Decizia civilă nr. 3451/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3451/R/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C. Judecători: A. C.
A. -T. N.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. M. împotriva deciziei civile nr. 236/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții G. A. ȘI S. N., având ca
obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă fiica reclamantei recurente și reprezentanta pârâților intimați, doamna avocat Maier Flavia I., lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, fiica reclamantei recurente face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, prin chitanța CH MCJ 6383032 din_ emisă de Direcția Economică din cadrul Municipiului C. -N. și a timbrului judiciar în sumă de 0.15 lei, recursul fiind astfel timbrat conform mențiunii din citativ.
La data de 28 august 2013, pârâții ijtimați au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului menținând ca legală decizia atacată, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta recurentă L. M. a formulat și înregistrat prin srerviciul de registratură al instanței, la data de 9 septembrie 2013, răspuns la întâmpinarea pârâților intimați.
La întrebarea instanței adresată ficei reclamantei recurente dacă deține studii juridice pentru a pune concluzii pe fondul cauzei, aceasta învederează faptul că nu are studii juridice însă o reprezintă pe reclamantă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâților intimați cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor deciziei atacate, pronunțată de Tribunalul Cluj, cu cheltuieli de judecată, susținând apărările formulate prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 19109 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâții G. A. și S. N. și a fost obligată reclamanta să achite pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 1081 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâții au încheiat un contract de mandat autentificat sub nr. nr. 3047 din_ al BNP Gorun Horacius Tony prin care G. A. și G.
N., actualmente S. au mandatat-o pe L. M. să înstrăineze apartamentele din imobilul situat în C. -N., str. Dsida Jeno f.n., jud. C., boxele aferente, garajele și parcările aferente acestui imobil și să îndeplinească formalitățile necesare sistării indiviziunii și întabulării apartamentelor.
De fapt, chiar părțile au recunoscut la interogator că a existat un contract de asociere în participațiune în care contribuția pârâților a reprezentat-o o suprafață de teren proprietatea lor, iar reclamanta a edificat un bloc de locuințe. Apartamentele au fost lotizate de părți, fiecăreia revenindu-i, potrivit cotei de participare, un număr de apartamente.
Pentru apartamentele din lotul reclamantei s-a încheiat, la data de _
, contractul de mandat autentificat sub nr. 3047 BNP Gorun Horacius Tony, act care, în conținutul său prevede dreptul conferit reclamantei de a vinde apartamentele din lotul ei însă procura nu cuprinde împuternicirea mandatarei L. M. de a încasa prețul apartamentelor vândute, de a executa silit pentru neplata prețului sau de a promova acțiuni în justiție în numele pârâților.
Pentru unul din apartamentele ce revin reclamantei, vândute lui M. escu C., nu a putut încasa prețul iar pârâții, în procedura executării silite nu au împuternicit reclamanta să urmărească prețul, din care pricină reclamanta nu a reușit să intre în posesia diferenței de preț.
Pârâții au declarat, la interogatoriu, că au completat contractul de mandat, ulterior contestației la executare formulată de M. escu C., dând reclamantei dreptul de a încasa prețul și de a urmări silit debitorul obligației de plată a prețului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 din contractul de asociere, părțile urmau să intabuleze dreptul de proprietate pentru fiecare spațiu ce i- a revenit potrivit art. 1 și 2 cap. VI din convenție, orice altă înțelegere, potrivit art. 23, urmând a avea loc prin anexă scrisă la contract, cu acordul ambelor părți.
Deși lotizarea apartamentelor s-a realizat potrivit contractului, reclamanta nu a intabulat dreptul de proprietate dobândit în temeiul convenției, ci a ales să le înstrăineze, folosindu-se de contractul de mandat încheiat de pârâți.
Părțile au derogat de la clauzele contractului, situație în care, reclamanta, neavând mandat pentru recuperarea prețului de la unul din apartamentele vândute, nu poate pretinde intervenția instanței pentru a obliga pârâții la mandatarea ei deoarece, așa cum au recunoscut la interogatoriu, pârâții au completat mandatul deja dat reclamantei, inclusiv în ce privește dreptul ei de a recupera prețul apartamentului vândut numitei
M. escu C. .
Chiar dacă nu ar exista mandatul deja dat, reclamanta nu poate decât să pretindă proprietarilor tabulari, în baza contractului de asociere și a convenției de lotizare, să aducă ei înșiși la îndeplinire dispozițiile convenției, sau să acționeze promitentul cumpărător pe cale oblică, pentru plata diferenței de preț.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. a fost obligată reclamanta la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1081 lei.
Prin decizia civilă nr. 236/_ a T. ului C. a fost admisă excepția tardivității și a fost respins ca tardiv apelul declarat de către reclamanta L.
M. în contra sentinței civile nr. 19109 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost păstrată în întregime, iar apelanta a fost obligată să plătească intimaților G. A. și S. (fostă G. )
N. câte 500 lei fiecare, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. 1 C. pr. civ., termenul de apel este de 15 zile de la momentul comunicării hotărârii.
Verificând dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii, T. ul constată că aceasta a parvenit apelantei la 18 ianuarie 2013, iar cererea de apel a fost trimisă prin fax și e-mail, la data de 4 februarie 2013, dar a fost înregistrată la tribunal în data de 5 februarie 2013, conform ștampilei aplicate de registratura acestei instanțe.
În consecință, înregistrarea prezentei cereri s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de către textul de lege invocat.
T. ul a pus în discuție acest aspect părților, reprezentanta apelantei depunând un înscris de la grefa Judecătoriei C. -N. din care rezultă faptul că apelul a fost recepționat în data de_ la ora 18,46, așa cum rezultă din raportul de activitate anexat, aceeași cerere fiind expediată și prin e-mail în aceeași zi la ora 20,04.
Având în vedere reglementările incidente în materie, respectiv prevederile art. 104 C.pr.civ., conform cărora doar actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, tribunalul a considerat că nu poate fi luată în calcul data de care se prevalează apelanta.
Mai mult, chiar dacă s-ar accepta că se impune a se admite utilizarea mijloacelor moderne de trimitere a actelor de procedură, deși actualul cod nu o prevede, în opinia tribunalului este necesar ca acestea să fie trimise în timpul programului de lucru, ori dacă se ia în considerare data și ora imprimată pe cererea trimisă prin fax și cea de recepție se constată că
aceasta este în afara acestei perioade, la fel fiind și cererea trimisă prin e- mail.
De remarcat că această orientare se regăsește în noul C. pr.civ., art.
182 C.pr.civ. stabilind că dacă este vorba de un act ce trebuie depus în instanță termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal.
În același sens sunt și dispozițiile art. 93 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești în forma aferentă vechiului C.pr.civ. care reglementează procedura de trimitere prin fax, chiar dacă nu este reglementată de vechiul cod, respectiv "(1) Actele de sesizare a instanței, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier ori fax, se depun la registratură unde, în aceeași zi primesc dată certă, după care se predau președintelui instanței sau, după caz, judecătorului de serviciu, având atașate dovezile privind modul în care au fost transmise.
(2) După rezoluția președintelui sau a judecătorului de serviciu, actele de sesizare primesc număr din registrul general de dosare.";
Din interpretarea acestui text rezultă fără putință de tăgadă că actele trimise prin fax trebuie să fie recepționate în timpul programului de lucru, primind dată certă în aceeași zi.
Așa fiind, față de considerentele arătate, tribunalul a admis excepția tardivității și pe cale de consecință va respinge ca tardivă cererea.
În baza art. 274 C.pr.civ. apelanta a fost obligată să plătească intimaților câte 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta L. M. , solicitând instanței casarea cu trimitere spre rejudecare a deciziei pronunțate în apel, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în mod nelegal tribunalul a respins ca tardiv apelul reclamantei, considerând data înregistrării cererii de apel cea menționată pe ștampila aplicată la registratura instanței, respectiv_ . T. ul a considerat că dispozițiile art. 104 Cod proc.civ. vizează doar actele de procedură trimise prin poștă, dacă au fost predate recomandat oficiului poștal înainte de împlinirea termenului pentru exercitarea căii de atac.
Deși tribunalul a admis că în Noul Cod de procedură civilă se agreează și modul de transmitere și înregistrare a cererilor cu mijloace electronice sau fax și a făcut referire la art. 93 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aferentă vechiului Cod de procedură civilă, a concluzionat că toate trimiterile prin fax trebuie făcute în timpul programului de lucru și să primească dată certă în ziua în care sunt receptate.
Recurenta a arătat că nu este de acord cu această interpretare a dispozițiilor legale atâta vreme cât practica instanțelor din România este de notorietate, în sensul că trimiterile poștale înmânate sub dovada de primire primesc număr de înregistrare la registratura instanței sau dată certă chiar și la 3-4 zile distanță de la data receptării.
Mai mult, recurenta a arătat că nu există nici un text legal care să prevadă obligativitatea comunicării faxului în timpul programului de lucru al instanței, motiv pentru care a considerat că instanța a adăugat la lege, creând obligații fără temei legal justițiabililor.
Recurenta a mai apreciat că instituția judecătorului de serviciu are caracter de continuitate, pentru asigurarea continuității unei activități specifice pe întreaga durată a unei zile, nu numai în interiorul programului registraturii, împrejurare care contrazice opinia tribunalului, conform căreia, orele 18.46 sau 20.04 pentru a declara apel.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, intimații G. A. și S. N. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prevederile art. 104 Cod proc.civ., se aplică strict la cererile trimise prin poștă, dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de
împlinirea termenului și pentru aceste înscrisuri calculul termenului se raportează la data poștei și nu data înregistrării.
În ceea ce privește trimiterile actelor prin fax și e-mail aceasta trebuie să se situeze în intervalul orar al programului de lucru la instanței, potrivit dispozițiilor art. 182 Noul Cod Procedură Civilă.
Dispozițiile art. 93 din Regulamentul de ordine interioară al instanței judecătorești referitoare la trimiterea prin fax sau e-mail au fost corect aplicate de către instanța de judecată.
Prin răspuns la întâmpinare, recurenta L. M. a arătat că art. 104 Cod proc.civ., se referă la trimiterile prin poștă, dar datorită evoluției tehnicii a apărut poșta electronică (recurenta trimițând apelul atât prin fax, cât și prin e-mail), care poate fi asimilată mijlocului de trimitere prin poștă.
Recurenta a apreciat că deși se susține că trimiterea actelor prin fax și e-mail trebuia să se situeze în intervalul programului de lucru, conform art. 182 Noul Cod de Procedură Civilă, aceste susțineri nu sunt incidente atâta vreme cât în vechiul cod civil este menționată trimiterea prin poștă, fără să se specifice ce fel de poștă.
În prezenta cauză nu s-a pus în discuție data certă, ci trimiterea prin poștă, indiferent de forma acesteia.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin comunicarea sentinței se transpun două principii de bază ale Codului de procedură civilă, respectiv principiul contradictorialității și dreptului la apărare.
Prin urmare, dispozițiile legale vizând termenele și condițiile de exercitare ale căilor de atac trebuie riguros respectate de instanță și de părțile împrocesuate.
În ceea ce privește înregistrarea căii de atac a apelului, reclamanta L.
M. avea posibilitatea să depună direct prin registratură această cerere, sau potrivit dispozițiilor art. 104 Cod proc.civ., să trimită această cerere prin poștă.
După cum rezultă din dispozițiile art. 104 Cod proc.civ., actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen, dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Așadar, din dispozițiile legale mai sus reținute apelul este considerat a fi formulat în termen dacă sunt respectate dispozițiile art. 284 coroborate cu art. 104 Cod proc.civ.
În cazul de față, corect a statuat tribunalul că apelul a fost tardiv înregistrat, întrucât nu s-au respectat dispozițiile legale mai sus invocate.
Cererea de apel a fost trimisă prin fax și prin e-mail, însă, chiar dacă am asimila poșta electronică, noțiunii de "poștă";, în accepțiunea art. 104 C.Pr.Civ., trimiterea actelor trebuie să se facă în interiorul programului de funcționare al instanței, deoarece și transmiterea actelor prin intermediulserviciului poștal se face în intervalulș orar de funcționare al acestei instituții.
Apelanta a trimis cererea de apel în afara programului de funcționare al instanței, cererea a fost trimisă, prin fax la ora 18,46, iar prin e-mail la ora 20,04.
Raționamentul instanței de apel potrivit căruia receptarea unei comunicări prin mijloace electronice se impune să se facă în interior programului de lucru al instanței este corect și în concordanță cu dispozițiile art. 104 Cod proc.civ. Depunerea apelului sau oricărui act de procedură prin intermediul serviciului poștal se poate face numai în timpul programului de funcționare al acelei instituții.
Prin urmare, chiar și în ipoteza utilizării poștei electronice, transmiterea actelor se va face numai în programul de funcționare al instanței.
În vechiul C.Pr.Civ. nu există o dispoziție legală care să permită părții interesate să transmită o cerere prin mijloace electronice, dar instanțele au primit cererile transmise prin mijloace moderne electronice, cu condiția ca acestea să poată fi înregistrate în programul de funcționare al instanței respective.
Împrejurarea că actele de procedură transmise prin scrisoare recomandată primesc număr de înregistrare la registratura instanței, chiar și la 3-4 zile față de data receptării, nu înseamnă că a fost depășit termenul legal, întrucât art. 104 Cod proc.civ., stipulează expres momentul de la care curge calcularea unui termen procedural, respectiv data la care scrisoarea a
fost predată recomandat la oficiul poștal( implicit în programul de lucru al poștei).
T. ul nu a adăugat la lege când a menționat că faxul trebuia comunicat în timpul programului de lucru, ci a interpretat logic dispozițiile legale mai sus arătate.
Critica referitoare la faptul că instituția judecătorului de serviciu are caracter permanent pentru asigurarea continuității unor activități specifice pe întreaga durată a unei zile, nu numai în interior programului registraturii, nu poate fi primită, deoarece activitățile specifice la care se referă Regulamentul de ordine interioară al instanțelor adoptat prin Hotărârea C. nr. 387/2005 are în vedere alte activități, respectiv soluționarea cererilor având ca obiect propunerilor de arestare preventivă în penal sau luarea unor măsuri de protecție specială, de urgență pentru copiii aflați în situații de risc, potrivit Legii nr. 272/2004, etc.
Curtea având în vedere aceste considerente, apreciază că recursul este nefondat și în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod proc.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului G. A. suma de 222,5 lei (f.18), cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, iar intimaților G. A. și S. N. suma de 277,5 lei cu același titlu (f.17).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L. M. împotriva deciziei civile nr. 236 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului G. A. suma de 222,5 lei,
cheltuieli de judecată în recurs iar intimaților G. | A. | și S. | N. | suma | |
de 277,5 lei cu același titlu. | |||||
Decizia este irevocabilă. | |||||
Dată și pronunțată în ședința publică din _ | . |
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
D. | -L. B. A. C. | A. | -T. | N. |
GREFIER
S. - D. G.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. apel:O.C.Tatu, A.F.Doica
| ← Decizia civilă nr. 1770/2013. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 1100/2013. Obligatie de a face → |
|---|
