cu modificarea LĂȚIMII servituții la suprafața de 1,53 m, pentru reclamanți, în total noua servitute având suprafața de 39 mp (25,60 m X 1,53 m), urmând a se dispune înscrierea acesteia în C.F. conform Anexei nr.5.2 din Raportul de expertiză - documentația II;

      3.-Să constate că reclamanții intervenienți au dobândit de la B. A. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 65 mp teren identificat în continuarea drumului de acces folosit de reclamanții D. între punctele 6-7- 14-34 din planul de situație -anexa nr.4.2 din Raportul de expertiză efectuat de exp. B. I. și Bojan V. ;

      4.- Să oblige pârâții B. E., B. -B. K. E. și B. A. jr. (în calitate de moștenitori legali ai defunctului B. A. sen.), să încheie cu intervenienții contract autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren 65 mp compusă din suprafața de 39 mp, reprezentând cota de ½ parte din suprafața drumului de servitute din spatele casei intervenienților și suprafața de 26 mp, situată în continuarea drumului de servitute între punctele 6-7-14- 34 din planul de situație -anexa nr.4.2, pentru prețul achitat în întregime de

      1.300 lei la nivelul anului 1985, în caz contrar, sentința ce se va da să țină loc de act autentic notarial de vânzare-cumpărare pentru cele două suprafețe de teren;

      1. - Să dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra parcelei de teren în suprafață de 65 mp (39mp +26mp), în favoarea intervenienților, cu titlu de cumpărare, ca bun comun;

      2. - Să ia act de renunțarea la judecarea petitului IV din cererea de intervenție inițială, respectiv de obligare a reclamanților la plata unei despăgubiri anuale pentru suprafața de 26 mp, până la servitutea care urmează a fi instituită spre imobilul acestora;

      3. Solicită în temeiul disp. art.274 C.proc.civ. să oblige, în solidar, toate părțile care s-au opus admiterii cererii de intervenție de pe temeiul culpei procesuale ca și părți căzute în pretenți să achite subsemnaților cheltuieli de judecată ocazionate, atât la instanța de fond, cât și în apel, cheltuieli reprezentând taxa judiciară de timbru (filele 153, 224 și 225 dosar fond, c/v expertiză și onorar avocațial, conform chitanțelor depuse;

În motivarea recursului arată că

sentința pronunțată de către prima instanță, este nelegală și netemeinică, având în vedere motivele dezvoltate în cele ce urmează:

În mod greșit instanța de fond a respins cererea de intervenie formulată de către apelanții J. în privința tuturor capetelor de cerere, aspect față de care sentința pronunțată este criticabilă având în vedere că în privința primului petit privind sistarea servituții pietonale pe lungimea de 25,60 m și lățimea de 1 m, arătă că se impunea acest lucru, deoarece în prezent aceasta este stabilită pe trotuarul din spatele casei intervenienților (servitute pietonală), iar reclamanții în prezent au dorit instituirea unei noi servituți auto și hipo pe porțiunea din

spatele casei intervenienților între zidul casei acestora și gardul din partea stângă a casei. Or, atâta timp cât s-a instituit o servitute de trecere, pe cale judecătorească (sent. civ. nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. ) pe un teren, și cu care reclamanții la vreme au fost de acord (fără să solicite atunci servitute auto și hipo) nu se poate stabili o altă servitute în paralel cu cea existentă, astfel că reclamanții ar fi trebuit să solicite sistarea vechii servituți și instituirea alteia, iar întrucât aceștia nu au solicitat, au fost nevoiți intervenienții a formula un astfel de capăt de cerere, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la formarea a două servituți pe același teren, iar motivarea primei instanțe este greșită cum că intervenienții nu pot solicita stingerea unei servituți decât în cazurile reglementate de art. 636 VCC, motivat de faptul că situația pentru care pretind stingerea servituții nu se încadrează în dispoziția legală sus citată.

Totodată, prima instanță mai arată faptul că servitutea actuală chiar dacă afectează trotuarul casei intervenienților nu diferă de data la care această servitute a fost stabilită pe cale judecătorească, însă prima instanță reține greșit acest aspect, întrucât intervenienții au arătat foarte clar în cererea de intervenție că în situația în care reclamanții solicită instituirea unei servituți auto și hipo trebuie sistată prima servitute pietonală, întrucât nu pot coexista în paralel două servituți pe același teren și arătă acolo că doar în situația în care s-ar institui servitutea auto sau hipo solicitată de către reclamanți atunci noua servitute ar afecta trotuarul din spatele casei intimaților nu și în cazul servituții pietonale care există în prezent, astfel că prima instanță sub acest aspect în mod greșit a reținut acest din urmă aspect.

De altfel, în cererea de intervenție depusă la dosarul primei instanțe au arătat că sunt de acord cu admiterea, în parte a acțiunii reclamanților doar cu privire la modificarea servituții pietonale actuale pe o lungime de 25,60 m și o lățime de 1,53 m, însă nu pot fi de acord cu stabilirea unui drept de servitute, în modalitatea solicitată de către reclamanți pe toată lățimea terenului din spatele casei intervenienților cu mijloace auto și hipo, întrucât așa cum se poate observa din planul de situație al raportului de expertiză depus la doarul instanței de fond, lățimea totală a terenului este foarte mică (3,06 m), iar pentru a se trece cu mijloacele solicitate de către reclamanți ar trebui să se treacă cu mijloacele auto și peste trotuarul casei intervenienților, existând riscul ca acesta să se deterioreze, pe de o parte, cât și faptul că trecându-se cu aceste mijloace auto aproape de imobilul nostru există riscul ca imobilul să aibă fisuri și mai mari decât cele din prezent, cât și să se lase fundația casei acesteora din cauza trepidațiilor produse de mijloacele auto (imobilul fiind o casă veche de cca. 70 de ani și care prezintă crăpături la pereți, așa cum rezultă și din fotografiile anexate la dosarul cauzei), cu atât mai mult cu cât reclamanții dețin autoturism, iar aceștia în situația în care ar obține dreptul de servitute auto ar intra zilnic cu autoturismul până la imobilul acestora, cu toate că pe acest teren există un stâlp de curent electric (foto 2, 3, 5 din expertiza inițială) care ar împiedica accesul auto până la imobilul reclamanților, precum și având în vedere că pe teren există și instalația de gaz care alimetează imobilul intervenienților și care ar necesita costuri suplimentare pentru mutarea acesteia (foto 2 de unde se poate observa conducta de gaz care trece peste teren), după cum având în vedere că sub trotuarul din spatele imobilului intervenienților există instalația de apă și canalizare care alimentează imobilul acestora, existând riscul ca acestea să se deterioreze datorită faptului că se va trece cu mijloace auto peste acestea, cu atât mai mult cu cât concluzia expertului asistent în specialitatea construcții este că "degradarea construcției intervenienților se datorează în mare parte accesului auto de pe latura nordică a construcției ce are o vechime de peste 70 de ani.

Au arătat și în fața instanței de fond că terenul pe care se solicită instituirea noii servituți de trecere a fost cumpărat de către intervenienți în

anul 1983 de la Besenszki A. cu suma de 2.600 lei împreună cu Mesaroș I., (achitând în acest sens fiecare câte 1.300 lei), iar acesta din urmă a înstrăinat proprietatea sa reclamanților, iar aceste suprafețe de teren au fost cumpărate cu scopul de a avea condiții de acces pietonal atât fam. Mesaroș, cât și intervenienții în spatele casei lor tocmai pentru a consolida imobilul la nevoie și pentru a avea acces la instalațiile electrice și de gaz care se află pe peretele din spatele imobilului, precum și a se putea verifica periodic aceste instalații de către reprezentanții societăților furizoare, astfel că acesta a fost motivul pentru care au fost interesați la vreme să cumpărăm această suprafață de teren.

Apelanții arată ca în mod greșit a fost respinsă cererea de intervenție atâta timp cât au adus la cunoștiința primei instanțe că reclamanții, în repetate rânduri, le-au interzis accesul la verificarea periodică a istalației de gaz (aspect constatat de persoanele abilitate în acest sens), la înlocuirea instalației electrice și a interfonului, aceștia schimbând închizătoarea de la poarta unde există în prezent drumul de servitute pietonală pentru a nu mai putea intra intervenienții, cât și persoanele care vin la citirea ceasului de gaz și curent, deși trotuarul din spatele casei unde este instituită în prezent servitutea pietonală este proprietatea acestora, astfel că aceștia până în prezent le-au limitat a-și folosi un drept de proprietate recunoscut de lege, iar reclamanții practic au pus stăpânire pe întreaga suprafață din spatele casei și au închis cu cheia poarta de intrare, fără a avea acces și intervenienții, aspect dovedit, atât cu răspunsul dat la întrebarea nr.7 din interogatoriul luat în ședința publică din_ pârâtei B.

-B. K. -E. - (fiica vânzătorului), cât și cu depoziția martorului reclamanților G. F. care a arătat în ședința publică din data de_ că de cîte ori îl vizita pe reclamant poarta era încuiată.

Apoi, și martorul Gurzo tot în aceeași ședință a arătat că "s-a deplasat în anul 2009 la domiciliul intervenienților pentru întocmirea unei documentații în vederea amplasării unei centrale termice la imobil, iar având nevoie de vizualizarea exteriorului imobilului pentru a alege varianta optimă de instalare, ajungând în spatele casei acestora vecina intervenientului (reclamanta) a ieșit afară și le-a cerut să părăsească locul spunând că este al ei";, astfel că de la acel moment intervenienții nu au mai reușit să efectueze documentația pentru instalarea centralei termice din cauză că reclamanți nu le-au permis accesul pe terenul din spatele casei lor, iar atitudinea reclamantei de a nu permite atât intervenienților cât și unor persoane autorizate să efectueze anumite măsurători sau verificări periodice la instalațiile de utilități nu face altceva decât să dovedească reaua credință și o șicanare din partea acesteia, dovedind pe parcursul anilor de când s-au mutat în imobil că nu dorește să păstreze o relație de bună vecinătate, deși au fost deschiși a face anumite oferte reclamanților pentru un acces mai favorabil la imobilul acestora, aceștia au fost de fiecare dată refractari și nu au dorit să stea să discute.

Sentința primei instanțe mai este criticabilă și sub aspectul respingerii petitului III din cererea de intervenție în interes propriu, respectiv petitul I și II din completarea la intervenție, iar argumentul instanței de fond că actele depuse de către intervenienți în fața primei instanțe în dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului dobândit de la B. A. nu valorează început de dovadă scrisă în accepțiunea disp. art 225 C.proc.civ. nu are un suport legal în această privință, atât timp cât din probele administrate la prima instanță, respectiv interogatoriul luat moștenitorilor vânzătorului care au confirmat vânzarea efectuată de către antecesorul acestora în privința suprafeței cumpărate în acest sens fiind interogatoriul luat în ședința publică din_ pârâtei B. -B. K. -E. -fiica vânzătorului (a se vedea răspunsul la întrebările 1, 2, 3, și 6) care au relatat instanței că intervenienții au cumpărat aceste două suprafețe de teren de la antecesorul acesteia, ba mai mult și din declarația martorului Samoilă I. - fila 158 dosar fond - rezultă că intervenienții

în anul 1983 au cumpărat de la B. A. terenul din spatele casei intervenienților tocmai pentru a avea acces în spatele imobilului intervenienților.

Mai mult, chiar și din declarația numitului B. B. Șandor rezultă cu certitudine că intervenienții împreună cu pârâtul Mesaroș I. au cumpărat suprafața de 102 mp printr-un contract de vânzare cumpărare, iar pentru redactarea contractului părțile au apelat chiar la acesta care a procedat la redactarea contractului, astfel că sub aspect probator au dovedit înstrăinarea terenului de către B. A. în favoarea subsemnaților, fiind astfel incidente și disp. art. 1170 VCC care prevăd că "dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții, prin mărturisirea uneia din părți și prin jurământ";. Mai mult, în speță sunt aplicabile chiar și dispozițiile legale ale art. 1176 și urm. din VCC, având în vedere că susținerile intervenienților au fost recunoscute de către moștenitorii vânzătorului B. A. și confirmate și de către martori, iar apoi chiar prima instanță în pag.7 alin penultim din sentință arată că suprafața care excede celei înscrise în C.F. este rezultatul unei convenții oneroase prin care proprietarul de atunci B. A. a predat spre folosință acea suprafață, cu titlu de servitute de trecere, atât intervenienților cât și pârâtului Mesaroș I., proprietar la aceea vreme-, însă atât timp cât instanța de fond reține că s-a efectuat o convenție oneroasă, în mod greșit nu a luat în considerare probele pe care intervenienții le-au adus, respingând petitul de obligare a moștenitorilor vânzătorului la încheierea actului în formă autentică.

În mod greșit a reținut instanța de fond că intervenienții împreună cu pârâtul Mesaroș au cumpărat suprafața de teren cu suma de 13.000 lei, când în realitate cu această sumă a cumpărat doar pârâtul Mesaroș suprafața de 62 mp cuprinsă între colțul casei intervenienților și spatele imobilului unde a locuit pârâtul Mesaroș (și azi locuiesc reclamanții), conform anexei la înțelegerea din_, iar suprafața pe care intervenienții împreună cu pârâtul Mesaroș au dobândit-o a costat suma de 2.600 lei din care prețul a fost achitat în cotă de ½ parte fiecare, respectiv câte 1.300 lei (conform declarației martorului Samoilă I.

- fila 158 dosar fond).

Sentința instanței de fond mai este criticabilă și sub aspectul nerecunoașterii dreptului de proprietate și asupra suprafeței de 26 mp teren dobândită de la același vânzător B. A., teren identificat prin raportul de expertiză din planul de situație anexa nr.5.2 punctele 6-7-114-116, iar motivele de apel fiind indentice cu cele detaliate mai sus în privința suprafeței de 39 mp, cu precizarea că intervenienții la acea vreme au cumpărat acest teren tocmai pentru a fi pus la dispoziția pârâtului Mesaroș pentru parcarea autoturismului pentru a nu intra cu acesta prin spatele imobilului intervenienților.

În fine, sentința primei instanțe mai este greșită și sub aspectul că intervenienții au arătat pe parcursul procesului că nu mai solicită despăgubiri în privința capătului nr.IV din cererea de intervenție, renunțând la judecarea acestui petit, aspect reluat apoi și prin concluziile scrise, iar prima instanță se pronunță și asupra acestui capăt de cerere în sensul respingerii acestuia, în ciuda renunțării, deși sub acest aspect prima instanță trebuia să se pronunțe pe cererea de renunțare la judecată și nu pe fond.

Intervenienții au solicitat a se lua act de renunțare la petitul privind despăgubirea, raportat la faptul că reclamanții nu au solicitat instituirea servituții și pe acest teren, de altfel acesta este un aspect foarte important de remarcat că reclamanții solicită instituirea unei servituți auto și hipo doar pe porțiunea din spatele casei intervenienților, însă până a ajunge la această porțiune reclamanții trebuie să treacă și peste suprafața de 26 mp, identificată prin expertiză prin punctele 6-7-114-116 din planul de situație anexa nr.5.2 și care face obiectul petitului 3 din cererea de intervenție și petitul 1 din completarea la cererea de intervenție, iar reclamanții nu au solicitat o servitute

de trecere nici pietonală și nici auto și peste această suprafață care aparține intervenienților, astfel că aceștia pentru a ajunge la servitutea pe care au solicitat-o trebuie să traverseze peste terenul acestora de 26 mp dobândit de la

B. A.

Astfel, consideră că cererea de intervenție trebuia admisă, în privința modificării servituții prin mărirea lățimii acesteia, urmând a rămâne tot o servitute pietonală și nu auto și hipo cum au solicitat reclamanții, întrucât în spatele imobilului intervenienților s-ar aduce grave prejudicii imobilului acestora existând riscul ca fisurile existente în prezent la casă să avanseze, iar imobilul ar fi suferi mari degradări, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor stabilite de legiuitor prin noua normă a art. 768 NCC care prevăd că "Proprietarul fondului dominant nu poate agrava situația fondului aservit și nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servituții";, tocmai din acest considerent au formulat la prima instanță cererea de intervenție ca și intervenienții să aibă acces și în spatele imobilului lor, pentru a avea posibilitatea în caz de nevoie a repara imobilul, iar o eventuală montare de schelă pentru reparații ar face insuficent suprafața de 1 mp unde există în prezent servitutea pietonală.

Totodată, mai precizează că odată cu înstrăinarea terenului de către fam.

B. s-a procedat la delimitarea terenului vândut (existând în acest sens înțelegerea scrisă din_ unde se menționează de către vânzător că este de acord cu alinierea și mutarea gardului pe lățimea de 1,9 m și lungime de 18 m, cu condiția ca mutarea gardului să se facă de către fam. J. și Mesaroș), situație față de care la acel moment s-a procedat la edificarea gardului, iar de la aceea dată și până în prezent nu au avut de obiectat niciunul dintre cumpărătorii succesivi care au dobândit diferența de suprafață de la vânzătorii

B. .

Prin apelul declarat de apelanții reclamanți D. G. și D. D. au solicitat admiterea prezentului apel si in consecinta

Sa schimbe sentinta atacata, in baza disp. art. 296 C.pr.civ. in partea privitoare la actiunea civila promovata de reclamanți, in sensul admiterii in intregime a acesteia, pastrand insa acea parte a sentintei privitoare la respingerea cererii de interventie promovata de numitii J.

I. si sotia J. E.

În motivarea apelului reclamanții au relevat că prin actiunea civila inregistrata la Judecatoria C. -N. la data de_ sub numarul 12031/2005,au solicitat, in contradictoriu cu paratii A. M. si sotul A. M. ,

1. B. K. E., B. A., B. E. si M. I., in cadrul primul petit obligarea paratilor B. B. K. E., B. A., B. E., in calitate de succesori ai proprietarului tabular B. A., intabulat sub B6, in CF 1399 C. -N., A+1, nr. topo. 10217/2, teren in strada R. nr. 6, in intindere de 1jgh si 486 stjp cu casa din caramida compusa din doua corpuri, sa incheie cu paratul M. I. contract autentic de vanzare-cumparare, sau in caz de refuz, hotararea sa tina loc de act autentic, pentru suprafata de 45 mp (18 m lungine si 2,5 m latime).

   De asemenea, au solicitat obligarea paratului M. I. sa incheie cu subsemnatii reclamanti contract autentic de vanzare-cumparare sau in caz de refuz hotararea sa tina locul actului autentic, pentru suprafata de 45 mp indicata mai sus, pentru pretul de 3600 Euro.

   In cadrul celui de-al treilea petit au solicitat dezmembrarea imobilului descris mai sus, in doua loturi, unul in suprafata de 45 mp identificat mai sus, si un altul un suprafata de 7460 mp.

   Au mai solicitat stabilirea liniei de hotar intre imobilul proprietatea reclamanților situat in C. -N., str. R. nr. 4, ap. 2, inscris in CF 1. C. -N.

   , nr. topo. 10215/II si imobilul proprietatea paratilor A. M. si A. M. ,

   proprietarii imobilului situat in C. -N., str. R. nr. 6, inscrise in CF 1399 C.

   -N., nr. topo. 10217/2, avand in vedere situatia creata ca urmare a petitelor de mai sus, prin includerea suprafetei de 45 mp in lotul aferent imobilului proprietatea reclamanților

   In cele din urma, au solicitat intabularea in cartea funciara a situatiei nou create.

   In cadrul primului ciclu procesual, actiunea acestoraa fost respinsa, dar ca urmare a recursului promovat, s-a dispus casarea cu trimitere, cauza fiind inregistrata din nou la Judecatoria C. -N. cu numarul 26409/2006.

   Prin actiunea civila inregistrata la Judecatoria C. -N. la data de_ subsemnatii D. au solicitat sa dispună instituirea unei servituti de trecere hipo si auto, pe o suprafata de 2,5 m latime si 25,39 m lungime in sarcina imobilului inscris in CF 1399 C., nr.top. 10217/2/1 aflat in proprietatea paratilor, in favoarea terenului inscris in CF 1. A+1, nr. cadastral 10215/2 aflat in proprietatea reclamanților, si sa dispună inscrierea acesteia in cartea funciara.

   Avand in vedere ca pe rolul J. i C. -N. se aflau aceste doua actiuni, cu o stransa legatura una fata de cealalta, in sedinta publica din data de_, instanta a dispus conexarea celor doua dosare.

   La data de_ ,reclamanții au inregistrat o majorare de actiune, ulterior precizata, prin care au solicitat, ca urmare a expertizei efectuate in cauza, rectificarea suprafetei imobilului inscris in CF 1. C., A+1, nr. cad. 10215/2, in sensul ca in realitate aceasta este 296 mp si nu 271 mp, cum eronat este in prezent inscris in CF, precum si sa se dispuna inscrierea rectificarii in cartea funciara. Avand insa in vedere ca servitutea va trebui inscrisa in cartea funciara rectificata in ceea ce priveste suprafata, am solicitat ca rectificarea suprafetei sa se faca cu prioritate, abia apoi urmand a se inscrie servitutea de trecere si hipo si auto.

   Desi s-a administrat un vast probatoriu in cauza, pe parcursul a numeroase termene de dezbatare, instanta fondului a respins actiunea acestora, cu o motivare sumara si printr-o interpretare eronata a probelor cauzei.

   1. Apelanții fac trimitere, intai de toate, la o serie de acte invocate chiar de catre instanta fondului in motivarea punctului sau de vedere cu privire la petitele din actiunea reinregistrata, ulterior casarii, cu numarul 26409/2006 al J. i C. -N., si anume:

      1. Ca urmare a tratativelor purtate de antecesorul lor in drepturi, M.

         1. cu proprietarul tabular, B. A. antecesorul in drepturi a paratilor A. M. si A. M., s-a stabilit un pret pentru cumpararea suprafetei de teren in latime de 2,5 m si lungime 43 m, la suma de 13.000 lei, suma achitata in intregime de catre antecesorul M. I. la data de_ prin actul intitulat "Chitanta"; (fila 179 si 278 dosar fond). Acest act este completat de scriptul intitulat "Declaratie notariala";, autentica, din_ (fila 180 dosar fond) ce emana de chiar de la paratul M. I. ce arata ca plata sumei achitata vanzatorului B. a fost facuta in exlusivitate de el, fara vreo participare din partea verisoarei sale Samoila A., in calitate de proprietara a imobilului situat in C. -N.

            , str. R. nr. 4, ap. 1 (fila 184 dosar fond) aceasta aparand in acte doar la rugamintea sa de se reglementa situatia caii de acces pentru a putea vinde apartamentul sau (actuala proprietate a intevenientilor J. ). In acelasi act ce emana de la paratul M. se arata ca numita Samoila, nu are nicio participare la dobandirea terenului aferent servitutii. In ciuda declaratiilor acesteia, nu exista nici o alta proba care sa ateste punctul de vedere al intervenientilor

            cum ca si numita Samoila ar fi achitat vreun pret, respectiv dobandit in coproprietate cu numitul M. I. portiunea de teren in discutie.

            La data de_, la doar doua zile dupa achitarea de catre numitul M.

            I. a sumei de 13.000 lei catre vanzatorul Beszensky A., intervenientul din prezenta cauza, J. I., prin actul intitulat "declaratie"; (fila 178 si 280 dosar fond), arata ca este de acord ca "limita de parcelare dintre corpul I si corpul II sa fie la distanta de 1 m de corpul I inspre coprul II iar servitutea (accesul) pentru familia M. sa se faca prin spatele cladirii corpului I din strada R., pe distanta de 1 m care se va largi inca cu 2,5 m ce ii va ceda Besenzsky Anton din strada R. nr. 6. Nu am nici o pretentie la cladirea din corpul II si nici asupra terenului de la corpul II";.

            Ca urmare a achitarii pretului de catre antecesorul reclamanțilo M. I. si a exprimarii acordului de catre interveninetul J. la_ si respectiv la _

            , la data de_, proprietarul tabular B. A. "cedeaza"; in favoarea vecinilor sai, Samoila I. si A. si M. I. o portiune de teren in latime de 2,5 m si lungime de 43 m, "spre folosire definitiva ca acces pentru intrarea la imobilul familiei M. I. ";, conform conventiei existente la fila 212 si 279 dosar fond.

            Din interpretarea coroborata a acestor trei acte, rezulta fara putinta de tagada ca Besenzsky A. a vandut antecesorului reclamanților suprafata de teren indicata mai sus, dar pentru ca la data incheierii acestei conventii, nu se puteau incheia acte de instrainare cu privire la terenuri, s-a utilizat termenul "cedez"; si "folosire definitiva";, astfel incat consideră ca sustinerile acestora cu privire la dobandirea acestei suprafate de catre antecesorul lor in drepturi sunt perfect intemeiate, punctul de vedere al instantei cu privire la acest aspect fiind evident eronate.

            De asemenea, crearea acestei servituti este necesara si pentru stingerea eventualelor incendii, respectiv interventia unei autospeciale de pompieri, care necesita, cu siguranta, cel putin un drum de largime 2,80 m, precum autosanitara S. ui de Ambulanta.

            Mentionează ca instituirea servitutii de 2,06 m latime este necesara si pentru efectuarea lucrarilor de constructii si reparatii la imobilului proprietatea reclamanților, lucrari absolut necesare, dar pe care au inteles sa le amâne pana la finalizarea prezentului proces. Pentru realizarea unor atari operatiuni, este necesara procurarea si transportul materialelor de constructie, materiale care evident, nu pot fi depozitate in strada si de acolo pana la imobil sa fie transportate manual. Totodata, mentioneaza ca trebuie luata in calcul si posibilitatea - extrem de veridica - a necesitatii interventiei unei pompe de apa, avand in vedere ca datorita pantei din spatele imobilului reclamanților, exista frecvente inundari ale gradinii si casei acestora.

            Sustinerea intervenientilor in sensul ca folosirea servitutii nou create prin deplasarea unor masini sau autospeciale de tonaj greu ar duce la fisurarea imobilului lor, este de asemenea nefondata, ea fiind combatuta chiar prin declaratiile lor, facute cu ocazia deplasarii instantei la fata locului, la data de_, cand acestia au aratat ca imobilul pe care il detin are o vechime de peste 80 de ani, iar ca fisurile acestuia au aparut in urma cu o perioada indelungata de timp, interval insa in care nu a avut loc nici o deplasare o unor vechicole de tonaj greu.

   2. Cat priveste cererea reclamanților de rectificare a suprafetei de teren a imobilului proprietatea noastra, respinsa la randul ei de catre instanta de fond, de la 271 mp la suprafata reala de 343 mp, cu motivarea ca

      "diferenta de suprafata reprezinta o eroare materiala ce poate fi remediata in procedura gratioasa derulata in fata registratorului de carte funciara, potrivit Ordinului 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului de

      organizare si functionare a biroului de cadastru si publicitate imobiliara, art. 25";, tin sa invedereze faptul ca Judecatoria C. -N. nu s-a obosit nici macar sa lectureze textul art. 25 din Ordinul 634/2006, respectiv alin. 1 litera d) care arata ca in momentul in care diferenta de suprafata inscrisa in CF si suprafata din teren rezultata din masuratori, este mai mare de 5 % atunci cererea din cadrul "procedurii gratioase"; de rectificare

      - astfel cum a fost calificata de instanta - se respinge. Ori, in cazul de față, suprafata care urmeaza a fi rectificata este mai mare cu 26,56%, ceea ce evident ar fi condus la respingerea acestei cereri necontencioase. Aceasta in conditiile in care nimic nu impiedica instanta fondului sa dispuna aceasta rectificare avand la dosar toate actele necesare.

      Drept urmare, solicită admiterea apelului si schimbarea sentintei instantei de fond in partea privitoare la respingerea actiunii reclamanților.

   3. In ceea ce priveste partea din sentinta atacata ce priveste respingerea cererii de interventie in interes propriu si completarea acesteia, formulata de fam. J. impotriva subsemnatilor si a paratilor B. E., B. A. jr. si B. Besensky K. E., solicită a o pastra, aceasta solutie fiind temeinica si legala.

Pe parcursul desfasurarii cauzei la instanta de fond, s-au efectuat mai multe lucrari de expertiza. Expertii B. I. si Bojan V. au evidentiat faptul ca latimea totala a terenului pe care solicita a se institui servitutea era de 2,06 m ce se completa cu servitutea pietonala deja instituita prin sentinta civila 7316/2005.

Raportat la aceste concluzii ale raportului de expertiza, numitii J. I. si

J. E. au formulat o cerere de interventie in interes propriu, prin care, solicitau, in esenta, injumatatirea latimii servitutii ce urma a fi instituite in favoarea subsemnatilor, in sensul de a le reveni atat reclamanților cat si familiei

J. o servitute de 1,53, pozitionand servitutea care ar fi revenit acestora peste servitutea pietonala de 1 metru latime instituita anterior in favoarea reclamanților prin sentinta civila 7316/2006. Ar insemna ca prin aceasta metoda fantezista propusa de intervenienti, sa fie scoasa din uz sentinta judecatoreasca anterioara, prin care s-a instituit servitutea cu latime de 1 m.

Acest lucru a reiesit deosebit de clar din suplimentul la raportul de expertiza, depus la data de_ prin care, in anexa D a fost ilustrata varianta de servitute dorita de intervenienti, varianta ce urmeaza a fi inlaturata ca urmare a considerentelor indicate mai sus, neputandu-se anula efectele unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, intabulate in cartea funciara si care a intrat deja in circuitul civil.

Ulterior, pentru termenul din_, s-a mai intocmit un supliment la raportul de expertiza, prin care s-a evidentiat la fata locului terenul cumparat de catre antecesorul in drepturi a reclamanților D. si chipurile, de catre familia J., evidentiindu-se inca o data varianta solicitata de reclamanți, respectiv servitute de 2,06 m lungime si cea solicitata de intervenienti, de 1,53 m latime pentru fiecare dintre familii. Mai mult, tot prin acelasi supliment la raportul de expertiza s-a constatat ca terenul reclamanților are o suprafata totala de 343 si nu de 296 mp, diferenta finala fata de suprafata inscrisa in cartea funciara (271 mp) fiind de 72 mp si nu 25 mp cum a fost stabilit prin raportul initial de expertiza. Raportat la aceste ultime concluzii solicită rectificarea suprafetei la 343 mp si nu la 296 mp.

Arată totodata ca, desi initial au solicitat o servitute hipo si auto de latime 2,5 m, avand in vedere faptul ca toate rapoartele de expertiza si suplimentele ulterioare au indicat faptul ca ar fi posibil de constituit ca servitute doar un teren de latime 2,06 m si nu 2,5 m, solicită instituirea in favoarea acestora a servitutii de 2,06 mp si nu 2,5 mp, astfel cum au indicat in cererea introductiva.

In sustinerea punctului de vedere reclamanții au aratat pe tot parcursul desfasurarii prezentului dosar, ca terenul in litigiu nu a apartinut nicicand familiei J., sustinerile lor ca au cumparat acea fasie de teren impreuna cu M.

I. fiind total nefondate.

Astfel, arată faptul ca alegatiile acestora din cererea de interventie, bazate pe doua declaratii, dintre care una a sotilor B. -Besenzsky si o alta a numitul Samoila Ion, sunt nefondate. Mai mult, acestea sunt combatute de actele existente la dosar, si anume, in primul rand conventia incheiata de intervenienti cu fostul proprietar M. I. (fila 177 si 213 dosar fond), prin care se stabilea ca intervenientii vor avea posibilitatea sa-si repare cladirea si instalatiile folosind servitutea instituita in favoarea apartamentului 2 dar numai dupa un prealabil anunt. De asemenea, in declaratia notariala din data de_, data de fostul proprietar M. I. in fata unui notar public din Ungaria (filele 180-

184 si 281-285 dosar fond), aflata la dosarul cauzei, si tradusa in limba romana, acesta a aratat ca J. I. nu a contribuit cu nici o suma de bani pentru achizitionarea fasiei de teren in litigiu, asa cum acesta sustine, respectiv suma la care face trimitere intervenientul a avut cu totul o alta destinatie, respectiv acordul lui M. pentru montarea de catre J. a geamurilor sale pozitionate catre imobilul locuit de M. .

Detaliind, arată ca in cererea de interventie se sustine ca terenul pentru care se solicita instituirea servitutii de trecere a fost cumparat de catre intervenienti impreuna cu numitul Mesaros I. de la antecesorul acestora, numitul Besenzsky A. si ca in aceasta idee ar urma sa se instituie doua servituti, una in favoarea reclamanților si o alta in favoarea intervenientilor, reclamanții fiind succesorii in drepturi ai numitului M. I. .

Apelanții au sustinut tot timpul ca in momentul in care au cumparat de la numitul Mesaros I. constructia impreuna cu terenul au cumparat si terenul aferent servitutii, identificat in expertiza existenta la dosar.

Acest punct de vedere este sustinut in totalitate si cu prisosinta de M.

I., autorul acestora, prin declaratia notariala indicata mai sus, in care arata ca singur a cumparat suprafata de teren aferenta servitutii, si nu impreuna cu intervenientii J., astfel ca solicitarea intervenientilor de a se institui o servitute si in favoarea lor este nefondata. Din aceeasi declaratie notaraiala rezulta ca dobandirea de catre M. I. a terenului s-a facut in anul 1983, ocazie cu care vanzatorul Besenzsky A. a aratat ca a primit de la vanzatrul reclamanților(si doar de la el) suma de 13.000 lei, asa cum rezulta din chitanta pe care o anexează. Aceasta declaratie, precum si chitanta aflata la dosarul cauzei infirma sustinerile intervenientilor din cererea de interventie inaintata in dosar.

Tot in sprijinul punctului lor de vedere, apelanții au facut referire si la actul intitulat "declaratie"; din data de_, data de catre intervenientul J. I.

, si semnata de acesta, prin care arata ca este de acord ca accesul pentru familia M. sa se faca prin spatele cladirii corpului I din strada R., pe distanta de 1 metru "care se va largi cu inca cu 2,5 metri, ce-i va ceda B. Anton din str. R. nr. 6";, declaratie din care reiese faptul ca familia J. recunoaste dreptul antecesorului nostru in drepturi de a folosi intrega fasie de 3,5 m (3,06 m in realitate) pentru acces la apartamentul 2, de unde si convingerea reclamanților ca si ei, in calitate de cumparatori ai acestui apartament vor putea beneficia de accesi servitute. Mai mult, arată ca au cumparat de la numitul M. ap. 2 in anul 2000. Timp de un an de zile, pana in 2001, au locuit in acea casa impreuna cu domnul M., timp in care nu au fost ridicate nici un fel de probleme cu privire la modalitate de utilizare si latimea servitutii, cu totii (inclusiv familia J. ) cunoscand si recunoascand adevarata folosinta si latime a acesteia. Problemele au aparut insa dupa

mutarea domnului M. din imobil, data de la care reclamanții nu incearca decat sa obtină recunoasterea drepturilor lor cu privire la aceasta servitute.

Mai mult, sustinerea intervenientilor in sensul ca ar fi imposibila citirea contoarelor de gaz si curent prin crearea acestei servituti sunt nefondate, in conditiile in care acestea au fost mutate in anul 1993 pe peretele aflat pe servitute, cu intentia de a fi mai aproape de bransament. Conform reglementarilor in vigoare acestea trebuie sa fie montate la limita de proprietate, si implicit cu posibilitatea citirii periodice nestingherite. Acest aspect a fost sesizat de reclamanți la E.On Gaz prin adresa nr. EERO657004/_, mutarea contorului fam. J. fiind in curs de solutionare. In acest fel, va disparea motivatia invocata de recurenti in cererea acestora.

Reclamanții au formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanții

1. care solicită respingerea apelului ca fiind nefondat si păstrarea sentinței instanței de fond in partea privitoare la respingerea cererii de interventiei formulate de acestia.

   Solicită de asemenea obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata.

   În motivare se arată că prin apelul declarat si motivat, impotriva sentintei civile 20630/_, intervenientii apelanti au solicitat schimbarea acesteia in sensul admiterii cererii de interventiei, astfel cum a fost aceasta completata si precizata pe parcursul procesului.

   Se solicita, in concret de catre acestia

   1. sistarea dreptului de servitute de trecere pietonala cu lungimea de 25,60 si latimea de 1 m, asa cum a fost stabilit in favoarea proprietarului imobilului cu nr. topo. 10215/2, prin sentinta civila nr. 7316/2005 a J. i C. -N. .

   2. Admiterea in parte a actiunii reclamanțilorin sensul instituirii unui drept de servitute de trecere, doar pietonal, pastrand aceeasi lungime de 25,60 m insa cu modificarea latimii, la suprafata de 1,53 m.

   3. A se constata ca intervenientii au dobandit de la numitul B. A. dreptul de proprietate asupra suprafetei de 65 mp, teren identificat in continuarea drumul acces folosit de reclamanții, prin raportul de expertiza efectuat de expert B. I. si B. V.

   4. A fi obligati paratii B. E., B. B. K. E. si Besensky A. sa incheie contract autentic de vindere-cumparare pentru suprafata de 65 mp, alcatuita din doua suprafete, de 39 mp si 26 mp, teren cumparat de la antecesorul acestora in drepturi.

   5. A se dispune inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate al interveninetilor asupra suprafetei de mai sus, cu titlu de cumparare, ca bun comun.

Fata de aceste motive de apel, reclamanții arată faptul ca acestea sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:

1. Servitutea de trecere pietonala in lungime de 25.60 m si latime de 1 m a fost stabilita in favoarea reclamanților prin sentinta civila 7316/2005 a J. i C. -N. .

   Daca s-ar da curs solicitarilor intervenientilor si deci daca s-ar sista acest drept de servitute, ar insemna ca o sentinta judecatoreasca definitiva si irevocabila, pusa deja in aplicare, sa fie scoasa din vigoare fara vreun temei legal, Codul de procedura civila neprevazand vreo modalitate de inlaturare a efectelor unei asemenea hotarari de stabilire a unei servituti.

2. Cu privire la motivul de apel al intervenientilor prin care acestia solicita instituirea unor noi servituti de trecere, a cate 1,53 m latime fiecare, arată ca sustinerea intervenientilor in sensul ca acest teren a fost cumparat de catre intervenienti impreuna cu numitul Mesaros I. de la antecesorul acestora, numitul Besenzsky A., si ca in aceasta idee ar

   urma sa se instituie doua servituti, una in favoarea reclamanților (in calitate de succesori in drepturi ai numitului M. I. ) si o alta in favoarea intervenientilor, nu este corecta intrucat cumparatorul a fost numai numitul M. I., care a achitat singur pretul de 13.000 lei vanzatorului B. A., iar nicidecum aceasta suprafata nu a fost cumparata impreuna cu intervenientii sau cu antecesorii intevenientilor in drepturi, fam. Samoila.

   Acest punct de vedere exprimat de reclamanți rezulta si din declaratia autentica data de catre paratul M. I. in fata notarului public din Ungaria, Dr. Hajdi Laszlo, si tradusa in limba romana, aflata la dosarul cauzei, in care se consemneaza faptul ca vanzatorul a primit de la antecesorul nostru suma de

   13.000 lei, stabilita ca pret.

   Tot in sprijinul punctului de vedere, reclamanții arată ca exista la dosarul cauzei si actul intitulat "declaratie"; din data de_, data de catre intervenientul J. I., si semnata de acesta, prin care arata ca este de acord ca accesul pentru familia M. sa se faca prin spatele cladirii corpului I din strada R., pe distanta de 1 metru "care se va largi cu inca cu 2,5 metri, ce-i va ceda Besenzsky Anton din str. R. nr. 6";.

   Daca sustinerile intervenientilor ar fi fost adevarate, in sensul ca au participat material la cumpararea terenului, acestia trebuiau sa detina documentele justificative in acest sens, iar in lipsa acestora, consideră ca nu pot fi acceptate cele doua declaratii atasate cererii de interventie. Aceasta cu atat mai mult cu cat celalalt presupus cumparator, alaturi de numitul Mesaros

   I. putea fi identificat si utilizat in vederea clarificarii acestei situatii.

   De altfel, atat din conventia din data de_, cat si din declaratiile mostenitorilor numitului Besenszly A., reseie cu maxima claritate faptul ca terenul a fost instrainat de catre proprietarul B. A., cu latime de 2,5m si lungime de 43m, "spre folosire definitiva ca acces pentru intrarea la imobilul familiei M. . (Servitute)";, fara a se specifica nimic de o eventuala folosinta a familiei Samoila (si ulterior J. ). Mai mult, pretul de 13.000 lei a fost platit in intregime de catre numitul M., astfel incat este evident ca doar acesta a achitat pretul, urmand sa se foloseasca singur de intreaga suparafata "cedata";. Mai mult decat atat, este inexplicabil ca pretinsul pret de 2.600 lei sa fie achitat atat de intervenientii J. cat si de antecesorul nostru M. I., in conditiile in care scopul cumpararii era numai institirea unei servituti in favoarea fam. M.

   . Intrebarea care se pune este de ce sa fi participat si fam. Samoila la achitarea acestui pret in conditile in care nu ar fi beneficiat cu nimic din aceasta vanzare.

   Analizand insa in detaliu declaratia autentica data de numitul Samoila I. la data de_, semnatura acestuia fiind legalizata sub numarul 1169/2009 al BNP S. Iancu, se poate constata cu evidenta ca aceasta a fost data pro causa. In acest sens, arată imprejurarea ca in alin. 2 al acestei declaratii se arata ca pretul vanzarii a fost de 2.600 lei din care 1.300 lei a fost achitat de numitul J. Iona iar restul de 1.300 de numitul M. I. . Aceasta sustinere este contrazisa de actul intitulat "chitanta"; din_, semnata de vanzatorul Beszenky A., din care rezulta ca numitul M. a achitat acestuia - singur - suma de 13.000 lei, si nu 1.300 lei. Nu poate fi o greseala de dactilografiere avand in vedere ca declarantul Samoila I. indica clar pretul vanzarii (2.600 lei), achitat in cote egale de J. I. si M. I. . De altfel, daca comparam semnatura numitul Samoila I. de pe acest act intitulat "Declaratie"; si semnatura de pe actul intitulat "Conventie"; din_, rezulta ca acestea sunt complet diferite, dubiul care exista in privinta acestei din urma declaratii fiind unul evident.

   Sustinerile instantei de fond in sensul ca nu se poate da eficienta actelor depuse la dosarul cauzei de intervenienti, ele nevalorand inceput de dovada scrisa in sensul art. 225 C.pr.civ. si nici ca un act recognitiv in sensul art. 1189

   C.civ., nu pot fi retinute, reclamanții aratand inca o data ca a existat o vanzare a terenului cu destinatia servitute, dar aceasta s-a facut de catre vanzatorul Beszenky numai catre cumparatorul M. I., intervenientii sau antecesorii acestora neavand nici o participare la aceasta. Vanzarea este recunoscuta de catre toti mostenitorii numitului Beszenky A., astfel incat trebuie dat eficienta acestor recunoasteri, fara a insemna ca acestia au declarat in fals la incheierea contractului de vanzare-cumparare autentic cu paratii A. . Trebuie luata in considerare epoca in care s-a incheiat "conventia";, anul 1983, regimul legislativ din acea perioada nepermitand instrainarea terenului. Astfel se explica inserarea termenului de "cedez"; in conventie, precum si incheierea "chitantei"; la o data diferita decat conventia. Mai mult, aceasta instrainare, din aceleasi considerente, nu au fost nicicand intabulata in cartea funciara, acesta fiind motivul pentru care, la data de incheierii contractului autentic de vanzare- cumparare intre mostenitorii numitului B. A. si familia A., s-a instrainat si aceasta portiune, cedata inca din anul 1983 antecesorului nostru, numitul M. I. . Mai mult, nu trebuie ignorat faptul ca paratii A. au in continuare deschisa calea unei actiuni intemeiata pe evictiunea cauzata de catre proprietar, avand in vedere declaratiile fam. Besenzky in sensul ca vanzarea este reala, urmand ca desocotirea sa se faca intre ei, acesta nefiind un motiv intemeiat pentru a elimina din ansamblul materialului probatoriu aceste declaratii.

3. si 4. Cu privire la aceste motive de apel, arată ca potrivit art. 111 C.pr.civ., actiunea in constatare este inadmisibila atunci cand este posibila realizarea dreptului. Astfel, motivul 3 de apel este inadmisibil.

Cu privire la motivul 4 de apel, intimatii mai fac diferite sustineri prin care doresc sa isi consolideze punctul de vedere. Actele de la dosar insa arata o situatie contrara, si anume ca acestia vor avea posibilitatea de a-si repara cladirea si instalatiile fara a avea nevoie de o servitute de trecere instituita in paralel cu servititea ce ar urma sa fie stabilita in favoarea subsemnatilor, la dosarul cauzei existand conventia incheiata de intervenienti cu fostul proprietar

M. I., prin care se stabilea ca intervenientii vor avea posibilitatea sa-si repare cladirea si instalatiile folosind servitutea instituita in favoarea apartamentului 2 dar numai dupa un prealabil anunt.

De asemenea, intervenientii sustin ca lipsa instituirii unei servituti, in modalitatea solicitata de dansii, ar face imposibila citirea contoarelor de gaz si de curent apartinand ap. 1, dar aceste alegatii sunt nefondate, in conditiile in care aceste contoare au fost mutate in anul 1993 pe peretele dinspre terenul cu destinatia servitute, cu intentia de a fi mai aproape de bransament. Conform reglementarilor in vigoare insa acestea trebuie sa fie montate la limita de proprietate, cu posibilitatea citirii periodice nestingherite. Acest aspect a fost sesizat de subsemnatii la E.On Gaz prin adresa nr. EERO657004/_, mutarea contorului fam. J. fiind in curs de solutionare. In acest fel, va disparea motivatia invocata de recurenti in cererea acestora.

Mai mult, sustinerea intervenientilor in sensul ca folosirea servitutii nou create in favoarea reclamanților, prin deplasarea unor masini sau autospeciale de tonaj greu ar duce la fisurarea imobilului lor, este de asemenea nefondata, ea fiind combatuta chiar prin declaratiile lor, facute cu ocazia deplasarii la fata locului cand acestia au aratat ca imobilul pe care il detin are o vechime de peste 80 de ani, iar ca fisurile acestuia au aparut in urma cu o perioada indelungata de timp, interval insa in care nu a avut loc nici o deplasare o unor vechicule de tonaj greu.

1. Fata de toate cele de mai sus, este evident ca nici petitul de intabulare nu poate fi admis.

   Prin întâmpinarea formulată de apelanții J. la apelul declarat de apelanții D. au solicitat în baza dispoz. art.296 teza I C.proc.civ.,

   respingerea ca nefondat a apelului declarat de către reclamanții D. Ghe. ș.a. împotriva sent. civ. nr.20630/2011, dată în prezentul dosar de către Judecătoriei C. -N. ; cu obligarea apelanților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în apel, cât și la instanța de fond, conform chitanțelor depuse la dosar.

   În motivare arată că analizând toate înscrisurile, interogatoriile și alte probe administrate în fața instanței de fond, apreciază că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru argumentele ce succed:

   1. În mod cu totul eronat încearcă apelanții să inducă în eroare instanța cum că antecesorul în drepturi al acestora, respectiv pârâtul Mesaroș I. ar fi cumpărat singur suprafața de teren în lățime de 2,5 m și lungime de 43 m (adică pe toată porțiunea de la intrare și până în fața casei reclamanților) cu suma de 13.000 lei, conform actului intitulat "Chitanță"; (filele 179 și 278 dos. fond), susținere care nu corespunde realității, având în vedere că aceea chitanță de care încearcă să se prevaleze apelanții D. nu se referă la suprafața care face obiectul dreptului de servitute și nu se menționează care suprafață se înstrăinează (de ex. 43 m x 2,5 m) (tocmai aici profită și încearcă apelanții să inducă în eroare instanțele), ci la suprafața de teren din spatele casei acestora, suprafață identificată prin Raportul de expertiză topografică - Documentație II Anexa nr. 4.2 ca fiind teren suplimentar (72 mp) de unde se poate observa că lungimea acestui teren este de 18,15 m, iar lățimea acestuia în partea de Vest este de 4,61m, iar în partea de Est este de 1 m, așadar această din urmă suprafață de teren care este în spatele casei apelanților și nu cea din spatele imobilului intervenienților a fost cumpărată doar de către Mesaroș I. de la Besenszki A., iar terenul care face obiectul dreptului de servitute este cu lungimea de 25,60 m și a fost cumpărat de către intervenienți ÎMPREUNĂ cu pârtul Mesaroș (existând în acest sens la dosarul de fond recunoașterea la interogatoriu a moștenitorilor defunctului vânzător B. A., cât și declarația acestora datată_ ), tocmai pentru a avea suficient spațiu în spatele casei intervenienților pentru renovarea și efectuarea unor lucrări de consolidare dacă se impun.

În acest sens, există un indiciu care îi contrazice pe apelanți că terenul cumpărat cu prețul de 13.000 lei este cel din spatele casei acestora și nu cel din spatele casei intervenienților unde se solicită servitutea auto, iar acel indicu este că aceștia au solicitat prin acțiunea din dos. nr. 12031/2005 obligarea moștenitorilor defunctului vânzător B. A. să încheie cu pârâtului Mesaroș I. contract autentic de vânzare cumpărare pentru suprafața de 45 mp (18 m lungime și 2,5 lățime), însă drumul de servitute și cu porțiunea din spatele casei apelanților are o lungime de 43 m și o suprafață de peste 100 mp, astfel că se desprinde foarte evident concluzia că terenul cumpărat de către apelanții D. cu prețul de 13.000 lei este cel cu lungimea de 18 m din spatele casei reclamanților (și pentru care solicită a fi obligați moștenitorii vânzătorului să încheie act autentic notarial), suprafață identificată de către expert în Anexa nr. 4.2 din Raportul de expertiză topografică - Documentație II.

Intervenienții fac precizarea că defunctul vânzător Besensszky A. a înstrăinat trei suprafețe de teren, prima este cea din spatele casei apelanților D. cu lungimea de 18 m pentru prețul de 13.000 lei, a doua cu lungimea de 25 m și lățimea de 2,06 m care se află situată în spatele casei subsemnaților (și pentru care se solicită instituirea dreptului de servitute) și care a fost înstrăinată pentru suma de 2.600 lei în anul 1983 (fiind achitată cu câte 1.300 lei Mesaroș și 1.300 lei fam. J. ), iar cea de a treia suprafață înstrăinată de către defunctul Beszenszky este situată de la str. R. și până la colțul casei intervenienților, având suprafața de 28 mp.

Un aspect care nu trebuie trecut cu vederea este că terenul pe care se solicită instituirea noii servituți de trecere a fost cumpărat de către

intervenienții J. în anul 1983 de la Besinszky A. cu suma de 2.600 lei împreună cu Mesaroș I., iar acesta din urmă a înstrăinat proprietatea sa apelanților D. (așa cum rezultă din declarația olografă dată de către descendenții defunctului Besensszky A., cât și din declarația autentică dată de către numitul Samoilă I. ).

Apelanții D. nu fac altceva decât să inducă în eroarea instanța susținând că prețul terenului a fost de 13.000 lei, fără a preciza prețul cărui teren a costat această sumă (având în vedere că este vorba despre trei suprafețe de teren dobândite de la Beszenszky A. ), încercând a face trimitere la declarația martorului Samoilă I. care a declarat că prețul vânzării a fost de 2.600 lei din care 1.300 lei a fost achitat de către numitul J. I., iar restul de

1.300 lei de către numitul Mesaroș I., or, acest martor a arătat în mod corect că terenul cumpărat de către intervenienți și Mesaroș este cel cu lungimea de 25 m și lățimea de 2,5 m având destinația de cale de acces pietonală, iar tot acel martor mai arată că intervenienții au mai cumpărat cu suma de 2.300 lei o suprafață de teren de 28 mp lungă de 14 m și cu lățimea de 2 m, situată în continuarea căii de acces și până în dreptul străzii R., teren pe care intervenienții l-au pus la dispoziția pârâtului Mesaroș I. (această din urmă suprafață se referă la cea de-a treia suprafață înstrăinată de către Besensszky

A. ), astfel din depoziția acestui martor rezultă că intervenienții au cumpărat o suprafață de teren împreună cu Mesaroș și separat o suprafață de 28 mp singuri.

Apoi, se mai arată de către apelanți că instituirea servituții auto nu ar afecta cu nimic proprietatea intervenienților, ba dimpotrivă, această susținere este contrazisă chiar de către concluzia expertului în construcții Bojan V. ( a se vedea în acest sens Raportul de expertiză topografică - Documentație II, pag. 22), unde se menționează că "degradarea construcției intervenienților se datorează în mare parte accesului auto de pe latura nordică a construcției ce are o vechime de peste 70 de ani";, astfel latura nordică este situată exact pe porțiunea de teren unde apelanți D. solicită instituirea servituții auto, așa cum se poate observa din planul de situație al raportului de expertiză lățimea totală a terenului este foarte mică (3,06 m), iar pentru a se trece cu mijloacele solicitate de către apelanți ar trebui să se treacă și peste trotuarul casei intervenienților, existând riscul ca acesta să se deterioreze, pe de o parte, cât și faptul că trecându-se cu aceste mijloace auto aproape de imobilul acestora există riscul ca imobilul aibă fisuri și mai mari decât cele din prezent, cât și să se lase fundația casei acestora din cauza trepidațiilor produse de mijloacele auto (imobilul fiind o casă veche de cca. 70 de ani și care prezintă crăpături la pereți, așa cum rezultă și din fotografiile anexate la dosarul cauzei, totodată creându-ne un disconfort în propria locuință prin aceea că tot timpul când ar trece cu autovehiculul prin spatele casei pe lângă gemul intervenienților ar fi obligați să suporte zgomotul autovehiculelor care vor trece pe lângă geamul casei), cu atât mai mult cu cât apelanții D. dețin autoturism, iar aceștia în situația în care ar obține dreptul de servitute auto ar intra zilnic cu autoturismul până la imobilul acestora, precum și având în vedere că pe acest teren există un stâlp de curent electric din lemn (foto 2, 3, 5 din expertiza inițială), care ar împiedica accesul auto până la imobilul apelanților D., cât și instalația de gaz care alimenează imobilul intervenienților și care ar necesita costuri suplimentare pentru mutarea acesteia (foto 2 de unde se poate observa conducta de gaz care trece peste teren), precum și având în vedere că sub trotuarul din spatele imobilului intervenienților există instalația de apă și canalizare a acestora, existând riscul ca acestea să se deterioreze datorită faptului că se va trece cu mijloace auto peste acestea, cu atât mai mult cu cât chiar în raportul de expertiză - documentația II, anexa nr.5.2. suprafața din spatele casei intervenienților este considerată de către expert "zonă protecție

construcție";, concluzia expertului asistent în specialitatea construcții fiind foarte clară în acest sens, iar apelanții la vreme nu au contestat-o.

Interesant este că apelanții invocă și starea de sănătatea fiului acestora în speranța obținerii dreptului de servitute auto, or, acest aspect este doar un pretext, întrucât prin cererea introductivă în starea de fapt a acțiunii nu s-a susținut o astfel de stare de fapt, deși fiul lor nu este bolnav numai de acuma ci de mai demult, nefiind chiar așa de bolnav cum susțin apelanții, atât timp cât fiul lor se gospodărește singur, merge în oraș singur etc., însă, interesul apelanților este cu totul altul, respectiv de a intra cu mașina proprietatea personală a acestora până la imobilul acestora, cât și cu utilaje de mare tonaj.

Chiar și din adeverința nr.1526/_ eliberată de Direcția de Sănătate Publică și depusă de reclamanți la dosarul instanței de fond rezultă că pentru o autosanitară la adresa de domiciliu a apelanților se poate face numai în cazul în care calea de acces are o lățime de cel puțin 2,80 m, însă toată lățimea terenului până în zidul casei subsemnaților are o lățime totală de 3,06 m, astfel că în acest caz distanța care ar mai rămâne ar fi de doar 0,26 cm până la zidul casei intervenienților, ceea ce ar afecta grav imobilul și ar face imposibil accesul autoturismului-autosanitară, trebunid a se trece chiar și peste trotuarul casei intervenienților, conform concluziei expertului asistent Bojan V. .

Apelanții mai invocă încă un motiv pentru care se impune instituirea servituții auto pentru prima dată în apel și anume că servitutea auto este necesară și pentru efectuarea lucrărilor de construcții și reparații la imobilul acestora, transportul materialelor la construcție, de altfel chiar din intențiile apelanților pe care le urmăresc în viitor se poate da seama ce ne aștepta în cazul în care ar obține o astfel de servitute auto, ar intra cu camionul cu nisip sau pitriș chiar până la stâlpul din lemn pentru electricitate de pe drumul de servitute, existând riscul distrugerii instalației de gaz care traversează terenul, precum și având în vedere că în spatele construcției intervenienților, respectiv pe peretele din spate sunt amplasate două contoare electrice, pe de o parte, precum și degradarea construcției subsemnaților, cât și disconfortul neplăcut, pe de altă parte.

Totodată mai precizează că apelanții de la momentul obținerii sentinței civ. nr. 7316/2005 prin care s-a instituit servitutea pietonală au închis cu cheia poarta de la intrarea pe drumul de servitute (mutând poarta în timpul procesului înainte de cerecetarea la fața locului) și le-au interzis accesul la verificarea istalației de gaz, la repararea instalației electrice și a interfonului, aceștia schimbând închizătoarea de la poarta unde există în prezent drumul de servitute pietonal pentru a nu mai putea avea acces la citirea contoarelor de gaz și curent, deși trotuarul din spatele casei unde este în prezent servitutea pitonală este proprietatea intervenienților, apelanții au intrat cu mijloace auto de mai multe ori pe terenul din spatele casei trecând în acest sens peste trotuarul intervenienților din spatele casei, iar acesta a suferit fisuri, deși în prezent apelanții au recunoscut doar un drept de servitute pietonal, conform sent. civ. nr. 7316/2005 și nicidecum cu ulilaje sau auto.

Apoi, apelanții mai critică faptul că prima instanță, în mod greșit a respins cererea de rectificare a c.f. de la suprafața de 271 mp la suprafața de 343 mp, însă așa cum se poate observa suprafața ce se dorește a fi rectificată este exat suprafața găsită în plus și care a fost cumpărată de apelanți de la pârâtul Mesaroș cu prețul de 13.000 lei ( a se vedea Documentația II Anexa nr.

4.2 unde apare teren suplimentar (72 mp), aceștia dorind a-și întabula această suprafață de teren cu titlu de rectificare și nu cumpărare cum este corect.

În concluzie, raporat la susținerile apelanților D. cum că numai pârâtul Mesaroș a cumpărat terenul din spatele imobilului intervenienților, arată că această susținere a acestuia este infirmată de depozițiile moștenitorilor defunctului B. A., de depozița numitului Samoilă I., cât și de alte probe

testimoniale pe care le vor solicita spre administrare în faza de apel. Declarația notarială dată de către Mesaroș și la care fac trimitere apalenții nu are nicio valoare juridică, întrucât așa cum se cunoaște martorul trebuie să se prezinte în fața instanței să dea declarații, în condiții de contradictorialitate și nu la notar cum de altfel a procedat apelantul D. care a mers cu declarația scrisă din România l-a căutat pe pârâtul Mesaroș în Ungaria (inițial l-a citat prin publicitate, deși știa că atunci când a vândut apelanților imobilul Mesaroș s-a stabilit în Ungaria), l-a dus la un notar și a dat o declarație cât mai favorabilă fam. D. pe care a trimis-o la dosarul cauzei, declarație fără nicio valoare juridică și care nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză.

Analizând apelul formulat de către reclamanții DS și soția

D. D. prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:

O primă chestiune care trebuie statuată de tribunal este aceea a naturii juridice a actelor invocate în susținerea cererii de către reclamanții DS și soția D. D., respectiv convenția încheiată în data de_ între Besensky A. și M. I. (fila 212 din dosarul de fond) și înscrisul intitulat Chitanță, încheiat la data de_ prin care Besensky A. relevă că a primit de la M. I. suma de 13000 lei (fila 278 din dosarul de fond).

Astfel, potrivit mențiunilor existente în cuprinsul înscrisului intitulat CONVENȚIE, tribunalul reține că numitul Besensky A., domiciliat în C. -N.

, str.R., nr.6, cedează, la acea epocă, în favoarea vecinilor săi Samoilă Ion și

A. și M. I., o porțiune de teren în lățime de 2,5 m și lungime de 43 m, spre folosire definitivă ca acces pentru intrare la imobilul familiei M. I.

.(servitute).

De asemenea potrivit înscrisului intitulat DEC. ȚIE, existent la fila 280 din dosar, tribunalul reține că la data de_, intervenientul J. I., în calitate de proprietar al imobilului din str.R., nr.4, corp I, a precizat că este de acord ca limita de parcelare dintre corpul I și corpul II să fie la distanța de 1m de corpul I, înspre corpul II, iar servitutea( accesul pentru familia M. I. să se facă prin spatele clădirii corpului I din str.R. pe distanță de 1 m care se va lărgi cu încă 2,5 m ce-i va ceda Besinski Anton din str.R. nr.6.

În cuprinsul aceluiași înscris intervenientul J. I. a relevat că nu are nici o pretenție la clădirea din corpul nr.2 și nici asupra terenului de la corpul nr.2.

Un alt aspect esențial în stabilirea naturii juridice a convenției încheiate între numitul Besensky A., pe de o parte și Samoilă A. și M. I., pe de altă parte, îl reprezintă poziția procesuală a pârâtului M. J. exprimată în fața primei instanțe prin întâmpinarea depusă la filele 209-211 din dosar.

Astfel, pârâtul M. J. relevă că în anul 1982 Samoilă Ana, verișoara sa a căutat cumpărători pentru casa sa, corpul I din str.R. nr.4, printre cumpărători numărându-se intervenientul J. I. care a condiționat cumpărarea casei de anumite condiții și anume rezolvarea intrării separate pentru casa M. în spatele casei Samoilă.

Același pârât precizează în continuarea expunerii sale că pentru a o ajuta pe verișoara sa, Samoilă Ana, a discutat cu vecinul său Besensky A., pentru ca acesta din urmă să pună la dispoziția pârâtului M. J., în spatele casei Samoilă, o fâșie de teren de 2,5 m lățime și 25,5 m lungime, în mod definitiv, ca servitute, pentru circulare între casa sa și drumul public, lucru ce s-a concretizat prin încheierea înscrisului intitulat CONVENȚIE, anterior amintit.

De altfel, prin acțiunea ce face obiectul dosarului_ formulată de către reclamanții DS și soția D. D. aceștia au solicitat instituirea unei servituți de trecere hipo și auto pe o suprafață de 2,5 m lățime și 25,39 m

în sarcina imobilului înscris în CF 1399 C., nr. topo 10217/2/1 aflat în proprietatea pârâților A. M. și A. M. .

În motivarea cererii reclamanții au relevat că terenul proprietatea lor are caracterul de imobil înfundat, sens în care prin Sentința civilă nr.7316/2005 s- a instituit o servitute de trecere cu piciorul în lățime de 1 m și lungime de 25,39 m asupra fondului vecin aflat în proprietatea numitului J. I. și soția

E., însă se impune crearea unei noi servituți de trecere auto și hipo pe o lungime identică cu cea anterioară.

Raportat la toate aceste considerente, tribunalul apreciază că la momentul încheierii convenției încheiate între numitul Besensky A., pe de o parte și Samoilă A. și M. I., pe de altă parte, intenția reală, intrinsecă a părților nu a fost aceea de se realiza transferul dreptului de proprietate asupra imobilului obiect al convenției din patrimoniul numitului Besensky A., ci instituirea unui drept de servitute, în temeiul dispozițiilor art.620 Cod civil, proprietatea defunctului Besensky A. urmând a reprezenta fondul aservit.

De asemenea prin înscrisul intitulat Convenție, încheiat în anul 1993 între M. I. și intervenientul J. I. s-a statuat că familia M. este de acord ori de câte ori va fi nevoie pentru reparația clădirii și a tuturor instalațiilor, să dea acces și să permită efectuarea reparațiilor ce vor fi necesare întreținerii locuinței la familia J. I., proprietarul corpului I(fila 213 din dosarul de fond), aspect care creează tribunalului convingerea că au avut în vedere porțiunea de teren din spatele casei familiei J., așa cum este relevată în cuprinsul Raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar B. I. și expert tehnic asistent Bojan V. (filele 31-55 vol II al instanței de fond).

Or, în condițiile în care în înscrisul intitulat DEC. ȚIE, se stipulează în mod explicit ca servitutea( accesul pentru familia M. I. ) să se facă prin spatele clădirii corpului I din str.R. pe distanță de 1 m care se va lărgi cu încă 2,5 m ce-i va ceda Besinski Anton din str.R. nr.6 iar în înscrisul intitulat Convenție, încheiat în anul 1993 se precizează despre existența unui acord al familiei M. în ceea ce privește folosirea servituții din spatele casei intervenienților, de către aceștia, în vederea efectuării unor reparații sau întrețineri la corpul I de clădire, tribunalul conchide că dreptul de servitute asupra terenului în lungime de 25,29 mp, situat în spatele casei intervenienților

, a fost instituit exclusiv în favoarea pârâtului M. I. .

De altfel aceeași concluzie se poate desprinde și din cuprinsul înscrisului intitulat Convenție, încheiat la data de 22 iunie 1983, în care se precizează că terenul cedat de Besenskz A., urmează a fi folosit ca acces pentru intrare la imobilul familiei M. I. .

Raportat la aceste aspecte, tribunalul urmează a înlătura depozițiile martorilor Samoilă I. și Sebestyen A., în condițiile în care aspectele relevate de către acești martori, respectiv dobândirea dreptului de servitute susmenționat atât de către pârâtul M. I. cât și intervenienții J. I. și soția J. E., au fost pe deplin infirmate de înscrisurile anterior analizate.

Odată statuat asupra acestor aspecte, tribunalul urmează, în ceea ce privește modalitatea de instituire a servituții, să dea eficiență expertizei efectuate în cauză, în fața primei instanțe, respectiv documentație II (filele 31- 55 vol. II ), urmând a aprecia că anexa nr.5.1 din Documentație II, Raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar B. I. și expert tehnic asistent Bojan V., este în deplină concordanță cu înscrisurile care dovedesc instituirea dreptului de servitute în favoarea pârâtului M. I. .

În schimb tribunalul apreciază că nu poate fi primită ca fiind fondată solicitarea reclamanților apelanții de instituire a unei servituți auto și hipo, întrucât pe de o parte nu au apărut elemente noi, suplimentare față de momentul în care prin Sentința Civilă nr.7316/2005 a Judecătoriei C. -N. s-

a instituit o servitute de trecere cu piciorul în lățime de 1m și lungime de 25,39 mp asupra fondului vecin aflat în proprietate intervenienților J., iar pe de altă parte, așa cum rezultă din planul de situație al raportului de expertiză topografică, lățimea terenului asupra căruia urmează a se institui dreptul de servitute este de 3,06 m, ceea ce ar presupune o deplasare a mijloacelor auto la o distanță sensibilă față de corpul I de clădire, ce aparține intervenienților J., fapt ce ar conduce la o ingerință nejustificată asupra unei utilizări normale, adecvate a imobilului intervenienților.

În condițiile în care, așa cum am menționat anterior, s-a statuat că reclamanții nu au încheiat cu defunctul Besensky A. un antecontract de vânzare-cumpărare, apt să genereze în sarcina promitentului-vânzător obligația de transfer a dreptului de proprietate, tribunalul apreciază că în mod judicios prima instanță a respins solicitarea reclamanților de rectificare a suprafeței imobilului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2, de obligare a pârâților

B. E., B. -B. K. E. și B. A. jr.la încheierea cu pârâtul

M. I. a contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de obligare a pârâtului M. I. la încheierea cu reclamanții a contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de dezmembrare a imobilului înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2, de stabilire a liniei de hotar între imobilul proprietate reclamanților înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 și imobilul proprietate pârâților A. M. și A. M. înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2.

Raportat la toate aceste aspecte, tribunalul în temeiul art.296 C pr civ va Admite în parte apelul declarat de reclamanții DS și soția D. D. împotriva Sentintei civile nr. 20630/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o schimbă parțial astfel: va admite acțiunea civilă ce face obiectul dosarului_ formulată de către reclamanții DS și soția D. D. împotriva pârâților A. M. și soția A. M. în sensul că dispune instituirea unei servituți de trecere pietonale pe o suprafață de 2,06 m lățime și 25,29 m lungime în sarcina imobilului înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2/1, aflat în proprietatea pârâților A. M. și A. M., în favoarea terenului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 aflat în proprietatea reclamanților, potrivit anexei nr.5.1 din Documentație II, Raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar B. I. și expert tehnic asistent Bojan V., dispunând înscrierea acestei servituți în cartea funciară, menținând dispozițiile sentinței apelate privind respingerea solicitării reclamanților de rectificare a suprafeței imobilului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2, de obligare a pârâților B. E., B. -B. K. E. și

B. A. jr.la încheierea cu pârâtul M. I. a contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de obligare a pârâtului M. I. la încheierea cu reclamanții a contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de dezmembrare a imobilului înscris în CF 1399 C.

, nr.topo 10217/2, de stabilire a liniei de hotar între imobilul proprietate reclamanților înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 și imobilul proprietate pârâților A. M. și A. M. înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2.

În ceea ce privește apelul formulat de intervenienții J. I. și soția

J. E. împotriva aceleiași sentințe acesta urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Astfel, prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod greșit prima instanță a respins solicitarea acestora de sistare a servituții pietonale dispusă prin Sentința Civilă nr.7316/2005 a Judecătoriei C. -N., nu poate fi primită ca fiind fondată, în mod judicios prima instanță statuând că intervenienții nu pot solicita stingerea unei servituți, altfel decât pentru cazurile reglementate la art.636 C.civ. iar motivul pentru care pretind stingerea servituții înscrise în sarcina imobilului lor nu se încadrează în textul legal.

A doua critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod greșit prima instanță nu a reținut că terenul pe care se solicită de către reclamanți instituirea unei noi servituți a fost cumpărat de M. I. împreună cu intervenienții de la defunctul Besensky A. contra sule de 2600 lei(1300 lei fiecare) nu poate fi primită ca pertinentă având în vedere argumentele expuse cu ocazia analizării apelului reclamanților DS și soția D. D., argumente care nu se mai impun a fi reiterate.

De asemenea nu pot fi primite ca fiind pertinente criticile aduse sentinței apelate și implicit solicitările intervenienților în sensul de a se constata că reclamanții intervenienți au dobândit de la B. A. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 65 mp teren identificat în continuarea drumului de acces folosit de reclamanții D. între punctele 6-7-14-34 din planul de situație - anexa nr.4.2 din Raportul de expertiză efectuat de exp. B. I. și Bojan V., și pe pe cale de consecință să fie obligați pârâții B. E., B. -B. K. E. și B. A. jr. (în calitate de moștenitori legali ai defunctului B. A. sen.), să încheie cu intervenienții contract autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren 65 mp compusă din suprafața de 39 mp, reprezentând cota de ½ parte din suprafața drumului de servitute din spatele casei intervenienților și suprafața de 26 mp, situată în continuarea drumului de servitute între punctele 6-7-14-34 din planul de situație -anexa nr.4.2, pentru prețul achitat în întregime de 1.300 lei la nivelul anului 1985, în caz contrar, sentința ce se va da să țină loc de act autentic notarial de vânzare-cumpărare pentru cele două suprafețe de teren și să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra parcelei de teren în suprafață de 65 mp (39mp

+26mp), în favoarea intervenienților, cu titlu de cumpărare, ca bun comun, întrucât în prezent moștenitorii defucntului Besensky A. nu au calitatea de proprietari tabulari asupra terenurilor susmenționate, dimpotrivă asupra acestora și-au înscris în cartea funciară dreptului de proprietate pârâții A. M. și A. M., în temeiul actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1001/_ de BNP DP escu.

Și în eventualitatea existenței unor antecontracte încheiate între intervenienți și defunctul Besensky A. acestea nu pot fi opuse cu succes pârâților A. M. și A. M., întrucât acestora, în calitate de proprietari tabulari, le sunt pe deplin inopozabile.

Raportat la toate aceste aspecte, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge apelul formulat de către intervenienții J. I. și soția J. E. împotriva civile nr. 20630/_ pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. menținând dispozițiile sentinței apelate privind cererea de intervenție în interes propriu.

În temeiul art.274 C pr civ va obliga pârâții A. M. și soția A. M. la plata în favoarea apelanților DS și soția D. D. a sumei 870 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente fondului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar și a sumei 979,12 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente apelului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite în parte apelul declarat de reclamanții DS și soția D. D. împotriva Sentintei civile nr. 20630/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o schimbă parțial astfel:

Admite acțiunea civilă ce face obiectul dosarului_ formulată de către reclamanții DS și soția D. D. împotriva pârâților A. M. și soția A. M. în sensul că dispune instituirea unei servituți de trecere pietonale pe o suprafață de 2,06 m lățime și 25,29 m lungime în sarcina imobilului înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2/1, aflat în proprietatea pârâților A.

M. și A. M., în favoarea terenului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 aflat în proprietatea reclamanților, potrivit anexei nr.5.1 din Documentație II, Raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar B. I. și expert tehnic asistent Bojan V., dispunând înscrierea acestei servituți în cartea funciară.

Respinge apelul formulat de către intervenienții J. I. și soția J. E. împotriva aceleiași sentințe.

Menține dispozițiile sentinței apelate privind respingerea solicitării reclamanților de rectificare a suprafeței imobilului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2, de obligare a pârâților B. E., B. -B. K. E. și

B. A. jr.la încheierea cu pârâtul M. I. a contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de obligare a pârâtului M. I. la încheierea cu reclamanții a contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de dezmembrare a imobilului înscris în CF 1399 C.

, nr.topo 10217/2, de stabilire a liniei de hotar între imobilul proprietate reclamanților înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 și imobilul proprietate pârâților A. M. și A. M. înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2 și cele privind cererea de intervenție în interes propriu.

Obligă pârâții A. M. și soția A. M. la plata în favoarea apelanților

1. S. și soția D. D. a sumei 870 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente fondului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar și a sumei 979,12 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente apelului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.

   Decizia este definitiva si executorie.

   Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 februarie 2013.

   Președinte,

   1. -F. D.

Judecător,

O. -C. T.

L.C. 08 Februarie 2013 Red.A.F.D/L.C.

13 ex./_

Jud. fond: C. M. C. -Jud. C. -N.

← Decizia civilă nr. 307/2013. Servitute		Decizia civilă nr. 4/2013. Servitute →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Încheierea civilă nr. 57/2013. Servitute Decizia civilă nr. 311/2013. Servitute Decizia civilă nr. 94/2013. Servitute Decizia civilă nr. 307/2013. Servitute Decizia civilă nr. 4/2013. Servitute Decizia civilă nr. 65/2013. Servitute Decizia civilă nr. 3270/2013. Servitute Decizia civilă nr. 243/2013. Servitute