Decizia civilă nr. 3677/2013. Servitute

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 3677/R/2013

Ședința publică din data de 25 septembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

M. -C. V.

JUDECĂTORI:

ANA I.

C. -M. CONȚ

GREFIER:

M. -L. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții D.

Ș.

ȘI

D., precum și recursul declarat de intervenienții J.

și J.

împotriva deciziei civile nr. 233 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâții A. M., A. M., B. B.

K. E., B. A., B. E. și M. I., având ca obiect servitute.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 20630/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.

s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții D. G. Ș. și soția D. D., în contradictoriu cu pârâții A. M. și soția A. M., B. B. K. E., B. A., B. E., M. I. .

S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții J. I. și soția J. E. .

Au fost obligați reclamanții și intervenienții să achite pârâților A. M. și soția A. M. cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele: Reclamanții dețin în proprietate imobilul compus din teren în suprafață de

271 m.p. pe care este edificată o casă, situată din punct de vedere administrativ în C. -N., str. R. nr. 4, jud. C. .

Dreptul lor s-a înscris în CF la data de_ prin încheierea nr. 37450 în baza sentinței civile nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N., ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare și partaj. În temeiul aceleiași hotărâri, s-a intabulat servitutea de trecere pietonală, de 1 m lățime și 25,39 m. lungime asupra terenului aservit din CF 1. C. -N., nr. top. 10215/1.

Instanța de fond a reținut că imobilul proprietatea pârâților evidențiat în CF nr. 1399 C. -N., a fost deținut de pârâții B. B. K. E., B. A.

, B. E., de la care l-au cumpărat, intabulându-se în baza încheierii nr. 13641/_ .

Asupra imobilului evidențiat în CF nr. 55061 C. -N., au fost proprietari numiții Samoilă I. și Samoilă Ana, iar în prezent sunt proprietari intervenienții

J. I. și E., intabulați în baza încheierii nr. 7924 - 25/_ .

Asupra imobilului evidențiat în CF 55062 a fost proprietar pârâtul M.

I., iar în prezent imobilul este proprietatea reclamanților, intabulați cu titlu de cumpărare în baza încheierii nr. 15841/_ .

Terenul reclamanților este situat la capătul terenului intevenienților și se învecinează în Nord și Est cu terenul proprietatea pârâților.

Terenul intervenineților J. este grevat de o servitute de trecere cu lățime de 1 m și lungime de 25,39 m, în favoarea terenului reclamanților.

În 1993 între pârâtul M. I. și intervenientul J. I. s-a încheiat o convenție care reglementează folosința suprafeței de teren aflată de la colțul casei intervenientului, până la poarta pârâtului. Cu ocazia înstrăinării imobilului, la_ pârâtul M. I. a predat reclamantului, conform opisului semnat de acesta, un set complet de acte, în original, care fac dovada proprietății dar și a modului de folosire a servituții de acces din 1983, convenția depusă la fila 212 și cea depusă la fila 213.

Din schițele prezentate de pârâtul M. I. a reieșit că în anul 1955 s-a prevăzut o servitute de trecere în favoarea imobilului proprietatea lui M. I., pe o lungime de 43 m.l și o lățime de 2 m, corespunzător trotuarului construit în fața casei lui Hutter Ieana, astăzi casa intervenienților J. . În anul 1983 servitutea de trecere s-a mutat în spatele casei lui J. I., cu care a fost de acord, pe o lățime de 3 ml, din care 1 m lățime în sarcina imobilului lui J. ,

înscrisă în CF și 2 m lățime și 43 m lungime rezultați din convenția cu B. A.

Reclamanții și intervenienții, intenționând să dovedească faptul că sunt proprietari ai terenului pârâților A. M. și A. M., afectat de calea de acces, despre care susțin că l-au cumpărat de la B. A. și l-au plătit cu câte

13.000 lei exhibă o chitanță ce emană de la B. A., declarații autentice ale moștenitorilor lui, anume ginerele Beseszjy Sandor, declarații olografe ale fiicei și soției supraviețuitoare, precum și declarația autentică a pârâtului M. I. .

Cu privire la această din urmă declarație, din cuprinsul ei se reafirmă susținerile din întâmpinarea depusă la dosar, anume că ceea ce el și intervenientul J. au dobândit de la B. A., contra sumei de 13.000 lei, a fost dreptul de servitute pentru acces la locuința deținută la acea vreme. Menționează, mai mult, că la 2 aprilie 1983 B. A. au semnat un proces verbal prin care confirmă că a primit 13.000 lei de la pârât.

Actele depuse de intervenienți pentru a-și dovedi convenția de cumpărare nu valorează început de dovadă scrisă, în sensul art. 225 C.pr.civ. și nici unui act recognitiv, în sensul art. 1189 C.civ. Astfel, declarația lui Samoilă I. nu poate produce efecte juridice câtă vreme nu a fost parte în convenția pe care interveneintul tinde s-o demonstreze, iar declarațiile date de moștenitorii lui B.

A., în măsura în care ar fi adevărate ar afecta întinderea dreptului de proprietate înstrăinat pârâților A. M. și A. M., prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1001/_ de BNP D. . Dacă s-ar da eficiență acestor declarații, în sensul recunoașterii vânzării unei porțiuni din terenul pârâților A. M. și soția A. M., vânzare făcută în anul 1983 de către antecesorul declaranților în favoarea intervenienților și a pârâtului M. I. ar însemna că au declarat în fals, la data actului autentic, că dețin în proprietate

întreaga suprafață vândută pârâților A. M. și soția A. M. .

Martorii audiați au declarat cu privire la modalitatea de acces la imobilul pârâților reclamante și a intervenienților și nu au fost de natură să lămurească chestiuni legate de convenția proprietarilor anteriori ai terenurilor litigioase

Instanța, interpretând actele emanate de la Besezky A., pârâtul M. I. și intervenienții J. I. și E. a constatat că suprafața pe care se întinde calea de acces către imobilul reclamanților și aflată pe latura din nord a proprietății lui

J. I. și E., suprafață care excede celei înscrise în CF, este rezultatul unei convenții oneroase, prin care proprietarul de atunci a terenului a predat spre folosință acea suprafață, cu titlu de servitute de trecere,atât intervenienților J.

I. și E., cât și pârâtului M. I., proprietar la acea epocă, a imobilului proprietatea reclamanților.

Din aceste considerente, cererea reclamanților, constând în obligarea pârâților B. B. K. E., B. A., B. E. să încheie cu M. I. act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 45 m.p. având o lățime de 2,5 metri și o lungime de 18 m nu a putut fi admisă. Din considerente similare, nici cererea pentru obligarea pârâtului M. I. să încheie cu ei act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 45 m.p. având o lățime de 2,5 metri și o lungime de 18 m nu a putut fi primită, cu consecința respingerii cererii prin care s-a solicitat dezmembrarea terenului vândut din parcela deținută în proprietate de pârâții B. B. K. E., B.

, B. E. .
Iar cum limita de proprietate dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților nu a suferit modificări ca urmare a respingerii cererii de valorificare a contractului de vânzare-cumpărare și a cererii pentru dezmembrarea imobilului
B. K. E., B. A., B. E., a fost respinsă și cererea de stabilire a noilor limite de hotar și întabularea la CF a noilor realități juridice.

Instanța a respins și cererea pentru instituirea servituții de trecere auto și hipo pe terenul pârâților A. M. și A. M., teren cumpărat de la B. B.

K. E., B. A., B. E. . Pentru a hotărâ astfel instanța a avut în vedere că terenul pe care este edificată casa reclamanților a devenit imobil înfundat prin voința fostului proprietar, Hutter I., care a lotizat terenul și a vândut parcela din spate pârâtului M. I. . Cu acea ocazie a asigurat pârâtului

M. I. cale de acces la drum public, prin dreapta casei ei, pe latura sudică a casei, aspect ce rezultă din schița depusă de M. I. la fila 218. Ulterior, Hutter I. a vândut lui Samoilă Ana, verișoara lui M. I., iar când aceasta a vândut intervenienților, accesul la drumul public s-a mutat în stânga casei de acum a lui J. I. și E., pe latura din nord, mai exact. Servitutea este

ilustrată în schița depusă la fila 219. Mai mult, printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, reclamanții și intervenienții și-au reglementat juridic accesul și, prin pronunțarea sentinței civile nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. s-a înscris dreptul de servitute pe lățime de 1 m și lungime de 25,39 m în favoarea imobilului reclamanților și în sarcina imobilului intervenienților.

Legea nu permite unui proprietar care, prin fapta sa creează un imobil înfundat, să obțină cale de acces la drumul public, grevând imobilul ce are acces la drum public, deoarece ar determina o scădere importantă a valorii economice a terenului grevat și, prin fapta unei persoane, s-ar aduce atingere dreptului de proprietate asupra unui imobil, drept ce nu ar mai putea fi exercitat în mod plenar de proprietarul său. Dreptul de proprietate este ocrotit de garanții constituționale, iar orice limitare trebuie însoțită de o justă despăgubire.

În cazul de față, reclamanții au cumpărat de la pârâtul M. I. bunul imobil în starea în care se afla atunci, ca imobil înfundat, cu acces pietonal asigurat din imobilul ce a rămas în proprietatea celui care a făcut ca imobilul să devină înfundat. Apoi, faptul că în mod concret ceea ce folosesc excede suprafeței

înscrisă în CF în favoarea terenului lor, nu justifică, în sine modificarea servituții de trecere. Pârâților A. M. și A. M. nu li se poate opune situații de fapt la care nu au fost parte și nici acte juridice pe care nu le-au cunoscut la epoca dobândirii dreptului de proprietate. Servitutea de trecere este o sarcină care se naște prin titlu sau posesiune de 30 ani. Născută în anul 1983, servitutea nu

poate fi invocată pentru caz de posesiune, de către reclamanți, deoarece la data la care o pretind,_, erau trecuți doar 13 ani.

De asemenea, deși reclamanții au susținut că de la pârâtul M. I. au cumpărat terenul, casa și suprafața aferentă căii de acces declarațiile pârâtului și cuprinsul actului de vânzare-cumpărare contrazic aceste afirmații. Actul lor de dobândire, în forma inițială, sub semnătură privată are ca obiect imobilul casă și teren înscris în CF 55026 C. -N., A+1, nr. top. 10215/1 și nu se face vorbire despre vânzarea vreunei suprafețe de teren cu titlu de drept servitute. Pe de altă parte, dreptul de servitute nu poate fi obiect al vânzării-cumpărării, deoarece urmărește imobilul dominant, iar nu proprietarul său. Fiind vorba despre imobile, servitutea poate fi constituită prin act juridic doar dacă este încheiat în formă autentică.

Referitor la cererea intervenienților, instanța a constatat că este neîntemeiată. Ei nu pot solicita stingerea unei servituți, altfel decât pentru cazurile reglementate la art.636 C.civ. iar motivul pentru care pretind stingerea servituții înscrise în sarcina imobilului lor nu se încadrează în textul legal. Faptul că servitutea afectează trotuarul casei lor nu diferă de data la care această servitute a fost stabilită pe cale judecătorească. Atâta timp cât în procesul stins prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. situarea servituții nu a reprezentat un impediment pentru instituirea ei pe trotuarul casei intervenienților, faptul trecerii timpului nu schimbă temeiul pentru care a fost instituită.

Cât privește felul noii servituți, pe care intervenienții o doresc numai pietonal, cererea a rămas fără obiect, fiindcă instanța a respins cererea reclamanților pentru modificarea căii de acces în modalitatea preluării de la pârâții A. M. și A. M. a porțiunii de teren lată de 2,5 m și lungă de 18 m.

În privința cererii în care tind să dovedească faptul cumpărării terenului de 28 m.p. de la defunctul B. A., în considerarea motivelor expuse anterior, relativ la natura juridică a actului emanat de la defunct în anul 1983, ea a fost respinsă, cu consecința respingerii cererii în despăgubiri, pretinse de la reclamanți pentru folosința terenului de 28 mp.

În fine, instanța a respins cererea reclamanților de a se rectifica suprafața de teren din proprietatea lor, de la 271 mp la suprafața reală de 296 mp Diferența de suprafață reprezintă o eroare materială ce poate fi remediată în procedura grațioasă derulată în fața registratorului de Carte Funciară, potrivit Ordinului 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art.25.

Fiind respinsă cererea reclamanților D. G. Ș. și soția D. D. și cererea de intervenție formulată de J. I. și soția J. E., în temeiul art. 274 C.pr.civ., la cererea pârâților A. M. și soția A. M. au fost obligați reclamanții și intervenienții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei în favoarea pârâților A. M. și soția A. M. .

Prin decizia civilă nr. 56/A/_ a T. ului C. a fost admis în parte apelul declarat de reclamanții DS și soția D. D. împotriva Sentintei civile nr. 20630/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei

C. -N. care a fost schimbată parțial astfel:

S-a admis acțiunea civilă ce face obiectul dosarului_ formulată de către reclamanții D. Ș. și soția D. D. împotriva pârâților A. M. și soția A. M. în sensul că s-a dispus instituirea unei servituți de trecere pietonale pe o suprafață de 2,06 m lățime și 25,29 m lungime în sarcina imobilului înscris în CF 1399 C., nr. topo 10217/2/1, aflat în proprietatea pârâților A. M. și A. M., în favoarea terenului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 aflat în proprietatea reclamanților, potrivit anexei nr.5.1 din

Documentație II, Raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar B. I. și expert tehnic asistent Bojan V., dispunând înscrierea acestei servituți în cartea funciară.

S-a respins apelul formulat de către intervenienții J. I. și soția J. E. împotriva aceleiași sentințe.

S-au menținut dispozițiile sentinței apelate privind respingerea solicitării reclamanților de rectificare a suprafeței imobilului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2, de obligare a pârâților B. E., B. -B. K. E. și B.

A. jr.la încheierea cu pârâtul M. I. a contractului autentic de vânzare- cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de obligare a pârâtului M. I. la

încheierea cu reclamanții a contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de dezmembrare a imobilului înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2, de stabilire a liniei de hotar între imobilul proprietate reclamanților înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 și imobilul proprietate pârâților A.

și A. M. înscris în CF 1399 C., nr. topo 10217/2 și cele privind cererea de intervenție în interes propriu.
Au fost obligați pârâții A. M. și soția A. M. la plata în favoarea apelanților D. Ș. și soția D. D. a sumei 870 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente fondului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar și a sumei 979,12 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente apelului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această decizie,tribunalul a reținut următoare:
T. ul a statuat asupra naturii juridice a actelor invocate în susținerea cererii de către reclamanții DS și soția D. D., respectiv convenția
încheiată în data de_ între Besensky A. și M. I. (fila 212 din dosarul de fond) și înscrisul intitulat Chitanță, încheiat la data de_ prin care Besensky A. relevă că a primit de la M. I. suma de 13000 lei.
Astfel, potrivit mențiunilor existente în cuprinsul înscrisului intitulat CONVENȚIE, tribunalul a reținut că numitul Besensky A., domiciliat în C. -
, str. R., nr.6, cedează, la acea epocă, în favoarea vecinilor săi Samoilă Ion și A. și M. I., o porțiune de teren în lățime de 2,5 m și lungime de 43 m, spre folosire definitivă ca acces pentru intrare la imobilul familiei M. I. (servitute).

De asemenea potrivit înscrisului intitulat DECLARAȚIE, existent la fila 280 din dosar, tribunalul a reținut că la data de_, intervenientul J. I., în calitate de proprietar al imobilului din str.R., nr.4, corp I, a precizat că este de acord ca limita de parcelare dintre corpul I și corpul II să fie la distanța de 1m de corpul I, înspre corpul II, iar servitutea( accesul pentru familia M. I. să se facă prin spatele clădirii corpului I din str.R. pe distanță de 1 m care se va lărgi cu încă 2,5 m ce-i va ceda Besinski Anton din str.R. nr.6.

În cuprinsul aceluiași înscris intervenientul J. I. a relevat că nu are nici o pretenție la clădirea din corpul nr.2 și nici asupra terenului de la corpul nr.2.

Un alt aspect esențial în stabilirea naturii juridice a convenției încheiate între numitul Besensky A., pe de o parte și Samoilă A. și M. I., pe de altă parte, îl reprezintă poziția procesuală a pârâtului M. J. exprimată în fața primei instanțe prin întâmpinarea depusă la filele 209-211 din dosar.

Astfel, pârâtul M. J. a relevat că în anul 1982 Samoilă Ana, verișoara sa a căutat cumpărători pentru casa sa, corpul I din str.R. nr.4, printre cumpărători numărându-se intervenientul J. I. care a condiționat cumpărarea casei de anumite condiții și anume rezolvarea intrării separate pentru casa M. în spatele casei Samoilă.

Același pârât a precizat în continuarea expunerii sale că pentru a o ajuta pe verișoara sa, Samoilă Ana, a discutat cu vecinul său Besensky A., pentru

ca acesta din urmă să pună la dispoziția pârâtului M. J., în spatele casei Samoilă, o fâșie de teren de 2,5 m lățime și 25,5 m lungime, în mod definitiv, ca servitute, pentru circulare între casa sa și drumul public, lucru ce s-a concretizat prin încheierea înscrisului intitulat CONVENȚIE, anterior amintit.

De altfel, prin acțiunea ce face obiectul dosarului_ formulată de către reclamanții DS și soția D. D. aceștia au solicitat instituirea unei servituți de trecere hipo și auto pe o suprafață de 2,5 m lățime și 25,39 m în sarcina imobilului înscris în CF 1399 C., nr. topo 10217/2/1 aflat în proprietatea pârâților A. M. și A. M. .

În motivarea cererii reclamanții au relevat că terenul proprietatea lor are caracterul de imobil înfundat, sens în care prin Sentința civilă nr.7316/2005 s-a instituit o servitute de trecere cu piciorul în lățime de 1 m și lungime de 25,39 m asupra fondului vecin aflat în proprietatea numitului J. I. și soția E., însă se impune crearea unei noi servituți de trecere auto și hipo pe o lungime

identică cu cea anterioară.

Raportat la toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că la momentul încheierii convenției încheiate între numitul Besensky A., pe de o parte și Samoilă A. și M. I., pe de altă parte, intenția reală, intrinsecă a părților nu a fost aceea de se realiza transferul dreptului de proprietate asupra imobilului obiect al convenției din patrimoniul numitului Besensky A., ci instituirea unui drept de servitute, în temeiul dispozițiilor art.620 Cod civil, proprietatea defunctului Besensky A. urmând a reprezenta fondul aservit.

De asemenea prin înscrisul intitulat Convenție, încheiat în anul 1993 între

M. I. și intervenientul J. I. s-a statuat că familia M. este de acord ori de câte ori va fi nevoie pentru reparația clădirii și a tuturor instalațiilor, să dea acces și să permită efectuarea reparațiilor ce vor fi necesare întreținerii locuinței la familia J. I., proprietarul corpului I, aspect care creează tribunalului convingerea că au avut în vedere porțiunea de teren din spatele casei familiei J.

, așa cum este relevată în cuprinsul Raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar B. I. și expert tehnic asistent Bojan V. .

Or, în condițiile în care în înscrisul intitulat declarație, se stipulează în mod explicit ca servitutea( accesul pentru familia M. I. ) să se facă prin spatele clădirii corpului I din str.R. pe distanță de 1 m care se va lărgi cu încă 2,5 m ce-i va ceda Besinski Anton din str.R. nr.6 iar în înscrisul intitulat Convenție, încheiat în anul 1993 se precizează despre existența unui acord al familiei M. în ceea ce privește folosirea servituții din spatele casei intervenienților, de către aceștia, în vederea efectuării unor reparații sau întrețineri la corpul I de clădire, tribunalul a conchis că dreptul de servitute asupra terenului în lungime de 25,29 mp, situat în spatele casei intervenienților, a fost instituit exclusiv în favoarea pârâtului M. I. .

De altfel aceeași concluzie se poate desprinde și din cuprinsul înscrisului intitulat Convenție, încheiat la data de 22 iunie 1983, în care se precizează că terenul cedat de Besenskz A., urmează a fi folosit ca acces pentru intrare la imobilul familiei M. I. .

Raportat la aceste aspecte, tribunalul a înlăturat depozițiile martorilor Samoilă I. și Sebestyen Attila, în condițiile în care aspectele relevate de către acești martori, respectiv dobândirea dreptului de servitute susmenționat atât de către pârâtul M. I. cât și intervenienții J. I. și soția J. E., au fost pe deplin infirmate de înscrisurile anterior analizate.

Odată statuat asupra acestor aspecte, tribunalul în ceea ce privește modalitatea de instituire a servituții, a dat eficiență expertizei efectuate în cauză în fața primei instanțe, respectiv documentație II, a apreciat că anexa nr.5.1 din Documentație II, Raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic

judiciar B. I. și expert tehnic asistent Bojan V., este în deplină concordanță cu înscrisurile care dovedesc instituirea dreptului de servitute în favoarea pârâtului M. I. .

În schimb tribunalul a apreciat că nu poate fi primită ca fiind fondată solicitarea reclamanților apelanți de instituire a unei servituți auto și hipo, întrucât pe de o parte nu au apărut elemente noi, suplimentare față de momentul în care prin Sentința Civilă nr.7316/2005 a Judecătoriei C. -N. s-a instituit o servitute de trecere cu piciorul în lățime de 1m și lungime de 25,39 mp asupra fondului vecin aflat în proprietate intervenienților J., iar pe de altă parte, așa cum rezultă din planul de situație al raportului de expertiză topografică, lățimea terenului asupra căruia urmează a se institui dreptul de servitute este de 3,06 m, ceea ce ar presupune o deplasare a mijloacelor auto la o distanță sensibilă față de corpul I de clădire, ce aparține intervenienților J., fapt ce ar conduce la o ingerință nejustificată asupra unei utilizări normale, adecvate a imobilului intervenienților.

În condițiile în care, așa cum s-a menționat anterior, s-a statuat că reclamanții nu au încheiat cu defunctul Besensky A. un antecontract de vânzare-cumpărare, apt să genereze în sarcina promitentului-vânzător obligația de transfer a dreptului de proprietate, tribunalul a apreciat că în mod judicios prima instanță a respins solicitarea reclamanților de rectificare a suprafeței imobilului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2, de obligare a pârâților B.

E., B. -B. K. E. și B. A. jr.la încheierea cu pârâtul M. I. a contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de obligare a pârâtului M. I. la încheierea cu reclamanții a contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 mp, de dezmembrare a imobilului înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2, de stabilire a liniei de hotar între imobilul proprietate reclamanților înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 și imobilul proprietate pârâților A. M. și A. M. înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2.

În ceea ce privește apelul formulat de intervenienții J. I. și soția J. E. împotriva aceleiași sentințe acesta a fost respins pentru următoarele considerente :

Prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod greșit prima instanță a respins solicitarea acestora de sistare a servituții pietonale dispusă prin Sentința Civilă nr.7316/2005 a Judecătoriei C. -N., nu poate fi primită ca fiind fondată, în mod judicios prima instanță statuând că intervenienții nu pot solicita stingerea unei servituți, altfel decât pentru cazurile reglementate la art.636 C.civ. iar motivul pentru care pretind stingerea servituții înscrise în sarcina imobilului lor nu se încadrează în textul legal.

A doua critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod greșit prima instanță nu a reținut că terenul pe care se solicită de către reclamanți instituirea unei noi servituți a fost cumpărat de M. I. împreună cu intervenienții de la defunctul Besensky A. contra sule de 2600 lei(1300 lei fiecare) nu poate fi primită ca pertinentă având în vedere argumentele expuse cu ocazia analizării apelului reclamanților DS și soția D. D., argumente care nu se mai impun a fi reiterate.

De asemenea nu pot fi primite ca fiind pertinente criticile aduse sentinței apelate și implicit solicitările intervenienților în sensul de a se constata că reclamanții intervenienți au dobândit de la B. A. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 65 mp teren identificat în continuarea drumului de acces folosit de reclamanții D. între punctele 6-7-14-34 din planul de situație -anexa nr.4.2 din Raportul de expertiză efectuat de exp. B. I. și Bojan V., și pe pe cale de consecință să fie obligați pârâții B. E., B. -B. K. E. și B.

A. jr. (în calitate de moștenitori legali ai defunctului B. A. sen.), să

încheie cu intervenienții contract autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren 65 mp compusă din suprafața de 39 mp, reprezentând cota de

½ parte din suprafața drumului de servitute din spatele casei intervenienților și suprafața de 26 mp, situată în continuarea drumului de servitute între punctele 6-7-14-34 din planul de situație -anexa nr.4.2, pentru prețul achitat în întregime de 1.300 lei la nivelul anului 1985, în caz contrar, sentința ce se va da să țină loc de act autentic notarial de vânzare-cumpărare pentru cele două suprafețe de teren și să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra parcelei de teren în suprafață de 65 mp (39mp +26mp), în favoarea intervenienților, cu titlu de cumpărare, ca bun comun, întrucât în prezent moștenitorii defunctului Besensky A. nu au calitatea de proprietari tabulari asupra terenurilor susmenționate, dimpotrivă asupra acestora și-au înscris în cartea funciară dreptului de proprietate pârâții A. M. și A. M., în temeiul actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1001/_ de BNP DP escu.

Și în eventualitatea existenței unor antecontracte încheiate între intervenienți și defunctul Besensky A. acestea nu pot fi opuse cu succes pârâților A. M. și A. M., întrucât acestora, în calitate de proprietari tabulari, le sunt pe deplin inopozabile.

Prin decizia civilă nr. 233/_ a T. ului C.

s-a admis cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 56/A din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în prezentul dosar, formulată de apelanții reclamanți D. G. Ș. și soția D. D. și, în consecință:

S-a completat acest dispozitiv în sensul respingerii cererii de rectificare a suprafeței parcelei cu nr. cadastral 10215/2 din CF 1. C. care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. formulată de către reclamanți.

A fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului aceleiași decizii formulată de aceiași apelanți.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr.56/A/05 Februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, înregistrată la data de 18 Martie 2013, formulată de apelanții reclamanți D. G. Ș. și D. D., au solicitat în temeiul art.2812alin.1 Cod procedură civilă, ca instanța să se pronunțe și asupra motivului de apel pct.3 pagina 5 privitor la rectificarea suprafeței de teren, cu motivarea că prin Decizia civilă nr.56/A/2013 s-au menținut dispozițiile sentinței civile atacate în ceea ce privește acest capăt de cerere, înglobându-l în toate celelalte cereri respinse, atât formulare de reclamant, cât și de intervenienți, fără însă ca în cuprinsul deciziei, acest motiv distinct de apel să fie fost în vreun fel analizat, pentru a putea deduce care au fost considerentele instanței care au dus la această hotărâre.

Au solicitat în consecință, completarea deciziei prin motivarea și a acestui capăt de cerere din apel.

Prin cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr.56/A/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj, înregistrată la data de 14 Martie 2013, formulată de apelanții reclamanți D. G. Ș. și soția D. D., au solicitat să se specifice faptul că servitutea pietonală instituită asupra imobilului înscris în C.F. nr.1399 C., conform anexei nr.5.1 din documentația II - raport de expertiză se află în continuarea lățimii de 1 metru a servituții pietonale existente anterior promovării dosarului, cu precizarea că prezenta cerere are ca scop evitarea oricăror ulterioare opunerii ale pârâților la punerea în executare a hotărârii, ținând cont de starea conflictuală existentă.

Analizând cererea de completare a Dispozitivului Deciziei civile nr.56/A/05 februarie 2013 tribunalul a constatat că cererea este fondată.

Prin Decizia nr.56/A/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis în parte apelul declarat de reclamanții DS și soția

D. D. împotriva sentinței civile nr. 20630/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. care a fost schimbată parțial, în sensul admiterii acțiunii formulată de către reclamanții DS și D. D. împotriva pârâților A. M. și A. M. în sensul că s-a dispus instituirea unei servituți de trecere pietonale pe o suprafață de 2,06 m lățime și 25,29 m lungime în sarcina imobilului înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2/1, aflat în proprietatea pârâților A. M. și A. M., în favoarea terenului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 aflat în proprietatea reclamanților.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, fără însă a se indica explicit că se menține și dispoziția referitoare la respingerea cererii de rectificare a suprafeței parcelei cu nr. cad. 10215/2 din CF nr. 1. C. .

În considerentele deciziei susmenționate tribunalul a făcut însă referiri asupra modului de soluționare a motivului de apel vizând respingerea de către prima instanță a cererii de rectificare, din care rezultă că acest motiv a fost înlăturat ca nefondat.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul a conchis că în speță devin pe deplin incidente dispozițiile art.281² C pr civ astfel că a admis cererea de completare a dispozitivului în sensul solicitat.

T. ul a ajuns la această concluzie întrucât reclamanții apelanți nu au indicat nici un titlu apt să conducă instanța la efectuarea operațiunii de rectificare de carte funciară, aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum de altfel s- a relevat în cuprinsul deciziei a cărei completare s-a solicitat, nu s-a reținut existența unui antecontract de vânzare-cumpărare între apelanți în calitate de promitenți-cumpărători și defunctul Besensky A., în calitate de promitent- vânzător.

A proceda, în lipsa existenței unui titlu care să facă dovada proprietății reclamanților-apelanți, la rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 ar însemna a se nesocoti fără nici un temei dreptul de proprietate al pârâților A. M. și A. M. .

În schimb tribunalul a apreciat că este neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului aceleiași decizii formulată de aceiași apelanți, întrucât din considerentele deciziei nr. 56/A din_ pronunțată de Tribunalul Cluj reiese că noua servitute de trecere pietonală pe o suprafață de 2,06 m lățime și 25,29 m lungime în sarcina imobilului înscris în CF 1399 C., nr.topo 10217/2/1, aflat în proprietatea pârâților A. M. și A. M., în favoarea terenului înscris în CF nr.1., A+1, nr.cad.10215/2 aflat în proprietatea reclamanților, potrivit anexei nr.5.1 din Documentație II, Raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar B. I. și expert tehnic asistent Bojan V., se află în continuarea servituții în lățime de 1 m instituită prin Sentința Civilă nr.7316/2005 a Judecătoriei C. -N. .

Împotriva deciziei civile nr. 56/A/2013 a T. ului C.

au declarat recurs în termen legal atât reclamanții, cât și intervenienții, iar împotriva deciziei civile nr. 233/_ a T. ului C. au declarat recurs numai reclamanții.

l.a. Recursul reclamanților împotriva deciziei civile nr. 56/A/_ .

Prin recursul declarat de reclamanți, aceștia au solicitat modificarea in parte a deciziei civile nr. 56/a/2013 a T. ului C. in sensul admiterii in întregime a apelului reclamanților, cu consecința schimbării in parte a sentinței atacate privitor la admiterea in întregime a acțiunii introductive si menținerea

hotărârii de respingere a cererii de intervenție promovata de intervenienții J. I. si E., cu cheltuieli de judecata in toate fazele procesuale

În motivarea recursului, reclamanții au invocat următoarele critici:

In ceea ce privește stabilirea caracteristicii servitutii instituite, reclamanții au solicitat instituirea unei servituti pietonale, auto si hipo, instanța de apel apreciind ca se impune doar instituirea unei sevituti pietonale. Pentru a motiva aceasta alegere, instanța de apel a considerat ca, in situația admiterii in întregime a cererii, "aceasta ar presupune o deplasare a mijloacelor auto la o distanta sensibila fata de corpul I de clădire, ce aparține intervenientilor J., fapt ce ar conduce la o ingerința nejustificata asupra unei utilizări normale, adecvate a imobilului intervenientilor".

Reclamanții apreciază greșita si nelegala aceasta motivare, care in realitate- este doar una aparenta, lipsita de conținut concret.

Se ignora solicitarea reclamanților de instituire a servitutii hipo, presupunandu-se automat ca ar folosi aceasta servitute doar cu mijloace auto. Aceasta ignorare a cerinței lor de instituire a unei servituti hipo reprezintă o veritabila nemotivare a deciziei sub acest aspect, motiv de recurs prev de art. 304 pct.7 C.pr. civila in sensul ca aceasta "nu cuprinde motivele pe care se sprijină".

Se susține ca instituirea unei servituti auto si deplasarea pe langa imobilul intervenientilor ar constitui o ingerința nejustificata asupra unei utilizări normale adecvate a imobilului acestora, fara a specifica care ar fi aceasta ingerința, respectiv care ar fi consecințele certe, indubitabile care ar afecta folosința imobilului acestora, in condițiile in care exista gard despărțitor intre proprietatea intervenientilor si traseul acestei servituti, pe de o parte, iar pe de alta parte acest traseu este in spatele imobilului acestora, paralel cu calcanul construcției lor.In realitate nu ar exista nici o ingerința in folosința imobilului, nefiind afectat dreptul de vedere al acestora, lumina imobilului etc. Simpla deplasare paralela cu gardul si calcanul construcției nu poate afecta folosința normala a imobilului intervenientilor. In realitate aceasta justificare a hotărârii T. ului C. nu este finalizata, in sensul de a se specifica care parte/modalitate a folosinței imobilului interveninetilor ar fi afectata in acest fel, aceasta reprezentând o veritabila nemotivare a hotărârii si/sau cuprinzând motive străine de natura pricinii, motiv de recurs prev. de art. 304.pct.7 C.pr. civila.

Prin actul încheiat cu antecesorul reclamanților in drepturi, pârâtul M.

I. se stipulează ca aceștia au posibilitatea sa-si repare clădirea si instalațiile folosind servitutea stabilita, dupa un prealabil anunț. Mergând mai departe pe aceeași idee, orice stricăciune s-ar produce din culpa modului in care reclamanții ar folosi aceasta servitute, le-ar putea fi imputata, procedurale in acest sens fiind oricând la dispoziția intervenientilor.

Instanța de apel a ignorat motivul principal pentru care au solicitat instituirea unei servituti de trecere auto, respectiv pentru ca autovehiculele ambulantei sa se poate deplasa la imobilul proprietatea lor, atunci cand fiul reclamanților, bolnav psihic, are nevoie de intervenția acestora, ignorând si adresa 1526/2011 a S. ui de Ambulanta care arata ca are nevoie de o cale de acces de min.2,80 min lipsa posibilității de a folosi aparatura medicala aflata pe aceste ambulante, viata fiului reclamanților ar fi grav periclitata.

Se ignora de către instanța de apel dispozițiile art.8 din Regulamentul Local de Urbanism care, pentru zona in care se afla amplasate imobilele părților, impune condiția ca, pentru orice parcela construibila, aceasta sa aiba asigurat un acces carosabil de min 3,0 m dintr-o circulație publica sau printr-un drept de trecere legal stabilit. In situația in care s-ar institui doar o servitute de trecere pietonala, aceasta cerința obligatorie nu ar mai fî îndeplinita. Ignorarea

dispozițiilor legale susmenționate este motiv de recurs prev de art. 304 pct.9 C.pr. civila

Reclamanții sunt beneficiarii autorizației de construire nr. 1475/_, pentru consolidarea, recompartimentarea si mansardarea casei proprietatea lor, lucrare imperios necesara pentru a-i asigura fiului lor un regim de viata adecvat handicapului sau. In absenta unei servituti auto, aceste lucrări nu se vor putea executa in timp util, pana la expirarea autorizației de construire, întrucât distanta pe care ar trebui sa o parcurgă muncitorii angajați in acest scop, cu materialele necesare, ar face imposibila executarea lucrării in condiții optime.

In concluzie sub acest aspect, apreciază ca sunt îndreptățiți atat legal cat si moral la instituirea unei servituti atat pietonale, cat si auto si hipo pentru accesul la proprietatea noastră.

In ceea ce privește petitul de rectificare a suprafeței imobilului, acesta a fost respins fara a exista o minima referire la acest motiv de apel, la argumentele instanței de apel care au dus la aceasta concluzie. Considera ca aceasta completa nemotivare a deciziei fata de acest motiv de apel constituie un alt motiv de recurs prev de art. 304 pct.7 C.pr. civila. In absenta oricărei motivări reclamanții reiterează motivele de apel ce se sprijină pe disp. art. 25 din regulamentul de organizare si funcționare a biroului de cadastru si publicitate imobiliara care specifica faptul ca doar in situația in care erorile de măsurare a terenului se incadreaza in max 5% din suprafața acestuia, ele pot fi remediate pe calea unei acțiuni necontencioase.Evident, având in vedere ca aceasta recitifcare, la care nimeni nu s-a opus, este de 25,56%, ea nu se poate încadra in art.25 menționat de instanța de fond. Facand o greșita aplicare a legii, instanța de apel a achiesat aparent la motivele primei instanțe, interpretând greșit textul legal,care prevede cu necesitate pronunțarea unei hotărâri judecătorești in acest caz.Este un nou motiv de recurs prev de art. 304 pct.9 C.pr. civola

Al treilea motiv de recurs vizează doar acordarea parțiala a cheltuielilor de judecata.

Instanța de apel nu a motivat in nici un fel care sunt cauzele pentru care a ajuns la concluzia acordării cheltuielilor de judecata parțiale in suma de 870 lei la fond si 979,12 lei in fata instanței de apel, respectiv modul in care a aplicat art. 276 teza I C.pr. civila, in sensul ca nu a arătat care sunt cheltuielile de judecata acordate parțial si care au fost eliminate din calcul. Este o veritabila nemotivare a hotărârii, alt motiv de recurs prev de art. 304 pct.7 C.pr.civila.

Analizând nota de cheltuieli pe care au anexat-o motivelor de apel, considera ca in nici un fel Tribunalul Cluj nu avea posibilitatea practica de a ajunge la sumele precizate in decizia atacata. Astfel, reclamanții apreciază ca aspectele esențiale ale acțiunii lor au fost admise, respectiv solicitarea de instituire a unei servituti pe o latime de inca 2,06 m. Pentru aceasta cheltuielile ocazionate au reprezentat mare parte din onorariul de avocat, din expertiza judiciara efectuata. Ceea ce s-a respins, adică caracteristica "auto si hipo" a acesteia, ca si rectificarea de CF, au fost aspecte pentru care fie nu au făcut cheltuieli suplimentare( pt "auto si hipo"), fie cheltuielile au fost minimale-taxa de timbru de 19 lei. Deci, modul in care Tribunalul Cluj a aplicat sintagma "parțial" asupra cheltuielilor de judecata este cu siguranța nelegal,acesta trebuind sa analizeze cu exactitate partea din apel admisa si cheltuielile efectuate pentru aceasta.Este motiv de recurs prev tot de art.304 pct.9 C.pr. civila.

1.b. Recursul reclamanților împotriva deciziei civile nr. 233/_ .

Prin recursul declarat de reclamanți împotriva acestei decizii, s-a solicitat modificarea în parte a deciziei civile nr. 233/_ a T. ului C. in sensul admiterii apelului si in ceea ce privește rectificarea parcelei cu nr. 10215/2 din CF. 1. C. la suprafața de 296 mp existenți.

În motivarea recursului, reclamanții au invocat următoarele:

Prin decizia civila 233/2013 Tribunalul Cluj, admițând cererea reclamanților de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 56/A/2013, a constatat că, intr-adevar, a omis sa se pronunțe asupra acestui capăt de cerere si, analizând probele dosarului a respins cererea de rectificare a suprafeței acestui imobil.

reclamanții au arătat că în susținerea cererii de rectificare aceștia înțeleg să invoce titlul inițial, care a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate asupra locuinței lor, respectiv contractul de vanzare-cumparare nr.3628/2001 care a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate.

Ulterior, in cadrul doar nr. 17620/2004 s-a realizat sistarea indiviziunii, constatandu-se de către d-na expert Florea F. o diferența de suprafața de 80 mp. Aceasta diferența a fost constatata facandu-se măsurători cu ruleta de 30 m. Este evident ca gradul de precizie al acestor măsurători a fost redus, combinat cu faptul ca d-na expert, cu acea ocazie nu a mai măsurat parcelele reclamanților și ale intervenienților, făcând doar scriptic proporționalitatea raportata la părțile indivize comune. Drept urmare gradul de aproximare a fost unul semnificativ.

In prezentul dosar, cand s-au realizat măsurători de precizie, a rezultat ca suprafața imobilului nostru este in realitate de 296 mp care insa nu se incadreaza in limita de 5% care da posibilitatea OCPI sa rectificare pe cale administrativa a suprafețelor imobilelor.

Cu privire la acest aspect reclamanții arată si că diferența intre suprafața inscrisa de 271 mp si suprafața reala a imobilului de 296 mp, deci cei 25 mp gasiti in plus in prezentul dosar, se incadreaza, prin raportare la suprafața totala de 681 mp din care acesta a provenit, in cota de 5%, fiind de doar 3,7% din acest imobil. Faptul ca,1a momentul anului 2004, mijloacele tehnice folosite de d-na expert nu au fost adecvate, nu considera ca le poate fi imputat, rectificarea corecta de suprafața la cea reala de 296 mp trebuind, in mod legal, sa fi fost făcuta cu acea ocazie.

Considera ca titlul lor, contractul de vanzare-cumparare pe cote parti indivize comune este cel care sta la baza pretențiilor formulate.

2. Recursul intervenienților.

Prin recursul declarat, aceștia au solicitat modificarea în totalitate a deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii în întregime a apelului declarat de intervenienți și respingerii apelului promovat de reclamanți, cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

În motivarea recursului intervenienții au invocat următoarele motive:

Instanțele de fond au dat o interpretare greșită în privința sistării servituții de trecere instituită prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei

C. -N., motiv de recurs circumscris art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.

În mod greșit instanțele de fond au respins cererea de intervenie formulată de către intervenienți în privința petitului de sistare a servituții pietonale pe lungimea de 25,60 m și lățimea de 1 m, arătând că se impunea acest lucru, deoarece în prezent aceasta este stabilită pe trotuarul din spatele casei intervenienților (servitute pietonală), iar reclamanții în prezent au dorit instituirea unei noi servituți auto și hipo pe porțiunea din spatele casei intervenienților între zidul casei acestora și gardul din partea stângă a casei. Or, atâta timp cât s-a instituit o servitute de trecere, pe cale judecătorească (sent. civ. nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. ) pe un teren, și cu care reclamanții au fost de acord (fără să solicite atunci servitute auto și hipo) nu se poate stabili o altă servitute în paralel cu cea existentă, astfel că reclamanții ar fi trebuit să solicite sistarea vechii servituți și instituirea alteia. Întrucât aceștia nu au solicitat, au fost nevoiți

intervenienții să formuleze un astfel de capăt de cerere, deoarece în caz contrar

s-ar ajunge la formarea a două servituți pe același teren, iar motivarea celor două instanțe este greșită cum că intervenienții nu pot solicita stingerea unei servituți decât în cazurile reglementate de art. 636 C. civil, motivat de faptul că situația pentru care intervenienții pretind stingerea servituții nu se încadrează în dispoziția legală sus citată.

Cea de-a doua critică vizează interpretarea eronată de către instanțele de fodn a dispozițiilor art. 1294 și urm. C. civil, în privința dobândirii dreptului de proprietate de către intervenienți, împreună cu pârâtul Mesaroș I., de la vânzătorul Besenszki A. a terenului ce face obiectul servituții.

Intervenienții au arătat în fața instanțelor de fond că terenul pe care se solicită instituirea noii servituți de trecere a fost cumpărat de către intervenienți în anul 1983 de la Besenszki A. cu suma de 2.600 lei împreună cu Mesaroș I.

, (achitând în acest sens fiecare câte 1.300 lei).

Din probațiunea administrată în ambele instanțe a rezultat cu certitudine că intervenienții împreună cu pârâtul Mesaroș I. au cumpărat suprafața de 102 mp printr-un contract de vânzare cumpărare, iar pentru redactarea contractului părțile au apelat chiar la ginerele vânzătorului, care a procedat la redactarea contractului, astfel că sub aspect probator au dovedit înstrăinarea terenului de către B. A. în favoarea intervenienților, fiind astfel incidente și disp. art. 1170 C. civil din 1864 care prevăd că "dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții, prin mărturisirea uneia din părți și prin jurământ";. Mai mult, în speță sunt aplicabile chiar și dispozițiile legale ale art. 1176 și urm. din VCC, având în vedere că susținerile intervenienților au fost recunoscute de către moștenitorii vânzătorului B. A. și confirmate și de către martori, iar apoi chiar prima instanță în pag.7 alin penultim din sentință arată că suprafața care excede celei înscrise în C.F. este rezultatul unei convenții oneroase prin care proprietarul de atunci B. A. a predat spre folosință acea suprafață, cu titlu de servitute de trecere, atât intervenienților cât și pârâtului Mesaroș I., proprietar la aceea vreme-, însă atât timp cât instanța de fond reține că s-a efectuat o convenție oneroasă, în mod greșit nu a luat în considerare probele pe care intervenienții le-au adus, respingând petitul de obligare a moștenitorilor vânzătorului la încheierea actului în formă autentică.

Hotărârea instanței de apel mai este criticabilă și sub aspectul nerecunoașterii dreptului de proprietate și asupra suprafeței de 26 mp teren dobândită de la același vânzător B. A., teren identificat prin raportul de expertiză din planul de situație anexa nr.5.2 punctele 6-7-114-116, iar motivele de apel fiind indentice cu cele detaliate mai sus în privința suprafeței de 39 mp, cu precizarea că intervenienții la acea vreme au cumpărat acest teren tocmai pentru a fi pus la dispoziția pârâtului Mesaroș pentru parcarea autoturismului pentru a nu intra cu acesta prin spatele imobilului intervenienților.

Intervenienții au susținut și dovedit că o dată cu înstrăinarea terenului de către familia B. s-a procedat la delimitarea terenului vândut, potrivit înțelegerii din_ . La acel moment s-a procedat la edificarea gardului, iar de la acea dată și până în prezent niciunul dintre cumpărătorii succesivi nu au avut obiecțiuni de formulat, și sub acest aspect hotărârile pronunțate fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În mod greșit a fost respins apelul intervenienților, atât timp cât aceștia au

înștiințat instanțele că reclamanții, în repetate rânduri, le-au interzis accsul la verificarea periodică a isntanlațiilor de gaz, curetn electric, interfon. Reclamanții au închis poarta unde există în prezent servitutea pietonală, deși trotuaril din spatele casei este proprietatea intervenienților.

Procedând în acest fel, reclamanții practic au pus stăpânire pe întreaga suprafață de teren din spatele casei.

Soluția pronunțată în apel prin care s-a acordat în favoarea reclamanților drept de servitute, pe lățime de 2,06 mp, este nelegală, această lățime reprezentând un excedent incompatibil cu exercitarea servituții pietonale. Această lățime s-ar adăuga celei de 1 m stabilită prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. .

Prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. s-a statuat în mod irevocabil asupra lățimii dreptului de servitute, orice elemente care să justifice solicitarea de majorare fiind excluse.

Instanța de apel cu încălcarea art. 129 alin. 6, 294 Cod proc.civ. și a principiului disponibilității, a dispus acordarea unei servituți de trecere pietonală cu lățime de 2,06 m și lungime de 25 m, în condițiile în care în fața prime instanțe reclamanții nu au solicitat instituirea unei servituți pietonale, din această perspectivă decizia pronunțată în apel fiind afectată de motivul de nelegalitate prev. de art. 204 pct. 6 Cod proc.civ.

Prin întâmpinările formulate,

reclamanții D. G. Ș. și D. D. au solicitat respingerea recursului declarat de intervenienți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ( f. 46-49), intervenienții J. I. și J. E. au solicitat resăpingerea recursului declarat de reclamanți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale( f. 30-32).

Pârâtul M. I. nu a formulat întâmpinare, dar prin scriptul depus la dosar( f. 39-41)a făcut o expunere a stării de fapt corespunzătoare punctului său de vedere, în calitate de fost proprietar al imobilului înstrăinat reclamanților.Pârâții A. M. și A. M. au formulat numai concluzii scrise, solicitând respingerea recursului reclamanților, admiterea în parte a recursuluiintervenienților și obligarea reclamanților și intervenienților la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.

Analizând recursurile formulate, curtea constată că cel declarat de intervenienți este fondat în parte, iar cel declarat de reclamanți este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

1.a. Recursul reclamanților împotriva deciziei civile nr. 56/A/2013 a T. ului C. .

Curtea reține că reclamanții, pârâții și intervenienții dețin în proprietate imobile care inițial, au aparținut unei singure persoane, a fost dezmembrat, înstrăinat, părțile prezentului litigiu dobândind drepturile de proprietate pe care le au în baza unor înstrăinări succesive.

Astfel, imobilul proprietatea pârâților, evidențiat în CF nr. 1399 C. -N., a fost deținut de pârâții B. B. K. E., B. A., B. E., de la care l-au cumpărat, intabulându-se în baza încheierii nr. 13641/_ .

Asupra imobilului evidențiat în CF nr. 55061 C. -N., au fost proprietari numiții Samoilă I. și Samoilă Ana, iar în prezent sunt proprietari intervenienții

J. I. și E., intabulați în baza încheierii nr. 7924 - 25/_ .

Asupra imobilului evidențiat în CF 55062 a fost proprietar pârâtul M.

I., iar în prezent imobilul este proprietatea reclamanților, intabulați cu titlu de cumpărare în baza încheierii nr. 15841/_ .

Terenul reclamanților este situat la capătul terenului intevenienților și se învecinează în Nord și Est cu terenul proprietatea pârâților.

Terenul intervenineților J. este grevat de o servitute de trecere pietonală, cu lățime de 1 m și lungime de 25,39 m, în favoarea terenului reclamanților, servitute instituită în baza sentinței civile nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N.

În 1993 între pârâtul M. I. și intervenientul J. I. s-a încheiat o convenție care reglementa folosința suprafeței de teren amplasată de la colțul casei intervenientului, până la poarta pârâtului. Cu ocazia înstrăinării imobilului, la_ pârâtul M. I. a predat reclamantului, conform opisului semnat de acesta, un set complet de acte, în original, care fac dovada proprietății dar și a modului de folosire a servituții de acces din 1983, convenția depusă la fila 212 și cea depusă la fila 213.

înscrisă în CF și 2 m lățime și 43 m lungime rezultați din convenția cu B. A.

Raportat la această stare de fapt, corect reținută de instanțele de fond, și care, raportat la limitarea instituită de art. 304 Cod proc.civ., oricum nu poate face obiectul analizei în recurs, curtea constată că recursul reclamanților este nefondat.

Solicitarea lor de instituire a unei servituți auto și hipo (singurele categorii de servituți care au fost solicitate prin acțiunea introductivă, prin instituirea servituții pietonale instanța de apel acordându-le reclamanților ceea ce nu au cerut, aspect ce va fi expus cu ocazia analizării recursului intervenienților), nu este fondată.

Prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. în favoarea imobilului proprietatea reclamanților a fost instituită o servitute de trecere pietonală, fond aservit fiind imobilul proprietatea intervenienților - terenul reclamanților fiind amplasat în continuarea terenului intervenienților.

La data promovării acelei acțiuni reclamanții nu au solicitat instituirea unui alt tip de servitute.

Invocarea în actualul cadru procesual a problemei de sănătate a fiului lor nu constituie o situație nouă, ivită după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N., care să impună modificarea tipului de servitute de trecere.

Dispozițiile art. 8 din Regulamentul Local de Urbanism pretinse de recurenți că ar fi încălcate prin neinstituirea servituții solicitate nu constituie, de asemenea, un motiv de recurs întemeiat.

Potrivit art. 8 din Regulamentul de urbanism - CIRCULATII SI A. E CP1a + CP 1b + CP 1c + CP 1d + CP 4 - parcela este construibila numai daca are asigurat un acces carosabil de minim 3.0 metri dintr-o circulație publica in mod

direct sau prin drept de trecere legal obținut prin una din proprietățile învecinate; Această prevedere a regulamentului de urbanism prevede, într-adevăr, ca și condiție pentru ca o parcelă să fie construibilă, existența unui acces carosabil de minim 3 metri, însă nu impune proprietarului fondului învecinat obligativitatea de a asigura un astfel de acces. Simpla invocare a acestei prevederi, nu impune, vecinilor unei persoane care intenționează să construiască, obligația de a-i asigura acesteia acces de minim 3 metri, dreptul de servitute dobândindu-se prin convenția părților. Or, în speță, reclamanții au asigurată servitutea de trecere pe terenul proprietatea intervenienților și nu pot pretinde instituirea unei noi

servituți peste proprietatea pârâților.

Nici critica vizând imposibilitatea consolidării, recompartimentării și mansardării casei reclamanților, în absența unei servituți de trecere auto nu este justificată.

Așa cum rezultă din schițele depuse la dosar, distanța care s-ar impune a fi parcursă până la imobilul proprietatea reclamanților, este de aproximativ 43

(pe această lungime de 43 m încheindu-se și convențiile dintre pârâtul M.
1. , autorul reclamanților și intervenienții J. ). Or, o astfel de distanță nu face imposibil transportul unor materiale de construcție chiar în lipsa unei servituți de trecere auto.

1.a.,b. Recursul reclamanților împotriva deciziei civile nr. 56/A/2013 a T. ului C. și deciziei civile nr. 233/2013 a T. ului C. pe motivul vizând rectificarea suprafeței CF.

În ceea ce privește critica vizând modul de soluționare a petitului de rectificare a suprafeței imobilului cu nr. top 10215/2 din CF nr. 1. C. curtea constată că aceasta a fost formulată atât în cadrul motivelor recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 56/A/2013 a T. ului C. și constituie totodată și motivul de recurs declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 233/2013 a T. ului C., urmând ca să fie analizat împreună, potrivit celor ce urmează.

Reclamanții au arătat că în susținerea cererii de rectificare înțeleg să se prevaleze de titlul inițial, care a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului. Verificând această susținere curtea constată că între reclamanți și pârâtul M. I. s-a încheiat un antecontract de vânzare- cumpărare la_ (f. 216-217, vol.I dosar fond), în care se menționează ca obiect al antecontractului imobilul înscris în Cf nr. 55062 C., nr. top 10215/II, fără a se face nicio referire la suprafața de teren.

Reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N., imobilul fiind transcris cu ocazia intabulării dreptului de proprietate al reclamanților, în CF nr. 1. C., suprafața de teren aferentă construcției fiind de 271 mp. În baza aceleiași sentințe, s-a instituit dreptul de servitute de trecere pietonală în favoarea imobilului reclamanților și în sarcina imobilului proprietatea intervenienților.

Curtea constată că reclamanții nu au făcut dovada deținerii vreunui titlu de proprietate - convenție sau hotărâre judecătorească - asupra unei suprafețe de teren mai mari decât cea evidențiată în CF - 271 mp, astfel încât solicitarea de rectificare în mod corect a fost respinsă.

Pentru toate aceste considerente, curtea constată că recursul reclamanților din perspectiva motivelor vizând fondul cauzei nu este întemeiat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.

În ce privește ultimul motiv de recurs invocat de reclamanți, vizând acordarea parțială a cheltuielilor de judecată, acesta urmează a fi respins la rândul său, întrucât potrivit celor ce vor fi expuse în continuare, urmează să fie admis în parte recursul intervenienților, cu consecința respingerii în totalitate a apelului reclamanților, astfel încât analiza modului de acordare a cheltuielilor de judecată în apel în favoarea reclamanților nu se mai impune a fi făcută, aceștia fiind căzuți în pretenții și excluși, prin urmare, de la beneficiul acordării cheltuielilor de judecată.

2. Recursul intervenienților.

Recursul intervenienților vizează greșita respingere a cererii intervenienților de sistare a servituții pietonale instituită prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N., greșita respingere a cererii de validare a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Besenszki A. cu referire la terenul ce face obiectul servituții, precum și greșita instituire a dreptului de servitute de trecere pietonală, în favoarea imobilului proprietatea reclamanților, în condițiile în care nu a existat un petit în acest sens.

În ce privește prima critică, aceasta nu este fondată întrucât așa cum corect au statuat instanțele de fond, intervenienții nu pot solicita stingerea servituții instituite prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. .

În baza acestei hotărâri judecătorești irevocabile imobilul proprietatea intervenienților a devenit imobil aservit, instituindu-se drept de trecere în favoarea imobilului reclamanților.

În prezentul cadru procesual, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu proprietarii unui alt imobil învecinat - pârâții A. - instituirea unui nou drept de servitute, de altă categorie - auto și hipo - solicitare care le-a fost respinsă, potrivit celor anterior arătate.

Reclamanții nu au solicitat sistarea servituții instituite prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N., iar o astfel de sistare nu poate fi solicitată de intervenienți, nefiind incident niciunul din cazurile prev. de art. 636 și următoarele C. civil.

În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, curtea constată că nici acesta nu este fondat.

Sunt statuările tribunalului în sensul că la baza încheierii convenției încheiate între numitul Besensky A., pe de o parte și Samoilă A. și M. I.

, pe de altă parte, intenția reală, intrinsecă a părților nu a fost aceea de se realiza transferul dreptului de proprietate asupra imobilului obiect al convenției din patrimoniul numitului Besensky A., în patrimoniul autorilor intervenienților, respectiv reclamanților, ci instituirea unui drept de servitute, în temeiul dispozițiilor art.620 Cod civil, proprietatea defunctului Besensky A. urmând a reprezenta fondul aservit.

Prin înscrisul intitulat Convenție, încheiat în anul 1993 între M. I. și intervenientul J. I. s-a statuat că familia M. este de acord ori de câte ori va fi nevoie pentru reparația clădirii și a tuturor instalațiilor, să dea acces și să permită efectuarea reparațiilor ce vor fi necesare întreținerii locuinței la familia J.

I., proprietarul corpului I.

În condițiile în care în înscrisul intitulat declarație, se stipulează în mod explicit ca servitutea (accesul pentru familia M. I. ) să se facă prin spatele clădirii corpului I din str.R. pe distanță de 1 m care se va lărgi cu încă 2,5 m ce-i va ceda Besinski Anton din str.R. nr.6 iar în înscrisul intitulat Convenție ,

încheiat în anul 1993 se precizează despre existența unui acord al familiei M. în ceea ce privește folosirea servituții din spatele casei intervenienților, de către aceștia, în vederea efectuării unor reparații sau întrețineri la corpul I de clădire, corect s-a conchis de către instanțele de fond că dreptul de servitute asupra terenului în lungime de 25,29 mp, situat în spatele casei intervenienților, a fost instituit exclusiv în favoarea pârâtului M. I. .

Prin urmare, pretenția intervenienților de obligare a pârâților Besenski să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 66,80 mp teren nu este fondată, întrucât, pe de o parte, actele sub semnătură privată de care se prevalează au statuat o înțelegere între vecini referitoare la folosința terenului, astfel încât proprietarii tuturor caselor să aibă acces la imobilele construcții, nicidecum o înțelegere de înstrăinare a vreunei suprafețe de teren, iar pe de altă parte, un astfel de transfer de proprietate ar încălca dreptul de proprietate al

pârâților A.

și A. M.

, dobândit prin cumpărare de la autorii B.

K. E., B.

A., B.

E. .

Din întreg ansamblul dosarului reiese că toate părțile implicate în prezentul litigiu au dobândit drepturile de proprietate pe care le dețin de la autorii lor - reclamanții D. de la pârâtul M. I., pârâții A. de la pârâții Besenski, iar intervenienții de la Samoilă Ana - autori care au avut relații de vecinătate amiabile, în baza cărora și-au făcut concesii reciproce.

Pe măsura înstrăinării succesive a drepturilor de proprietate de către autorii lor, în favoarea părților prezentului litigiu, între vecini s-au ivit neînțelegeri, însă actualii proprietari nu pot invoca în favoarea lor actele

încheiate între foștii proprietari, acestea având la bază relațiile de bună vecinătate, care nu au putut fi transmise prin actele translative de proprietate.

În prezent, actualii proprietari nu pot invoca în favoarea lor decât strict drepturile pe care le-au dobândit prin actele de înstrăinare încheiate cu autorii lor, acesta fiind motivul pentru care pretenția reclamanților de rectificare a suprafeței de cartea funciară, respectiv a intervenienților de obligare a autorilor lor să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru dreptul de servitute nu pot fi soluționate în sensul solicitat de acești. Intervenienții nu dețin un titlu translativ de proprietate pentru suprafața de 66,80 mp cu privire la care solicită obligarea pârâților Besenski să încheie contract autentic de vânzare cumpărare. Potrivit celor anterior arătate, convenția încheiată între foștii vecini Besenski A. pe de o parte și Samoilă A. și M. I. pe de altă parte nu întrunește condițiile unui antecontract de vânzare cumpărare, ci consfințește o înțelegere a vecinilor cu privire la instituirea unui drept de servitute, fondul aservit fiind proprietatea lui Besenski A., antecesorul autorilor pârâților A. . Suprafața de teren de 66,80 mp ce face obiectul completării cererii de intervenție este în prezent proprietatea pârâților A., dobândită de către aceștia prin cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1001/_, în temeiul căruia s-au și intabulat în CF nr. 1399 C., sub B 15, 16.

În fine, ultimul motiv de recurs invocat de către intervenienți este fondat, urmând a fi admis în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.

Instanța de apel, admițând în parte apelul reclamanților, a dispus instituirea unei servituți de trecere pietonală în sarcina imobilului proprietatea pârâților, în favoarea imobilului proprietatea reclamanților, în condițiile în care nici prin acțiunea introductivă și nici printr-o ulterioară precizare reclamanții nu au formulat o astfel de solicitare.

În plus, prin hotărârea instanței de apel s-a instituit în favoarea imobilului proprietatea reclamaților o a doua servitute de trecere pietonală, în paralel cu cea existentă, instituită prin sentința civilă nr. 7316/2005 a Judecătoriei C. -N. . Existența a două servituți pietonale, care să greveze două imobile, în favoarea unuia și aceluiași imobil, nu se justifică.

Pentru aceste considerente, recursul intervenienților va fi admis în parte, în sensul că decizia pronunțată în apel va fi modificată în parte, cu consecința respingerii în totalitate a apelului declarat de reclamanții D. G. Ș. și D.

împotriva sentinței civile nr. 20630/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totalitate.
Apelul reclamanților fiind respins, se va înlătura dispoziția din decizie referitoare la obligarea pârâților A. M. și soția A. M. la plata în favoarea apelanților D. G. Ș. și D. D. a sumei 870 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente fondului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar și a sumei 979,12 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente apelului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei, referitoare la respingerea apelului declarat de intervenienții J. E. și J. I. .
Se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții D. G. Ș. și D. D. împotriva deciziei civile nr. 56/A/_ și a deciziei civile nr. 233/_, ambele pronunțate în dosar nr._ al T. ului C. .
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., vor fi obligați reclamanții D. G. Ș. și D. D. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 1000 lei, în favoarea intervenienților J. E. și J. I. în apel și recurs, reprezentând jumătate din onorariile avocațiale achitate în aceste două faze procesuale (f. 95 dosar apel, f. 61 dosar recurs).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ale intervenienților constând în taxă judiciară de timbru în recurs, acesta nu vor fi acordate, întrucât acestea au fost aferente soluționării motivului de recurs având ca obiect obligarea pârâților Besenski la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect parcela de teren în suprafață de 66,80 mp și constatarea că intervenienții au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 26 mp, în continuarea drumului de acces folosit de reclamanți, motiv de recurs care a fost respins.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., vor fi obligați reclamanții D. G. Ș. și D. D. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.100 lei, în favoarea pârâților A. M. și A. M. în apel și recurs, reprezentând onorarii avocat (f. 94 dosar apel, f. 62 dosar recurs).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente fondului cauzei, acestea nu vor fi acordate, întrucât pârâții A. nu au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.
Se va respinge cererea pârâților A. M. și A. M. de obligare a intervenienților J. E. și J. I. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât intervenienții nu au formulat pretenții împotriva pârâților A., care să fi fost respinse, astfel încât să fie părți căzute în pretenții față de pârâți. Singurii obligați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților sunt reclamanții, aceștia urmând să suporte integral cheltuielile de judecată făcute de pârâți în apel și recurs, potrivit celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de intervenienții J. E. și J. I. împotriva deciziei civile nr. 56/A/_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge în totalitate apelul declarat de reclamanții D. G. Ș. și D. D. împotriva sentinței civile nr. 20630/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totalitate.
Înlătură dispoziția din decizie referitoare la obligarea pârâților A. M. și soția A. M. la plata în favoarea apelanților D. G. Ș. și D. D. a sumei 870 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente fondului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar și a sumei 979,12 lei cheltuieli de judecată parțiale aferente apelului, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei, referitoare la respingerea apelului declarat de intervenienții J. E. și J. I. .
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții D. G. Ș. și D. D. împotriva deciziei civile nr. 56/A/_ și a deciziei civile nr. 233/_, ambele pronunțate în dosar nr._ al T. ului C. .
Obligă reclamanții D. G. Ș. și D. D. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 1000 lei, în favoarea intervenienților J. E. și J.
1. în apel și recurs.

Obligă reclamanții D. G. Ș. și D. D. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.100 lei, în favoarea pârâților A. M. și A. M. în apel și recurs.

Respinge cererea pârâților A. M. și A. M. de obligare a intervenienților

J. E. și J. I. la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

C. V.

ANA I.

-M. CONȚ

GREFIER

Red. MV dact. GC M. -L. T.

2 ex/_

Jud. apel: A.F.Doica, O.C.Tatu

← Decizia civilă nr. 273/2013. Servitute		Decizia civilă nr. 233/2013. Servitute →

Decizia civilă nr. 3677/2013. Servitute

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3677/2013. Servitute