Decizia civilă nr. 1770/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1770/R/2013
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. - M. CONȚ
Judecători: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C.
A. C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. F. D., împotriva deciziei civile nr. 104 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe reclamanții intimați G. I. ȘI G. E., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent, doamna avocat Ielciu Doina, cu împuternicire avocațială de reprezentare la dosar, ( fila 6 din dosar ), lipsă fiind pârâtul recurent personal și reclamanții intimați personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul nu este timbrat, pârâtul recurent fiind citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0.15 lei, aspect confirmat de dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta, aflată la fila 10 dosar recurs.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtului recurent arată că se obligă ca până la finele dezbaterii să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate în recurs.
Se constată depusă la dosar, la data de 4 aprilie 2013 8expediată prin fax la data de_ ), de către reclamanții intimați, o întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului declarat de pârâtul P. F. D., cu consecința menținerii hotărârii instanțelor de fond și apel, ca fiind temeinice și legale, întâmpinare care a fost înregistrată și la data de_, într-un singur exemplar, redactată de avocat Demjen Attila.
Curtea comunică cu reprezentanta pârâtului recurent un exemplar din întâmpinare.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da reprezentantei pârâtului recurent posibilitatea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei, aferente recursului pendinte, precum și pentru a da reclamanților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent, doamna avocat Ielciu Doina, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul reclamanților intimați, domnul avocat Demjen Attila, cu împuternicire avocațială la dosar ( fila 21).
Reprezentanta pârâtului recurent face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, prin chitanța depusă la fila 17 din dosar, și a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri, ori de invocat alte excepții sau chestiuni prealabile.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin.1 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate, prin reaprecierea probelor și reanalizarea stării de fapt de către instanța de recurs, având în vedere că aceste motive de recurs s-ar circumscrie dispozițiilor art.304 pct.10 și 11 C.pr.civ., în prezent abrogate.
De asemenea, dacă se înlătură motivele de recurs de netemeinicie, Curtea constată că nu subzistă motive de nelegalitate, care să poată fi circumscrise dispozițiilor art. 304 pct.1-9 C.pr.civ., recursul apărând astfel ca fiind inadmisibil.
Curtea, deliberând, constată cauza ca fiind în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului, cu precizarea ca reprezentații părților să pună concluzii și pe excepția invocată din oficiu de către instanță..
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Sălaj și a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Zalău, ca nelegale și netemeinice, și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, conform notei de cheltuieli depusă la dosar prin registratura instanței.
Precizează că, din punctul său de vedere, decizia pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Cu privire la excepția invocată de instanță, solicită respingerea ei, apreciind că motivele de recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 304 pct.7 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 8-9 C.pr.civ..
Reprezentantul reclamanților intimați solicită admiterea excepției invocate și respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de pârâtul recurent, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, conform chitanței depuse la dosar (fila 20).
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 73/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ , s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții G. I. și G. E.
, în contradictoriu cu pârâtul P. F. D. .
A fost obligat pârâtul să construiască un nou zid de sprijin între proprietatea reclamanților, reprezentând teren intravilan cu casă, situată în Z., strada N. B. nr. 9, județul Sălaj, înscrisă în CF 6721/N Z., nr. cad. 6772 și proprietatea sa, zid care să aibă capacitatea portantă suficientă de a stabiliza versantul, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/zi în caz de neexecutare.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.111,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
"Reclamanții G. I. și G. E., sunt proprietari ai imobilului situat în
Z., strada N. B. nr. 9, județul Sălaj, reprezentând casă și teren aferent în suprafață de 576 mp, înscris în CF 6721/N Z., nr. cad. 6772 (f. 5 dosar fond).
La rândul său, pârâtul P. F. D. este proprietar al construcției aflată în imediata vecinătate a proprietății reclamanților, construcție constând în casă alcătuită din demisol, parter, două etaje și mansardă, astfel cum reiese din constatările efectuate de către expertul desemnat în cauză(f. 62, dosar fond).
Potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară (f.61-67, dosar fond) întocmit în cauză, în cursul anului 2007, pârâtul a efectuat lucrări de extindere pe verticală și orizontală a imobilului proprietatea sa, precum și lucrări de terasamente în jurul construcției pentru lărgirea curții acesteia, fapt care a periclitat echilibrul versantului și a declanșat alunecări de teren.
Deși casa reclamanților este o construcție veche, ridicată în anii `70, în esență a fost întreținută corespunzător.
La o analiză atentă a imobilului, în același raport de expertiză se stabilește faptul că, deși fisurile și crăpăturile constatate la nivelul fundației și pereților construcției proprietate a reclamanților se datorează unui complex de factori, unul dintre acești factori îl reprezintă și lucrările efectuate de către pârât.
Astfel, pentru ca degradarea imobilului să nu avanseze este imperios necesar a se înlătura toți factorii ce determină sau contribuie la acest lucru,
inclusiv înlăturarea efectelor generate de lucrările efectuate de către pârât.
Pârâtul a învederat instanței faptul că a construit un zid de sprijin benevol, tocmai pentru a preîntâmpina astfel de probleme.
Astfel cum a fost conceput și realizat însă, acest zid nu s-a construit cu respectarea reglementărilor legale. Acesta a fost construit fără a se obține în prealabil autorizație de construire, fapt care rezultă din înscrisul depus la fila 43 din dosar.
Potrivit aceluiași înscris, reiese foarte clar faptul că autoritățile competente, în speță Primăria Municipiului Z., a pus în vedere pârâtului să ia măsuri imediate de stabilizare a versantului.
Este de la sine înțeles faptul că lucrările efectuate de pârât, care au dus la destabilizarea versantului pun în pericol nu numai casa pârâtului, dar și casele celor care locuiesc în aceeași zonă, inclusiv a reclamanților.
Concluzia raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuată în cauză a fost că, zidul construit de către pârât nu este un mijloc suficient pentru a elimina total alunecarea și deplasarea terenului din amonte de acesta, cu efecte negative asupra casei reclamanților.
Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În atare condiții, considerând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prima instanță a obligat pârâtul să construiască un nou zid de sprijin între proprietatea reclamanților, reprezentând teren intravilan cu casă, situată în Z., strada N. B. nr.9, județul Sălaj, înscrisă în CF 6721/N Z., nr. cad. 6772 și proprietatea sa, zid care să aibă capacitatea portantă suficientă de a stabiliza versantul.
Întrucât efectuarea acestei lucrări era de o importanță majoră atât pentru reclamanți, cât și pentru pârât, efectuarea lucrării cu întârziere putând avea consecințe negative asupra construcțiilor amândurora, instanța de fond a obligat pârâtul la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi, în caz de neexecutare.
Având în vedere și dispozițiile art.274 C.proc.civ., precum și dovada privind achitarea taxei de timbru, a onorariului de expertiză și a onorariului de avocat existente la dosar(f. 22, 48,68,71 dosar fond), prima instanță a obligat
pârâtul și la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului în sumă de 1.111,7 lei";.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul P. F. D. , solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 104/_, pronunțată în dosar nr. _ , a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. F., care a fost obligat la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Motivând decizia pronunțată, T. a reținut în considerentele acesteia, următoarele:
"Apelul pârâtului P. F. D. nu este întemeiat.
Reclamanții G. I. și G. E. sunt proprietarii imobilului situat administrativ în Z., str. N. B., nr. 9, județul Sălaj, format din casă și teren aferent în suprafață de 576 mp, înscris în CF 672/N Z. nr. cadastral 6772.
Pârâtul P. F. D. este proprietarul construcției constând în casă alcătuită din demisol, parter, două etaje și mansardă aflată în vecinătatea proprietății reclamanților.
În cazul în speță, la instanța de fond s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare având ca obiective să se stabilească dacă fisurile care apar în fundația imobilului proprietatea reclamanților au fost provocate de lucrările efectuate de pârât sau reprezintă degradarea normală a imobilului cauzată de trecerea timpului și să se stabilească dacă zidul de sprijin ridicat de pârât este un mijloc suficient pentru stabilizarea versantului.
Rezultă din concluziile raportului de expertiză că în cursul anului 2007, pârâtul a efectuat lucrări de extindere pe verticală și orizontală a imobilului proprietatea sa, precum și lucrări de terasamente în jurul construcției pentru lărgirea curții acestuia, fapt care a periclitat echilibrul versantului și a declanșat alunecări de teren.
De asemenea, în același raport de expertiză se stabilește faptul că deși fisurile și crăpăturile constatate la nivelul fundației și pereților construcției proprietatea reclamanților se datorează unui complex de factori, unul dintre aceștia îl reprezintă lucrările efectuate de către pârât.
În acest sens pârâtul prin întâmpinarea depusă a arătat faptul că a construit benevol zidul de sprijin existent, fără a fi obligat în prealabil de către o autoritate a administrației publice locale. Această afirmație nu este reală având în vedere răspunsul Primăriei Municipiului Z. la sesizarea reclamantului cu nr. 8520/_ în care se arată că pârâtul a primit somație să oprească imediat lucrările ce le execută fără autorizație de construire la imobilul de la nr. 7, inclusiv proces verbal de contravenție, cu obligația să ia măsuri imediate de stabilizare a versantului pentru punerea în siguranță a casei reclamantului.(f. 43, dosar fond.).
Este esențial în cauză, faptul că pârâtul a executat zidul de sprijin fără autorizație de construire și fără proiect întocmit de un proiectant autorizat și verificat de către verificator atestat MLPTL (f. 62 dosar fond).
În privința zidului de sprijin executat de pârât în mod benevol, expertul menționează că acesta prezintă unele deficiențe care în opinia acestuia fac ca zidul de sprijin să nu reprezinte un mijloc suficient pentru eliminarea totală a alunecării și deplasării ternului din amonte de acesta. Aceste deficiențe constau în faptul că zidul este executat fără un proiect întocmit de către un proiectat autorizat și verificat de către un verificator atestat: are elevația din blocuri de beton astfel că pe ansamblu nu are capacitatea portantă suficientă pentru preluarea împingerilor laterale din masivul pământ și în spatele zidului nu s-a
executat un dren pentru preluarea apelor și nu este prevăzut cu elemente pentru trecerea apei prin elevație - barbacane.(f. 63-dosar fond).
De altfel și în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de conferențiar dr. ing. Vladimir Fosti, se concluzionează că fisurile și crăpăturile constatate la nivelul fundațiilor și pereților construcției reclamanților se datorează și următorilor factori printre care dezvoltarea stării de instabilitate a versantului în urma realizării de excavații masive la baza versantului ( remediate parțial prin edificarea zidului de sprijin - circa 35% ; fila 113 ).
Chiar dacă fisurile și crăpăturile constatate la nivelul fundației și pereților construcției proprietate a reclamanților se datorează unui complex de factori, este evident că, unul dintre acești factori îl reprezintă lucrările efectuate de către pârât.
Numai că zidul ridicat de pârât trebuia făcut în baza unui proiect și în baza unei autorizații de construire, iar fisurile existente la imobilul proprietatea reclamanților au rezultat în urma excavațiilor efectuate de pârât, a unei cantități mari de pământ, fapt ce a dus la alunecarea terenului.
Este culpa pârâtului că a conceput și executat zidul de sprijin fără respectarea reglementărilor legale care a contribuit la destabilizarea versantului care pune în pericol atât imobilul reclamanților cât și casele celor care locuiesc în zonă.
Tocmai de aceea instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să construiască un nou zid de sprijin între proprietatea reclamanților, reprezentând teren intravilan cu casă, situată în Z., strada N. B. nr.9, județul Sălaj, înscrisă în CF 6721/N Z., nr. cad. 6772 și proprietatea sa, zid care să aibă capacitatea portantă suficientă de a stabiliza versantul, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/zi în caz de neexecutare.
Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.111,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În consecință, în baza art. 312, alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. F. împotriva sentinței civile nr. 73 din_ a Judecătoriei Z. și în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul P. F. D., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7, 8, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei civile si a sentinței civile pronunțate, în sensul rejudecării cauzei, cu consecința respingerii acțiunii civile a reclamanților ca nefondata; cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului au fost reproduse: dispozitivul sentinței fondului; în esență, considerentele avute în vedere de Judecătorie la pronunțarea sentinței; dispozitivul deciziei T. ui; și în esență, considerentele pe care T. și-a întemeiat decizia, arătându-se că decizia nr.104/2012 este nelegala si netemeinică, întrucât, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Recurentul considera ca motivarea data de instanța de apel nu poate sta la baza respingerii apelului, cu consecința menținerii obligației față de recurent, de a construi un zid de sprijin intre proprietatea reclamanților si proprietatea recurentului, în sensul ca din aceasta analiza a instanței nu rezulta ca s-ar fi cercetat tocmai aspectul esențial, și anume, daca zidul realizat de apelant are sau nu are capacitatea portanta suficienta pentru a susține versantul, cu toate ca expertizele administrate in cauza erau edificatoare cu privire la acest aspect.
Or, se apreciază de către recurent, nu este suficient ca instanța sa constate culpa recurentului in ridicarea zidului fara autorizație, aceasta fapta având consecințe eventual in domeniul contravențional, si totodată, nu este suficient ca
instanța sa constate ca fisurile si crăpăturile de la nivelul fundațiilor si pereților reclamanților se datorează, printre altele, si excavațiilor masive la baza versantului, ci este de esența a analiza si motiva in consecința, daca zidul deja construit de recurent, in mod benevol, este suficient pentru a stabiliza versantul, iar daca nu este suficient, cum anume s-ar impune ca paratul - recurent sa realizeze acel zid dintre proprietăți.
Recurentul subliniază faptul ca cererea de chemare în judecata admisa de instanța de fond si menținuta de instanța de apel este in sensul obligării recurentului la realizarea unui alt zid decât cel deja realizat, insa niciuna dintre cele doua instanțe nu a realizat o reala judecata asupra obiectului pricinii, limitându-se la a constatau existenta unor fisuri si crăpături la casa reclamanților, care au multiple cauze si factori favorizanți.
Probatoriul administrat in cauza, anume raportul de expertiza extrajudiciara întocmit de d-nul L. P., raportul de expertiza judiciara întocmit de d-nul Fosti, proba administrata in apel, dar si raportul întocmit de expertul Orza Mircea in fata primei instanțe, erau suficient de relevante si pertinente pentru a duce la o corectă dezlegare a pricinii.
Recurentul consideră ca, in situația in care sub aspect tehnic structura si modalitatea de realizare a zidului nu se modifica in urma obținerii unei autorizații, nu are relevanță, raportat la cererea reclamanților, existența autorizației sau inexistența ei, sub forma unui simplu act administrativ.
Chiar daca in momentul de față paratul recurent ar dori sa se conformeze hotărârilor pronunțate până in aceasta faza, ar fi in imposibilitate obiectiva de a face acest lucru.
Recurentul solicită instanței sa observe faptul ca nicăieri in hotărârile pronunțate nu se menționează cum anume ar trebui sa fie realizat acest zid si motivele reale pentru care zidul deja existent nu este suficient pentru stabilizarea versantului.
Tocmai pentru ca recurentul a dorit ca instanța de judecata sa aibă o perspectiva cat mai corecta asupra aspectelor tehnice legate de acest zid, recurentul a efectuat, pe cheltuiala sa, un raport de expertiza extrajudiciara întocmit de d-nul expert tehnic in construcții atestat M.L.P.A.T. - L. P. (decedat in prezent).
Conform concluziilor acestui raport, zidul de sprijin realizat îndeplinește cerințele de stabilitate si rezistenta impuse de standardele si normativele in vigoare. Apariția fisurilor din clădirea de la nr. 9 nu este in niciun fel legata de prezenta zidului de sprijin sau de lucrările de execuție a acestuia.
Sigur ca se poate susține ca acest raport, fiind unul extrajudiciar, nu este obiectiv, insa in fata instanței de apel s-a realizat o a treia expertiza, a doua judiciara, de d-nul expert tehnic jud. Vladimir Fosti, care la punctul 6.3 face o analiza a expertizelor judiciare si extrajudiciare, reținând faptul ca: "referitor la lipsa documentației legale aferente, construcția zidului de sprijin este corecta, in lipsa unui proiect avizat in condițiile legale, a unei autorizații de construire si a unor forme de luare in folosința.
Acestea sunt totuși suplinite de expertiza tehnica prezentată la 4.2, care atesta, prin semnătura autorizata a expertului, starea tehnica corespunzătoare a construcției realizate.
Expertiza de la punctul 4.2 atesta calitatea corespunzătoare a zidului de sprijin, concluzie cu care este de acord. Potrivit concluziilor acestei din urma expertize, stabilirea gradului de stabilitate a versantului, asigurat de zidul de sprijin construit de pârât, in lipsa unor investigații geotehnice adecvate, nu se poate face.
În totala contradicție insa cu aceste concluzii ale expertizei, totuși instanța înțelege sa retina ca aceste concluzii ar fi favorabile respingerii apelului pârâtului, pe cale de consecința, menținerea obligației recurentului de a mai construi un zid de sprijin, cu toate ca, privitor la cel existent deja, s-a constat ca este corespunzător.
Se impune analiza corecta si complexa a tuturor aspectelor reținute prin raportul de expertiza pentru a putea ajunge la concluzia corecta in speța de fata.
Atâta timp cat din probele administrate nu rezulta cu certitudine daca zidul de sprijin ridicat in mod benevol de către pârât are sau nu capacitatea portanta suficienta pentru a stabiliza terenul si a împiedica degradarea casei aparținând reclamanților, instanța de fond nu putea in mod legal si temeinic sa dispună obligarea recurentului la îndeplinirea unei astfel de sarcini, anume ridicarea unui zid care sa aibă capacitatea portanta suficienta de a stabiliza versantul.
Paratul recurent a construit benevol zidul de sprijin, fara sa fie obligat in prealabil de către vreo autoritate a administrației publice locale in acest sens.
Zidul construit de parat are toate caracteristicile necesare pentru a preveni o alunecare de teren care sa creeze deformări in structura fundației si peretelui casei.
Așa cum rezulta din pozele anexate recursului, zidul de sprijin are o fundație si încă una stabila, fapt care demonstrează ca zidul construit este unul corespunzător.
Mai mult decât atât, zidul de sprijin are la baza un canal construit tot de către parat, in care se scurge apa de pe terenul proprietatea reclamanților. In absenta acestui canal, apa de ploaie s-ar fi scurs pe terenul proprietatea reclamanților.
Recurentul apreciază astfel ca hotărârea pronunțata nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cele reținute de instanța de judecata neputând reprezenta argumente pertinente in susținerea respingerii apelului pârâtului.
Prin întâmpinarea formulată, intimații G. I. și G. E. au solicitat respingerea recursului formulat și menținerea hotărârilor instanțelor de fond și de apel, ca fiind temeinice și legale. Cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării a fost făcut un scurt istoric al litigiului, arătându-se că în fapt, prin sentința civilă nr. 70/_, pronunțată de Judecătoria Zalău, a fost admisă acțiunea reclamanților, în sensul că, pârâtul a fost obligat să construiască un nou zid de sprijin între proprietatea reclamanților și proprietatea sa, zid care să aibă capacitatea portantă de a stabiliza versantul, sub sancțiunea unei plăți de daune cominatorii de 100 lei/zi în caz de neexecutare.
De menționat este faptul că, această hotărâre a fost pronunțată în baza unei expertize în construcții dispusă în cauză de instanța de fond.
În concluziile expertizei se arată că zidul construit de pârât nu este un mijloc suficient pentru a împiedica alunecarea și deplasarea terenului din amonte.
Pârâtul a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Zalău, anexând apelului o expertiză extrajudiciară (intimații nu au fost chemați la efectuarea expertizei) din care rezultă că zidul construit de pârât are capacitatea portantă necesară. Având în vedere contradicțiile dintre cele două expertize, s-a dispus efectuarea unei expertize de către un expert M.L.P.A.T.
Din concluziile expertizei întocmit de expertul Fosti Vladimir rezultă că fisurile și crăpăturile existente la casa reclamanților se datorează și lucrărilor efectuate de pârât
Având în vedere aceste concluzii, Tribunalul Sălaj a respins apelul pârâtului.
Criticile formulate în cererea de recurs sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Experții au constatat că zidul de sprijin a fost construit fără documentația necesară, respectiv autorizația de construire.
Recurentul în mod greșit susține faptul că a construit benevol acest zid de sprijin. În realitate, datorită excavării masive a pământului de lângă imobilul recurentului - pentru a extinde curtea - terenul a început să alunece spre vale, iar zidul de sprijin a fost construit la presiunea reprezentanților Primăriei Z., care de altfel au aplicat și sancțiuni, pentru că toate lucrările au fost executate fără autorizație.
Acest zid a fost construit în grabă, fără documentația tehnică necesară și fără ca un specialist să stabilească în prealabil cerințele unui zid de sprijin capabil să ofere stabilitate și rezistență.
Având în vedere faptul că în cele două expertize judiciare experții au ajuns la concluzia că degradările existente la casa reclamanților se datorează (chiar dacă parțial) lucrărilor executate de pârât și lipsei unui zid de sprijin adecvat, consideră intimații că hotărârile instanțelor de fond și de apel sunt legale și temeinice.
Recursul este inadmisibil.
La termenul de judecată din data de_ Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv, la reaprecierea de către instanța de recurs a probelor administrate în cauză și la reanalizarea de către aceasta a stării de fapt, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
Critica esențială pe care se axează întreaga motivare a recursului vizează aprecierea incorectă de către instanța de apel a probelor administrate, cu trimitere exhaustivă la rapoartele de expertiză judiciară întocmite în cauză de experți Orza Mircea și Fosti Vladimir, respectiv la expertiza extrajudiciară efectuată de expert L. V. P., recurentul apreciind că instanța de apel a analizat incorect toate aceste probe, ceea ce a condus, în opinia recurentului, la o soluție greșită.
Totodată, recurentul a făcut expuneri ale stării de fapt a cauzei, arătând în ce condiții a realizat în mod benevol zidul de sprijin la baza dealului, inclusiv canalul existent pe lângă zid, și susținând în mod repetitiv că acest zid este suficient pentru a susține versantul, întrucât are capacitatea portantă necesară pentru aceasta.
De asemenea, recurentul apreciază că instanța de apel, prin raportare la cele trei expertize, nu a apreciat corect dacă nu cumva zidul deja realizat de apelant are sau nu capacitatea portantă suficientă pentru a susține versantul, deși expertizele administrate în cauză erau edificatoare cu privire la acest aspect.
Se constată astfel de către Curte că motivele expuse pe larg în memoriul de recurs vizează exclusiv netemeinicia deciziei recurate, respectiv, reaprecierea probelor și expunerea pe scurt a stării de fapt parțiale a cauzei.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
În ceea ce privește motivele de recurs prin care se face trimitere concretă la probele administrate în cauză, respectiv, la cele trei expertize, Curtea constată că aceste motive se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 C.pr.civ., în prezent abrogate prin art. I pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Anterior abrogării sale, art. 304 pct. 10 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de instanța de fond ori de instanța de apel, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată în cauză.
Referitor la incidența în cauză a pct. 11 al art. 304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Textul art. 304 pct. 11 C.pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din
O.U.G. nr. 138/2000.
Anterior abrogării sale, pct. 11 al art. 304 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Prin urmare, modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs, dat fiind că o atare cenzură, ca urmare a abrogării pct. 11 al art. 304 C.pr.civ., este inadmisibilă în actuala reglementare legală a recursului.
Aceleași considerente sunt aplicabile și în privința susținerii recurentului, în sensul că, prin modalitatea greșită în care a apreciat probele, respectiv, cele trei expertize, instanța de apel a dat o soluție nelegală, întrucât, nu se mai poate verifica de către instanța de recurs modalitatea concretă în care judecătorul din apel a apreciat sau nu probele.
Oricum, prin prisma art. 295 alin. 1 și 2 C.pr.civ., raportat la art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. instanța de apel era în drept să administreze orice probe pe care le considera îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, respectiv, era îndreptățită să facă aprecierea acestor probe potrivit propriei convingeri.
Drept urmare, Curtea constată că excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie este fondată, impunându-se a fi admisă ca atare.
Înlăturându-se motivele de recurs de netemeinicie, Curtea constată că nu apar alte motive de recurs care să poată fi încadrate în motive de nelegalitate a hotărârii atacate, dintre cele circumscrise art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în întregul său memoriul de recurs conținând doar motive de netemeinicie.
În ceea ce privește invocarea art. 304 pct. 8 C.pr.civ., Curtea constată că acest temei de recurs nu a fost fundamentat pe o dezvoltare a motivelor pentru care, în privința deciziei din apel, ar fi incidente aceste prevederi legale.
Simpla invocate a unui motiv de recurs de casare ori de modificare, fără o dezvoltare a considerentelor (de drept) pe care se sprijină acest motiv de recurs, nu echivalează cu o motivare a recursului.
Oricum, în speță, nu a fost dedus judecății niciun act juridic civil căruia instanța să îi fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., față de căderea sa în pretenții, pârâtul recurent va fi obligat să-i plătească reclamantului intimat G. I. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 34/2013, sumă justificată prin chitanța de plată nr. 575/_ (f. 20, 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul P. F. D., împotriva deciziei civile nr. 104 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului G. I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | -M. CONȚ | D. | -L. | B. | A. | C. |
GREFIER
S. -D. G.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: E.R.U.D.
Jud.apel: M.Kende/G.Drăgan
| ← Decizia civilă nr. 84/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 3451/2013. Obligatie de a face → |
|---|
