Decizia civilă nr. 4003/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4003/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 13 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANA I.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta TOMOIOAGĂ A., împotriva sentinței civile nr. 1211 din 21 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M. ,
având ca obiect plângere în baza Legii nr. 211/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror Slabu Aurelia.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 29 august 2013, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin care solicită respingerea recursului, și în consecință menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, reclamanta- recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât în mod corect a constatat instanța de fond că în speță nu sunt incidente prevederile Legii 221/2009, întrucât hotărârea judecătorească de condamnare a antecesorului reclamantei, respectiv sentința penală nr. 135/1950 pronunțată de T. Militar C. în dosarul nr.42/1950, definitivă prin deciziunea nr. 1921 din_, pronunțată de C. Militară de Casare și Justiție în dosar nr. 1250/1950, a fost casată prin admiterea recursului extraordinar, în rejudecare acesta fiind achitat, și în
consecință s-a dispus anularea procesului-verbal de confiscare a averii acestuia.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1211 din 21 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta T. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 135/1950 pronunțată de T. Militar C. în dosarul nr.42/1950, antecesorul reclamantei, A. ca Grigore, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare corecțională, 300 lei amendă și confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, făcându-se aplicarea art. 209 p.IV Cod penal combinat cu art. 157, art. 158 Cod penal și Decretul nr. 212/1948.Prin deciziunea nr. 1921 din_, pronunțată de C. Militară de Casare și Justiție au fost respinse recursurile formulate de inculpații Hojdu F., Florea Lia, Calinici G. și A. ca Grigore, dar din oficiu s-a redus pedeapsa aplicată lui A. ca Grigore de la 2 ani și 6 luni închisoare corecțională, la doi ani închisoare.
Ministrul justiției a promovat recurs extraordinar împotriva sentinței nr. 135 din_ a T. ui Militar C., Secția I-a și a deciziei nr. 1921 din_ a Curții militare de casație și justiție, care a fost admis prin decizia nr. 218 din _
, cu consecința casării celor două hotărâri și a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Militar Teritorial București.
Prin sentința nr. 64 din_ pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. 892/1969, s-a dispus achitarea lui A. ca Grigore pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 partea IV Cod penal anterior. Totodată s-a dispus anularea procesului verbal nr. 83 din_ încheiat de fostul corp al portăreilor de pe lângă Tribunalul Maramureș cu privire la confiscarea averii inculpatului.
Legea nr.221/2009 operează cu două noțiuni: "condamnare cu caracter politic"; (de drept ori constatată judiciar) și "măsură administrativă cu caracter politic";. Prima noțiune presupune cu necesitate existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, hotărâre care evident trebuie să mai fie în vigoare la data la care instanța constată condamnarea ca fiind una cu caracter politic (de drept sau prin evaluarea faptei), deoarece prevederile art.2 din Legea nr.221/2009 se referă la înlăturarea de drept a efectelor hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic.
În speță această cerință nu este îndeplinită, deoarece hotărârea judecătorească de condamnare a lui A. ca Grigore (sentința penală nr. 135/1950 pronunțată de T. Militar C. în dosarul nr.42/1950, definitivă prin deciziunea nr. 1921 din_, pronunțată de C. Militară de Casare și Justiție în dosar nr. 1250/1950) a fost casată prin admiterea recursului extraordinar, în rejudecare acesta fiind achitat, cu consecința anulării procesul verbal de confiscare a averii acestuia.
Pe cale de consecință, întrucât antecesorul reclamantei nu a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă la acest moment, pentru comiterea unei fapte săvârșite în condițiile reglementate de Legea nr.221/2009, instanța a respins acțiunea reclamantei sub toate petitele (petitele 2-5 având de altfel un caracter accesoriu celui dintâi).
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că prin Deciziile nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale și în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de Legea nr. 221/2009 care să permită acordarea de daune morale.
De asemenea, având în vedere cuprinsul explicit al dispozițiilor art. 5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009 rezultă că prin invocarea acestui act normativ nu este posibilă acordarea de despăgubiri materiale reprezentând actualizarea sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată (de fapt, amendă penală), achitate în baza sentinței de condamnare, precum a solicitat reclamanta. Textul legal se referă in terminis și limitativ la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii
administrative, deci nu și la alte măsuri dispuse de organele judiciare, precum plata amenzii penale ori obligarea la cheltuieli judiciare.
În acele dosare reclamanta a invocat confiscarea imobilului conform procesului verbal nr.83 din_ și s-a prevalat de aceleași acte cu cele produse în acest proces (traducerea actului din limba maghiară, înregistrată sub nr.6050 din_, CF 155 V. de Sus). În plus, a mai fost depusă sentința civilă nr.2551 din_, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr.1706/1972 prin care, în contradictoriu inclusiv cu reclamanta s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către Ștețiu Gertrud, Ștețiu Paul și Ștețiu Eugen, asupra complexului imobiliar cuprins în CF nr. 155 V. de Sus nr. topo. 168, compus din casă, curte și grădină din V. de Sus, strada Republicii nr.18, județul M. . Așadar prin hotărârea judecătorească ulterioară achitării lui A. ca Grigore s-a stabilit, în contradictoriu cu succesorii acestuia, că imobilul în litigiu este proprietatea reclamanților Ștețiu din acel proces și s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare din_ depus în traducere la dosar (fiind simulat). Acest act a fost depus în fotocopie la fila 9 din dosarul nr._, astfel încât inclusiv din această perspectivă nu se mai justifica repunerea cauzei pe rol pentru prezentarea sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Tomoioagă A., solicitând în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii.
Recurenta a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra caracterului politic al condamnării tatălui său la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale dispuse prin sentința penală nr. 135/1950 a T. ui Militar C., executată în Penitenciarul Colonia nr. 2 - Poarta A. ă, jud. Constanța în perioada_ -_ .
Mai mult, instanța de fond a solicitat depunerea originalului contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ și procesul verbal de confiscare, care nu era identic cu cel trimis de către CNS., urmând a fi
lămurite neconcordanțele ivite, însă recurenta a arătat că s-a prezentat la 10 minute după ora fixată și instanța a lăsat cauza în pronunțare, fără a lămuri pe deplin cauza.
Recurenta a arătat că în aceste condiții cauza nu a fost pe deplin lămurită, echivalând cu o necercetate a fondului.
Mai mult, recurenta a arătat că petitul referitor la reactualizarea sumei plătite de antecesorul său cu ocazia condamnării trebuia admis, întrucât se încadrează în dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Prin întâmpinare, S. R. a solicitat respingerea recursului, invocând prescripția dreptului la acțiune în temeiul art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În art. 1 din Legea nr. 221/2009 se definește condamnarea politică ca fiind orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada_ -_, pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Reclamanta a reiterat în recurs cererea de a se constata caracterul politic al condamnării suferită de tatăl său, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni, însă verificând probațiunea administrată în cauză, curtea constată că sentința penală nr.135/1950, pronunțată de T. Militar C. a fost casată, ca urmare a admiterii recursului extraordinar. Cauza a fost rejudecată și prin sentința penală
nr. 64/_, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București s-a dispus achitarea lui A. ca Grigore pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prin favorizarea activității unei organizații de tip fascist, prevăzută de art. 209 Cod Penal anterior și s-a dispus anularea procesului nr. 83 din_ referitor la confiscarea averii inculpatului.
Sentința penală prin care antecesorul reclamantei a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare a fost desființată și procesul verbal prin care s-a dispus confiscarea averii a fost anulat în 1970 și în consecință nu se poate susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2009 întrucât lipsesc hotărârea definitivă de condamnare și actul de confiscare a averii antecesorului reclamantei.
Pe de altă parte, antecesorul reclamantei avea la îndemână alte remedii procesuale pentru repararea prejudiciului cauzat de erori judiciare, respectiv art.
504 și următoarele C.Pr.Penală. Dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitiva ca nu a săvârșit fapta imputată ori ca acea fapta nu exista putea fi exercitat în condițiile și termenul de prescripție prevăzut de art. 505 al. 3 C.Pr.Penală.
Întrucât reclamanta nu a dovedit existența unei condamnări penale definitive în prezenta acțiune nu se mai impune completarea probațiunii cu atașarea dosarului nr.1706/1972. De altfel instanța fond a motivat pertinent și motivul pentru care nu se impune repunerea cauzei pe rol pentru atașarea dosarului 1706/1972 .
Având în vedere starea de fapt, corect reținută de prima instanță curtea constată că și dispozițiile Legii nr. 221/2009 au fost corect interpretate și aplicate de prima instanță iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Prin urmare, în temeiul art. 304 indice 1 coroborat cu art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta TOMOIOAGĂ A. împotriva sentinței civile nr. 1121 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-T. N. M. C. V. ANA I.
Red. A.T.N. dact. Gc 2 ex/_
Jud.primă instanță: A. S. T.
G.
M. L. -T.
| ← Decizia civilă nr. 3452/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 394/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
