Sentința civilă nr. 567/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
cod operator 4204
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.567
Ședința publică din 10 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
G. ier M. H.
Ministerul Public reprezentat prin procuror Băgeag L. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. C. E.
, domiciliată în C. la T., nr. 858, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B., str. Apollodor, nr.17, sector 5 și cu sediul ales la Direcția Generală a F. P. M. din Baia Mare, str. Aleea Serelor nr. 2A, județul M., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009 .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că reclamanta C. C. E. a depus prin serviciul registratură la data de_ cerere de judecarea a cauzei în lipsă raportat la disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
La data de_ pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus prin serviciul registratură întâmpinare, un exemplar a fost comunicat reclamantei la data de_ .
Reprezentanta Ministerul Public, procuror Băgeag L. arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta Ministerul Public, procuror Băgeag L. pune concluzii de respingere a cererii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_ reclamanta C. C. E. a chemat în judecată S.
prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței să constate calitatea de moștenitor îndreptățit la despăgubiri ce reprezintă daune morale în sumă totală de 10.000 de euro sens în care, în baza art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009
R. să fie obligat la plata acestora.
În motivarea cererii formulate s-a arătat că bunicul reclamantei Velker Lajos Antal a fost prizonier de război în URSS în perioada_ -_ .
În drept cererea a fost motivată pe prevederile Legii 221/2009.
Au fost atașate cererii formulate, în copie un set de înscrisuri, filele 4-8.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de_, la dosarul cauzei a fost depusă din partea M. ui F.
, în reprezentarea S. ui R., întâmpinare, în cuprinsul căreia s-a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat acordarea de despăgubirilor morale în sumă totală de 10.000 euro în calitate de moștenitoare a defunctului său Velker Lajos Antal care a fost prizonier de război în URSS în perioada_ -_ .
Temeiul juridic al acțiunii formulate îl constituie prevederile legii 221/2009.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din cuprinsul cărora instanța reține că reclamanta este nepoata numitului Velker Lajos Antal care în perioada_ -_ a fost prizonier în URSS.
În baza art. 5 alin. 1 din legea 221/2009, persoana vătămată, sau moștenitorii acesteia până la gradul al II-lea, pot solicita în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii despăgubiri constând în daune morale, respectiv materiale.
Legea nr. 221/2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și
măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1949, în art. 3, arată ce înțelege această lege prin măsură
administrativă cu caracter politic. Astfel, art. 3 stipulează: "Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe din următoarele acte normative:
Decretul nr. 6/_, Decretul nr. 60/_, Decretul nr. 257/_, Decretul nr. 258/_, Decretul nr. 77/_ și Decretul nr. 89/17 februarie 1958;
Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, nr. 1.154/_, nr. 344/_, nr. 326/1951, nr. 1554/_, nr. 337/_, nr. 237/_
, nr. 282/_, nr. 1.108/_ ;
Ordinul nr. 100/Cabinet din_ al Direcțiunii Generale a Securității
P. orului;
Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952, Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
e) Deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838/_ al M. ui Securității S. ui.
Art. 4 din Legea nr. 221/2009 la alineatul al doilea arată că: "Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
Din interpretarea acestor norme juridice, rezultă că se poate constata
caracterul politic și al altor măsuri ad ministrative în afara dislocării și stabilirii
de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii
de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3,
condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi
săvârșit fapte prin care s -a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, respectiv: " exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnarea prin forță a regimului comunist, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.
Pentru identitate de rațiune, în ceea ce privește definirea măsurilor administrative cu caracter politic, legiuitorul a procedat în mod similar cu definirea condamnărilor cu caracter politic, în sensul că, pe de-o parte s-a raportat la acte normative expres menționate, precizând că sunt măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții
sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate în art. 3, evidențiate mai sus, iar pe de altă parte s-a raportat la scopul urmărit de cel supus măsurilor cu caracter administrativ, astfel cum acesta a fost definit pentru infracțiunile cu caracter politic.
Legea nr.221/2009 are un caracter reparator și recompensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit sau au fost considerate potrivnice regimului totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Acest aspect rezultă din însuși titlul legii care se numește "legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989";.
Au existat și alte acte normative care au acoperit perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Este vorba de dispozițiile Decretului- Lege nr.118/1990, care a instituit o serie de drepturi și facilități pentru persoanele care după 6 martie 1945, din motive politice, au făcut obiectul unor condamnări sau măsuri administrative, cum ar fi: internarea în spitale psihiatrice, domiciliul obligatoriu, strămutarea în alte localități, etc.; a acordat aceleași drepturi și persoanelor care au fost deportate după 23 august 1944 în străinătate sau au fost luați prizonieri ori menținuți în această stare de armata sovietică după 23 august 1944 și încheierea armistițiului din septembrie 1944. De asemenea, OG nr.105/1999 acordă aceleași gen de drepturi persoanelor care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au făcut obiectul unor persecuții din motive etnice, precum: deportarea în ghetouri, lagăre de concentrare în străinătate, privarea de libertate în locuri de deținere sau lagăre de concentrare, refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate, detașamente de muncă forțată, supraviețuitori ai trenului morții.
Totodată văzând și dispozițiile OUG nr.214/1999 care instituie calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și un sistem de drepturi pentru cei care în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989 au fost condamnați pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, se poate trage concluzia că situația constând în prozonierat nu creează vocație la drepturile prevăzute de Legea nr.221/2009.
Este evident că voința legiuitorului, așa cum rezultă în mod neîndoielnic din textul Legii nr.221/2009, a fost aceea de a reglementa exclusiv consecințele măsurilor represive dispuse de S. R. și autoritățile sale după 6 martie 1945, iar nu de a repara și consecințele nefaste cauzate de abuzurile armatei sovietice.
Așa fiind, în condițiile în care situația reclamantului nu se grefează pe situațiile reglementate de Legea nr.221/2009, o interpretare extensivă a dispozițiilor acestui act normativ, ar constitui o încălcare a dispoziților art.124 din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește în
numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Este irelevant faptul că măsura
prizonieratului, dispusă înainte de 6 martie 1945 s -a prelungit după această dată, atâta timp cât legea se referă cu necesitate la luarea măsurii
exclusiv după data de 6 martie 1945, iar nu și anterior.
Prizonierilor de război nu li se aplică dispozițiile Legii nr. 221/2009, deoarece această lege se referă la cu totul și cu totul alte ipoteze, respectiv la condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Foștii prizonieri din cel de-al doilea război mondial nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009, deoarece căderea în captivitate nu constituie
"condamnare cu caracter politic"; (art. 1 alin. 1) și nici "măsură administrativă
cu caracter politic"; (art. 3 alin. 1) astfel că prizonieratul nu se încadrează în ipotezele reglementate de Legea nr. 221/2009.
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul Legii nr. 221/2009.
Prin Decizia nr. 12 pronunțată la data de_ în dosarul nr. 14/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel B. și Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Decizia este obligatorie, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul va respinge acțiunea civilă formulată de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta C.
C. E., domiciliată în C. la T., nr. 858, județul M. împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în
B., str. Apollodor, nr.17, sector 5, și sediul procesual ales la Direcția Generală a F. P. M. în Baia Mare, str. Aleea Serelor nr. 2A.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | |
W. D. | H. | M. |
Red. D.W/_
Tred.H.M./_ -5ex
Com.3ex./_
| ← Decizia civilă nr. 41/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1870/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
