Decizia civilă nr. 194/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 194/R/2013
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător
JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta P. T. E. împotriva sentinței civile nr. 3193/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă P.
T. E., lipsă fiind pârâții intimați A. E., P. T. și P. V. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține că recursul este declarat în termen legal.
La data de_, reclamanta recurentă a depus la dosar note scrise (f. 10-13), la care a atașat copia unui contract de vânzare - cumpărare sub semnătură privată.
Tribunalul, din oficiu, ridică și pune în discuția părților excepția nulității recursului pentru nemotivare, în temeiul art. 303 Cod procedură civilă.
Reclamanta recurentă P. T. E. se opune admiterii excepției invocată din oficiu de către instanță.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 3193/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta
P. T. E., în contradictoriu cu pârâții A. E., P. Verginia și P. T., având ca obiect revendicare imobiliară și implicit petitul accesoriu privind despăgubirile pentru folosință teren.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform extrasului de CF depus la dosarul cauzei și nereactualizat, imobilul teren de natură arător, situat în ridul "Subpăsăroaia"; de pe raza localității N., în suprafață de 2207 mp, se identifică în CF 1211 N. nr. top 4066/1 și asupra lui figurează ca și proprietari tabulari P. Teofil și soția Matroana născută Rebrișorean,
cu titlu de cumpărare, donație, în cote egale de câte ½ părți fiecare, conform încheierilor de CF 492/1942, nr. 493/1942 și nr. 375/1943.
Conform actului de stare civilă depus la dosarul cauzei de către reclamantă și prin raportare la dispozițiile instanței se constată că numita P. E. căsătorită P., născută la data de_, figurează cu părinții P. Teofil și P. Matroana.
Deși instanța a pretins anexarea și a actului de adopție ce vizează filiația cu efecte restrânse sau depline, cu o consecință juridică diferită asupra elementului de succesiune, vocație succesorală legală, pe considerentul redat de reclamantă că a fost înfiată de către bunicii materni P. Teofil și P. Matroana, părinții naturali fiind P. I. și A. P., totuși reclamanta nu s-a conformat.
De asemenea, în speță, în circumstanțele în care imobilul în litigiu cu datele de CF anterior redate figurează pe antecesori, s-ar fi impus anterior promovării acțiunii în revendicare clarificarea situației juridice actuale și a dreptului de proprietate susținut de către reclamantă prin dezbaterea masei succesorale rămase după antecesori și evident cu premisa ca prin efectul partajului succesoral acest teren să cadă în lotul moștenitoarei reclamante P. T. E. .
Doar în aceste circumstanțe și prin actualizarea stării de CF cu evidențierea proprietarului tabular în persoana reclamantei ar fi fost posibilă declanșarea cu succes a acțiunii în revendicare.
În concret, celelalte probe administrate și implicit adeverința emisă de către Primăria comunei Feldru privind evidențele din registrul agricol care incorporează și suprafața de 0,21 mp din ridul "Subpăsăroaia";, pretins revendicată de reclamantă, nu sunt de natură să elucideze identificarea corectă a imobilului în litigiu, cât și cerințele pe care le impune acțiunea în revendicare, care poate fi introdusă de către proprietarul exclusiv, titular al dreptului de proprietate împotriva posesorului neproprietar.
De asemenea, chiar și adresa și răspunsul comunicat de către Primăria comunei Feldru, prin raportare la susținerile contradictorii ale părților privind aceeași identificare corectă a imobilului în litigiu pretins revendicat, reprezintă un răspuns lacunar care atestă existența imobilelor din ridul "Subpăsăroaia";, care figurează sub numele lui P. T. și, respectiv, cele care figurează în registrul agricol pe numele reclamantei P. T. E., dar nu elucidează eventuala corespondență între aceste terenuri și respectiv regimul juridic al imobilelor în raport de circumstanța care vizează obiectul reconstituirii prin Legea nr. 18/1991 sau obiectul proprietății tabulare.
În concret, se atestă prin această adeverință faptul că terenul înscris în T.P. nr. 51077/_ pe numele lui P. T., din ridul "Păsăroaia";, tarlaua 33, parcela 2 și terenul din ridul "Șaduri"; tarlaua 63, parcela 7/4 sunt lucrate de către P. T., predate ca zestre de către părinți din anul 1957.
De asemenea, reclamanta P. T. E. figurează în registrul agricol al satului N. cu o suprafață de 0,22 ha teren fânaț, în ridul "Subpăsăroaia";, dar nu l-a lucrat niciodată.
De altfel, acest aspect se coroborează cu depoziția martorului Niculai I., care susține un alt amplasament al terenului prin prisma vecinătăților (Login Viorel și P.
T. ) și chiar sub aspectul suprafeței, dar în același rid "Subpăsăroaia";, cu mențiunea expresă că terenul până în prezent a fost lucrat doar de pârâții P. T. și V., exceptându-se folosința de către soții P. T. E. și P. I. .
În acest context s-a apreciat, contrar demersurilor pentru elucidarea situației imobilului din litigiu, identificarea lui corectă și a atenționării în baza rolului activ pentru utilitatea administrării și a unei probe tehnice care să faciliteze informații certe privind amplasamentul, vecinătățile, suprafața, natura imobilului, posesorii faptici în raport și de starea de CF privind proprietarul tabular inițial sau actual, reclamanta a apreciat că nu se impune solicitarea acestei probe și nu a achiesat la percepția privind utilitatea, concludența și pertinența acestei probe în scopul preconizat, al aflării adevărului.
Rolul activ al instanței, conform prevederilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, a fost exercitat în limitele permisive și cu restricția acordată și de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, dar atitudinea reclamantei trebuia să se circumscrie pentru probarea prin toate mijloacele evidențiate și cu precădere prin administrarea probei tehnice (expertiză) pentru justificarea susținerilor din cerere și a pretențiilor formulate, reținând argumentul invocat că deține mai multe hotărâri judecătorești care reflectă dreptul său de proprietate astfel încât nu se impune și o probă tehnică.
Această identificare a imobilului din litigiu era absolut necesară soluționării cauzei prin raportare la obiectul litigiului dedus judecății, respectiv revendicare imobiliară.
Astfel, numai raportat la identificarea corectă a terenului în litigiu, instanța are posibilitatea să verifice dacă reclamanta deține un titlu de proprietate asupra terenului, dacă acesta este identic sau nu cu cel aflat în folosința pârâților și numai într-o atare situație instanța poate să verifice în cadrul acțiunii în revendicare astfel promovată care titlu de proprietate are prioritate, cel al reclamantei sau cel opus de pârâți.
În ipoteza relatată și în circumstanțele în care în speță nu s-a realizat o astfel de identificare a terenului datorită refuzului expres și susținut al reclamantei, instanța a considerat că reclamanta nu a prezentat dovada dreptului ei de proprietate în cauză în baza căruia revendică terenul.
Celelalte probe administrate în cauză, respectiv interogatoriul pârâților, actele de la registrul agricol nu sunt suficiente pentru dovedirea dreptului de proprietate invocat de reclamantă. Totodată, așa cum s-a arătat din probele administrate în cauză nu rezultă nici faptul că terenul revendicat de reclamantă este sau nu identic cu cel aflat în folosința pârâților și pentru dovedirea acestui aspect, în cauză fiind necesară efectuarea unei expertize tehnice, probă pe care părțile și cu precădere reclamanta, nu au (a) înțeles să o solicite.
În altă ordine de idei, din considerentele redate în Decizia civilă nr. 115/R/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud se poate reține că imobilul teren din ridul "Sub Păsăroaia"; a constituit conform procedurii speciale reglementate de legea fondului funciar - obiectul acestei legi reparatorii și, în consecință, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, dar aceasta a refuzat preluarea titlului de proprietate emis nr. 51103/_, prin prisma nemulțumirilor manifestate de reclamantă privind modul de reconstituire, cât și a întinderii suprafeței rezultate în paralel cu suprafața însumată din înscrierile de CF și din registrul agricol.
Totuși, nu se confirmă nici prin această hotărâre corespondența dintre terenul - obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei în baza Legii
nr. 18/1991 și respectiv terenul deținut de către pârâții P. T. și V., conform titlului de proprietate anexat și emis în baza aceleiași proceduri speciale.
Acest aspect s-ar fi elucidat în mod cert prin administrarea unei probe tehnice.
Raportat la starea de fapt redată, cât și din analiza pieselor dosarului, instanța reținând că reclamanta nu a prezentat dovada pretențiilor sale, în baza art. 480 Cod civil, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă astfel promovată, având ca obiect revendicare imobiliară și, implicit, petitul accesoriu privind despăgubirile pentru folosință teren.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta P. T.
E., însă nu a fost motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, cerință stipulată în art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă.
Sentința atacată a fost comunicată reclamantei la 18 ianuarie 2013 (f. 116 din dosarul de fond). Calculând termenul de motivare a recursului potrivit prevederilor articolului 101 alin. 1 și 5 din același cod, acesta s-a împlinit la data de 4 februarie 2013. În acest interval de timp, reclamanta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală discutată, așa încât se va da eficiență dispozițiilor art. 306 alin. 1 și se va constata nulitatea recursului.
La filele 10-13, recurenta a depus la dosar, la 22 aprilie 2013, note scrise cuprinzând criticile aduse sentinței. Din lecturarea lor nu rezultă faptul că acestea se constituie în motive de ordine publică pentru a se da eficiență art. 306 alin. 2, și, prin urmare, tribunalul nu le va mai analiza.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta P. T. E. , domiciliată în
N., str. P., nr. 466, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 3193/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond P. A.T.
| ← Decizia civilă nr. 401/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 847/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
