Decizia civilă nr. 847/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 847
Ședința publică din 17 septembrie 2013 Completul constituit din:
Președinte: C. N. C., judecător Judecător: DP, vicepreședinte tribunal Judecător: H. I. - D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta R. L. , cu domiciliul procesual ales la cabinet av. B. Ilea, din loc. Z., str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, bloc Lira, ap. 6, parter, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 1185 din 18 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al judecătoriei Z., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul recurentei reclamante R. L. - av. Ilea B., precum și reprezentantul intimatului pârât B. G. - av. Chende Ciprian, lipsă fiind intimatul pârât M.
V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentei reclamante R. L. - av. Ilea B., arată că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 2100 mp indentificat în CF, iar pe una din laturi se învecinează cu terenul pârâtului B. G., care consideră că nu a respectat tabelul de punere în posesie, folosind astfel din terenul reclamantei. Arată în continuare că în cauză a fost administrată proba cu expertiza judiciară efectuată de expertul Szoke Lorant, expertiza contestată de reclamantă, întrucât expertul nu a avut în vedere schița de punere în posesie. S-a efectuat o a doua expertiză de către expertul Jarca, care a constatat că toți vecinii au un front mai mare la stradă. Consideră că ar fi necesar trimiterea cauzei la prima instanță pentru efectuarea unei noi expertize pentru a se vedea ce suprafață ocupă intimatul pârât B. G. .
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatului pârât B. G. - av. Chende Ciprian, solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare și reiterează faptul că expertiza topografică a fost efectuată de expertul Szoke Lorant, care a stabilit că pârâtul nu are mai mult
teren decât în acte. Arată în continuare că pe tot parcursul procesului reclamanta nu a avut nici un fel de nemulțumire, dar după comunicarea expertizei sau solicitat prin acordul părților acordarea a încă trei termene de judecată pentru a se încheia o tranzacție la solicitarea reclamantei.Totodată, arată că a apărut o lucrare extrajudiciară care a fost efectuată de același expert care a făcut și poziționarea, consideră că lucrarea a fost subiectivă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că toate probele au fost judicios administrate.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1185/_ a Judecătoriei Z., s-a admis în parte acțiunea reclamantei R. L., împotriva pârâților B. G. și M. V. .
S-a stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantei evidențiat în TP 21880/53457/_, poz.2 intravilan, înscris în CF nr.50233, nr.cad.251 și imobilul proprietatea pârâtului B. G. evidențiat în TP 51836/39341/_, situat în intravilan și imobilul proprietatea pârâtului M. V., evidențiat în TP 4584/32588/_, poz.4 extravilan, pe aliniamentul F-A-G-J evidențiat pe anexa 4 la expertiza efectuată de expert Szoke Lorant Attila -fila 135 din dosar- expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 60 de mp teren pe care o ocupă din terenul reclamantei și ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul reclamantei.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul
B. G. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional privind rectificarea CF nr.50233 B., nr.cad.251, în sensul anulării parțiale a încheierilor de întabulare nr.4177 și 4178 din data de_ .
Au fost obligati pârâții B. G. și M. V. să plătească reclamantei suma de 870 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: Reclamanta este proprietară tabulară a imobilului înscris în CF 50233 B.
(provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.81/N), cu nr.cad. 251, compus din teren în suprafață de 2100 mp, întabularea dreptului său fiind dispusă prin încheierile C.F. nr.4177 și 4178 din_, ca drept dobândit prin moștenire și partaj voluntar în baza Actului de partaj voluntar autentificat sub nr.145/_ la BNP A. L. Lupaș (f.8, f.11-12).
Antecesorului reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza Legii nr.18/1991, prin T.P. nr. 21880/53.457/_ (f.4).
Pârâtul B. G. e a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1000 mp în baza Legii nr.18/1991, în favoarea sa reconstituindu-se dreptul de proprietate prin TP nr.51836/39341 din_ . Dreptul de proprietate al pârâtului nu a fost întabulat în cartea funciară.
În scopul identificării terenurilor aflate în proprietatea părților și stabilirii liniei de hotar dintre acestea, în cauză a fost ordonată efectuarea unei expertize topografice, fiind desemnat cu efectuarea lucrării expertul Szoke Lorant Attila (f.46-50,75-80, 118-123, 129-135).
Analiza cererii în revendicare și cea a grănițuirii prezintă o strânsă legătură, fiind interdependente, obiectul litigiului constituindu-l, practic, fâșia de teren situată de-a lungul liniei de hotar care desparte proprietățile părților, astfel cum va fi stabilită de instanță.
Conform art.480 cod civil - proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Prin urmare, într-un proces de revendicare cum este cel ce se judecă între părți, reclamantul revendicant, fiind cel ce a declanșat procesul, trebuie să dovedească că este proprietarul imobilului pe care îl revendică și, în al doilea rând, că pârâtul posedă imobilul respectiv fără a avea nici un drept.
Acțiunea în revendicare este așadar acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, instanța recurgând întotdeauna la compararea titlurilor prezentate de părți. Este de principiu că înscrierea în cartea funciară garantează dreptul real care a făcut obiectul înscrierii, dar nu și întinderea acestuia, adică suprafața menționată în cartea funciară, după cum rezultă din prevederile art. 32 lit. a) din Legea 7/1996.
Acțiunea în grănițuire decurge din dreptul fiecărui proprietar asupra gardului comun. De cele mai multe ori, pentru a se stabili acest drept, este nevoie de cunoașterea amplasamentului gardului comun. Rolul instanței în caz de litigiu între proprietarii fondurilor învecinate cu privire la amplasamentul liniei care desparte proprietățile lor este să reconstituie hotarul la origine nelitigios în funcție de elementele faptice care se regăsesc în situația de la fața locului.
Aplicând aceste principii la starea de fapt a cauzei, instanța constată părțile, respectiv autorii lor, și-au dobândit dreptul de proprietate în același mod, prin reconstituire în baza Legii fondului funciar, limitele proprietăților trebuind așadar să fie cele stabilite de autoritatea de fond funciar cu ocazia punerii în posesie.
Din documentele care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate ale părților, înaintate instanței de Primăria B. (f.109-117), rezultă că nu există schiță de punere în posesie cu privire la aceste terenuri, însă potrivit listei întocmită de autorități care cuprinde dimensiunile parcelelor (f.82), frontul la drum al parcelei reclamantei este de 9 m și nu de 10,01m, așa cum este identificat în planul de amplasament și delimitare din documentația sa de întabulare.
Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză rezultă că terenul reclamantei în suprafață de 2100 mp și terenul pârâtului în suprafață de 1000 mp se învecinează, terenul reclamantei învecinându-se pe toată lungimea și cu suprafața de 2400 mp din TP nr.4584/32588 eliberat pe numele pârâtului M. V.
. Totodată, expertul precizează că reclamanta, deține faptic, în afara celor 2100 mp întabulați, încă o suprafață de 594 mp aflați în prelungirea acestui teren, terenul său fiind împrejmuit doar în partea cu pârâtul. La rândul său, pârâtul deține terenul de 1000 mp, pe care sunt edificate o casă și anexe gospodărești, și, în prelungire, o suprafață de 670 mp teren intravilan înscris în TP nr.4584/32588 eliberat pe numele pârâtului M. V. (f.53) pe care l-a achiziționat și pe care se află un
saivan de oi fără fundație. Terenul în suprafață de 1000 mp aparținând pârâtului este împrejmuit cu gard încă din anul 1985 odată cu edificarea casei de locuit.
Din constatările la fața locului, în urma măsurătorilor efectuate, expertul concluzionează că pârâtul B. G. e nu folosește mai mult teren decât suprafețele din actele de proprietate, iar potrivit planului de amplasament și delimitare a imobilului din documentația de întabulare a reclamantei recepționat la OCPI Sălaj, pârâtul folosește 78 mp, reprezentând zona de suprapunere a terenului reclamantei cu suprafața de 1000 mp și, respectiv 146 mp reprezentând zona de suprapunere a terenului reclamantei cu suprafața de 2400 mp din titlul de proprietate al pârâtului M. V., situație în care o parte din construcțiile C3,C4 și C5 sunt amplasate pe proprietatea reclamantei astfel cum apare întabulată în cartea funciară (anexa 3-f.80). Or, luând în considerare faptul că frontul terenului reclamantei ar trebui să măsoare 9 m și că gardul dintre proprietățile părților edificat în anul 1985, aspect necontestat de reclamantă, ar trebui să servească la delimitarea proprietăților, și, în plus, pârâtul are edificată casa de locuit concomitent cu ridicarea gardului, rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a părților nu s-a putut realiza decât ținându-se cont de această stare de fapt constatată de expert la fața locului.
Din prezentarea acestor elemente ale stării de fapt, rezultă că dreptul pârâților este preferabil atât sub aspectul forței juridice al titlului din care provine, anterior titlului reclamantei, cât și sub aspectul stabilirii limitelor faptice ale întinderii sale.
Potrivit art. 584 C.civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Pe baza considerentelor susmenționate, având în vedere că pârâtul a folosit în mod constant suprafața de 78 mp, curți, construcții, și că proprietățile sunt delimitate în fapt de un gard edificat încă din anul 1985, instanța constată că linia de hotar dintre terenurile părților este prezentată în anexa 4 din raportul de expertiză-f.135 (prin segmentul F-A-G-J), expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pe amplasamentele limitelor actuale, marcate la fața locului prin semne exterioare. În această variantă reclamanta folosește o suprafață de 1929 mp
+ 574 mp, având frontul stradal de 9 m, pârâții suprafața de 3185 mp, respectându-se amplasarea gardului edificat între proprietăți în anul 1985 și a casei de locuit a pârâtului.
Totodată, față de motivele de fapt și de drept expuse, concluziile raportului de expertiză, instanța va respinge ca nefondat capătul de cerere prin care reclamanta solicită obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 60 de mp teren pe care îl ocupă din terenul său și ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul reclamantei.
Cu privire la cererea reconvențională privind rectificarea CF nr.50233 B., nr.cad.251, în sensul anulării parțiale a încheierilor de întabulare nr.4177 și 4178 din data de_, în ceea ce privește schița de dezmembrare și întabulare întocmită de expert Jarca Traian, parte integrantă din aceste încheieri, instanța arată următoarele:
Potrivit actelor înaintate de către OCPI Sălaj (f.143-156), se relevă că prin Încheierea nr.4177/2007 a fost înscris dreptul de proprietate al moștenitorilor def.Cobzaș G. în cartea funciară nr.1624 B., nr.top.227/b.232/a/1, în cartea funciară nr.81/N B., nr.cad. 251 și în cartea funciară nr.14/N, nr.cad.134, în baza Certificatului de Moștenitor autentificat sub nr.5/_ de BNP A. L. Lupaș. Totodată, prin Încheierea nr.4178/2007 a fost înscris și dreptul de proprietate al reclamantei Răcăreanu L. în CF nr.81/N B., nr.cad.251, în baza Actului de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr.145/_ de același birou notarial. Prin urmare, susținerile pârâtului-reclamant reconvențional potrivit cărora întabulările potrivit Încheierilor de carte funciară nr.4177/2007 și nr.4178/2007 s-au efectuat în baza unei schițe de dezmembrare și întabulare a imobilului atribuit reclamantei, sunt nefondate, atât moștenitorii def.Cobzaș Glogor cât și, ulterior, reclamanta prin partaj, dobândind în proprietate, în întregime, suprafața de 2100 mp, nr.cad.251 din CF nr.81/N B., nefiind dispusă nicio dezmembrare a terenului de 2100 mp. prin Încheierea nr.4177/2007 sau prin Încheierea nr.4178/2007 a OCPI Sălaj, astfel că cererea reconvențională va fi respinsă ca nefondată.
În final, observând dispozițiile art. 584 Cod civil potrivit cărora cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate, sumele avansate de reclamantă pentru taxa judiciară și onorariu expert (f.39,57,66,137), instanța va obliga pârâții B.
G. și M. V. să plătească reclamantei suma de 870 lei, cheltuieli de judecată, în baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta R. L., solicitând în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, modificarea în sensul admiterii acțiunii reclamantei în ceea ce privește revendicarea, arătând în motivare următoarele:
Pârâtul B. G., nu a respectat tabelul de punere în posesie, restrângând frontul la stradă al reclamantei folosind abuziv suprafața de 60 m.p. din proprietatea acesteia.
Expertiza efectuată în cauză nu a avut în vedere schița de punere în posesie și nu a fost măsurat topograful integral.
În vederea încheierii unei tranzacții la cererea reclamantei, expertul Jarca a concluzionat că vecinii de teren ai reclamantei au un front mai mare, de circa 20 m., față de 12,5 m. cât avea dreptul, iar pârâtul are front la stradă de 21,5 m față de 12,5 m. la cât avea dreptul, conform schiței de punere în posesie.
Prin întâmpinare, pârâtul B. G. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, arătând în motivare următoarele:
Prin expertiza tehnică efectuată de ing. Szoke Lorant, s-a constatat că documentația de întabulare a reclamantei efectuate de ing. topo Jarca, a fost greșită. Instanța, valorificând expertiza a dat relevanță faptului că în tabelul de reconstituire a dreptului de proprietate, terenul reclamantei are frontul la stradă de 9 m și situației faptice, respectiv existența gardului despărțitor din anul 1985.
Recursul nu este fondat.
Părțile și-au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor prin reconstituire, întinderea acestor terenuri este reflectată în titlurile de proprietate emise, nr. 21880/53457/23.01.95 pentru antecesorul reclamantei, respectiv, nr.
51836/39341/09.03.94 pentru pârât. Pe de altă parte, conform disp. art. 32 lit. a din L. nr. 7/96, cartea funciară garantează dreptul real asupra bunului imobil înscris, dar nu asupra suprafeței acestuia.
La data punerii în posesie, nu s-au întocmit schițe ale terenurilor, însă, în tabelul de reconstituire a dreptului de proprietate terenul reclamantei figurează cu front la stradă de 9 m.
Ulterior punerii în posesie, Comisia Comunală B. de fond funciar a întocmit o schiță cu dimensiunile proprietății pârâtului, fapt arătat în expertiză ( f. 129-135)
Suprafața de teren din titlurile de proprietate, gardul despărțitor existent din anul 1985 sunt semne exterioare de delimitare a proprietății părților care au fost valorificate prin expertiză. Expertiza a oferit mai multe variante, dintre care, instanța a consacrat juridic varianta care respectă semnele exterioare menținute și care corespunde cu suprafețele de teren înscrise în titlurile de proprietate.
Se concluzionează astfel că hotărârea primei instanțe a determinat corect limitele dintre proprietățile părților și a stabilit traseul real pe care trebuie să-l urmeze părțile.
Atât vechiul cod civil în art. 584 cât și noul cod civil în art. 560 cuprind dispoziții privind obligația proprietarilor terenurilor învecinate să constituie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare și să suporte, în mod egal, cheltuielile ocazionate.
Prin hotărârea atacată, s-a conferit eficiență juridică textelor de lege indicate, aceasta fiind legală și temeinică, situație în care, recursul reclamantei urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. L., împotriva Sentinței civile nr. 1185 din_ a Judecătoriei Z. . Obligă reclamanta R. L. la 1600 lei cheltuieli de judecată către pârâtul B. G. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
C. N. C. | D. | P. | H. I. | - D. | H. V. |
Red.D.P./_
Dact.H.V./_ Ex.2
Jud. fond: L. D. M.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 194/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 592/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
