Decizia civilă nr. 65/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ
- SECȚIA CIVILĂ-
Dosar nr._ Nr.operator 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 65
Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Instanța compusă din:
Președinte: L. | M. | T. | , judecător |
I. | D. | D. | , judecător |
B. | D. | R. | , grefier |
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta A. I. M., domiciliată în C. N., C. D., Nr.105, Ap.128, Jud. C., împotriva sentinței civile nr. 775 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul cu nr._, având ca obiect "servitute, obligația de a face";.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru apelantă av. Jeler A. ndru și reprezentanta intimaților-reclamanți P. P. și P. V. - av. Szeker
M., lipsă fiind apelanta și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în baza art. 87 și urm. din Codul de procedură civilă.
S-a făcut un scurt referat al cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la al doilea termen de judecată, termenul fiind acordat la cererea reprezentantului apelantei, necesar studierii întâmpinării.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei susține oral și detailat motivele de apel și excepțiile invocate la instanța de fond, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții P. P. și P. V., respectiv respingerea cererii de a se stabili servitutea de curgere firească a apelor naturale pe terenul proprietatea apelantei în favoarea intimaților și respingerea cererii de a fi obligată apelanta să decolmateze o așa zisă "albie de scurgere a apelor naturale";, existentă pe terenul proprietatea sa.
În subsidiar, solicită respingerea cererii de autorizare a intimaților- reclamanți să decolmateze albia de scurgerea a apelor naturale existentă pe proprietatea apelantei, precum și respingerea cererii de a fi obligată apelanta de a se abține de la orice act care ar împiedica o așa zisă curgere firească a apelor naturale.
Reprezentantul apelantei solicită modificarea sentinței instanței de fond, în sensul de-a nu fi obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată.
Cu cheltuieli de judecată, efectuate în fond și apel.
Reprezentanta intimaților - av. Szeker M., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimaților, arată că excepțiile invocate de către apelantă au fost soluționate de către instanța de fond în mod corect. În ce privește lipsa calității procesuale active și a calității procesuale pasive - calitatea procesuală în acțiunea confesorie o au cei doi titulari ai dreptului de proprietate asupra fondurilor limitrofe. Proprietarul fondului dominant are calitate procesuală activă, iar proprietarul fondului aservit are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei de interes - reprezentanta intimaților arată că au dovedit un interes în promovarea acțiunii, prin aceea că proprietatea lor este afectată de curgerea apelor naturale, împiedicate în curgerea lor firească de fapta apelantei.
Și excepția prematurității cererii este neîntemeiată, arată reprezentanta intimaților, deoarece legea nu prevede nici o procedură prealabilă și nici vreun termen de decădere ca și condiție în promovarea acțiunii confesorii.
Din probele administrate în cauză, martori, înscrisuri și raportul de expertiză, rezultă că apelanta-pârâtă a colmatat acel canal, care a împiedicat curgerea apelor în mod firesc, inundând mai multe proprietăți, și proprietatea intimaților- reclamanți.
Pentru considerentele expuse, reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În replică reprezentantul apelantei, arată că la instanța de fond, s-au opus audierii martorilor.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 775 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul cu nr._ au fost respinse excepțiile prematurității introducerii cererii
,a lipsei de interes ,a lipsei calității procesuale active și pasive ridicată de pârâtă.
S-a admis acțiunea reclamanților P. P. și P. V., constatându-se existența servituții de curgere a apelor naturale care grevează terenul proprietatea pârâtei înscris în c.f. 50077 Zimbor pe traiectoria canalului marcat prin culoare albastră în planul de situație de la fila 90 dosar întocmit prin expertiză tehnică judiciară.
A fost obligată pârâta să decolmateze acest canal de curgere a apelor naturale astfel încât să asigure deversarea normală a apelor din rigolele situate pe marginea drumului național până la pârâul Valea Sîncraiului,iar în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a acestei obligații, au fost autorizați reclamanții să efectueze ei înșiși lucrările de decolmatare, pe cheltuiala pârâtei,care a fost obligată să se abțină pe viitor de la orice faptă care poate avea ca rezultat obturarea curgerii apelor naturale prin canal,și să plătească reclamanților suma de 3278 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
În anul 1964, în scopul deversării apelor pluviale colectate în rigolele situate de-o parte și de alta a drumului în pârâul Valea Sîncraiului, a fost realizat un podeț pe sub drumul național DN1F din loc. S., în zona pe care se află amplasate
proprietățile în litigiu. Amplasamentul podului este redat în planul de situație anexă la raportul de expertiză.
Autoritatea locală din acea vreme l-a însărcinat pe reclamant să sape un șanț sau canal de scurgere a apelor, făcând legătura între podeț și pârâu. Șanțul-canal astfel realizat traversa proprietatea lui A. Gligor, bunicul pârâtei.
În anii 1969-1970, tot cu aprobarea autorității locale, numitul A. Gligor a astupat canalul inițial, care-i traversa proprietatea și a făcut un alt canal pentru scurgerea apelor pluviale, cu aproximativ 10 m mai în aval de pod, astfel încât noul canal a devenit linie despărțitoare între proprietatea A., reîntregită și proprietatea vecină a lui P. ița Vasile. Traseul acestui canal este marcat cu albastru în planul de situație de la fila 90 dosar.
În anul 2010, proprietățile învecinate A. și P. ița se unifică în persoana pârâtei A. I. M., nepoata lui A. Gligor, care a devenit proprietară unică prin cumpărare și comasarea terenurilor. Cu acea ocazie, noua proprietară pârâtă, având puterea de dispoziție asupra proprietății sale, a permis aceluiași bunic A. Gligor să astupe din nou șanțul colector, pentru a nu mai exista vreun obstacol sau formă despărțitoare pe cuprinsul terenului devenit proprietatea unei singure persoane.
Această faptă a dat naștere unor acumulări mari de apă în perioadele ploioase, împiedicând scurgerea apelor pluviale spre pârâu, a produs inundații și pagube tuturor proprietarilor riverani din zonă, printre cele mai afectate proprietăți fiind cea a reclamanților, situată în aval de drum, în proxima vecinătate a terenului proprietatea pârâtei așa cum rezultă din pronaboriul administrat :declarațiile coroborate ale martorilor Dîrjan Firuța și Băican Cornel, precum și din corespondența oficială purtată de-a lungul ultimilor 3-4 ani între primăria locală și cetățenii care au proprietăți în zona litigioasă sau între aceștia și primărie, pe de-o parte și autoritatea de administrare a drumurilor, pe de altă parte.
Instanța reține că aspectele care vizează exercitarea sau stingerea dreptului de servitute sunt guvernate de legea sub imperiul căreia dreptul de servitute a luat naștere fiindcă, potrivit art. 6 alin.2 Noul Cod Civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
In consecință în speță sunt aplicabile dispozițiile cu privire la servituți cuprinse în Codul civil de la 1864.
Acțiunea reclamanților este o acțiune reală confesorie de servitute pentru care legea nu prevede un termen de decădere pentru introducerea ei și nici o procedură prealabilă în fața autorităților de stat-astfel că excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată ridicată de pârâtă este neîntemeiată.
Fiindu-le păgubită proprietatea prin împiedicarea de către pârâtă a curgerii firești a apelor naturale, așa cum pretind reclamanții, aceștia din urmă au un interes major pentru stoparea acestei stări de fapt, folosul practic urmărit prin introducerea acțiunii fiind evident astfel că s-a respins excepția lipsei de interes ridicată de pârâtă.
Calitatea procesuală în acțiunea confesorie o au cei doi titulari ai dreptului de proprietate asupra fondurilor limitrofe: proprietarul fondului pretins dominant are calitate procesuală activă, proprietarul fondului pretins aservit are calitate
procesuală pasivă. Celelalte aspecte invocate de pârâtă în legătură cu calitatea procesuală a părților se confundă cu fondul fiind în consecință respinsă și excepția lipsei calității procesuale active și pasive ridicată de pârâtă.
S-a reținut că terenul proprietatea pârâtei are sarcina de primi apele pluviale adunate în rigolele drumului național și a asigura devărsarea lor în pârâul situat pe latura opusă. Servitutea este una naturală, podețul sau locul de scurgere proiectat și realizat pe sub drumul național fiind situat chiar în dreptul proprietății pârâtei, astfel că apei trebuie să i se asigure un soi de albie de trecere chiar în acel loc sau în imediata apropiere, altfel producându-se inundarea zonelor limitrofe. Pentru a nu diviza prea tare fondul aservit, pârâtei, respectiv autorilor săi li s-a permis o dată mutarea canalului din dreptul podului de apă cu 10 m mai în aval, în dreptul hotarului cu proprietarul P. ița, dar după comasarea acestor două proprietăți, obturarea canalului nu își mai găsește nicio justificare.
Pentru existența și exercitarea servituții născute din această stare a lucrurilor nu este nevoie de fapta actuală a omului, servitutea de scurgere a apelor există de sine-stătător, este continuă. Ea este și aparentă fiindcă se cunoaște după un semn exterior, canalul de scurgere pe sub drum și în continuare până la vale.
Servitutea curgerii firești a apelor nu este doar naturală, dar trebuie să fie și este prevăzută de lege. Potrivit art. 578 Cod civil, locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta. Proprietarul inferior nu poate ridica stavile ca să oprească această scurgere.
De fapt, servitutea de curgere firească a apelor naturale este o îngrădire normală a atributului de folosință caracteristic dreptului de proprietate, o limită firească de exercitare a acestui drept. Este o regulă de bună vecinătate, corespunzătoare unei necesități de ordin social. Fiind în realitate o obligație izvorâtă din raporturile de vecinătate, astfel de servitute este opozabilă terților fără îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Raportat la situația de fapt existentă în speță, se poate afirma că sunt fonduri dominante toate fondurile limitrofe drumului național care au de suferit de pe urma obturării curgerii apelor pluviale peste fondul aservit aflat în proprietatea pârâtei.
Se reține că obligația asigurării scurgerii apelor este prevăzută de lege și ca o obligație de utilitate publică. Astfel, potrivit art. 17 alin.2 lit. a) din O.G. 43/1997 privind regimul drumurilor, zonele de protecție a drumurilor rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligația ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului prin neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător.
Raportând starea de fapt la dispozițiile legale, instanța găsește acțiunea reclamantei întemeiată, a admis-o și a constatat existența servituții de curgere a apelor naturale care grevează terenul proprietatea pârâtei înscris în c.f. 50077 Zimbor pe traiectoria canalului marcat prin culoare albastră în planul de situație de la fila 90 dosar întocmit prin expertiză tehnică judiciară.
Pe cale de consecință, în aplicarea art. 578 coroborat cu art. 1076-1077 din Codul civil de la 1864, instanța a obligat pârâta să decolmateze acest canal de curgere a apelor naturale astfel încât să asigure deversarea normală a apelor din rigolele situate pe marginea drumului național până la pârâul Valea Sîncraiului, iar
în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a acestei obligații, va autoriza reclamanții să efectueze ei înșiși lucrările de decolmatare, pe cheltuiala pârâtei. Totodată, va obliga pârâta să se abțină pe viitor de la orice faptă care poate avea ca rezultat obturarea curgerii apelor naturale prin canal.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat-o pe aceasta să plătească reclamanților suma de 3278 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxe judiciare, onorariu pentru expert și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen pârâta A. I. M. solicitând admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței atacate cu consecința respingerii în întregime a acțiunii reclamanților cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată la fon și în apel.
În m otivarea apelului form ulat se arată urm ătoarele:
Soluția instanței este criticabila, in primul rand, pentru ca nu a avut in vedere (nici măcar la nivel de discuție), aspectele majore reținute in expertiza pe care a incuvintat-o, si la care s-a referit, tangențial . Astfel, expertul a reținut faptul ca fată de terenul intimatilor-reclamanti, fondul dominant este situat pe terenul meu .
Instanța de fond a reținut in considerente că "potrivit art.578 Cod civil, locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mana omului să fi contribuit la aceasta . Proprietarul fondului inferior nu poate ridica stavile ca să oprească această scurgere ." Coroborând ceea ce a stabilit expertul si ceea ce a reținut instanța de fond este evident faptul că eu nu aveam cum să ridic stavile in calea apelor naturale care s-ar putea scurge pe terenul meu, intrucat terenul meu, fapt de necontestat, este fondul dominant.
Ignorând acest aspect, instanța de fond, pornind de la afirmațiile intimatilor- reclamanti, ale martorilor ascultați, in sensul că ar fi fost amenajat odată, demult, un șanț de evacuare, stabilește in mod artificial o asa-zisa servitute de curgere firească a apelor naturale pe terenul proprietatea mea . Soluția este criticabilă deoarece :
instanța de fond a reținut că in anul 1964, autoritatea locală 1-a însărcinat pe reclamantul P. P. să sape un sant pe terenul care la acea vreme aparținea Cooperativei Agricole de Productie(nu era in proprietatea lui A. Gligor, asa cum retine instanța de fond . situație care, dacă ar fi fost cea reală, autoritățile locale nu ar fi putut dispune nici o măsură de acest gen) ; este evident faptul că autoritatea locală, fiind proprietar vremelnic . nu a ținut cont de conformația terenului, de legile in vigoare, si a dispus din poziția de forța pe care o deținea, o măsură abuzivă. împotriva tuturor evidentelor . Chiar dacă terenul era in folosința lui A. Gligor, ca lot ajutător . este indeobste cunoscut faptul că împotriva măsurilor dispuse de autoritățile comuniste, mai ales in anii "60", nu te puteai opune . fără a risca să suporți măsuri punitive . Instanța de fond mai retine faptul că mutarea sântului s-a realizat tot din dispoziția autorităților din acea vreme, ca un act de bunăvoință fată de A. Gligor . Nimeni nu a avut in vedere in acele momente, conformația terenului, îndeplinirea criteriilor si a condițiilor legale de constituire de servituti, ci bunul plac al unora si nepăsarea altora ; pornind de la faptul realizării unui podeț pe sub șoseaua națională, sosea prevăzută cu șanțuri laterale pentru evacuarea apelor pluviale, ne punem întrebări firești: inainte de anul 1964
nu exista podețul unde se evacuau apele din rigolele laterale? Revenind la ceea ce a reținut instanța de fond: "Servitutea curgerii firești a apelor nu este doar naturală, dar trebuie să fie prevăzută de lege. Potrivit art.578 Cod civil, locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curs firește din locurile superioare tfără ca mana omului să fi contribuit la aceasta. Proprietarul fondului inferior nu poate ridica stavile ca să oprească această scurgere." Care este fondul superior si care este fondul inferior ? Putem afirma ca apele care curg pe rigolele adiacente șoselei curg doar "firește" sau au si un curs dirijat ? Ce au solicitat intimatii-reclamanți, si ce a dat instanța ?
Instanța de fond a reținut faptul că terenul proprietatea mea, "prin starea lucrurilor"are sarcina de a primi apele pluviale adunate in rigolele drumului național si a asigura deversarea lor in paraul situat pe latura opusă . Dar pentru care motiv ? Doar pentru că intimatii-reclamanți pretind că apele provenite din rigolele drumului național le-au inundat terenul . Ne întrebăm totuși, având în vedere prevederile legale care reglementează în materie
,cum am impiedicat eu fenomenul de curgere firească a apelor naturale pe terenul proprietatea mea în defavoarea reclamanților.
De ce nu "prin starea lucrurilor", ar avea sarcina de a primi apele pluviale adunate in rigolele drumului național si a asigura deversarea lor in paraul situat pe latura opusă, terenul intimatilor-reclamanti, care este situat mai jos-conform expertizei- . situat la o distantă de doar cativa metri de podețul de traversare a șoselei ; sau de ce nu pe terenul martorului Baican Cornel, unde, asa cum arătat expertul este amenajat deja un sant de refulare din rigola șoselei in emisar. De unde a știut instanța de fond cum a fost proiectat si realizat podețul care traversează șoseaua, atâta timp cat nu rezultă de nicăieri acest aspect ; suntem de acord că apelor pluviale le este necesară o rigolă de refulare spre emisar. dar acest fapt nu îl stabilește a priori instanța de judecată ; altfel, chiar instanța pare să aibă dubii, cand afirmă că ar fi necesar ca apei să i se asigure "un soi de albie de trecere chiar in acel loc, sau in imediata apropiere"; de ce pe fondul dominant, al meu, si nu pe fondul aservit al intimaților ?
Reclamanții mai pretind că datorită configurației terenului, singura variantă prin care apele de ploaie colectate de rigolele de la drumul național se pot scurge în Pârâul Sâncrai este cea de pe terenul proprietatea mea . Asa cum am arătat afirmațiile sunt false . La reabilitarea DN1F s-au avut în vedere două șanțuri colectoare conectate la rigolele drumului național care făceau legătura la Pârâul Sâncrai, situate la nr. 95- proprietar Boca V. -dezafectat prin construirea unui magazin ABC pe locul de intersecție cu rigolele drumului național . respectiv la nr.91-proprietar Băican Cornel, martor ascultat in cauza . De asemenea, șanțuri de evacuare a apelor pluviale din rigolele drumului național s-ar putea amenaja oriunde în lungul văii, drumul fiind relativ plat, chiar și pe terenul reclamanților.
La reabilitarea DN1F, constructorul si beneficiarul nu au avut in vedere realizarea unei rigole de scurgere care să lege rigola drumului național cu emisarul, traversând terenul meu . Si trebuie avută in vedere că s-au realizat lucrări pe baza unor proiecte concrete, si nu arbitrar, tinand cont doar de eventuale servituti de orice natură ar fi acestea . Sigur că dacă servitutea este sau nu una naturală pentru apele pluviale care se scurg pe sub podețul amenajat pe sub șoseaua națională nu o poate stabili instanța de judecată ; servitutea apelor naturale este continuă pană la ieșirea de sub podeț, după care continuă așa cum au stabilit specialiștii proiectanți
si constructori, si nu după cum crede instanța de judecată, pe baza unor relatări ale sătenilor, preluate si de către expert.
Instanța de fond afirmă că mutarea șanțului in anii 1969-1970 s-ar fi realizat in aval de podeț cu circa 10 metri . Prin aval se întelege direcția spre care curge apa. In accepțiunea instanței de fond, prin aval se întelege in direcție opusă terenului intimaților reclamanți ; adică apele pluviale curg dinspre aceștia spre terenul meu ; dar expertiza a stabilit ca fond dominant terenul meu ; este logic si normal faptul că șoseaua la care terenurile sunt limitrofe să aibă aceeași configurație ; in mod evident si șanțul-rigolă aferent șoselei ; si in mod firesc in sensul de curgere al pârâului situat pe latura opusă. Totuși expertul a făcut o constatare in sensul că rigolele laterale ar avea o înclinație inversă fată de cea a terenurilor . Din imaginile fotografiate pe care le-am depus in probațiune, se vede foarte clar că atât terenurile cat si șoseaua au aceeași înclinație .
Prin urmare, dacă din întâmplare, apele pluviale deversează din rigola drumului pe terenul reclamanților, nu se datorează faptului că nu există un șanț de scurgere amenajat pe terenul meu spre Valea Sancraiului . Ci, posibil, unor erori de proiectare și de construcție a rigolelor laterale ; afirm acest lucru întrucât in anul 2000 drumul național a fost reabilitat in totalitate, iar factorii responsabili ar fi avut in vedere, daca ar fi considerat necesar, realizarea unui canal de scurgere pe terenul meu . In realitate, singura explicație este data de faptul ca pe lungimea rigolei(indicata de expert ca având cea 120 m), cota mai ridicata a acestuia provine din faptul ca riveranii nu au decolmatat in mod corespunzător rigola, iar in dreptul punctelor 13-14 podețul amenajat de constructori la reabilirea șoselei, podeț care permite accesul din sosea in curtea martorului Baican Cornel, a fost inlocuit cu unul cu o capacitate redusa, fapt care creează un loc ingust de scurgere si favorizează depunerile intr-un ritm accelerat fata de cel normal. Acesta este motivul real pentru care apele nu se evacuează in mod corespunzător pe sântul de legătura la emisar ; in caz contrar, sântul de legătura la emisar(figurat de expert in schița) nu are nici o utilitate, colectând doar de pe o distanta de cativa metri ; ori eu nu cred ca pentru atat a fost proiectat si amenajat. Iar acest sant de legătura cu emisarul este in proximitatea proprietății martorului Baican Cornel (teren vecin cu terenul meu.
Este evident faptul ca cererea mea de a nu-l asculta pe Baican Cornel a fost justificata, opinia acestuia putând fi subiectiva si partizana, dupa cum a si fost, punandu-l pe acesta intr-o ipostaza incorecta.
De asemenea, am arătat ca martora D. Firuta ar putea avea un interes sa susțină cererea reclamanților intrucat apele menajere din gospodăria acesteia sunt evacuate pe un racord ilegal la șoseaua naționala, si traversând podețul de sub aceasta ajunge in zona rigolei despre care este vorba in cauza, putând produce neplăceri in caz de deversare sau neevacuare . Consideram ca si opinia acesteia a fost forțată de împrejurări, fiind subiectiva .
7. Instanța de fond, fara sa-i intrebe pe reclamanți, si fara ca aceștia sa-si precizeze cererea, a reținut ca de fapt aceștia ar fi invocat existenta unui canal de scurgere conectat la rigola DN1F. Cu siguranța ca s-ar fi impus si alte clarificări, legate de expertiza, de opinia CNADR C., etc.
La puctul II al motivelor de apel se reiterează de către apelantă excepțiile ridicate și în fața instanței de fond ,pentru aceleași considerente.
Prin întâmpinare intimații reclamanți arată că solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică,
În apel nu s-a formulat cereri în probațiune și nu au fost depuse alte înscrisuri.
Analizând, potrivit dispozitiilor art.295 alin.1 C.pr.civ. stabilirea situației de fapt si aplicarea legii, de către prima instanță, instanța de apel urmează să-l respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:
Excepțiile ridicate de pârâtă în fața instanței de fond au fost analizate de judecătorul fondului cu prioritate ,așa cum exigențele art. 137 c.p.civ.o impun fiind în mod judicios motivate în sensul respingerii lor ,reținându-se că reclamanții au calitate procesuală activă și interes în promovarea acțiunii iar acțiunea acestora nu este prematură.
Pe baza probatoriului administrat în cauză T. reține că în anul 1964, în scopul deversării apelor pluviale colectate în rigolele situate de-o parte și de alta a drumului în pârâul Valea Sîncraiului, a fost realizat un podeț pe sub drumul național DN1F din loc. S., în zona pe care se află amplasate proprietățile în litigiu.
Amplasamentul podului este redat în planul de situație anexă la raportul de expertiză-fiind situat în dreptul proprietății pârâtei (f.90 dosar fond).
S-a reținut că în același an - pe terenul aflat în prezent în proprietatea apelantei s-a edificat un canal de colectare a apelor pluviale din rigolele DN 1 F spre Pârâul Sâncrai.
În anul 2010 pârâta a dispus astuparea acestui canal colector astfel încât în situația acumulării unor cantități mari de apă în zona podețului și cărora nu li s-a asigurat scurgerea imediată spre pârâu, s-au a produs inundații și pagube tuturor proprietăților în aval de drum, printre cele mai afectate proprietăți fiind cea a reclamanților, situată în proxima vecinătate a terenului proprietatea pârâtei.
A. anta precizează că pe terenul său nu a existat un astfel de canal de scurgere ,aspect infirmat însă de probatoriul administrat în cauză.
Servitutea de scurgere a apelor naturale, este o servitute naturală, care se naște din situatia naturala a fondurilor fiind reglementata de dispozițiile art. 578 Cod Civil: "locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireste, din locurile superioare fara ca mâna omului sa fi contribuit la aceasta";.
Față de situația din speța dedusă judecății terenul proprietatea pârâtei se caracterizează ca fond inferior, supus a primi apele care se colectează în zona podețului ,în vederea scurgerii acestora în Pârâul Sâncrai -pentru a împiedica inundarea terenului reclamanților.
Față de cele expuse anterior instanța urmează să respingă ca nefundat apelul formulat menținând în întregime sentința atacată.
Fiind în culpă procesuală apelanții vor fi obligați să achite intimaților în temeiul, art.274 c.p.civ suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta A. I. M. contra sentinței civile nr. 775/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă apelanta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimații P. P. și P. V. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi 27 iunie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | |||||
L. | M. T. | I. | D. | D. B. | D. | R. |
Plecată în C.O., semnează Președinte tribunal
K. M.
Red. L.M./_
Dact.B.D.R./_ /5 ex.
Jud. fond - P. C. Rareș
| ← Decizia civilă nr. 4/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 3270/2013. Servitute → |
|---|
