Decizia civilă nr. 3852/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3852/R/2013
Ședința publică din 3 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul SC G. I. SA împotriva deciziei civile nr. 258 din 21 mai 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimata SC SA 2
C. SA, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză,, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent SC G. I. SA, avocat Stegăroiu Călin, care depune
împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta reclamantei intimat SC S.
A. 2 C. SA, avocat C. G., în substituirea doamnei avocat C. Ardelean, care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 26 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimatei, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul pârâtului recurent.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului formulat de către apelantă și menținerea hotărârii pronunțate de către prima instanță.
Arată că prima instanță a exercitat rolul activ și a pus în discuția părților temeiul de drept invocat, iar reclamanta în mod expres a arătat în fața instanței că înțelege să mențină nemodificat temeiul de drept indicat prin cererea introductivă, respectiv să susțină cauza prin raportare la dispozițiile art. 610 C.civ.
În mod corect prima instanță a pus în discuția părților temeiul de drept invocat, care însă a fost menținut nemodificat de către reclamantă și astfel prima instanță era ținută de a soluționa cauza în considerarea acestui temei de drept.
Apreciază că interesul în a promova o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 610 C.civ. este unul special și calificat, iar, pentru ca interesul să fie născut, trebuie ca edificatul să aibă natura celor ce se încadrează în enumerarea art. 610 C. civ.
În opinia sa, nu se poate reține un interes în promovarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 610 C. civ. atâta vreme cât, în aceeași măsură, se afirmă că subscrisa edifică o construcție cu destinația de locuință și care astfel nu se regăsește în enumerarea art. 610 C. civ.
În ce privește cheltuielile de judecată, arată că le va solicita pe cale separată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile nr. 258/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj ca legală și temeinică, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2072 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Soluț ia pr ime i ins tan țe
Prin Sentința civilă nr. 25284/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă.
A fost respinsă cererea formulată de către reclamanta SC SA
2 C. SA împotriva pârâtei SC G. I. SA, ca lipsită de interes.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Considerente
Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost precizat în scris prin cererea de chemare în judecată și oral în fața instanței de către apărătorul ales, are ca obiect obligarea pârâtei la respectarea dreptul special de servitute garantat de art. 610 C.civ., cu consecința finala a obligării pârâtei la desființarea acelei părți din imobilul edificat cu nerespectarea dispozițiilor art. 610 C.civ.
Astfel, potrivit art. 610 C.civ. cel ce face un puț sau o privata lângă un zid comun sau nu; cel ce vrea sa clădească un cămin sau o vatra, o fierărie, un cuptor sau o soba, sa-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea sa puie lângă zid un magazin de sare, sau grămezi de materii corozive; e îndatorat sa lase depărtarea prescrisa de regulamente si obiceiuri particulare asupra unor obiecte, sau sa facă lucrările prescrise de aceleași legi si regulamente sore a nu aduce vătămare vecinului.
După cum rezulta din textul art. 610 C.civ. și după cum s-a apreciat si în doctrină, servitutea privind distanța si lucrările intermediare pentru anumite construcții - servitute legală reciprocă - constă în obligația proprietarilor a două fonduri învecinate de a face lucrările prevăzute la art. 610 C. civ. numai cu respectarea distanței stabilite prin reglementările locale sau obiceiul locului, față de fondul învecinat, particularitatea servituții fiind determinată de categoria specială de lucrări avută în vedere de legiuitor, lucrări care, prin destinația lor, sunt potențial vătămătoare pentru imobilul învecinat. Astfel, pentru considerații de igienă, zgomot, risc ridicat de
incendiu, explozie, etc, impact dăunător asupra mediului s-a prevăzut că
"cel ce face un puț sau o privata lângă un zid comun sau nu; cel ce vrea sa clădească un cămin sau o vatra, o fierărie, un cuptor sau o soba, sa-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea sa puie lângă zid un magazin de sare, sau grămezi de materii corozive"; să respecte o distanță rezonabilă și de precauție față de imobilul învecinat. Instanța apreciază că intenția legiuitorului - la momentul edictării normei - a fost aceea de a acoperi toate lucrările potențial vătămătoare, enumerarea fiind una limitativă, nefiind, însă, exclus, ca schimbările determinate de evoluția normală a societății, să determine
includerea și a unor alte lucrări de construcții cu același potențial vătămător ca si cele menționate expres
. Ceea ce este esențial a se sublinia este că textul are în vedere numai acele construcții care prin destinația lor sunt vătămătoare pentru imobilul învecinat.
În speță, instanța a reținut că imobilul edificat de pârâta nu se încadrează în enumerarea limitativă prevăzută de art. 610 C. civ., fiind necontestat de către aceasta că imobilul ridicat de pârâtă este un bloc colectiv de locuințe. Pe de altă parte, dispozițiile legale pretins a fi încălcate de către pârâtă, respectiv H.C.L. nr. 459/2008 și Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997, nu se încadrează în categoria regulamentelor si obiceiurilor particulare prevăzute de art. 610 C. civ., fiind străine de obiectul servituții prevăzute de art. 610 C. civ., astfel cum mai sus a fost precizat.
În opinia instanței de fond, reclamanta încearcă să determine aprecierea asupra încălcării de către pârâtă a dispozițiilor particulare privind construcțiile - în general - raportat la reglementările specifice impuse de Regulamentul de urbanism aplicabil Mun. C. -N., însă mijlocul procedural ales este fundamentat în mod eronat. Nerespectarea de către pârâtă a reglementărilor speciale de urbanism local poate face obiectul, eventual, a unei acțiuni în contencios administrativ, însă nu a unei acțiuni confesorii întemeiată pe dispozițiile art. 610 C. civ.
Cum unul din principiile fundamentale ale procesului civil îl constituie principiul disponibilității, ceea ce înseamnă că instanța investită cu soluționarea unei cereri nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, iar reclamanta a înțeles să-și fundamenteze cererea pe dispozițiile art. 610 C. civ. instanța a apreciat că, demersul judiciar inițiat de reclamanta împotriva pârâtei este lipsit de interes, excepția invocata fiind admisa, cu consecința respingerii acțiunii ca lipsita de interes.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 258 din 21 mai 2013 a T. ului C., a fost respinsă excepția lipsei de interes, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC SA 2 C. SA împotriva sentinței civile nr. 25284/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost desființată în întregime si cauza a fost trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță.
Considerente
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului din strada D. nr. 120, din C. -N., înscris în C.F. nr. 2., provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1. cu nr. cadastral/topografic 4581/_ /_ /_ /4/1, aspect necontestat de către pârâtă. Reclamanta a mai susținut că pe acest teren este edificată o construcție cu funcțiune de servicii de întreținere și reparații auto.
A susținut, de asemenea, că, pe latura estică, terenul proprietatea reclamantei se învecinează cu un teren deținut în proprietate de către pârâta
S.C. G. I. S.R.L., pe care s-a demarat construcția unui imobil bloc de locuințe în regim de înălțime S+P+9E, iar amplasarea pe parcela arătată a viitoarei construcții s-a făcut la distanța de 13,7 metri față de limita laterală comună a celor două parcele.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta nu a contestat susținerile pârâtei cu privire la amplasarea imobilelor, precizarea se impune deoarece nu au fost depuse înscrisuri în probațiune cu privire la susținerile examinate, dar a învederat instanței că motivele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată nu pot susține temeinicia acesteia.
Interesul este folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, în timp ce temeinicia sau netemeinicia unei cereri se stabilește după administrarea probelor.
Pornind de la susținerile pârâtei, prima instanță a apreciat că imobilul edificat de către pârâtă nu se încadrează în enumerarea limitativă prevăzută de art. 610 C. civ., fiind necontestat de către aceasta că imobilul edificat de pârâtă este un bloc de locuințe. Se arată, de asemenea, în considerentele sentinței că instanța învestită cu soluționarea unei cereri nu poate schimba cauza acesteia, iar reclamanta a înțeles să-și fundamenteze în drept cererea pe dispozițiile art. 610 C. civ., astfel încât, demersul judiciar inițiat de reclamantă este lipsit de interes.
Art. 129 alin. 4 C.pr.civ. prevede: "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare";. În aplicarea art. 84 C. pr. civ., judecătorul dă calificarea exactă a cererii, în funcție de conținutul său.
În practica judiciară, s-a apreciat că "în măsura în care obiectul cererii de chemare în judecată este precizat, în sensul că rezultă din motivele de fapt invocate în susținerea ei, orice eroare cu privire la temeiul de drept al cererii nu poate să influențeze soluționarea cauzei, deoarece instanța are obligația de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, chiar dacă în cuprinsul cererii sau în cursul dezbaterilor partea a denumit-o greșit"; (T. ul Suprem, decizia nr. 660/1972).
S-a apreciat, de asemenea, că "principiul rolului activ al judecătorului obligă instanța ca mai întâi de toate să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe în concret asupra tuturor capetelor de cerere"; (Curtea de Apel C., Secția civilă, decizia nr. 1380/2000).
Față de cele anterior reținute, tribunalul a apreciat că, pentru considerentele reținute de către prima instanță, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei de interes. Din ansamblul motivelor cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta justifică interes în promovarea acțiunii, iar, cu ocazia soluționării cauzei pe fond, instanța va stabili în ce măsură pretențiile reclamantei se încadrează sau nu în dispozițiile art. 610 C. civ. sau în alte norme legale din materia servituții, ținând cont și de caracterul arhaic al textelor vechiului cod civil și de faptul că acestea se coroborează cu prevederile Legii nr. 50/1991, cu modificările și completările ulterioare.
Recursul
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâta, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii sentinței primei instanțe.
În motivarea recursului, pârâta învederează că reclamanta a declarat expres, la întrebarea primei instanțe, că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 610 din vechiul Cod civil, instanța de apel reținând în mod greșit lipsa de rol activ a primei instanțe, câtă vreme aceasta a pus în discuția părților calificarea juridică a cererii, conform art. 129 alin. 4 Cod proc. civ., rolul activ al judecătorului neînsemnând că acesta ar putea să judece cauza în baza altor temeiuri de drept decât cele invocate sau însușite de părți.
Instanța de apel nu a dat îndrumări efective primei instanțe atunci când i-a pus în vedere să judece pe fond cauza, potrivit dispozițiilor legale în materie de servituți, aceasta neînsemnând o dezlegare în drept a cauzei.
Instanța de apel nu a motivat de ce a reținut existența interesului în exercitarea acțiunii civile de către reclamantă. Reclamanta nu a dovedit vătămarea care a rezultat din natura și destinația construcției edificată de pârât raportat la scopul normei legale pe care-și întemeiază acțiunea, blocurile de locuințe neîncadrându-se în construcțiile enumerate de art. 610 C. civil, enumerarea fiind limitativă, așa cum a reținut prima instanță.
Întâmpinarea din recurs
Reclamanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de apel a motivat de ce a reținut interesul în exercitarea acțiunii, nefiind incident motivul prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. și a făcut și o corectă aplicare a legii, nefiind incident nici motivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., arătând că, la soluționarea cauzei, prima instanță va stabili în ce măsură pretențiile reclamantei se încadrează sau nu în dispozițiile art. 610 C. civil sau în alte norme legale din materia servituții, ținând cont și de caracterul arhaic al textelor din vechiul Cod civil și de faptul că acestea trebuie coroborate cu dispozițiile Legii nr. 50/1991.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 ce constituie temeiul său în drept,
curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a
fi expuse.
Astfel, chiar prima instanță reține că intenția legiuitorului la momentul edictării normei din art. 610 C. civil a fost aceea de a acoperi toate lucrările potențial vătămătoare, raportat la acel moment enumerarea fiind limitativă, însă existând posibilitatea ca schimbările determinate de evoluția normală a societății să determine și includerea altor lucrări de construcții cu potențial vătămător.
Din chiar motivarea primei instanțe, rezultă, așadar, că ceea ce este vătămător trebuie raportat la perioada concretă în care este edificată o construcție, indiferent de destinația ei, enumerarea din textul Codului civil nefiind, de fapt, una limitativă, ci exemplificativă, așa cum a reținut și instanța de apel.
În aceste condiții, așa cum a și reținut instanța de apel, a cărei hotărâre este motivată sub acest aspect, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., simpla susținere a reclamantei în sensul că edificarea construcției cu destinația de bloc de locuință la distanța arătată în cererea de chemare în judecată îi produce o vătămare, justifică interesul acesteia în exercitarea acțiunii, existența sau inexistența vătămării fiind o condiție ce ține de fondul cauzei și nu de condiția interesului.
Instanța de apel a dat o dezlegare în drept obligatorie pentru prima instanță, conform dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza finală Cod proc. civ. și corectă, nesubzistând nici motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., stabilind că enumerarea din art. 610 C. civ. este una exemplificativă, instanței rămânându-i sarcina să verifice dacă în concret condițiile în care a fost edificată construcția de către pârâtă îi produc sau nu vreo vătămare reclamantei, ținând seama inclusiv de alte norme aplicabile în materia autorizării construirii locuințelor.
Această rămâne o problemă de drept civil și nu una de contencios administrativ, câtă vreme nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ de autorizare a construcției și nu a fost chemat în judecată organul emitent.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea,
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G. | I. | |
SA C. | N. împotriva deciziei civile nr. 258 din 21 mai 2013 a T. | ului |
C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
A. C. A. | A. C. | ANA I. C. B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: E. Luca, M. Oncică-S.
| ← Decizia civilă nr. 657/2013. Servitute | Încheierea civilă nr. 80/2013. Servitute → |
|---|
