Decizia civilă nr. 3454/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R. IA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3454/R/ 2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C. Judecători: A. C.
A. -T. N.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. I., T.
V. ANA, T. (căs.A. ) V., T. G., T. C. C. precum și de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. C., împotriva deciziei civile nr. 201/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect Despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat Bădău Adela în substituirea avoatei titulare B. r D. Flavia cu împuternicire avocațială de substituire la dosar, precum și reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului recurent.
P. edura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 11 iulie 2013, reclamanții recurenți au solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul S. R. prin M. F. P. - D. C., având în vedere că prin acest recurs se solicită modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării dispozițiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursurile formulate.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul recurent solicită respingerea lui în baza motivelor expuse pe larg prin întâmpinare.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului reclamanților ca nefondat precum și a recursului declarat de pârâtul recurent acesta referindu-se numai la cheltuielile de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 201/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de
reclamanții T. I., T. V. Ana, T. (căsătorită A. ) V., T. G., T. Cătășin C., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat caracterul politic al arestării și internării defunctului T.
N. I. în perioada 26 Februarie 1951 - 18 Iulie 1955, a fost respins petitul având ca obiect despăgubiri morale și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că soțul reclamantei T. V. Ana și antecesorul celorlalți reclamanți, T. I., decedat la data de_, a fost arestat la data de_ pentru că a fost polițist înainte de anul 1944, iar prin decizia MAI nr. 526/1952 a fost internat într-o colonie de muncă pe timp de 24 de luni. La data punerii în libertate -_ - în baza ordinului MAI nr. 019750/1954 a fost reținut pentru cercetări până la data de_, când a fost eliberat.
Raportat la stare de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, instanța a considerat întemeiat capătul de cerere reclamantului privind constatarea caracterului politic al măsurii reținerii, arestării și internării în condițiile în care măsurile administrative au fost luate deoarece defunctul T. I. a fost polițist înainte de 1944, fiind evident că faptele menționate intră în categoria celor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, instanța a admis această cerere și a constatat caracterul politic al măsurilor administrative menționate.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 180.000 Euro, instanța a reținut că reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost abrogate iar prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/_, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român și s-a constatat că prevederile art. 5 alin.(1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale,motiv pentru care a respins capătul de cerere ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 raportat la art. 276 cod pr.civ., pretențiile reclamanților fiind admise doar în parte, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții T. I., T.
ANA, T. (căs.A. ) V., T. G., T. C. C. și pârâtul S.
R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
În motivarea recursului reclamanții au solicitat instanței modificarea sentinței în sensul obligării intimatului pârât la plata daunelor morale în sumă de 180.000 euro, pentru prejudiciul moral cauzat prin arestarea și internarea antecesorului acestora; cu cheltuieli de judecată. Recurenții au considerat că sentința tribunalului este nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Instanța de fond a conchis faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 221/2001, recunoscând astfel că antecesorul reclamanților a fost supus la rele tratamente și abuzuri săvârșite în cadrul
sistemului penitenciar din R. ia, acestea fiind rezumate ca fiind încarcerarea detenția și reținerea în penitenciare fără forme legale sau în lipsa unor hotărâri judecătorești, încălcarea drepturilor deținuților referitoare la primirea, deținerea, paza și regimul acestora în penitenciare, expunerea deținuților la condiții de detenție inumană și la rele tratamente, folosirea bătăii ca metodă de educare de către cadre, lipsa medicamentelor și refuzul de a acorda asistență medicală, reducerea rațiilor alimentare și obligarea la muncă zilnică 10-13 ore, încălcarea dreptului la asistență judiciară.
Recurenții au apreciat că în mod nefondat tribunalul a statuat asupra neconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, considerând că acțiunile statului totalitar comunist încalcă dispozițiile art.3 și 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamanții au apreciat că arestarea antecesorului lor fără existența unei hotărâri judecătorești la momentul arestării sau pronunțată ulterior și aplicarea unui regim de detenție inuman s-au cauzat antecesorului reclamanților consecințe dăunătoare, fiind încălcat dreptul la libertate, supunerea la un regim fizic și psihic inuman, descris de supraviețuitorii penitenciarilor sau coloniilor de muncă comuniste.
Lipsirea de libertate a avut repercusiuni și în planul vieții private și profesionale a antecesorului reclamanților, deoarece acesta era, la momentul arestării sale, sergent în cadrul Direcției Generale a Miliției Regiunea 11 Prahova, iar după eliberare i-a fost afectată viața familială, imaginea și sursele de venit.
Reclamanții au justificat acordarea unor compensații materiale prin faptul că posibilitățile de viață familială și socială le-au fost alterate, ca urmare a faptelor ilicite săvârșite în perioada 1951-1955.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor solicitate reclamanții au solicitat să se aibă în vedere lipsirea de libertate, tratamentul aplicat în timpul detenției, precum și cel din timpul internării în colonia de muncă, precum și imaginea de "persona non grata in comunitate"; atât pentru soție, cât și pentru el unde era cunoscut ca o persoană respectabilă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3 și 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea în parte a sentinței și înlăturarea cheltuielilor de judecată.
Pârâtul în motivele de recurs a arătat că deși s-a respins petitul vizând despăgubirile morale, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 250 lei cheltuieli de judecată. Acestea nu au fost solicitate de către reprezentanta reclamanților la termenul la care s-a soluționat cauza și în consecință, instanța a acordat ceea ce nu s-a solicitat.
Prin întâmpinare reclamanții au solicitat respingerea recursului declarat de pârâți ca nefondat, arătând că la termenul din_ 3
reprezentanta reclamanților a fost prezentă și a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, iar acest lucru a fost consemnat în încheierea de ședință.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recursul reclamanților
Reclamanții au criticat modul de soluționare a petitului de acordare a daunelor morale.
Această critică nu poate fi primită, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 care permitea acordarea daunelor morale, a fost declarat neconstituțional, prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale.
Acțiunea a fost înregistrată la data de_, cu mult după declararea neconstituționalității art.5 al.1 lit. a, din Legea nr. 221/2009 și prin urmare, nu mai există temei legal pentru acordarea acestor despăgubiri, dacă
legiuitorul nu a înlocuit textul declarat neconstituțional.
Recurenții au invocat ca motiv de nelegalitate și încălcarea dispozițiilor art. 3 și 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, însă verificând temeiul acțiunii cu care reclamanții au investit instanța, curtea constată că aceștia nu au invocat prevederile Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale ca temei de drept al acțiunii, în fața primei instanțe.
În recurs, instanța de control judiciar va verifica legalitatea hotărârii, prin prisma dispozițiilor legale invocate în fața primei instanțe și nu în baza unor temeiuri de drept invocate doar în calea de atac. De altfel, legiuitorul a prevăzut, în art. 294 C.Pr.Civ. care se aplică și în recurs, potrivit art. 316 C.Pr.Civ. că este inadmisibilă schimbarea cauzei în calea de atac.
Pe de altă parte, dispozițiile Conveției nu garantează repararea abuzurilor săvârșite de statele totalitare din estul Europei, înainte ca aceste state să fi ratificat Convenția.
Fiecare stat european a avut posibilitatea și o largă marjă de apreciere cu privire la măsurile legislative pe care la adoptă în scopul reparării prejudiciilor ocazionate de măsurile abuzive ale statului totalitar, precum și condițiile pe care beneficiarii acestor acte normative trebuiau să le îndeplinească.
C. europeană nu este competentă, ratione temporis, să examineze circumstanțele măsurilor luate de vreun stat, înaintea ratificării Convenției de către acel stat. Așadar, Convenția a fost ratificată la data de 20 iunie 1994 de către R. ia și prin urmare curtea nu se poate pronunța cu privire la compatibilitatea unor fapte, considerate abuzive anterior ratificării, cu conținutul Convenției.
Întrucât sentința pronunțată de tribunal este legală, curtea constată că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. invocat de recurenții reclamanți.
II. Recursul declarat de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice vizează nelegalitatea acordării cheltuielilor de judecată .
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
După cum rezultă din sentința mai sus descrisă, acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă în parte și instanța a constatat caracterul politic al arestării și internării defunctului T. I. în perioada_ -_ . Așadar, corect a constatat instanța că pârâtul este parte căzută în pretenții.
Susținerea recurentului potrivit căreia reclamanții nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată și instanța de fond ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, nu poate fi primită, întrucât în ședința publică din data de_, reprezentanta reclamanților a solicitat admiterea acțiunii și acordarea cheltuielilor de judecată, după cum reiese din încheierea aflată la f. 76 dosar fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. I., T. V. ANA, T. (căs.A. ) V., T. G., T. C. C. și pârâtul S. R.
prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 201 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | -L. B. A. | C. | A. | -T. | N. |
GREFIER
S. - D. G.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. fond. C.A.C.
| ← Decizia civilă nr. 4042/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 300/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
