Decizia civilă nr. 127/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.127/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -T. A.
J. ECĂTOR: G. Brîndușa
GREFIER: R. M.
Pe rol este soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta- pârâtă S. C. DE C. V. I., cu sediul în V. I. nr. 631, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1030 din_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, având ca obiect servitute de trecere.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, în baza art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ ,_ și_, când a decis următoarele.
T.
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1030 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta pârâtă S. C. de C. V. I. .
S-a admis, în parte, acțiunea civilă intentată de reclamanta pârâtă S.
C. de C. V. I. în contradictoriu cu pârâta reclamantă B. M. și în consecință:
S-a constituit în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere pietonală și cu mijloace de transport auto peste terenul pârâtei reclamante
situat în localitatea S., înscris în C.F. 64 nr. top. 335/2, în suprafață de 204
m.p. identificată între punctele 5-6-10-11-12-13-14-15-16-5 din anexa grafică la lucrarea de expertiză întocmită de expert P. oviciu C. G. (f.108-112) și în Capitolul 7 concluzii pct. 7.3 alin.2, cu excepția spațiilor verzi în suprafață totală de 48 m.p.
S-a respins petitul privind înscrierea în C.F. a dreptului de servitute al reclamantei pârâte.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâților S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice B. - Direcția Generală a F. P. a J. ețului M. și C. S., prin primar.
S-a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă B. M., și în consecință:
A fost obligată reclamanta pârâtă să-și ridice construcția WC amplasată pe terenul înscris în C.F. 64 S. nr. top. 335/2, iar în caz de refuz o abilitează pe pârâta reclamantă B. M. să procedeze la desființarea acesteia.
A fost obligată reclamanta- pârâtă și pârâta C. S., prin primar, să- i permită pârâtei reclamante să-și ridice un gard pe aliniamentul 7-6-9-8-2-1-7, precum și să-și îngrădească suprafețele cu destinația de spații verzi.
S-a respins petitul privind amplasarea unui gard pe celelalte amplasamente solicitate de către pârâta reclamantă B. M. .
A fost obligată reclamanta pârâtă S. C. de C. V. I. să-i plătească pârâtei reclamante B. M. suma de 8560 euro sau contravaloarea în lei la data plății, precum și plata lunară începând cu data de 1 ianuarie 2011 a sumei de 342,40 euro sau contravaloarea acesteia în lei de la data plății, cu dobândă legală în condițiile OG 9/2000, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a sumelor. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta în contradictoriu cu pârâții a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că asupra terenului în suprafață de 276 m.p. din C.F. 64 S. nr. top. 335/2 are un drept de servitute de trecere pietonală și cu mijloc de transport auto în favoarea terenului ocupat de S. Comercială
*Magazin Universal cu Bufet* din S. nr. 803 precum și a se dispune întabularea acestui drept în Cartea Funciară.
Reclamanta a arătat că este proprietară asupra imobilului situat în S. nr. 803 cu destinație Magazin Universal și Bufet. Așa cum rezultă din planul de amplasament pe care l-a depus la dosar, accesul în unitate și aprovizionarea magazinului cu marfă nu se poate face decât prin trecerea peste terenul indicat și care este proprietate de stat în baza Decretului de expropriere nr. 248 din_ luat în administrarea Unității Administrativ Teritoriale, comuna S. . Pe acest teren este amenajat un părculeț cu zonă verde, tuia și brazi și alee pentru intrarea și aprovizionarea unităților comerciale. Prin sentința civilă nr. 762 din_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosar nr._ au
fost obligați să predea suprafața de 508 m.p. teren înscris în C.F. nr. 64 nr. top. 335/2 S. pârâtei B. M. . Prin precizarea de acțiune depusă la dosar reclamanta a arătat că înțelege să solicite instanței constituirea dreptului de servitute arătat în cererea de chemare în judecată. Ulterior reclamanta a precizat că, chemarea în judecată a pârâtei C. S. s-a făcut deoarece terenul aferent magazinului în suprafață de 837 m.p. aparține domeniului public al comunei S. așa cum rezultă din anexa nr. 62 pct. 26 la HG 934/2002 privind atestarea domeniului public al județului M. precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul M. dată în aplicarea legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Pârâta B. M. a arătat prin întâmpinare că se opune admiterii acțiunii reclamantei solicitând respingerea ei ca inadmisibilă și neîntemeiată, invocând și excepția autorității de lucru judecat. Pârâta a învederat că ea este proprietara terenului situat în comuna S. cuprins în C.F. 64 nr. top. 335/2. Prin sentința civilă nr. 762 din 8 octombrie 2007 reclamanta a fost obligată să-i predea în deplină proprietate suprafața de 508 m.p. înscrisă în C.F. nr. 64 nr.top. 335/2 S., constatându-se că reclamanta a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului denumit *Magazin Universal și Bufet* din S. nr. 803 și magazie din lemn.Decizia civilă nr. 774/R/_ recunoaște în favoarea reclamantei un drept de folosință asupra a 399 m.p. din parcela nr. top. 335/2 înscrisă în C.F. 64 S., suprafață strict afectată de construcții. A mai învederat că suprafața de 276 m.p. teren, contrar susținerilor reclamantei face parte din suprafața totală de 508 m.p. pe care reclamanta a fost obligată să i-o predea în deplină proprietate. Servitutea de trecere a cărei constatare se solicită, implică o limitare a proprietății la care reclamanta a fost obligată să o respecte.
De asemenea, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a arătat că solicită a fi obligată reclamanta de a ridica de pe terenul proprietatea sa cuprins în CF nr. 64 S., nr.top.335/2 construcția cu destinație W.C., în caz de refuz să fie abilitată pârâta a proceda la desființarea acestuia, obligarea reclamantei și a pârâtei C. S. să permită ridicarea unui gard, pe linia ce delimitează terenul proprietatea ei în suprafață de 508 m.p. cuprins în C.F. nr.64 S. și terenul în suprafață de 399 mp din C.F. 64 S. nr. top. 335/2, asupra căruia reclamantei i s-a recunoscut un drept de folosință prin Decizia civilă nr. 774/R din_, inclusiv în porțiunea dintre terenul proprietatea ei și trotuarul de pe lângă șosea, cu obligarea la daune cominatorii în caz de opunere în sumă de 10/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii. Solicită de asemenea, obligarea reclamantei de a o despăgubi cu suma de 7092 lei reprezentând contravaloarea folosinței terenului proprietatea sa în perioada decembrie 2008, ianuarie-iunie 2009 și în continuare lunar, începând cu luna iulie 2009, suma de 1016 lei, cu dobândă legală în condițiile
O.G.R. nr. 9/2000 începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a sumei.
Pârâta a arătat că în urma sentinței civile nr. 762 din 8 octombrie 2007 rămasă definitivă și devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 774/R/_ a fost pusă în posesie pe suprafața de 508 m.p. teren, conform procesului verbal de punere în posesie încheiat la_ . Cu toate astea reclamanta a continuat să folosească terenul, în construcție desfășurând activități comerciale, suprafața de 508 m.p. a folosit-o în același scop (intrare-ieșire clienți, staționare pe teren, aprovizionare, depozitare, etc.), sens în care, cu titlu de despăgubiri a calculat o sumă de 2 lei/m.p., ținând seama de natura folosinței, fiind o situație similară cu folosirea unui asemenea bun în condiții de închiriere ( 508 m.p. ori 2 lei/m.p.= 1016 lei, lunar). Pe terenul în suprafață de 508 m.p. proprietatea ei, reclamanta a ridicat o clădire cu destinația W.C. fără autorizație de construcții și fără acordul ei, prin sentința civilă nr. 762/_ devenită irevocabilă, reclamanta fiind obligată să-i predea în proprietate inclusiv terenul de sub această construcție. În condițiile folosirii terenului de către reclamantă este împiedicată a-l îngrădi, fapt pe care-l solicită pe această cale.
În drept, își întemeiază întâmpinarea și cererea reconvențională pe dispozițiile art. 115, 119 și urm. C.pr.civ., dispozițiile art. 480 și urm. C.civ., art. 585 C.civ., art. 998-999 C.civ.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare și întâmpinare la acțiunea reconvențională prin care a arătat că terenul față de care solicită să se constate un drept de servitute este proprietatea S. ui R., dobândită în baza Decretului de expropriere nr. 248 din_ luat, prin care s-a expropriat de la antecesorul pârâtei B. M. .
Apreciază că nu se poate reține ca existența autorității de lucru judecat în promovarea unei acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 576-577 C.civ, solicită respingerea cererii reconvenționale, chiar dacă există o hotărâre prin care au fost obligați să predea reclamantei - reconvențional o suprafață de 508 m.p., susținând că această suprafață este proprietatea S. ui R. . Mai arată că în această situație nu pot fi obligați nici la demolarea construcției cu destinație WC și nici la construirea unui gard.
Învederează faptul că suprafața de teren în litigiu nu a fost și nici nu este folosit continuu și în întregime de către ei, pe acesta este amenajat un părculeț cu zonă verde servind ca utilitate publică, iar în ce privește porțiunea arătată este necesară pentru accesul la unitatea lor comercială, nicidecum nu este folosit pentru depozitare. Apreciază că suma solicitată cu titlu de despăgubiri este nelegală și nu are nici un temei legal.
La data de_ pârâta B. M. a depus la dosar note de ședință prin care arată că, calitatea ei de proprietară a imobilului pe lângă atestarea din C.F. a fost recunoscută, în contradictoriu cu reclamanta prin sentința civilă nr. 762 din 8 octombrie 2007, astfel susținerea reclamantei în sensul că nu ar fi proprietară a imobilului, este neavenită, fiind chemată în judecată în calitate de proprietară a imobilului. Apreciază că în calitate de proprietară al acestui imobil are îndrituirea legală de a-și împrejmui proprietatea, atât în partea
dinspre trotuar cât și între suprafața proprietatea lui și cea recunoscută ca drept de folosință pentru reclamantă. Precizează că întreaga suprafață de 508
m.p. a fost și este folosită de către reclamantă. Susținerea reclamantei în sensul că și terenul aferent a fost cuprins în domeniul public al comunei S. este neîntemeiată. Conform anexe 62, la secțiunea I - Bunuri imobile - rubrica denumirea bunului, este trecut numai Magazin S. -poz.26- terenul apărând doar la rubrica *elemente de identificare*.
Pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care, în principiu arată că nu se opune admiterii acțiunii însă terenul fiind în administrarea comunei S., abia după ce aceasta își va exprima poziția în scris, se va putea pronunța asupra fondului.
Pârâta C. S. prin P. a depus întîmpinare prin care s-a declarat de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că prin Sentința civilă nr.762 din 8 octombrie 2007 dată în dosar nr._ (format vechi 667/2006) al Judecătoriei Dragomirești s- a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S. C. de C. V.
I. împotriva pârâților C. S., județul M. reprezentată prin P., S.
R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația F. P. Sighetu Marmației, S. C. de C. Federalcoop Baia Mare, B. M. și Ștef I. și în consecință s-a constat că reclamanta a dobândit, prin construire, dreptul de proprietate asupra imobilului denumit "Magazin Universal Bufet" situat în comuna S., nr. 803, județul M. și magazie din lemn. Totodată s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară al reclamantei asupra imobilului de mai sus. S-a respins înscrierea dreptului de folosință al reclamantei asupra terenului în suprafață de 1000 m.p. De asemenea, a fost admisă parțial acțiunea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă B. M. împotriva reclamantei-pârâte S. C. de C. V.
I. și în consecință obligată reclamanta-pârâtă să predea pârâtei-reclamante B.
M. suprafața de 508 m.p. înscris în C.F. 64, nr. top. 335/2 S. . Au fost respinse celelalte petite privind constatarea, înscrierea în cartea funciară și obligarea la plata contravalorii folosinței imobilului solicitate de pârâta reclamantă B. .
În considerentele sentinței cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei și al pârâtei reconvențional s-a reținut că pentru a se realiza scopul Cooperativei de consum potrivit art.1 din legea nr.6/1970, în baza autorizației pentru executarea de lucrări nr.290/7 mai 1971 eliberată de Comitetul Executiv al Consiliului popular al județului M., s-a edificat magazin universal cu etaj și bufet în comuna S. . În scopul construirii acestui magazin în prealabil prin Decretul nr.248 din 7 mai 1970 al Consiliului de Stat al RSR, s-a expropriat și trecut în proprietatea S. ui R. terenul în suprafață de 1000 mp, proprietatea locuitorului Fedor I. . Acest teren trecut în proprietatea statului s-a transmis pe durata nedeterminată în folosința UJCC M. . Înainte de anul 1989 fosta C.
de C. S., a edificat pe acest teren, un magazin universal și bufet plus construcții anexe, existente în prezent. Ca urmare a apariției legii nr.1/2005 de organizare și funcționare a cooperației, s-a constituit S. C. de consum V. I., care a preluat și patrimoniul fostei Cooperative de C. S. (inclusiv imobilul din litigiu). Din extrasul de carte funciară rezultă că pe terenul situat în intravilanul comunei S. în suprafață de 907 mp înscris în C.F.64, nr. cadastral 335/2 este proprietară pârâta-reconvențională B. M. moștenitoare a defunctului Fedor I. .
S-a mai reținut că împotriva sentinței s-au declarat mai multe recursuri. Prin Decizia civilă nr.774/R/_ a fost respins recursul pârâtei reclamante
M., fiind admis, în parte, recursul reclamantei pârâte S. C. de
V. I. și în consecință sentința a fost modificată, în parte, în sensul că s-a constatat în favoarea reclamantei existența unui drept de folosință asupra a 399
m.p. din parcela cu nr. top.335/2 înscrisă în C.F. 64 S., suprafață afectată construcțiilor proprietatea cooperativei. Au fost menținute restul dispozițiilor.
Întrucât prin actele de mai sus a fost soluționată doar problema celor 399
m.p. teren situat sub construcții, dar nu s-a asigurat accesul la magazin și la magaziile aferente, reclamanta s-a văzut obligată să formuleze acțiunea de față. În ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, prima instanță de fond a arătat că în dosarul nr._, pârâta reclamantă B. M. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat, între alte petite, obligarea reclamantei la plata folosinței imobilului, referindu- se la construcție, întrucât a cerut a se constata că a dobândit dreptul de
proprietate asupra acesteia, prin accesiune, ea fiind proprietara terenului.
În cauza pendinte, pârâta reclamantă B. a solicitat, prin cerere reconvențională, obligarea reclamantei la plata folosinței terenului. Temeiul juridic fiind acela prev. de art.616 c.civ., conform căruia proprietarul al cărui loc este înfundat, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. În consecință nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și temei juridic prev. de art.1201 c.civ. pentru a opera excepția autorității de lucru judecat. Chiar dacă s-ar avea în vedere faptul că a solicitat despăgubiri pentru folosința terenului, în prezenta cauză temeiul juridic este art.616 c.civ., iar în dosarul de mai sus nu s-a pus problema servituții de trecere.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing.exp.P. oviciu C. G. instanța a reținut că pârâta B. M. este proprietara tabulară a unui teren situat în intravilanul localității S., la nr. administrativ 803, având suprafața de 907 m.p. Din punct de vedere tabular, terenul este înscris în C.F. 64 S. cu nr. top. 335/2, având suprafața de 907 m.p.
Pe parcela topo 335/2, există edificate construcții, magazin Universal cu Bufet, magazie de lemne și WC. Construcțiile sunt ale reclamantei S. C.
de C. V. I., care prin Decizia civilă nr. 774/2008 a obținut un drept de folosință asupra unei suprafețe de 399 m.p. din parcela topo 335/2 din C.F. 64
S. proprietatea pârâtei B. M. și au caracter de loc înfundat.
Examinându-se modul de amplasare a construcțiilor reclamantei, precum și faptul că magazinul universal are trei uși de acces la stradă, propunerea făcută la fața locului de către reclamant ca servitute de trecere este suprafața betonată (trotuar)pe toată lungimea de la stradă, precum și pe latura estică până la magazie.
Prin anexa grafică servitutea de trecere este delimitată de pct. 5-6-10-11- 12-13-14-15-16-5 din care se scad suprafețele zonelor verzi dinspre drum. În această variantă suprafața totală aferentă servituții de trecere este de 204 m.p. din parcela topo 335/2. Linia de demarcație dintre suprafața de 508 m.p., proprietatea pârâtei, de suprafața de 399 m.p. aferentă construcțiilor, reprezintă proiecția la sol a construcțiilor, fapt ce face imposibilă delimitarea prin gard.
Instanța a mai reținut concluziile expertului din completarea la raportul de expertiză efectuată, care a arătat că în anexa grafică a reprezentat dimensiunile parcelei cu suprafața de 204 m.p. din parcela topo 335/2, aferentă servituții de trecere, precum și că între aliniamentul 11-12 din anexa grafică a raportului de expertiză și limita estică a parcelei topo 335/2 există o lungime de 2,7 ml, suficientă pentru acces auto. La data efectuării expertizei pentru acces era folosită și suprafața de 45 m.p. din parcela topo 335/1, delimitată în anexa grafică de punctele 1-2-3-4-1, iar porțiunea alăturată punctelor 7-6-5 din planul de amplasament și delimitare este trotuar. Prin anexa grafică s-a reprezentat servitutea de trecere necesară accesului la magazie și pentru aprovizionarea magazinului ca fiind delimitată de pct. 1-2-3-4-5-8-1- notată cu L1 cu suprafața folosită din parcela topo 335/2 de 125 m.p. Suprafața de 23
m.p. din parcela topo 335/2 delimitată de pct. 4-11-12-13-4 nu este necesară acestui scop. Se mai arată că pentru accesul la magazie se poate utiliza suporafața corespunzătoare nr. topo 335/1, având aceeași destinație de drum de acces. La data efectuării expertizei pentru acces era folosită suprafața de 45
m.p. din parcela topo 335/1.
Mejda dintre drumul public (trotuar) și proprietatea lui B. M. este descrisă de pct. 7-6-5. Pentru accesul la cele trei uși, de la trotuar la clădire, se propune instituirea servituții de trecere pe parcelele notate în anexa grafică cu L1 cu suprafața de 18 m.p., L2 cu suprafața de 14 m.p. și L3 cu suprafața de 15 m.p. Se mai arată că este posibilă ridicarea de garduri care să delimiteze loturile L2, L3 și L4 pe aliniamentele spațiilor verzi. De asemenea este posibilă ridicarea de garduri care să delimiteze proprietatea lui B. M. de proprietatea pârâtei comuna S. pe aliniamentul trotuarului, exceptând spațiile de acces la cele trei uși ale magazinului (loturile L2, L3 și L4) și a drumului de acces în spate (lotul L1 - aliniamentul 5-8).
În consecință instanța a apreciat că se impune a se constitui o servitute de trecere în favoarea reclamantei, pietonală și cu mijloace de transport auto, peste terenul pârâtei reclamante situat în localitatea S., înscris în C.F. 64 nr. top. 335/2, în suprafață de 204 m.p. identificată între punctele 5-6-10-11-12- 13-14-15-16-5 din anexa grafică la lucrarea de expertiză întocmită de expert P. oviciu C. G. (f.108-112) și în Capitolul 7 concluzii pct. 7.3 alin.2, cu excepția spațiilor verzi în suprafață totală de 48 m.p.
Nu s-a luat în considerare cererea pârâtei reclamante de a constitui servitutea doar în dreptul ușilor de acces pentru că din nou s-ar crea o situație hilară, prin aceea că magazinul ar avea nevoie de acces la geamuri pentru a le curăța, precum și la pereți pentru întreținere. A fost eliminat din servitute spațiul aparținând părculețelor, acesta nefiindu-i necesar reclamantei pentru acces. S-a inclus, de asemenea, tot spațiul de acces la magazie având în vedere destinația construcțiilor, magazinul fiind folosit ca spațiu comercial, iar magazia pentru a se putea asigura desfășurarea normală a activității cu acest specific.
Nu s-a luat în calcul accesul reclamantei peste drumul numitului Ștef I., suprafață care a fost cumpărată în acest sens și care nu corespundea întrutotul activității de aprovizionare a magazinului. Iar în al doilea rând, pe această variantă ar fi trebuit a se asigura o servitute peste terenul pârâtei reclamante B. de la drumul lui Ștef și până la accesul în magazie. În consecință tot s-ar fi stabilit o servitute pe terenul pârâtei, însă situația s-ar fi complicat, fără nici un sens. Mai mult, numitul Ștef a fost parte în procesul în care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, însă acțiunea față de el a fost respinsă, obiectul fiind tocmai un drept de folosință peste proprietatea acestuia. Dând soluția de mai sus, instanța a apreciat că a asigurat accesul la magazin, la geamuri și pereți pentru întreținere, precum și la magazie.
Totodată s-a stabilit care este linia pe care se poate dispune îngrădirea suprafeței care deja i-a fost restituită pârâtei reclamante prin sentința și decizia de mai sus. Instanța a apreciat că poate fi îngrădit și spațiul corespunzător părculețelor.
Întrucât pe terenul în suprafață de 508 m.p. înscris în C.F. 64 S. nr. top. 335/2, este amplasată o construcție de natură WC aparținând reclamantei, teren pe care reclamanta a fost obligată să îl predea în deplină proprietate și pașnică folosință pârâtei B., fiind făcută și punerea în executare a sentinței, conform procesului verbal din data de_ depus la f.37-38 din dosar, instanța a admis petitul din reconvențională în sensul de a dispune ridicarea acestuia. În caz contrar va fi îndrituită pârâta să ridice această construcție. În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.494 c.civ., potrivit cărora construcțiile și lucrările care au fost făcute de către o altă persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul
sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Același drept îi este conferit pârâtei reclamante și de art.490 c.civ.
Instanța a mai reținut că din concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit de expert contabil Tivadar M. reiese că total despăgubiri cuvenite pârâtei-reclamante reconvențional B. M. pentru lipsirea de folosință a terenului în suprafață de 508 m.p. de către reclamanta S. C. de C. V. I. în perioada decembrie 2008-ianuarie 2010 (data efectuării raportului de expertiză) sunt în sumă de 7.112 euro la cursul B.N.R. din data când se va achita această sumă. Începând cu luna februarie 2010 chiria lunară pentru terenul în suprafață de 508 m.p. este de 508 euro la cursul B.N.R. din data efectuării plății. Prin completarea la raportul de expertiză se arată că așa cum reiese din *planul de amplasament și delimitare* a imobilului din litigiu suprafața totală a acestuia este de 508 m.p. din care suprafața de 276 m.p. teren solicitat ca servitute de trecere, iar diferența de 232 .p. este utilizată de către S. C. de C. V. I. prin activitate comercială (intrare-ieșire clienți, staționare mijloace transport marfă, aprovizionare cu marfă și depozitare marfă) a unității comerciale *Magazin Universal cu Bufet*. Valoarea de închiriere a spațiului în suprafață de 276 m.p. este de 276*0,40 euro/m.p.= 110,40 euro/lună, iar valoare de închiriere a spațiului în suprafață de 232 m.p. utilizat pentru activități comerciale este de 1 euro m.p. = 232 euro/lună. Total chirie lunară de 342,40 euro/lună. Începând cu_ chiria lunară pentru folosința terenului în suprafață de 508 m.p. este de 342,40 euro. Pentru calcularea acesteia s-a luat în calcul valoarea de piață a chiriei din județ pe baza informațiilor specifice pieței.
Drept urmare, instanța a calculat despăgubirile solicitate de către pârâta reclamantă B., în funcție de această completare la raportul de expertiză contabilă, obligând reclamanta la plata sumei de 8560 euro sau contravaloarea în lei la data plății, precum și plata lunară începând cu data de 1 ianuarie 2011 a sumei de 342,40 euro sau contravaloarea acesteia în lei de la data plății, cu dobândă legală în condițiile OG 9/2000, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a sumelor.
Despăgubirile se referă la plata lunară pe ultimii trei ani, dinainte de formularea cererii reconvenționale și sunt întemeiate, în parte pe prevederile art.616 c.civ. S-a reținut, în parte, pentru pârâta a solicitat despăgubiri pentru tot terenul folosit de către reclamantă și nu numai pentru cel cu destinația de servitute de trecere. Din declarația martorului L. G. reiese că în prezent în clădirea Cooperativei de C. V. I. se desfășoară activitate comercială, fiind expuse spre vânzare bunuri industriale și comerciale și funcționează un Bufet. În spațiul din fața cooperativei în urmă cu 40 de ani s-au edificat niște părculețe cu flori, iar pe partea rămasă liberă s-au făcut mese și scaune care sunt folosite de cetățeni care fac consumație. De asemenea, spațiul lateral prin care se face accesul în magazie și la toaletă le folosește în totalitate C. . Întrebat fiind a arătat că părculețele au fost edificate din dispoziția conducerii
cooperativei, nu pot fi folosite decât cu această destinație pentru că au fost plantați brazi și flori. Spațiul betonat din fața magazinului pe care s-au amplasat mese este folosit doar de consumatori, iar pe spațiul dinspre magazie și respectiv localitatea Dragomirești se intră cu autovehicule pentru a se face aprovizionarea la magazin.
Din declarația martorei Rus I. rezultă aceleași aspecte și învederează că părculețele au fost edificate după anul 1940, sunt întreținute de gestionarii de la cooperativă, brazi au fost plantați în urmă cu vreo 40 de ani, precum și că în afară de cele trei părculețe și aleile de acces ale cooperativei în față nu mai există zonă liberă, doar strada comunală. Martorul Feier I. arată că prin anii 1970 s-a hotărât edificarea construcției din litigiu. S-a propus la data respectivă a se plăti pârâtei-reclamante suma de 800 lei, care era derizorie și din acest motiv a refuzat-o. Totuși terenul i s-a luat și s-a edificat construcția cu destinație Magazin Universal cu Bufet. De atunci și până în prezent întreg spațiul ocupat de construcție cât și diferența pentru accesul în magazin și partea din față a magazinului este folosit de cooperativă.
Prin declarațiile lor martorii au arătat că reclamanta folosește parte din spațiul destinat servituții pentru a asigura un loc unde clienții să servească sucul sau alte băuturi. Instanța nu a stabilit despăgubirile pentru tot terenul ca având destinația de spațiu comercial, ci așa cum s-a constatat prin completarea la raportul de expertiză, doar 232 m.p. au această destinație, iar diferența de 276 m.p. are destinația de servitute de trecere și nu poate primi o altă valoare, decât cea precizată de d-na ing. prin lucrarea întocmită. Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân.
Petitul privind înscrierea în C.F. a dreptului de servitute al reclamantei pârâte a fost respins, întrucât nu s-a întocmit o schiță aptă de întabulare.
De asemenea, a fost respinsă și acțiunea civilă formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâților S. R., prin M. F. -DGFP M. și C.
S., prin primar întrucât nici una dintre aceste părți nu dețin terenul. Reclamanta pârâtă și pârâta C. S., prin primar, au fost obligate să-
i permită pârâtei reclamante să-și ridice un gard pe aliniamentul 7-6-9-8-2-1-7, precum și să-și îngrădească suprafețele cu destinația de spații verzi. Conform art.585 c.civ. tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, în afară de excepția ce se face la art.616 c.civ.
S-a respins petitul privind amplasarea unui gard pe celelalte amplasamente solicitate de către pârâta reclamantă B. M., deoarece s-a admis acțiunea principală și mare parte din suprafețe au fost destinate servituții solicitate de către reclamantă. S-au compensat cheltuielile de judecată, deoarece pretențiile fiecărei părți au fost admise numai în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. C. de consum V. I. solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul
respingerii în întregime a cererii reconvenționale, iar în subsidiar reducerea sumelor la care au fost obligați la plată la un nivel legal datorat.
În motivarea apelului s-a învederat T. ui că, consideră hotărârea atacată netemeinică și nelegală în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale. Porțiunea de teren față de care a solicitat constituirea dreptului de servitute a devenit proprietate de stat, fiind expropriată de la antecesorul reclamantei, Fedor I. al cărui moștenitor este, în baza Decretului 248/_ prin care la art. 27 s-a prevăzut: "în scopul construirii unui magazin cu bufet în comuna Strîmtura se expropriază și se trece în proprietatea statului terenul în suprafață de 1000 mp situat în comuna Strîmtura, județul M., identificat prin planul de situație nr. 47 anexat, proprietatea locuitorului Fedor I. domiciliat în comuna Strîmtura, județul M. . Terenul trecut în proprietatea statului potrivit aliniatului 1 se transmite pe durată nedeterminată în folosința Uniunii J. ețene a Cooperativelor de C. M. . Identitatea dintre acest teren și porțiunea de teren din speță se poate reține din expertiza topografică efectuată în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești și declarația martorului Feher I. .
Potrivit prevederilor art. 28 (2) din Legea nr. 7/1996 drepturile reale dobândite de stat prin expropriere sunt opozabile față de terți și fără înscrierea în cartea funciară. O dată intrat în proprietatea statului prin expropriere persoanele care au considerat că sunt îndreptățite la restituirea terenului expropriat, dacă considerau că măsura a fost abuzivă și face obiectul unor legi speciale, în speță Legea nr. 10/2001, având în vedere și starea de fapt că nu aveau posesia și folosința terenului, trebuia să uzeze în termenul prevăzut și cu respectarea procedurii stabilite de această lege pentru valorificarea pretențiilor. Succesorii numitului Fedor I. nu a formulat în baza Legii nr. 10/2001 cerere pentru restituirea terenului expropriat.
Apelanta a mai susținut că în aplicarea legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prin Hotărârea nr. 18/24 iulie 2001 al Consiliului Local al comunei Strîmtura, Magazinul Strîmtura nr. 805, 329 mp, teren aferent 837, a fost cuprins în categoria bunurilor care fac parte din domeniul public al localității, iar prin sentința civilă nr. 338/2003 a Curții de Apel C., rămasă irevocabilă prin decizia nr.7353/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost anulată parțial H.G. nr. 934/2002 în ceea ce privește imobilul de la nr. crt.26 Magazin Strîmtura. Nu a fost anulată cum de altfel nici nu s-a cerut hotărârea de guvern și în ceea ce privește cuprinderea în domeniul public al terenului aferent în suprafață de 837 mp. Astfel, acest teren a păstrat regimul de bun care face parte din domeniul public al comunei. Terenul din speță este proprietate de stat, cuprins în domeniul public al comunei și nicidecum proprietatea reclamantei.
În subsidiar, se arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și cu privire la stabilirea cuantumului sumelor la care a fost obligată la plată sub
aspectul modului de stabilire a acestora, perioadei acordate și tarifului aplicat (închiriere/mp).
Apelanta a susținut că la data de_ prin hotărâre judecătorească irevocabilă (în urma unui proces care nu a avut ca obiect stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului) au fost obligați să predea reclamantei reconvențional suprafața de teren de 508 mp înscris în CF 64 nr. topo 335/2 Strîmtura, instanța luând în considerare extrasul CF prezentat de B. M., ca moștenitoare a lui Fedor I. de la care terenul a fost expropriat, iar față de acest teren moștenitoarea acestuia nu a uzat de procedura legii speciale de restituire cu toate că nu a avut niciodată posesia sau folosința terenului. Până la această dată este de necontestat că dreptul lor de folosință gratuită a fost recunoscut.
Apelanta a precizat că hotărârea judecătorească a fost pusă în executare la data de_ așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc. Așa cum se poate reține din expertiza topografică, suprafața de teren folosită pentru accesul în unitatea comercială porțiuni betonate pe care în zilele călduroase ale anului se mai amplasează câteva mese pentru servirea clienților și aprovizionare este cea de 204 mp față de care a solicitat, iar expertiza topografică a stabilit necesitatea constituirii servituții de trecere.
Porțiunea ocupată de trotuar și zonele verzi (părculețele) îngrădite realizate din dispoziția autorității administrative (după cum a declarat martorul Feher I. și cum recunoaște și comuna Strîmtura prin întâmpinare), precum și suprafața situată pe latura vestică a clădirii nu sunt și nici nu pot fi folosite în vreun scop, părculețele cu brazi și tuia având rolul de a înfrumuseța comuna.
S-a susținut că instanța a acordat despăgubiri exagerate pentru o suprafață predată la data de_, din care apoi nu au contestat că au folosit și le este necesară folosința cu regim de servitute a suprafeței de 204 mp stabilită prin expertiza topografică. Este de neacceptat, în condițiile în care s-a efectuat în cauză o expertiză topografică, expertiza contabilă în mod cu totul eronat și tendențios stabilește că folosesc întreaga suprafață de teren de 508 mp ajungând să facă și determinarea categoriei de folosință în mod nereal și combătut de expertiză topografică, 232 mp pentru activitate comercială și 276 mp pentru servitute de trecere. Instanța reținând aceste concluzii îi obligă la plata unei sume calculate pentru folosința întregii suprafețe de 508 mp diferențiată pe două categorii de folosință și pentru o perioadă de 3 ani anteriori formulării cererii reconvenționale, ajunge să le calculeze obligația lunară de plată începând cu data de_ tot pentru suprafața de 508 mp și tot cu aceleași tarife de închiriere arbitrar preluate din expertiza contabilă.
S-a arătat că instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 616 Cod civil, potrivit cărora despăgubirea se stabilește în funcție de pagubele care s-ar putea ocaziona proprietarului terenului și nicidecum raportat la un eventual câștig care s-ar putea realiza din exploatarea imobilului lor ca spațiu comercial.
Intimata B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că potrivit situației tabulare atestate în CF nr. 64 Strîmtura nr. top 335/2 este proprietară a imobilului, în natură teren, situat în comuna Strîmtura, nr. 803, pe care este amplasată construcția cu destinație
"Magazin universal-bufet";, proprietatea reclamantei.
Calitatea de proprietară a intimatei a fost recunoscută în contradictoriu cu apelanta și comuna Strîmtura, prin primar, prin sentința civilă nr. 762/8 octombrie 2007, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 774/R/_, a T. ui M. . Tot în raport de calitatea de proprietară a intimatei B. M., s-a admis acțiunea de servitute, în prezenta cauză.
Susținerea apelantei în sensul lipsei de proprietate a intimatei, pe motive de expropriere sau domeniu public al comunei Strîmtura, este neîntemeiată, cele două hotărâri judecătorești conferind autoritate de lucru de judecat, ce nu poate fi negată printr-o nouă hotărâre.
Intimata a susținut că prin sentința civilă nr. 762/8 octombrie 2007, apelanta a fost obligată a preda intimatei suprafața de 508 mp situată în comuna Strîmtura nr. 803, ce excede suprafeței de 399 mp ocupată de construcție.Asupra acestei parcele intimata a fost pusă în posesie prin procesul verbal din_ . Cu toate acestea apelanta a continuat să folosească terenul, fapt pentru care a formulat cererea de despăgubiri. Și la ora actuală terenul este folosit de apelantă, ceea ce nu se neagă.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, L. G., Rus I. și Feier
I., se poate trage concluzia că întreaga suprafață de 508 mp teren este folosit de apelantă pentru activitatea comercială ce o desfășoară (acces clienți, amplasarea de mese și umbrele, aprovizionare, întreținere clădire, staționare clienți, acces la W.C). Intimata în raport de natura folosinței terenului este îndrituită a fi despăgubită, tocmai datorită destinației pe care apelanta a dat-o terenului ce îl folosește din proprietatea intimatei. Folosința exercitată de apelantă fiind destinată activității comerciale, trebuie să despăgubească în aceeași măsură pe proprietar în temeiul dispozițiilor art. 480, 483, 485, 486 și 487 Cod civil.
Intimata a precizat că nu a formulat despăgubiri în temeiul dispozițiilor art.616 Cod civil. Aceste dispoziții legale, în sensul lor de reglementare sunt inaplicabile situației date.
Prin răspunsul la întâmpinare depus pentru termenul de judecată din data de_ apelanta a arătat că terenul din speță este proprietate de stat și a învederat că hotărârea judecătorească a fost pusă în executare la data de_ așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc unde se menționează că s-a procedat la punerea în posesie asupra suprafeței de teren delimitată cu țăruși.
De la această dată, s-a folosit de către locuitorii din comună doar suprafața de teren amenajată pentru intrarea în magazin și cea necesară
funcționării magazinului stabilită prin expertiza topografică, suprafața fiind de 204 mp și nicidecum 508 mp. Contrar susținerii intimatei, în zilele călduroase cele câteva mese la care se serveau clienții erau amplasate pe suprafața betonată care se folosea și pentru accesul în magazin.
Este de neacceptat susținerea că după ce a predat suprafața de 508 mp ar mai fi folosit porțiunea de trotuar unde circulau locuitorii comunei, zonele verzi îngrădite și ocupate de arbori precum și suprafața de teren învecinată cu latura vestică a clădirii care nici înainte de predare nu avea nicio utilitate pentru a fi folosită. Folosința terenului este necesară pentru intrare în magazin și aprovizionare ori în această situație despăgubirile nu puteau fi acordate decât în temeiul art. 616 Cod civil, temei indicat și de către intimată.
S-a efectuat de către expert tehnic judiciar Bonte Aurel un raport de expertiză în specialitatea contabilitate, depus la filele 49-67 dosar, ulterior completat (fila 92 dosar).
De asemenea, s-a efectuat de către expert tehnic judiciar Bozga D. un raport de expertiză în specialitatea contabilitate, depus la filele 119-136 dosar, care ulterior a fost completat (filele 179-184; filele 226-227).
Au fost depuse în probațiune înscrisuri.
Ambele părți au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând apelul, T. îl apreciază fondat, urmând a-l admite și a dispune în aplicarea prevederilor art. 296 teza a 2-a Cod procedură civilă,
schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, în limitele determinate prin
considerentele ce succed:
Se reține că prin sentința civilă nr.762 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a constatat că reclamanta S.
C. de C. V. I. a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului "Magazin Universal Bufet"; situat în comuna Strîmtura nr. 803, județul M. și magazie din lemn, iar reclamanta a fost obligată să predea pârâte-reclamante B. M. suprafața de 508 mp teren înscris în CF nr.64, nr. topo 335/2 Strîmtura.
Prin decizia civilă nr. 774/R din_ Tribunalul Maramureș a admis în parte recursul declarat de S. C. de C. V. I. și a constatat în favoarea acesteia un drept de folosință asupra a 399 mp teren din parcela cu nr.topo 335/2, suprafață strict afectată de construcțiile proprietatea reclamantei.
Instanța de recurs s-a pronunțat în acel dosar în sensul că singurul în drept să reclame eventual un drept de proprietate întemeindu-se pe actul de expropriere să conteste realitatea tabulară din prezent a terenului este S. R.
, care însă a rămas în pasivitate, chiar a arătat că nu deține un drept de proprietate asupra acestuia.
Această hotărâre judecătorească irevocabilă este opozabilă părților, care au fost implicate procesual în respectivul litigiu, impunându-se cu putere de lucru judecat și apelantei, astfel încât criticile sale relative la efectele
Decretului de expropriere nr. 248/_, la neanularea H.G. nr. 934/2002 în ce privește cuprinderea în domeniul public a terenului, la neparcurgerea de către intimata B. M. a procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001 sunt neîntemeiate. Chiar făcând abstracție de considerentele decizorii ale hotărârilor judecătorești evocate, obligarea reclamantei la predarea suprafeței de 508 mp teren din totalul de 907 mp (399 mp fiind ocupați de construcții) se întemeiază pe dreptul de proprietate al pârâtei B. M., pe care apelanta nu este legitimată să îl repună în discuție în acest proces (efectul negativ al puterii de lucru judecat). O atare repunere în discuție este oricum incompatibilă cu faptul că reclamanta a solicitat pârâtei B. M. constituirea unei servituți de trecere, acceptând așadar implicit calitatea acesteia de proprietar asupra fondului aservit.
Situația de fapt, de altfel corect reținută de prima instanță a suferit însă în timpul derulării procesului o modificare.
Prin sentința civilă nr. 1070 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Ștef I. împotriva pârâtei B. M., s-a stabilit linia de mejdă între terenul proprietatea reclamantului, situat în localitatea Strîmtura, înscris în CF nr. 4313 nr. topo 335/1 în suprafață de 1395 mp și terenul proprietatea pârâtei B. M., înscris în CF nr. 64 nr. top 335/2 ca fiind linia ce unește punctele 7-10-9 din anexa nr. 1 a completării raportului de expertiză efectuat de expert Ș. Ovidiu, fiind obligată B. M. să predea reclamantului o suprafață de 82 mp teren pe care o folosea din terenul proprietatea acestuia și să permită reclamantului edificarea unui gard pe aliniamentul mejdei astfel stabilit.
Prin decizia civilă nr. 16/A din_ pronunțată în apel de Tribunalul Maramureș hotărârea anterior evocată a fost schimbată în parte sub aspectul respingerii petitului de revendicare a celor 82 mp, pe considerentul că suprafața nu este folosită de apelanta B. M., ci de proprietarii magazinului sătesc edificat pe teren (C. de C. V. I. ). Decizia a rămas irevocabilă.
Prin compararea schițelor anexă la raportul de expertiză efectuat de expert P. oviciu C. G. în prezentul dosar, cu schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic Ș. Ovidiu (fila 76 dosar nr._, atașat), rezultă cu claritate că suprafața de 82 mp asupra căreia s-a stabilit implicit dreptul de proprietate al vecinului Ștef I. face parte din cea afectată de servitutea de trecere constituită în favoarea apelantei prin hotărârea primei instanțe (partea de est a terenului cu nr. topo 337/2).
Cele două hotărâri au fost puse în executare conform procesului-verbal din_ încheiat de executor judecătoresc Batin Petru în dosarul execuțional nr. 72/2011, ocazie cu care B. M. a declarat că are pe rol proces pentru servitute de trecere, ce are ca obiect același teren în suprafață de 82 mp, reclamant fiind C. de C. V. I. .
Apelanta a susținut că porțiunea de teren de 125 mp evidențiată în expertiza întocmită de expertul P. oviciu C. G., în partea de est a magazinului, nu mai aparține intimatei B. M., fiind îngrădită de Ștef I., rămânând afectați de servitute doar 79 mp, afirmație care nu este riguros exactă deoarece pe de o parte s-au predat doar 82 mp conform sentinței civile, iar pe de altă parte schița de la fila 165 dosar relevă că a mai rămas teren de la limita construcțiilor, în partea de est. Intimata nu a contestat de altfel la termen faptul că terenul predat numitului Ștef I. face parte din cel asupra căruia s-a constituit servitute de trecere prin hotărârea primei instanțe.
Instanța de apel nu poate ignora această pierdere de proprietate a intimatei B. M., pe considerentele invocate de aceasta și anume lipsa unei cereri de neacordare a despăgubirilor bănești pentru o suprafață de 125 mp respectiv nemodificarea situației de carte funciară în privința intimatei.
Sub primul aspect, se reține că apelul a vizat respingerea cererii reconvenționale (în tot, deci cu privire la despăgubiri, indiferent de mărimea suprafeței de teren pentru care s-ar acorda acestea). Aspectul invocat de apelantă nu este o cerere nouă, în sensul dispozițiilor art. 294 alin.1 teza I Cod procedură civilă, ci o apărare nouă, potrivit prevederilor art. 294 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă.
Apoi înscrierea modificărilor survenite în cartea funciară are doar un efect de opozabilitate, efect pe care îl au pentru intimata B. M. și, într-un alt sens, pentru instanța de judecată, și hotărârile judecătorești care au fost pronunțate împotriva intimatei și pe care doar apelanta a fost cea care le-a semnalat instanței.
Nu este un impediment pentru reconsiderarea cuantumului despăgubirilor, faptul că nu s-a atacat hotărârea primei instanțe sub aspectul întinderii constituirii servituții. Apelanta nu avea interes să o facă, deoarece i s- a admis acțiunea, iar pârâta-reclamantă nu a făcut-o, deși se judeca deja în apel în dosarul nr._, iar instanța nu poate face abstracție de existența acestei hotărâri, părțile fiind într-o cale de atac devolutivă.
Ca atare, se impune a se ține seama că din suprafața de 204 mp, 82 mp nu mai sunt proprietatea intimatei B. M., aprecierea despăgubirilor urmând a se face, în ce privește această porțiune de teren, doar pentru 122 mp. Pentru cei 82 mp nu se vor acorda despăgubiri nici pentru perioada anterioară pronunțării sentinței civile nr. 1070 din_ deoarece în temeiul acesteia nu a operat vreo transmisiune a dreptului de proprietate de la B. M. la Ștef I.
, ci s-a constatat practic că prin contractul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 183 din_ de BNP Urda M., B. M. a vândut lui Ștef I., suprafața de 1395 mp care includea și servitutea de trecere. Așadar acesta era proprietarul terenului din anul 2005, iar eventuale prejudicii nu a putut suferi decât acesta și nu B. M. care nu folosea cei 82 mp și nici nu avea legitimarea să o facă.
Prin raportul de expertiză efectuat de expert P. oviciu C. G. (filele 108-112 vol.I dosar prima instanță) s-a determinat suprafața servituții de trecere ca fiind de 204 mp, din cei 508 mp la a căror predare către intimata B. Marea a fost obligată reclamanta (prin scăderea suprafețelor zonelor verzi dinspre drum).
Reclamanta-apelantă a contestat faptul că ar folosi o suprafață de teren excedentară celei de 204 mp, asupra căreia i s-a stabilit dreptul de servitute, din totalul suprafeței de 508 mp din nr. topo 335/2. Martorii L. G. și Rus I. au arătat că spațiul lateral prin care se face accesul la toaletă se folosește în totalitate de cooperativă, fără a detalia în concret.
Expertul Bonte Aurel a arătat prin completarea raportului de expertiză depusă la fila 92 dosar că la data deplasării sale în teren, în diagonală de la colțul sud-vestic al magazinului, până la WC-ul din colțul nord-vestic al parcelei exista o potecă bătătorită de 1-1,5 m lățime, iar lateral de potecă este iarbă amestecată cu buruieni, poteca fiind făcută de cetățeni, în special de consumatorii de bere.
De asemenea, expertul Bozga D. a arătat (fila 121 verso dosar apel) că porțiunile de teren dinspre Valea Satului precum și din spatele magazinului sunt neîntreținute, clienții folosesc parcelele pentru nevoile lor proprii (aspecte susținute prin planșele foto depuse la fila 135 dosar apel).
Se mai reține că sentința civilă nr.762/2007 a Judecătoriei Dragomirești și decizia civilă nr. 774/R/2008 a T. ui M. au fost puse în executare în data de_ . Apelanta a recunoscut că folosește cei 204 mp, contestând că ar folosi ulterior punerii în executare și diferența de 304 mp, iar pârâta- reclamantă B. M. nu a făcut dovada faptului pozitiv contrar.
Probele administrate vizând amplasarea de mese pentru clienți, accesul pentru aprovizionare, depozitarea de butelii vizează terenul din fața magazinului și cel din partea de est, nicidecum cel din partea de vest, la capătul căruia este amplasat un WC din lemn.
Prin preluarea în posesie urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătorești pârâta B. M. este liberă să folosească terenul în suprafață de 304 mp, faptul că unii clienți (cetățeni) îl folosesc pentru nevoi proprii nefiind imputabil reclamantei și neconstituind o dovadă în sensul că reclamanta ar fi ocupat terenul. Pe cale de consecință, intimata nu este îndreptățită la obținerea de despăgubiri de la reclamantă, practic pe simplul considerent că magazinul acesteia este limitrof parcelei respective.
În ce privește suprafața de 122 mp pentru care se pune problema acordării de despăgubiri, se reține că în condițiile în care asupra terenului s-a stabilit prin hotărârea instanței o servitute de trecere, (dispoziții care nu au fost apelate, intrând în puterea lucrului judecat), devin aplicabile prevederile art. 616 din Codul civil de la 1864, care stabilesc îndatorirea proprietarului fondului dominant de a-l despăgubi pe proprietarul fondului aservit în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Legiuitorul determină și circumstanțiază
astfel prejudiciul la a căruia acoperire este obligat beneficiarul dreptului de trecere, la pagubele produse prin exercitarea acestei servituți, proprietarului fondului aservit. Este o nuanță legislativă evidentă; cu alte cuvinte, determinarea prejudiciului nu se realizează în funcție de folosul, de beneficiul pe care îl obține titularul servituții, din exercitarea dreptului de trecere, ci în funcție de paguba pe care o suferă cel ce constituie servitutea, pagubă circumstanțiată prin afectațiunea, utilitatea pe care acesta ar fi putut să o dea terenului respectiv, dacă nu ar fi trebuit să consimtă servitutea. Paguba se raportează la situația concretă, la pierderea concretă a proprietarului fondului aservit, iar nu la beneficiile proprietarului fondului dominant, urmare a exercitării dreptului de trecere.
Pârâta-reclamantă a insistat constant asupra faptului că peste teren se realizează accesul în spațiul comercial deținut de reclamantă, pe teren se amplasează mese pentru clienți, se realizează aprovizionarea. În considerarea acestor aspecte a insistat asupra faptului că despăgubirea ce i se cuvine trebuie să fie egală cu chiria ce s-ar putea percepe pentru folosința bunului, urmând a se ține seama de natura activității practicate de reclamantă în imobilul cu destinație de Magazin alimentar și bufet, prin asimilare cu închirierea unei asemenea suprafețe. S-a invocat că în lipsa folosinței terenului, activitatea comercială fie nu poate fi desfășurată, fie nu este aducătoare de profit.
Intimata a subliniat prin întâmpinare că este îndrituită a fi despăgubită, tocmai datorită destinației pe care apelanta a dat-o terenului ce îl folosește din proprietatea ei. Folosința fiind destinată activității comerciale, s-a susținut că apelanta trebuie să despăgubească în aceeași măsură pe proprietar, în temeiul dispozițiilor art. 480, 483, 485, 486 și 487 cod civil, invocând inaplicabilitatea prevederilor art. 616 Cod civil.
Expertul tehnic Tivadar M. a propus o chirie lunară medie de 1 E/mp, o medie între chiriile pentru terenuri și cele pentru construcții din mediul rural, dar fără a putea indica oferte de chirie din localitatea Strîmtura. Nici expertul Bozga D. nu a fost în măsură să indice oferte de închiriere din localitatea Strîmtura.
Cu privire la cei 122 mp, se reține că despăgubirile pentru pagubele ulterioare pronunțării hotărârii de către prima instanță nu pot avea alt temei decât prevederile art. 616 din Codul civil de la 1864, deoarece sunt o consecință a stabilirii dreptului de servitute. Intimata nu poate opta pentru un alt temei juridic (art. 480 Cod civil, art. 998-999 Cod civil) decât pentru perioada anterioară stabilirii servituții. În acest sens instanța se va raporta la lucrarea de expertiză efectuată în cauză de expertul Bonte Aurel, care a avut în vedere valoarea impozitului pe teren ce s-a impus a fi achitat de către intimată și valoarea ierbii ce se putea cosi de pe parcelă, aceasta fiind paguba pe care a înregistrat-o reclamanta, prin prisma probațiunii administrate, pentru faptul că a trebuit să cedeze terenul pentru servitutea de trecere. Reclamanta nu a dovedit
că ar fi putut da o altă destinație parcelei (de exemplu, s-o închirieze unor terți), insistând pe închirierea ei către reclamantă, cu ignorarea regimului special al despăgubirilor pentru exercitarea servituții de trecere. Aceasta este o restrângere legală a dreptului de proprietate, o îndatorire chiar cutumiară mai puțin oneroasă, o sarcină pentru suportarea căreiai nu se poate percepe chirie, deoarece însăși servitutea și-ar pierde substanța și s-ar transforma într-un contract.
În ce privește perioada anterioară constituirii servituții de trecere, instanța apreciază că despăgubirile trebuie să fie acordate conform acelorași repere deoarece pârâta-reclamantă nu a dovedit o altă pagubă pe care ar fi suferit-o (de exemplu, că ar fi putut da o altă destinație, profitabilă economic, terenului respectiv), iar pe de altă parte dreptul de trecere pentru proprietarul locului înfundat are o sorginte legală și continuitate în exercitarea sa, de la crearea locului înfundat și întrunirea cumulativă a condițiilor pentru existența servituții.
Având în vedere considerentele anterior expuse, despăgubirile pentru exercitarea servituții nu pot fi mai mari decât cele stabilite (dar pentru o suprafață de 204 mp) prin expertiza efectuată de expertul Bonte Aurel (fila 55 dosar), sume asupra cărora s-a aplicat proporția pentru cei 122 mp din 204 (prin împărțirea lor la 204 și apoi înmulțirea cu 122), rezultând: anul 2008-0,6 lei, anul 2009-96,3 lei; anul_ -97,5 lei reprezentând impozitul pe teren și iarba ce se putea recolta de pe acesta.
Pe cale de consecință, T. va obliga pe reclamanta-pârâtă S. Cooperatistă V. I. să plătească pârâtei-reclamante B. M. suma de 389,4 lei, despăgubiri aferente lunii decembrie 2008, precum și anilor 2009-2012, cu dobânda legală ce se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinței, precum și, în continuare, suma de 97,5 lei, cu titlu de despăgubiri.
Conform procesului verbal din_ încheiat de executor judecătoresc
R. M. în dosarul execuțional nr. 188/2008, sentința civilă nr. 762/2007 a Judecătoriei Dragomirești și decizia civilă nr.774/R/2008 a T. ui M. au fost puse în executare, terenul în suprafață de 508 mp fiind predat creditoarei. Acest teren, identificat potrivit expertizei efectuate de expert tehnic judiciar P. oviciu
C. G. în respectivul dosar, se învecina cu perimetrul construcțiilor existente: magazie, magazin, toaletă. Toaleta (WC) a fost de asemenea configurată în schița anexă la raportul de expertiză, însă reclamantei nu i s-a recunoscut drept de folosință și asupra terenului pe care este amplasată aceasta, întrucât din însumarea suprafeței de 337 mp ocupată de magazin- construcție P+1 cu cea de 62 mp ocupată de magazie rezultă exact 399 mp, suprafață cu privire la care s-a constatat dreptul de folosință, iar întreaga diferență de teren de 508 mp din totalul nr. topo 335/2 (907 mp) s-a dispus a fi predată pârâtei B. M. .
Pe cale de consecință, aceasta fiind proprietatea terenului pe care este amplasată toaleta, în mod corect prima instanță a obligat reclamanta la
ridicarea supraedificatului. Este de remarcat că deși a solicitat ca prin schimbarea hotărârii să fie respinsă în tot cererea reconvențională, apelanta nu a formulat critici concrete sub acest aspect, subsumându-l argumentației relative la dreptul de proprietate al S. ui asupra întregului teren, argumentație ce nu poate fi însă primită.
Este de asemenea, corectă statuarea primei instanțe de fond cu privire la amplasarea gardului pe aliniamentul 7-6-9-8-2-1-7 și la îngrădirea suprafețelor cu destinație de spații verzi, raportat la dispozițiile art. 585 cod civil de la 1864.
În ce privește cheltuielile de judecată în apel, în temeiul prevederilor art. 298 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, T. o va obliga pe intimata B.
M. să achite apelantei suma de 2239 lei cu acest titlu, reprezentând contravaloarea onorariului pentru expertiza efectuată de expert Bonte Aurel (1250 lei), taxa de timbru și timbru judiciar în cuantum de 989 lei, percepute pentru atacarea petitului schimbat din hotărârea primei instanțe, prin deducerea din taxa totală a sumei de 8 lei achitată pentru apelarea celor două petite din cererea reconvențională relative la ridicarea toaletei și la amplasarea gardului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta S. C. de C. V. I., cu sediul în V. I. nr. 631, județul M., în contradictoriu cu intimata B. M.
, domiciliată în Strîmtura nr.887, comuna Strîmtura, județul M., împotriva sentinței civile nr. 1030 din 29 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte astfel:
Obligă pe reclamanta pârâtă S. C. de C. V. I. să plătească pârâtei-reclamante B. M. suma de 389,4 lei, despăgubiri aferente lunii decembrie 2008, precum și anilor 2009-2012, cu dobânda legală ce se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinței, precum și, anual, în continuare, suma de 97,5 lei, cu titlu de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă pe intimata B. M. să achite apelantei suma de 2239 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
S. | -T. A. Ana | G. | Brîndușa R. | M. |
Red./S.T.A./_
Tehnred./R.M./_ /6ex. Red./J. ecător la fond: L. B.
| ← Încheierea civilă nr. 80/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 285/2013. Servitute → |
|---|
