Sentința civilă nr. 1870/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1870/F/2013
Ședința publică din data de 20 iunie 2013
T. format din: PREȘEDINTE: S. I., judecător GREFIER: D. L.
P. de pe lângă T. B. -N. reprezentat prin: SÎNGEORZAN ANGELA - prim procuror adjunct
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul O. Ș. , în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a F. P. B. -N. , având ca obiect Despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârât, din partea Direcției Generale a F. P. B. -N., consilier juridic P. Ciprian-Alin, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depus la dosar mandatul dat de tatăl O. Ș. către fiul său O. -T.
-Ș., situație în care se confirmă că îl reprezintă în instanță.
Reprezentantul pârâtului, consilier juridic P. Ciprian-Alin, susține oral întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris și arată că nu formulează cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea cauzei în fond.
Reprezentantul pârâtului, consilier juridic P. Ciprian-Alin, solicită în principal respingerea acțiunii formulată de reclamant, iar în subsidiar modificarea cuantumului solicitat cu titlu de despăgubire în sensul diminuării acestuia, pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le reiterează.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, prizonieratul de război neconstituind niciuna din situațiile prevăzute de Legea nr. 221/2009, motiv pentru care solicită respingerea pretențiilor materiale și morale formulate de reclamant.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată inițial în data de_ la Tribunalul Mureș sub nr._, scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, reclamantul
O. S. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să constate calitatea sa de persoană cu condamnare politică, întrucât a fost prizonier de război în perioada_ -_ în URSS și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru
prejudiciul moral suferit prin privarea de liberate în perioada menționată, în sumă de
lei și de despăgubiri civile în sumă de 60.000 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost prizonier de război în fostul URSS fiind privat de libertate. S-a arătat că reclamantul este beneficiar a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 și în temeiul Legii 221/2009 nu a fost despăgubit.
În drept au fost invocate prevederile art. 4 și 5 din Legea 221/2009, modificată.
Au fost anexate cererii copia actelor de stare civilă și copia livretului militar al reclamantului(f.2-6 dos. Trib. Mureș).
Prin sentința civilă nr. 711/_, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul arătat, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ui B. -N.
, unde s-a înregistrat sub nr. de mai sus.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, legal citat, a mandatat în cauză D. B. -N., care a depus întâmpinare (f.6) opunându-se admiterii acțiunii.
Examinând cererea dedusă judecății, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul și-a fundamentat solicitarea de acordare a unor daune materiale și morale pe prevederile Legii 221/2009, modificată, mai precis art. 5 alin.1 lit. a și b.
Așa cum se reține chiar în denumirea Legii nr. 221/2009, aceasta are ca domeniu de reglementare condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Reclamantul a solicitat constatarea caracterului politic al luării sale ca prizonier la data de 24 septembrie 1944, măsură ce a luat sfârșit la 15 septembrie 1949.
Potrivit prevederilor art.3 din Legea 221/2009, "Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității
P. orului;
Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității Statului";.
Art. 4 alin.2 al aceluiași act normativ, acordă posibilitatea de a se constata caracterul politic și a altor măsuri administrative, decât cele enumerate la art. 3.
Contrar susținerilor reclamantului, măsura luării sale ca prizonier nu poate fi calificată ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic în sensul prevederilor Legii 221/2009.
Pentru a atrage aplicabilitatea prevederilor citate, măsura pretinsă a avea caracter politic trebuie să îndeplinească 2 condiții:
să fi fost dispusă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
să fi fost luată de un organ administrativ al Statului Român, în exercitarea atribuțiilor sale de reprimare a rezistenței anticomuniste.
Măsura căreia i-a fost supus reclamantul nu îndeplinește nici una din aceste condiții. Măsura luării ca prizonier de război s-a luat anterior datei limită precizate de textul legal, în contextul general al stării de război, de către autoritățile străine, și în mod evident fără scopul de a reprima rezistența anticomunistă din țară.
Prevederile art. 5 alin.4 din lege, care acordă posibilitatea pentru beneficiarii DL 118/1990 de a obține și drepturile conferite de acest act normativ, nu pot conduce la concluzia că toți beneficiarii Decretului - lege sunt beneficiari și ai Legii 221/2009.
Aceasta deoarece decretul amintit are un domeniu de reglementare mult mai larg, vizând nu numai persoanele care au fost persecutate politic, ci și persoanele deportate și cele constituite în prizonieri, iar Legea nr. 221/2009 nu mai are în vedere și cele două categorii din urmă.
În același sens s-a statuat și prin Decizia în interesul legii nr.15/2012, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că "În interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ si art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, deportarea si prizonieratul in fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă masuri administrative cu caracter politic, in sensul Legii nr. 221/2009";.
Așa fiind, măsura luată față de reclamant nu are un caracter politic în sensul legii arătate, fiind nejustificată și pretenția de acordare a unor despăgubiri de natură morală și materială în temeiul acesteia.
T. mai reține că pretențiile bănești ale reclamantului vizând acordarea unor despăgubiri cu caracter moral erau oricum neîntemeiate, de vreme ce prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, prevederile art. 5 alin.1 lit.a din legea 221 au fost declarate neconstituționale, și ca urmare a trecerii termenului de 45 de zile prevăzut de 147 alin.1 din Constituție, și-au încetat efectele. În consecință în prezent nu există nici un temei legal pentru obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale pentru măsurile administrative cu caracter politic luate în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMNELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul O. Ș. domiciliat în comuna Chiochiș sat S., nr.128 județul B. -N., împotriva pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu
sediul în București, Sector 5, str.Apolodor, Nr,17, reprezentat de DGPF B. -N., cu sediul în B. str. 1 D. nr.6-8.
Hotărârea este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. I. D. L.
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
| ← Sentința civilă nr. 567/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 510/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
