Decizia civilă nr. 371/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 371/R /2013
Ședința publică din 7 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții SZALMA M. ȘI D. M., precum și recursul declarat de pârâții P. MUNICIPIULUI
C. -N. ȘI C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantelor recurente Szalmann M. și D. M., avocat P. escu B. a, în substituirea avocatei D. Sicoe, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, la data de 4 februarie 2013, s-a depus la dosar, prin fax și registratura instanței, din partea reclamantelor recurente, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor declarate de către pârâții recurenți.
Reprezentanta reclamantelor recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantelor recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtelor intimate în solidar la plata tuturor cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.700 lei, precum și în recurs, cu cheltuieli de judecată.
În ce privește recursul declarat de către pârâții recurenți solicită respingerea P. Municipiului C. -N. și C. Local al Municipiului C.
-N., solicită respingerea ca neîntemeiat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul recurent C. Local al municipiului C. -N. .
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 10 februarie 2012, reclamantele S. M. (fosta Nechifor) si D. M. (fosta Desmirean M. si fosta Munteanu M. ), în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului C. -N. și C. Local C. -N., au solicitat obligarea pârâților lor la emiterea dispoziției de restituire în natură, prin compensare, în condițiile art. 26 din Legea 10/2001, în favoarea reclamantelor, pentru imobilul situat in C. -N., str. Băltii nr. 3(1), inscris in CF nr. 13477 C., nr. top. 3352/1 prin oferirea in compensare a cotei de 317/601 a parte din imobilul teren, deținut de Statul Roman, aflata in administrarea operativa a
G.I.G.C.L. C., inscris in CF 8999 C. -N., nr. top. 2820, in suprafața totala de 601 mp, situat din punct de vedere administrativ in C. -N., str.
G. ni nr. 75, asupra căruia s-a edificat o casa din cărămida, pe fundații de beton, acoperita cu țigla, cu 3 camere, 1 bucătărie, baie, cămara, hol, veranda, pivnița, 1 garaj auto, fără cheltuieli de judecată, decât în cazul opunerii pârâților la admiterea acțiunii.
Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 619/_ a Tribunalului C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. M., D.
M., împotriva pârâților P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL C.
-N. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul P. Municipiului C. -N. să emită dispoziție de restituire în natură, în compensare, în condițiile art. 26 din Legea 10/2001, în favoarea reclamantelor, a cotei de 317/601-a parte, deținută de Statul Român din imobilul teren în suprafață de 601 mp, înscris în CF nr. 8999 C. -N., nr. top. 2820, situat în C. -N., str. G. ni, nr. 75, jud.
C., ca echivalent valoric al imobilului preluat abuziv (teren în suprafață de 403 mp, înscris în CF nr. 13477 C. -N., nr. top. 3352/1, din C. -N., str. Bălții, nr. 1, jud. C. ).
A fost obligat pârâtul P. municipiului C. -N. să le plătească reclamantelor suma de 2175 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Prin Dispoziția privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. 5164/_ emisă de P. Municipiului C. -N., s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod a abuziv, pentru terenul în suprafață de 403 m.p., înscris în CF nr. 13477 C. -N., cu număr top. 3352/1, situat în C. -N., str. Bălții, nr. 1, în favoarea reclamantelor S.
și D. M., constatându-se că revendicatoarele au calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și că terenul revendicat, trecut în proprietatea Statului în baza Legii nr. 58/1974, este ocupat de un bloc de locuințe din strada N. Titulescu, nr. 38, rețele edilitare, alei pietonale, de acces și spații verzi amenajate.
Aceste aspecte, a îndreptățirii reclamantelor și a ocupării terenului revendicat, fapt ce duce la imposibilitatea restituirii în natură a acestuia, nu au fost contestate.
Reclamantele au solicitat, prin cererea de chemare în judecată, atribuirea unui alt teren în compensare.
Dezlegarea în drept
Instanța a reținut că, potrivit art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii, oferite în echivalent, sau în despăgubiri, acordate în condițiile
legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod a abuziv.
Din acest text de lege, rezultă că măsura compensării cu alte bunuri în echivalent are prioritate față de măsura acordării de despăgubiri.
În speță, a fost identificat un teren aflat la dispoziția municipiului C. -
, situat în C. -N., str. B., nr. 75 (fostă str. Gheorghieni, nr. 75), înscris în CF 8999 C. -N., nr. top. 2829.
Potrivit înscrierilor din această carte funciară, terenul are suprafața de 601 m.p. Asupra cotei de 96/601 parte din teren, ce a fost în proprietatea Statului român și în administrarea operativă a G.I.G.C.L. C., s-au întabulat cu titlu de drept cumpărare, in baza Legii 112/1995, numiții T. A. și soția T. V. Ana. Ulterior, aceștia s-au întabulat și asupra cotei de 188/601 parte din teren, în baza Legii nr. 18/1991, în baza Ordinului Prefectului C. nr. 134/1998.
Terenul rămas Statului Român, în administrarea municipiului C. -N.
, în suprafață de 317 m.p., face obiectul unui contract de închiriere, titular fiind T. A., astfel cum rezultă din răspunsul Primăriei Municipiului
C. -N., depus la fila 113 din dosar.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert P. a M.
L., astfel cum a fost corectat prin înscrisul depus la fila 135 din dosar, terenul din strada Bălții, nr. 3, ce a fost revendicat de către reclamante, în suprafață de 403 m.p., are valoarea de circulație de 350.000 lei, iar terenul de 317 m.p., aflat la dispoziția Municipiului C. -N., din str. B., nr. 75, are valoarea de 307.000 lei, deci mai mică decât valoarea terenului revendicat de reclamante.
Având în vedere toate considerentele reținute anterior, privind îndreptățirea reclamantelor la măsuri reparatorii, imposibilitatea restituirii în natură a terenului revendicat și existența unui teren de valoare mai redusă, aflat la dispoziția Municipiului C. -N., instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S. M. și D. M. și în baza art. 26 din Legea 10/2001, a obligat pârâtul P. Municipiului C.
-N. să emită dispoziție de acordare în natură, în compensare, în favoarea reclamantelor, a cotei de 317/601-a parte, deținută de Statul Român din imobilul teren în suprafață de 601 mp, înscris în CF nr. 8999 C. -N., nr. top. 2820, situat în C. -N., str. G. ni, nr. 75, jud. C., ca echivalent valoric al imobilului preluat abuziv (teren în suprafață de 403 mp, înscris în CF nr. 13477 C. -N., nr. top. 3352/1, din C. -N., str. Bălții, nr. 1, jud.
C. ).
În temeiul art. 274 Cod. proc. civ., pârâtul P. municipiului C. -N. a fost obligat să le plătească reclamantelor suma de 2175 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial justificat prin chitanța de la fila 211 din dosar.
Recursul
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs toate părțile.
Pârâții au solicitat modificarea ei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, motivele lor fiind, în esență, identice, C. Local al municipiului C. -N. invocând, în plus, excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că nu are atribuții în ceea ce privește procedura acordării de măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, pentru imobilele preluate abuziv de către stat, această atribuție revenind, așa cum rezultă din dispozițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, primarului.
Restul motivelor pârâților sunt identice și se referă la faptul că notificarea reclamantelor a fost soluționată de către pârâtul P. mun. C.
-N. prin emiterea dispoziției contestate, aceasta nefiind atacată în termenul prevăzut de lege, ea statuând că reclamantelor li se vor acorda măsurilor reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii nu are caracter obligatoriu, ci este o posibilitate lăsată de lege la latitudinea entității investite cu soluționarea notificării, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 și ale pct. 1.7 din HG nr. 250/2007, de aprobarea a nomelor de punere în aplicare a legii speciale.
Instanța nu se poate substitui autorității proprietară a bunurilor sale, unitatea administrativ teritorială neavând bunuri de oferit în compensare și un anunț în acest sens fiind afișat la sediul instituției, în conformitate cu prev. art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu pot fi puse decât în sarcina P. ui municipiului C. -N., oricum, impunându-se diminuarea acestora, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., cuantumul onorariului avocațial fiind prea mare raportat la criteriile rezultând din acest text de lege.
Reclamantele au solicitat modificarea sentinței în sensul de a li se acorda în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în fața primei instanțe, solicitând cheltuieli de judecată și în recurs.
În motivarea recursului lor, acestea au arătat că, în realitate, cuantumul total al onorariului avocațial este de 4350 lei, așa cum rezultă din contractul de asistență juridică nr. 1/2012 și bonurile fiscale anexate.
La acestea se adaugă cheltuielile de transport, în sumă de 50 lei pentru fiecare termen de judecată, cuantumul acestora cifrându-se la 250 lei pentru cele cinci termene.
Onorariul pentru expert a fost în sumă de 1100 lei și a fost achitat, iar chitanța depusă în fața primei instanțe, fiind anexată și motivelor de recurs.
Față de recursurile pârâților, reclamantele au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestora, pentru că pârâtul C. Local al municipiului C. -N. are calitate procesuală pasivă, imobilul solicitat în compensare fiind înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea tabulară a Statului Român și în administrarea acestui pârât.
Plângerea nu a fost tardiv formulată, dispoziția contestată fiind comunicată la data de_ și reclamantele formulând cererea la _
, în termenul de 30 de zile prev. de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este obligată să restituie în natură imobilul sau să acorde în compensare alte bunuri ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale dacă măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită, iar instanța, atunci când cenzurează legalitatea emiterii dispoziției de către primar, poate verifica inclusiv dispoziția referitoare la posibilitatea oferirii unor bunuri în compensare, norma prev. de art. 26 alin. 1 nefiind una permisivă așa cum susțin pârâții, care să le
lase o marjă de apreciere ce nu poate fi cenzurată de instanță.
Motivele referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată sunt nefondate, în condițiile în care pârâții s-au opus admiterii acțiunii.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 3041Cod proc. civ., ce constituie temeiul lor în
drept, curtea constată următoarele.
Astfel, în ceea ce privește recursul pârâților, care vizează fondul cauzei, acesta este nefondat, întrucât C. Local al municipiului C. -N. are calitate procesuală pasivă în considerarea dreptului său asupra imobilului solicitat în compensare.
Plângerea a fost formulată în termenul prev. de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, pârâții neindicând motive pentru admiterea excepției de tardivitate, depunerea plângerii în termen fiind verificată și de prima instanță, comunicarea prin scrisoare recomandată fiind făcută la data de_, conform dovezii de la fila 35 din dosarul tribunalului, iar plângerea înregistrată la data de_, așadar, în termenul de 30 de zile prevăzut de textul de lege indicat deja.
Art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie o obligație legală în sarcina primarului de a oferi bunuri în compensare, atunci când există astfel de bunuri în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, nefiind o facultate pentru acesta, doar persoana sau persoanele îndreptățite, în virtutea dreptului corelativ, putând refuza, eventual, bunurile oferite în compensare, instanța, în procedura jurisdicțională de cenzurare a dispoziției emisă de unitatea deținătoare, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, putând verifica inclusiv posibilitatea unității administrativ-teritoriale de a oferi bunuri sau servicii în compensare, simpla afirmație cuprinsă în lista afișată lunar la sediul primăriei în sensul inexistenței unor astfel de bunuri sau servicii neconstituind un mijloc de probă.
De altfel, din enumerarea cuprinsă în art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă ordinea în care deținătorul imobilului este obligat să aplice măsurile reparatorii, prima fiind restituirea în natură, iar, dacă aceasta nu este posibilă, restituirea prin echivalent, măsura compensării prevalând celei privind oferta de acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Din toate aceste considerente, motivele privind fondul cauzei din recursurile pârâților sunt nefondate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recursul reclamantelor este parțial fondat și motivul de recurs al pârâților neîntemeiat.
Aceasta, deoarece reclamantele au dovedit cuantumul onorariului avocațial prin contractul de asistență juridică depus la dosar în recurs (f. 4) și cele două chitanțe care atestă plata acestuia integrală (f. 3 și 4 din dosarul curții), acestea fiind parțial depuse și la dosarul tribunalului (f. 172, 173).
Cuantumul acestui onorariu nu este exagerat, așa cum susțin pârâții, neimpunându-se diminuarea lui în sensul art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., întrucât acesta nu este disproporționat față de valoarea imobilului obiect al litigiului, care este 350.000 lei (imobilul nerestituit în natură), respectiv
307.000 lei (imobilul solicitat în compensare), conform raportului de expertiză depus la dosar (f. 157 dosar tribunal) și față de munca depusă de avocat, care a redactat și motivat cererea de chemare în judecată, s-a prezentat la termenele de judecată, a solicitat administrarea probațiunii și a pus concluzii la ultimul termen de judecată, redactând și concluzii scrise. În ceea ce privește cuantumul onorariului expertului, acesta este de
1100 lei, fiind dovedit prin factura de la f. 175 din dosarul tribunalului, chitanța de la f. 174 din același dosar și chitanța de la fila 5 din dosarul curții, anexată motivelor de recurs.
Aceste cheltuieli fiind justificate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea va admite recursul reclamantelor și va modifica sentința, în sensul acordării acestora, cuantumul lor total fiind de 5450 lei.
Nu vor fi acordate cheltuielile de transport de 50 lei pentru fiecare termen de judecată în fața primei instanțe, întrucât nu au fost dovedite.
Doar pârâtul P. mun. C. -N. a fost obligat la cheltuieli de judecată, astfel că critica din recursul C. ui Local al municipiului C. -N. referitoare la obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată este nefondată.
Deși s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, prin motivele scrise și întâmpinare, cuantumul acestora nu a mai fost precizat și nu s-a depus vreo chitanță privind achitarea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamantele SZALMA M. ȘI D.
M. împotriva sentinței civile nr. 619 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtul P. municipiului C. -N. la plata în favoarea reclamantelor a sumei de 5450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge recursurile declarate de pârâții Primatul municipiului C. -N. și C. Local al municipiului C. -N. prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
A. | C. A. | A. C. ANA I. C. B. |
Red. C.A.A. dact. G.C.
3 ex/_
Jud. primă instanță: O. R. G.
| ← Încheierea civilă nr. 131/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 3298/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
