Decizia civilă nr. 36/2013. Revendicare imobiliară

4204

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 36/R

Ședința publică din 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G.

G.

P.

J. ecător: M.

C.

J. ecător: D.

Ț.

G. ier: V.

O.

Pe rol este soluționarea recursului formulat de către recurenta S. OMV

P. SA, cu sediul în B., str. Coralilor, nr. 22, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2725 din data de_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se constată lipsa recurentei S. OMV P. SA și a intimaților P. G., P. Ana F., Roman P., F. I., Rad I., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. M. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că recurenta S. OMV P. SA solicită prin cererea de recurs judecarea și în lipsa sa de la dezbateri.

Instanța lasă cauza la a doua strigare având în vedere lipsa părților.

La apelul nominal făcut la a doua strigare se constată lipsa recurentei S. OMV P. SA și a intimaților P. G., P. Ana F., Roman P., F. I., Rad I., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. M. .

Instanța din oficiu invocă excepția de netimbrare a recursului și în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare pe excepție.

T. ,

Prin sentința civilă nr. 2725/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții P. G. și P. Ana F. în contradictoriu cu S. P. S.

A fost obligată pârâta să predea în deplină proprietate și pașnică folosință a reclamanților, suprafața de teren arabil de 605 mp, delimitată prin punctele 3-4-19-20-3 în raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de ing,

P. oviciu C. G., care face parte din nr. top. 2783/1/1, c.f. nr. 15548 S.

M. .

A fost disjunsă cererea reconvențională formulată de pârâta S. P. S.

B., în contradictoriu cu pârâții Roman P., domiciliată în S. M., str. Tisei, nr.38, F. I., domiciliat în S. M., str. Tisei nr. 34, Rad I., domiciliat în S. M., str. Tisei nr. 40, C. L. Pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a Municipiului S. M. ; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sighetu Marmației a reținut că: Reclamanții P. G. și P. Ana-F. au solicitat prin acțiunea introductivă în contradictoriu cu pârâta S. P. S:A. B., ca instanța prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să predea în deplină proprietate și pașnică folosință, suprafața de teren de 605 mp, situat în S. M.

, str. Tisei, înscris în c.f. nr. 15548 S., cu nr. top. 2783/1/1.

În motivare reclamanții au arătat că s-a efectuat o expertiză extrajudiciară din care ar rezulta că pârâta deține fără drept din terenul proprietatea acestora, suprafața de 605 mp, pe lângă suprafața deținută de Roman P. .

Ca temei de drept s-a indicat art.480 din c.civ.

La fond pârâta nu și-a exprimat poziția procesuală, iar în rejudecare a formulat cerere reconvențională, prin care a chemat în judecată pe F. I., Rad I., Roman P. și C. L. Pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a Municipiului S. M., având ca obiect predarea în deplină proprietate și pașnică folosință a suprafeței de 23.642 mp, teren ce constituie proprietatea pârâtei conform certificatului de atestare M03, nr. 5300, precum și rectificarea extrasului carte funciară nr. 9613 S. M. .

Apreciind probele de la dosarul de fond, din recurs și rejudecare, instanța reține că prin titlul de proprietate nr. 527/74 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului pentru terenul în suprafață de 3864, situat în intravilanul municipiului, la locul numit";Stația Peco";, fiind înscris în

c.f. nr. 15548 S., cu nr. top. 2783/1/1. Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de ing. P. oviciu C. G. rezultă că suprafața de 605 mp din terenul reclamanților este deținută de pârâtă și este delimitată în anexa grafică de punctele 3-4-19-20-3.

Instanța a procedat la cercetarea locală, în data de_, verificând în principal amplasamentul suprafeței revendicate de reclamanți și precizarea de

către pârâtă a amplasamentului suprafeței solicitate în cererea reconvențională, precum și suprafețele deținute de către pârâții nou chemați în judecată.

Față de cele prezentate prima instanță a considerat acțiunea reclamanților întemeiată, în ceea ce privește suprafața solicitată și deținută fără drept de către pârâtă, aceasta fiind obligată în temeiul art.480 din Codul civil, să o predea în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților.

Cu privire la judecarea cererii reconvenționale împreună cu acțiunea principală, prima instanță a apreciat că aceasta nu poate fi soluționată împreună deoarece pârâta nu a precizat în concret suprafețele deținute fără drept de către pârâții chemați în judecată, deoarece din deplasarea în teren s-a constatat că pârâta nu deține în fapt conform limitelor de hotar stabilite și delimitate prin garduri, suprafața menționată în certificatul de atestare. Astfel că în baza art. 120, al.2 din c.proc.civ., cererea reconvențională a fost disjunsă și judecată separat.

Reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 2725/_ a Judecătoriei S. M. a declarat recurs, în termenul legal, recurenta S. OMV P. SA, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că: Reclamanții au acționat în instanță societatea recurentă, acțiune având ca obiect revendicarea suprafeței de 605 mp din topograficul aparținând societății și pe care a edificat un depozit cu produse petroliere.

Suprafața topograficului recurentei este de 23642 mp teren pe care are amplasat depozit cu produse petroliere în localitatea S. M., deține Certificat de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 5300, obținut în baza documentației aprobată și conformă cu dispozițiile HG nr. 834/1991. Această suprafață de teren a întabulat-o în CF 9613 S. M. .

Legat de aceste imobile s-a mai efectuat parțial o expertiză topografică de către expert Sălăjan Leontin în dosar_, având ca părți reclamanții și numita Roman P., deținătoare a unui imobil în vecinătatea proprietăților recurenților.

În dosarul de fond a fost efectuată o expertiză topografică iar prin compararea celor două expertize se evidențiază diferențe de dezmembrare și numerotare a numerelor topografice, fapt pentru care conform precizărilor expertului topografic se impune introducerea tuturor deținătorilor de topografice în cauză și rectificarea înscrierilor de carte funciară pentru intrarea în legalitate.

Aceste mențiuni ale expertului topograf precum și paradoxalul aspect că din totalul suprafeței de 23642 mp înscriși în CF conform măsurătorilor topografice recurenta ocupă în fapt doar 19866 mp din care încă se mai pretind restituirea către posesorii vecini au determinat formularea cererii reconvenționale și introducerea în cauză a tuturor proprietarilor topograficelor

învecinate în vederea stabilirii reale și corecte a situației de fapt și de drept privind terenurile în cauză.

Instanța de fond în mod nelegal a disjuns cauza și a obligat recurenta la restituirea de către reclamant a suprafeței de 705 mp.

Cele două acțiuni trebuie judecate împreună deoarece prin cererea reconvențională recurenta a solicitat un raport de expertiză al cărui obiectiv este identificarea tuturor topograficelor și deținătorilor actuali.

Motivarea instanței că judecarea cererii reconvenționale împreună cu acțiunea principală nu poate fi soluționată împreună datorită faptului că recurenta nu a precizat în concret suprafețele deținute fără drept de către pârâții chemați în judecată este o motivare superficială și nu face decât să îngreuneze dezbaterile ulterioare.

Rolul expertizei solicitate prin cererea reconvențională este tocmai de a identifica toți deținătorii de topografice, pe care recurenta nu avea cum să-i cunoască, nu cunoaște suprafețele deținute în proprietate de fiecare, fapt pe care de asemenea recurenta nu avea cum să aibă cunoștință, precum și să identifice dacă există diferențe între suprafețele deținute în fapt și cele în drept.

Totodată a arătat că dacă se vor identifica și alți deținători de terenuri se va impune și introducerea acestora în cauză.

Este imposibilă judecarea separat a celor două acțiuni deoarece sentința pronunțată în acest dosar ar căpăta autoritate de lucru judecat iar în situația în care conform măsurătorilor s-ar impune rectificarea de CF datorită numerotării greșite sau a unor dezmembrări numerotate greșit, sentința care a căpătat autoritate de lucru judecat ar face imposibilă revenirea la eventuala modificare a poziționării topograficelor.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimații P. G. și P. Ana F. au depus la dosar note de ședință, solicitând respingerea recursului ca nefondat - fila 22 din dosar în recurs.

Recurenta fost citată cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 43 lei pentru cererea de recurs și 1,5 lei timbru judiciar.

Recurenta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru al cărei cuantum i s-a comunicat atât în cuprinsul citației - fila 7 din dosar, cât și prin reprezentant - fila 40 verso din dosar.

În ședința publică din_, tribunalul a invocat din oficiu, excepția de netimbrare.

Deliberând asupra excepției, tribunalul reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/_ privind taxele judiciare de timbru cu modificările ulterioare, alin.1: "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță (…)";.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, instanța de judecată a fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 43 lei și 1,5 lei timbru judiciar și a comunicat recurentei obligația achitării acestei taxe judiciare de timbru și sancțiunea în caz de neconformare.

Recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare: "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va anula recursul declarat de către recurenta S. OMV P. SA, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul declarat de către recurenta S. OMV P.

S., cu sediul în B., str. Coralilor nr. 22 sector 1, împotriva sentinței civile nr.2725/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr. _

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi,_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

P. G. G.

C.

M., Ț. D.

O.

V.

Red.D.Ț./_

Tred. O.V. /_ - 2 ex

J. ecător la fond: I. N. P.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 36/2013. Revendicare imobiliară