Decizia civilă nr. 363/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 363/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. I.
Judecător: G. D. Judecător: R. M. P. Grefier: M. J. D.
S-a luat in examinare recursul formulat de petentul P. C. L., SA
, impotriva sentinței civile nr. 1066 din_ a Judecătoriei Jibou, având ca obiect plângere contravențională.
La apul nominal făcut in cauză se prezintă reprezentantul recurentului petent, av. Sărăcuț Raul Comănescu, și reprezentanta intimatului A. N. pentru P. și I. S. a J. S., c.j. Cipleu Marinela.
Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut refaratul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul recurentului petent, depune la dosarul cauzei o serie de inscrisuri in probațiune și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul in dezbateri.
Având cuvântul asupra recursului, reprezentantul recurentului petent, solicită instanței admiterea in parte a recursului formulat, iar in rejudecare admiterea plângerii contravenționale și inlocurea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Reprezentantul recurentului invederează instantei de judecată, că reprezentata sa nu a contestat faptul că nu exista o rampă. Apreciază că instanța de fond nu a avut in vedere situația lucrărilor demarcate, intrucât datorită insuficienței fondurilor a dus la amânarea amenajării rampei pentru persoanele cu dizabilități. In cele din urmă, acea rampă a fost amenajată.
Pe cale de excepție, reprezentantul recurentei, contestă legalitatea și temeinicia procesului verbal care a fost intocmit cu nerespectarea condițiilor de formă, respectiv acesta nu prezenta semnăturile, iar in baza art. 17 din OG 2/2001, in lipsa semnăturilor contravenientului, există obligația de a avea un martor asistent, iar nici acest lucru nu a fost indeplinit.
Conform art. 7 din OG 2/2001, trebuie analizat pericolul social al faptei contravenționale reținute. Apreciază că fapta reținută in sarcina recurentului petent, are un grad de pericol social redus, motiv pentru care, trebuia sancționată cu avertismentul, iar ulterior, in urma unui nou control, dacă dispozițiile lor nu erau indeplinite sancționarea cu amendă contravențională.
Pentru aceste considerente, solicită anularea procesului verbal, datorită neindeplinirii condițiilor de legalitate a acestuia, iar in subsidiary solicită aplicarea sancțiunii avertismentului.
Reprezentanta intimatului, c.j. Cipleu Marinela, solicită respingerea recursului formulat, invederând că sub aspectul legalității procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este legal, astfel incât nu s-a produs o vătămare prin acesta.
Sub aspectul temeiniciei, arată reprezentanta intimatului că, dacă nu se intervenea cu această sancțiune, probabil că nu exista rampa atât de necesară. Legea care presupune acea rampă este in vigoare din 2006, iar mult anterior era in vigoare OUG 102/1999, care și acesta a prevăzut obligația de a asigura accesul pentru persoanele cu dizabilități in instituțiile publice.
Pentru aceste considerente, apreciază sentința civilă atacată ca temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat.
Instanța reține cauza in pronunțare.
T. ,
Prin sentința civilă nr. 1066/_ a Judecătoriei Jibou, a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională plângerea contravențională formulată de comuna L., prin primar SA în contradictoriu cu intimatul A. Județeană pentru P. și I. SS . S-a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ANPIS nr.0013815 încheiat la data de_, ca fiind legal și temeinic întocmit.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active instanța de fond a considerat că atâta vreme cât a fost sancționată contravențional comuna L., aceasta este îndreptățită să formuleze plângere având capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. În justiție acestea sunt reprezentate de primar sau după caz de președintele Consiliului Județean. În consecință, primarul are dreptul de a reprezenta în justiție comuna L. . Din plângerea introductivă rezultă că SA a introdus cererea în calitate de primar al comunei, iar pe semnătura sa este aplicată ștampila unității administrativ teritoriale. Prin urmare nu se poate reține că a introdus plângerea contravențională în nume propriu. În consecință, potrivit art.137 Cod de procedură civilă, excepția va fi respinsă.
Verificând legalitatea procesului verbal, prin prisma dispozițiilor art.16,17 din OG nr.2/2001 se constată că actul de constatare și sancționare a fost încheiat cub respectarea condițiilor de validitate cerute de lege. Nu s-a invocat nicio vătămare decurgând din nesemnare procesului verbal de către un martor asistent, în condițiile în care reprezentantul petentei nu a semnat actul de constatare, ceea ce echivalează cu lipsa vătămării. Prin urmare omisiunea prevăzută de art.19 din OG nr.2/2001 nu poate duce la anularea procesului verbal.
Cu privire la persoana sancționată contravențional, instanța constată că potrivit art.12 alin.2 din Legea nr.1/2011Terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, înființate de stat, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale.
Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora și sunt administrate de către consiliile de administrație, conform legislației în vigoare.
Titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public local este unitatea administrativ teritorială. Astfel, clădirea Școlii Gimnaziale L. este proprietatea C. L. . Administrarea clădirii este asigurată de către consiliul local, însă acesta din urmă este organ deliberativ, lipsit de personalitate juridică și implicit de patrimoniu.
Potrivit art.62 din Legea nr.448/2006, Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun și stațiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători și peroanele principalelor stații, spațiile de parcare, străzile și drumurile publice, telefoanele publice, mediul informațional și comunicațional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap… Costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor prevăzute la alin. (1) și (2) se suportă din bugetele autorităților administrației publice centrale sau locale și din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, după caz.
Potrivit art.5 pct.13 din același act normativ, clădirile de utilitate publică sunt clădirile aparținând instituțiilor publice și private care oferă populației diferite tipuri de servicii. Căile de acces sunt elementele prin care se asigură accesul în clădirile publice și care asigură posibilitatea deplasării persoanelor cu handicap în interiorul clădirii.
Rezultă că Școala Gimanzială L., fiind o clădire de utilitate publică, trebuia amenajată corespunzător pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilități. O astfel de amenajare presupunea edificarea unor rampe de acces care să permită accesul persoanelor cu dizabilități de natură locomotorie.
Întrucât clădirea școlii este proprietatea publică a comunei L., acesteia din urmă revenindu-i și responsabilitatea identificării sumelor necesare amenajării rampelor de acces, rezultă că lipsa acestora este imputabilă unității administrativ teritoriale, conform legii, iar nu unității școlare. Chiar dacă școala are personalitate juridică, conform art.102 alin.2 din Legea nr.1/2011, clădirea școlii și terenul aferent fac parte în continuarea din domeniul public al comunei.
Astfel, în mod corect s-a reținut comiterea faptei contravenționale în sarcina
C. L. .
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Comuna L. solicitând admiterea lui și anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii de 6000 lei precum și transformarea amenzii contravenționale în avertisment.
În principal arată că insuficienta fondurilor de care dispune această comunitate ar duce la imposibilitatea plății amenzii de 6000 lei dar și la amenajarea rampelor de acces.
Cu privire la unitatea sancționată, consideră că procesul verbal a fost întocmit greșit pe comuna L. și nu pe Școala Gimnazială L. care are personalitate juridică.
În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, asta fiind suficient pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii.
În cuprinsul întâmpinării depuse de agentul contestator, se solicită respingerea recursului ca nefundat.
Consideră că sancțiunea a fost corect aplicată ca urmare a nerespectării prevederilor art. 62 alin. 1 din L448/2006. Școala Gimnazială L., este o clădire de utilitate publică care oferă un serviciu de interes public și trebuie adoptată corespunzător pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilități în instituție. Obligația revine proprietarului, respectiv Comuna L. .
Atitudinea pasivă a recurentului, contravine prevederilor legale naționale și europene și prin urmare trebuie sancționată.
Recursul este fondat și urmează a fi admis cu următoarea motivare:
Prin procesul verbal de contravenție seria ANPIS nr. 0014815/_ recurenta Comuna L. a fost sancționată cu amendă contravențională de 6000 lei, reținându-e în sarcina sa săvârșirea faptei prevăzute de art. 61, alin. 1 din L448/2006.
Potrivit acestui text, clădirile, de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun și spațiile acestora, taxiurile vagoanele de transport feroviar pentru călători și peroanelor principalelor stații, spațiile de parcare, străzile și drumurile publice, telefoanele publice, mediul internațional și comunicațional vor fi adoptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor prevăzute la alin. 1 și 2 se suportă din bugetele autorităților administrației publice centrale sau locale și din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, după caz. Clădirile de utilitate publică sunt definite în art. 5, pct. 13 din L 448/2006, ca fiind clădirile aparținând instituțiilor publice și private care oferă populației diferite tipuri de servicii.
La art. 5, pct. 11 din L448/2006 sunt definite căile și mijloacele de acces - elementele prin care se asigură accesul în clădirile publice și care asigură posibilitatea deplasării persoanelor cu handicap în interiorul clădirii.
La data efectuării controlului, această rampă nu era construită. Prin urmare sancțiunea a fost corect aplicată. În cauză se ridică probleme proporționalității sancțiunii aplicate. Astfel, conform art. 5, alin. 5 din OG 2/2001,, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite’’, iar conform art. 21 din OG 2/2001 ,, În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea. Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal. Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.’’
Din probele administrate în cauză, rezultă că unitatea sancționată a făcut toate demersurile pentru a remedia neajunsurile semnalate.
Astfel în prezent a fost construită o rampă de acces în clădire și doar situația financiară precară a recurentei a întârziat edificarea acesteia.
Prin urmare tribunalul reține că, aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă și deja și-a atins scopul educativ iar raportat la gradul de pericol social al faptei, nu se impune aplicarea unei amenzi.
De altfel, avertismentul, așa cum este el reglementat pe scara măsurilor sancționatorii prevăzut de lege are o natură morală, fiind aplicabil în aczul faptelor de o importanță mai reudsă.
Având în vedere că recurentul se află la prima abatere de acest gen, instanța consideră că sancțiunea aplicată de agentul constatator este mult prea severă și pe cale de consecință o va modifica.
Raportat la aspectele mai sus invocate, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de contravenienta Comuna L., împotriva sentinței civile nr. 1066 din_ a Judecătoriei Jibou. Va modifica hotărârea atacată și rejudecând pe fond cauza va admite în parte plângerea contravențională formulată de SA, va dispune modificarea procesului verbal de contravenție seria ANPIS nr. 0013815/_ încheiat de A. N. de plăți și I. S. în sensul înlocuirii amenzii de 6000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contravenienta Comuna L., împotriva sentinței civile nr. 1066 din_ a Judecătoriei Jibou.
Modifică hotărârea atacată și rejudecând pe fond cauza admite în parte plângerea contravențională formulată de SA, dispune modificarea procesului verbal de contravenție seria ANPIS nr. 0013815/_ încheiat de A.
N. de plăți și I. S. în sensul înlocuirii amenzii de 6000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Președinte, D. I. | Judecător, G. D. | Judecător, R. M. P. |
Grefier, M. J. D. |
Red.PRM/_
DactMJD/_ Ex.2
Jud. fond C. M.
| ← Decizia civilă nr. 174/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 558/2013. Plângere contravențională → |
|---|
