Decizia civilă nr. 52/2013. Servitute
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 52/A
Ședința publică din 14 Martie 2013 Instanța constituită din: Președinte D. M. H.
J. ecător D. T.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamantul G. V., domiciliat în Săcel, nr. 125/160, județul M., împotriva sentinței civile nr. 64 din 15 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect servitute de trecere.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 64 din data de 15 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. V., invocată din oficiu și, în consecință, s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul G. V., în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect servitute de trecere, fără a se acorda cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a solicitat instanței ca, în urma administrării probelor, să dispună constituirea unei servituți de trecere pe tot timpul anului cu picioarele și mijloacele hipo, la terenul proprietatea sa din locul denumit *Șesu Repezii*.
Potrivit art.616 Cod civil, "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona";.
La termenul din_, punându-i-se în vedere reclamantului să depună înscrisuri care să ateste dreptul lui de proprietate asupra terenului în
favoarea căruia solicită a se constitui servitutea de trecere, acesta a învederat că nu deține astfel de înscrisuri, precum și că acest teren l-a primit moștenire de la mama sa care este încă în viață.
O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală, "legitimațio ad causam";, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală se determină în concret, în raport de litigiul dedus judecății. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil. Această calitatea este tocmai îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane de a figura într- un anumit proces în calitate de parte. Ea trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și, respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept. De altfel, calitatea presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada faptului că este proprietarul terenului în favoarea căruia solicită a se stabili servitutea de trecere peste terenul pârâtei, mai mult, a arătat că terenul a aparținut mamei lui care încă este în viață. El și-a apreciat calitatea de proprietar al terenului prin simplul fapt că acesta a primit terenul cu titlu de moștenire de la mama sa, fără să poată prezenta un înscris care să ateste dreptul său de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. V., solicitând instanței admiterea acestuia și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea în fapt a apelului, apelantul a arătat, în esență, că folosește calea de acces cu privire la care solicită constituirea unui drept de servitute de trecere de peste 60 de ani.
Intimata C. M. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat ca nefondat.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Au fost audiați martorii G. D., M. I. și G. F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 65-67).
Analizând sentința apelată, tribunalul apreciază că aceasta este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Apelantul-reclamant nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în favoarea căruia solicită a se stabili un drept de servitute de trecere peste terenul pârâtei-intimate.
Apelantul-reclamant nu a fost parte în procesul finalizat prin tranzacția părților, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 608 din 23 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, depusă în apel. Parte în acel dosar a fost mama apelantului, G. D., care este în viață și a fost audiată ca martor în apel.
Nu s-a dovedit în cauză transmiterea dreptului de proprietate către apelant în vreunul din modurile prevăzute de lege.
În mod corect a reținut judecătoria că, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 616 Cod civil, constituirea unui drept de servitute de trecere poate fi solicitată doar de către proprietarul terenului - fond dominant și împotriva proprietarului terenului - fond aservit.
Prin urmare, reclamantul nu justifică calitatea sa procesuală activă, neexistând identitate între persoana sa și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
Instanța nu va acorda intimatei cheltuieli de judecată, reținând că efectuarea și cuantumul acestora nu au fost probate în cauză cu documente justificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul G. V., cu domiciliul în loc, Săcel, nr. 125/160, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 64 din data de 15 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, _
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |
H. | D. Mihalea | Ț. D. | Sas A. |
Red.HD/_
Tred. A.S/_ - 3 ex
J. ecător la fond: L. B.
| ← Decizia civilă nr. 298/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 607/2013. Servitute → |
|---|
