Decizia civilă nr. 3386/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3386/R/2013
Ședința publică din 5 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva decizia civilă nr. 1739 din 5 aprilie 2013 a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimatul I. S., având ca obiect despăgubiri legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă, reprezentanta reclamantului intimat I. S., avocat Codoban Zorica, cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. Dobrescu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost comunicată cu intimatul.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 august 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat I. S., întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare ca tardivă și inadmisibilă.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că își susține excepția tardivității contestației în anulare pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea excepției tardivității.
C., în urma deliberării, respinge excepția tardivității având în vedere că potrivit dispozițiilor art.319 alin. 2 C.proc. civ., contestația în anulare împotriva unei hotărâri irevocabile poate fi formulată în termen de 15 zile de la data la care a luat la cunoștință sau în termen de un an.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă întrucât nu se încadrează în niciunul dintre motivele strict reglementate de dispozițiile art.317 și art.318 C.proc. civ., cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
În opinia sa, instanța de recurs a reținut în mod corect faptul că sunt îndeplinite condițiile art. 5 alin. 1 lit. b. din Legea nr. 221/2009 pentru bunurile mobile dovedite a fi confiscate, reclamantul fiind astfel îndreptățit să primească suma de 33.785 lei.
Reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului și respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 1739 din 5 aprilie 2013 a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.F.P. C. împotriva sentinței civile nr. 884 din_ a Tribunalului
C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că, nu se poate imputa reclamantului sau familiei acestuia faptul că organele statului nu au întocmit un proces verbal complet cu toate bunurile deținute de familia reclamantului în momentul strămutării.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de pârât a fost apreciat ca nefondat, reținându-se că hotărârea instanței de fond respectă, întru- totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a admis în parte acțiunea reclamantului implicit cele care au dus la convingerea că apărările invocate de pârât nu sunt întemeiate.
Trimiterea din art. 5 alin. 1 lit. b, la Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, vizează situația în care între bunurile confiscate s-au aflat și imobile pentru care persoanele îndreptățite au obținut despăgubiri în temeiul acestor acte normative și urmărește a se evita situația în care s-ar putea obține o dublă despăgubire pentru același imobil. Nicidecum, norma de trimitere nu poate fi interpretată în sensul că ar exclude din categoria bunurilor pentru care se pot acorda despăgubiri materiale, pe cele mobile.
Împotriva acestei decizii a formulat în termenul legal contestație în anulare intimatul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei civile nr. 1739/R/_, rejudecarea recursului, admiterea acestuia și în consecință, modificarea sentinței civile nr. 884/_
, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art.
318 Cod proc.civ., contestatorul a invocat faptul că decizia atacată cuprinde o greșeală materială care nu se referă la judecata de fond,ci la determinarea limitelor de investire legală a instanței.
Astfel, prin decizia civilă nr. 6/1_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și în consecință, s-a stabilit că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr.10/2001, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Prin soluția pronunțată instanța a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât instanța are obligația de a judeca pretențiile deduse judecății cu respectarea legii, respectiv a deciziei civile nr. 6/1_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma căreia nu au format niciodată obiect a acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009,
categoria de bunuri pentru care, prin hotărâre irevocabilă au fost acordate aceste despăgubiri.
Aprecierea acestei greșeli materiale se impune întrucât aceste drepturi de creanță sunt condiționale, pentru că depind de existența lor juridică, de verificarea de către instanță a calității de creditor și de stabilirea întinderii lor de către același organ jurisdicțional, sens în care s-a pronunțat și C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza Caracas, I. și Mihăilă c/a României.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a invocat excepția tardivității și inadmisibilității contestației în anulare. Cu privire la prima excepție, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii ai, raportat la dispozițiile art. 319 alin. 2 Cod proc.civ.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare, intimatul a arătat că nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art. 317 și 318 Cod proc.civ., pentru că, decizia civilă nr. 1739 prin care a fost respins recursul formulat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost pronunțată la data de_, iar decizia nr. 6 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii la data de 1_ . Prin urmare, este evident că instanța de recurs nu avea cum să aibă în vedere decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Intimatul a apreciat că, contestația în anulare este și neîntemeiată, motivat pe faptul că raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, bunurile mobile care au fost confiscate familiei reclamantului în momentul dislocării intră sub incidența acestor dispoziții.
Examinând contestația în anulare, curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art. 318 Cod proc.civ. "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vre-unul din motivele de casare";.
Din conținutul acestui text de lege rezultă că acest articol deschide calea contestației în anulare pentru două motive, primul, invocat ca și temei în prezenta cauză, constând în aceea că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul textului art. 318 Cod proc.civ., "greșeală materială"; înseamnă o greșeală de ordin procedural, comisă de instanță prin confundarea unor elemente importante a unor date materiale de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță, motivul invocat ca și temei al contestației în anulare nu numai că nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială, dar este și nefondat. Instanța, este într-adevăr obligată să respecte deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod proc.civ.
Ceea ce nu observă contestatorul este faptul că decizia nr. 1739/R/2013 atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată la data de 5 aprilie 2013, iar decizia nr. 6 a Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a fost pronunțată la 15 aprilie 2013 și a fost publicată în Monitorul Oficial la 29 aprilie 2013. Or, conform dispozițiilor art. 3807 Cod proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept
judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
În consecință, în baza art. 318 și 320 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 1739 din 5 aprilie 2013 a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
Urmare respingerii contestației, în baza art. 274 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat să-i plătească intimatului I. S. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorat avocat, conform chitanțelor de la f. 21,22 și 23 .
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P.
C. împotriva deciziei civile nr. 1739 din 5 aprilie 2013 a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului I. S. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. | C. A. | A. C. | ANA I. | C. B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. recurs: I.D.C., A.A.Pop, C.M.Conț
| ← Încheierea civilă nr. 106/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 497/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
