Decizia civilă nr. 3856/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3856/R/2013
Ședința publică din 3 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
J. ECĂTOR: ANA I.
J. ECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare -pentru pronunțare- recursul declarat de reclamanții G. I., G. I. S., G. V. V., precum și recursul declarat de pârâtul G. D. N., împotriva deciziei civile nr. 70 din 1 aprilie 2013, din dosarul nr._ a Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații I. I. și G. D., având ca obiect succesiune.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 19 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 3 octombrie 2013.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 135/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții G.
I. ,G. I. S. și G. V. S., în contradictoriu cu pârâții G. D. N. și I. I., s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții G. V.
, decedat la data de_ și G. Măricuța, decedată la data de_, cu ultimul domiciliu în comuna I., nr.624, județul Maramureș, se compune din imobilul "casă și livadă în suprafață de 0,10 ha"; și anexe (colejnă și coteț), situat în comuna I., nr.624, identificat în C.F.nr.1844 I. .
S-a constatat că moștenitorii cu vocație succesorală utilă sunt: 1) I.
I., în calitate de descendent gradul I, cu cota de 1/3; 2)G. I., G. V.
V. și G. I. S., cu cota de 1/3 în indiviziune, prin retransmiterea moștenirii după fiul defuncților, G. V., decedat la data de_ ; 3)G.
D. N., prin retransmiterea moștenirii după fiica defuncților G. I., decedată la data de_, în cota de 1/3.
S-a dispus ieșirea din indiviziune, atribuind către reclamanți imobilul situat în comuna I., nr.624, județul Maramureș, în valoare de 32.240 lei, cu obligarea acestora la achitarea către pârâta I. I., a sumei de 10.746,66 lei și către pârâtul G. D. N. a sumei de 10.746,66 lei. A dispus întabularea imobilului situat în comuna I., nr.624, județul Maramureș în C.F.nr.1488 I. în favoarea reclamanților, cu titlu de drept moștenire, a constatat în favoarea reclamantului G. V. V. un drept de creanță având ca obiect suma de 93.668 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul atribuit și a respins în rest cererea având acest obiect, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea cu privire la partajul terenurilor ca neîntemeiată și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, numai în ce privește bunul enumerat la poz.27 din acțiunea introductivă, identificat "casă și livadă"; situat în comuna I., nr.624, la care a adăugat anexele gospodărești, colejnă, coteț, în valoare de
32.240 lei, conform cap.III din RET, și a respins cererea cu privire la terenuri, reținându-se că nu s-a depus titlul de proprietate, reclamanții arătând că "a început procedura de reconstituire";, sens în care au depus procesele-verbale de punere în posesie și cererea de reconstituire nr.95/_
.
S-a stabilit succesiv masa succesorală după G. V. și Măricuța și s-a avut în vedere împrejurarea de fapt, necontestată de părți, chiar susținută de acestea, conform cărora imobilul supus partajului a aparținut ambilor defuncți, fără a se preciza cotele de proprietate ce reveneau fiecărui defunct în timpul vieții, astfel încât s-a prezumat a fi bun dobândit în timpul căsătoriei părinților părților, în cote egale de ½, și s-a constatat că în cauză nu operează reprezentarea succesorală, părțile venind la moștenire prin retransmitere, astfel explicându-se și vocația succesorală a reclamantei G.
I. la moștenirea socrilor săi.
Instanța a înlăturat susținerea pârâtului G. D. N. potrivit căreia imobilul supus partajului a fost dobândit prin uzucapiune, în cauză neputând fi invocată prescripția achizitivă ca mod de dobândire a proprietății asupra acestui imobil nici a patrimoniului mamei acestuia, o astfel de cerere fiind inadmisibilă pe cale de acțiune, raportat la împrejurarea că la data cererii mama pârâtului este decedată (1999), prin urmare este inadmisibilă și pe cale de excepțiune, precum nu va putea fi invocată nici în persoana pârâtului, întrucât acesta nu poate dobândi pe calea devoluțiunii legale un drept ce nu exista în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii (anul 1999), conform principiului "nemo ad alium transferre potet quam inpse habet";.
Astfel fiind, deși s-a formulat inițial o cerere pentru constatarea dreptului de proprietate dobândit de pârât prin uzucapiune de lungă durată, ulterior s-a arătat că nu s-a voit a se solicita astfel, împrejurarea de fapt învederată constituind numai o apărare de fond, apărare ce nu a fost primită de instanță, cu motivarea anterior expusă.
Cererea de ieșire din indiviziune și atribuire a cotelor stabilite din
imobilul supus partajului, a fost admisă în măsura arătată, iar în temeiul art.728, s-a dispus ieșirea din indiviziune, iar atribuirea imobilului se va face cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 6739-67310C.pr.civilă, precum și a dreptului de creanță ce se va constata în parte în favoarea reclamantului G. V. V., având ca obiect suma de 93.668 lei, și nu de 184.500 lei cât s-a stabilit prin primul raport de expertiză, cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută, la cererea părților, pentru motivul că pârâtul G. D. N. nu a fost citat la domiciliul ales, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor și reparațiilor efectuate la imobil. S-a reținut de către prima instanță că aceste lucrări s-au efectuat cu acordul coproprietarilor, precum și că au fost efectuate până la data de _
, data introducerii cererii de ordonanță președințială prin care pârâții au solicitat instanței a dispune față de reclamantul G. V. V., să sisteze
lucrările de construcție și amenajare la casa situată în I., nr.624.
Reținându-se că valoarea imobilului în litigiu, fără îmbunătățirile și reparațiile efectuate de reclamantul G. V. V., este de 31.000 lei, conform raportului de expertiză depus în cauză, la care se adaugă valoarea anexelor, de 1240 lei, potrivit aceluiași raport, prima instanță, ținând seama
de întinderea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia, de împrejurarea că unul dintre coproprietari, reclamantul G. V. V., înainte de a se cere împărțeala, a făcut îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor, astfel cum anterior s-a argumentat și de natura bunului supus partajului, aceea de a fi o casă de locuit, în care anterior a locuit tatăl și, respectiv soțul reclamanților, G. V., decedat în anul 2006, în temeiul art.67314C.pr.civilă și art.728 C.civil, art.741 (2) C.pr.civilă, a atribuit în natură imobilul "casă și livadă";, împreună cu anexele (colejnă și coteț), în valoare totală de 32.240 lei, către reclamanți, obligându-i la plata către pârâta I. I. a sumei de 10.746,66 lei și către pârâtul G. D. N. a sumei de 10.746,66 lei, cu titlu de sultă.
Prin decizia civilă nr. 95/A/_ a Tribunalului Maramureș a fost admis apelul declarat de apelanții G. D. N., G. I., G. I. S. și G.
V. V. împotriva sentinței civile nr. 135/2010 a Judecătoriei Dragomirești, care a fost anulată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe .
Prin decizia civilă nr. 4440/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel
C. a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 95/A/_ a Tribunalului Maramureș, care a fost casată, iar cauza trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului, reținându-se că instanța de apel a omis să analizeze apărarea de fond privind excepția prescripției achizitive invocată de pârâți, apreciind-o ca o excepție procesuală și a omis să se pronunțe asupra ei, că nu a analizat și apelul reclamanților referitor la cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 70/A/_ a Tribunalul Maramureș a fost admis în parte apelul declarat de apelantul G. D. N. împotriva sentinței civile nr. 135/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești, care a fost schimbată în parte în sensul că:
S-a cosntatat că masa succesorală rămasă după defunctul G. V., decedat la data de_ se compune din cota de proprietate de 1/7 părți din imobilul casă, situat în comuna I. nr.624, identificat în C.F. nr.275 I., nr. top. 281.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului G. V. :
G. Măricuța, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ părți din masa succesorală și I. I., G. V. și G. I., în calitate de descendenți gradul I, fiecare cu câte o cotă de ¼ din masa succesorală;
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta G. Măricuța, decedată la data de_, cu ultimul domiciliu în comuna I. nr.364 se compune din cota de proprietate de 1/28 părți din imobilul casă, situat în comuna I. nr.624, identificat în C.F. nr.275 I., nr. top. 281.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctei G. Măricuța, în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 1/3 părți din masa succesorală: I. I., G. V., decedat la data de_, autorul reclamanților G. I., G. I. S. și G. V. V., și G. I., decedată la data de_, mama pârâtului G. D. N. ;
S-a constatat calitatea părților de coproprietare asupra imobilului casă situat în comuna I. nr.624, înscris în C.F. nr.275 I., nr. top. 281 astfel: I. I., cu o cotă de proprietate de 1/21 părți, G. I., G. I. S. și G. V. V. împreună cu o cotă de proprietate de 1/21 părți transmisă prin succesiune legală de la defunctul G. V., G. D. N. cu o cotă de proprietate de 1/21 părți, dobândită prin devoluțiune legală de la defuncta G. I., restul cotei de 18/21 părți aparținând proprietarilor înscriși sub B4-9 în C.F. 257 I. ;
A fost respinsă cererea reclamanților privind partajarea imobilului ca inadmisibilă;
A fost respinsă cererea reclamanților de constatare a unui drept de creanță în favoarea reclamantului G. V. V. constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în I., str. Principală nr. 624, ca inadmisibilă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
A fost respins apelul declarat de apelanții G. I. și G. I. S. ambii domiciliați în localitatea V. de Sus, str.1 Mai, nr.91, precum și G.
V. V., ca nefondat.
Au fost obligați apelanții G. I., G. I. S. și G. V. V. să-i plătească apelantului G. D. N. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
Sesizată fiind cu cererea reclamanților de stabilire a masei succesorale rămase în urma defunctului G. V. decedat la 1954 și G. Măricuța decedat în 1959, prima instanță a concluzionat că masa succesorală rămasă în urma acestora se compune din imobilul casă și livadă în suprafață de 0,10 ha și anexe (colejnă și coteț) situat în comuna I. nr. 624, identificat în CF 1088 I. în baza căruia s-a solicitat partajul.
Deși în privința celorlalte 64 de terenuri menționate în cererea introductivă ca făcând parte din aceste mase succesorale prima instanță a apreciat corect că proprietatea nu poate fi dovedită concludent decât prin titlul de proprietate eliberat în condițiile legislației în materia fondului funciar, procesul verbal de punere în posesie nefiind echivalent, relativ la terenul de 1000 mp "livadă"; situat în I. la nr. administrativ 624 a acceptat ca dovadă a proprietății defuncților G. V. și G. Măricuța - CF 1088 I. un proces verbal de punere în posesie.
Însă, pe de o parte, parcela cu nr. top. 280 din CF 1088 I. are o suprafață de doar 540 mp, iar pe de altă parte, deși G. V. l. I lui Ion, autorul părților, figurează intabulat ca proprietar exclusiv din 1939, reclamanții înșiși au recunoscut că inclusiv terenul din gospodăria I. nr. 624 a fost cooperativizat.
De altfel, același teren de 10 ari se regăsește în cuprinsul a două procese verbale de punere în posesie la poziția intravilan: în procesul-verbal din_ și în cel depus la fila 21 (nedatat, neștampilat) la poziția 6
intravilan, împrejurare ce pune la îndoială valabilitatea acestor procese verbale, în egală măsură cu înscrierea inexplicabilă a imobilului "casă"; la rubrica suprafețe primite în intravilan, căci Legea fondului funciar avea ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate exclusiv asupra imobilelor terenuri. Cu toate acestea, procesele verbale de punere în posesie susțin ipoteza cooperativizării acestei suprafețe de 100 mp.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că, în mod greșit a concluzionat prima instanță că terenul de 1000 mp intră în masa succesorală a defuncților G. V. și Măricuța, câtă vreme la data deschiderii succesiunilor acestora terenurile fuseseră cooperativizate, iar procedura de reconstituire nu a fost finalizată prin emiterea unui titlu de proprietate.
De altminteri, deși reclamanții au susținut că dovada proprietății
"provizorii"; a defuncților G. V. și Măricuța asupra terenului de 1000 mp pe care e amplasată casa cu nr. 624 o constituie actele de proprietate emise de comisiile de fond funciar, nu au fost în măsură să depună, nici în etapa
procesuală a apelului, hotărârea Comisiei J. ețene Maramureș de validare, cu anexa aferentă, adeverința de proprietate.
Înscrisul intitulat tranzacție, încheiat la data de_ între intimata
I. I. și G. V. (autorul reclamanților-apelanți) este lipsit de forță probatorie atât sub aspectul proprietății defuncților G. V. și Măricuța cât și a partajului voluntar, succesorii moștenitoarei G. I. (d.1999) nefiind prezenți la împărțeală nici personal, nici prin reprezentant.
Instanța de apel a constatat că este întemeiată și critica apelantului G.
D. N. referitoare la introducerea în masa de împărțit a cotețului și colejnei în lipsa vreunei cereri în acest sens. Completarea de acțiune depusă la data de_ de reclamanți vizează (contrar susținerilor din întâmpinarea din apel) lucrările de construcții pretinse ca fiind efectuate de G. V. V. conform devizului din_, nu construcțiile existente la deschiderea succesiunii defuncților în 1954 și 1959.
În ce privește casa de locuit de la nr. 624 I., instanța de apel a reținut pe baza concluziilor raportului de expertiză întocmit de ing. P. u
C. G. la_ necontestat de părți, că se află amplasată pe parcela cu nr. topo 281 înscrisă în CF 257 I., iar nu pe parcela cu nr. topo 280 din CF 1088 I., cum greșit a stabilit judecătoria.
Conform raportului de expertiză coroborat cu extrasul de CF 257 I. depus la fila 128 (dosar_ ) dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. topo 281 în natură casă, curte și grajd în suprafață de 539 mp aparține numiților: G. V. lui V. lui Ion (autorul părților), G. Anuța, G. Ion,
G. I., G. I., G. Gavrilă și G. Dumitru.
Întrucât extrasul de carte funciară nu menționează cote părți diferențiate, se presupune că toți proprietarii intabulați dețin cote egale de proprietate asupra imobilelor înscrise în foaia A, respectiv câte o cotă de 1/7 părți.
Deoarece părțile nu au dovedit că G. V. și G. Măricuța au dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil casă situat în I. 624 amplasat pe parcela cu nr. topo 281 prin vreunul din modurile de dobândire a proprietății prevăzute de lege, instanța de apel a cosntatat că masa succesorală a defunctului G. V. decedat în 1954 cuprinde doar cota de 1/7 părți din proprietatea asupra casei de locuit, iar nu imobilul în întregime, restul cotei de 6/7 părți revenindu-le celorlalți coproprietari înscriși în CF.
Apoi, în masa succesorală a defunctei G. Maricuța intră cota de ¼ X 1/7 din casa de locuit nr. 624 I. dobândită prin devoluțiune legală în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului.
Chiar dacă dreptul de proprietate asupra imobilului casă înscris în CF 257 I. topo 281 ar fi fost dobândit de G. V. în timpul căsătoriei cu G. Maricuța, instanța de apel a reținut caracterul acestuia de bun propriu al celui dintâi, având în vedere mențiunea dobândirii prin moștenire a bunului și prevederile art. 31 lit. b Codul familiei.
Partajarea imobilului casă de locuit asupra căruia reclamanții- apelanți dețin în indiviziune o cotă de 1/21 parte în calitate de moștenitori ai defunctului G. V., fiul lui V. și Măricuța, decedat în 2006, intimata I.
I. - o cotă de 1/21 în calitate de fiică a defuncților și G. D. N., culegând cota mamei sale G. I. decedată în 1999, tot o cotă 1/21 părți, a fost apreciată de instanța de apel ca fiind inadmisibilă, având în vedere că ceilalți 6 coproprietari din CF 257 I., deținători fiecare a unei cote de 1/7 din imobil, nu au fost chemați în judecată.
Potrivit art. 797 cod civil partajul în care nu sunt cuprinși toți coproprietarii este nul, iar în considerarea dispozițiilor art. 6732Cod procedură civilă, întrucât arătarea tuturor persoanelor între care urmează a se face împărțeala este un element esențial al cererii de partaj, aceasta nu poate fi primită în condițiile în care reclamanții nu au stabilit legal cadrul procesual, neindicând ca pârâți pe toți coproprietarii imobilului asupra căruia solicită ieșirea din indiviziune.
În ce privește apărarea de fond invocată de apelantul G. D. N. referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă asupra întregului imobil casă din I. nr. 624, de către mama sa G. I. care a posedat imobilul în mod continuu, public și sub nume de proprietar după moartea părinților, din 1959, instanța de apel a reținut că uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al unei posesii îndelungate, după perioada si în condițiile prevăzute de legiuitor. Uzucapiunea apare astfel ca o sancțiune aplicată unui proprietar nediligent care a lăsat bunul său imobil în proprietatea unei alte persoane, o durată semnificativă de timp, dezinteresându-se de soarta acestuia. Conform dispozițiilor generale în materie de uzucapiune, aceasta poate fi opusă doar adevăratului proprietar, care a lăsat o alta persoană să posede bunul său în condițiile și în termenul prevăzut de lege.
Așadar, uzucapiunea, invocată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, apărare, trebuie opusă proprietarului neglijent al imobilului sau succesorilor acestuia, iar în speță, ceilalți 6 coproprietari tabulari ai imobilului casă de locuit (ori succesorii lor) nu sunt părți în prezentul proces, astfel că analiza acestei apărări de fond a apelantului G. D. N., care tinde, de fapt, la paralizarea cererii de partaj între moștenitorii defuncților G. V. și Măricuța, nu poate fi realizată în acest cadru procesual.
În ce privește critica apelantului G. D. N. referitoare la inadmisibilitatea constatării dreptului de creanță în favoarea reclamantului
G. V. V. constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în I., str. Principală nr. 624, tribunalul a apreciat-o ca fiind fondată.
Potrivit art. 111 C.proc.civ. "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului";.
Acest text legal stabilește raportul de subsidiaritate al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare, astfel încât nici o acțiune în constatare nu va fi admisă dacă există posibilitatea ca reclamantul să își stabilească dreptul său pe calea acțiunii în realizare, legiuitorul dând preferință realizării dreptului pentru a înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la dreptul respectiv și, numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, poate fi primită o acțiune în constatarea aceluiași drept.
Constatând că există raport de subsidiaritate, deci posibilitatea reclamantului G. V. V. de a formula o acțiune în realizare, adică în pretenții, întemeiată fie pe gestiunea intereselor altuia, fie pe îmbogățirea fără justă cauză, a apreciat că cererea de constatare a dreptului de creanță este inadmisibilă.
Având în vedere acest mod de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții-apelanți G. I., G. I. S. și G. V.
V., instanța a respins apelul acestora prin care se critica compensarea de către prima instanță, în totalitate, a cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat apelanții G. I., G. I. S. și G. V. V. să-i plătească apelantului G. D. N. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
în apel și recurs, proporțional cu pretențiile admise acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții G. I., G. I. S. și G. V. V., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul G. D. N., admiterii apelului declarat de ei, schimbarea în parte a hotărârii atacate și în consecință, admiterea cererii de oblgiare a pârâtului G. D. N. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4650 lei reprezentând cota de 1/3 parte din onorariile pentru experți și contravaloarea taxelor de timbru, după compensare.
În motivarea recursului, care a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod proc.civ., și 312 alin. 1,2 și 3 Cod proc.civ., recurenții, după ce expun conținutul deciziei civile nr. 70/2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș și motivarea acestei instanțe, arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre prin care s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit dispozițiilor art.304 pct. 6 și 9 Cod proc.civ.
Recurenții arată la pct. A al motivelor de recurs că hotărârea instanței de fond este corectă, legală și temeinică, că apelantul Gorgo D. N. nu are argumente pentru a demonstra nelegalitatea și netemeinicia sentinței, că aprecierea instanței de fond cu privire la excepția prescripției achizitive este fondată, că această instanță a intrat în cercetarea fondului și că apărarea privind prescripția prev. de art. 729 C. civil a fost analizată sub ambele aspecte, atât ca prescripție, cât și pe fond.
În ce privește casa din I. nr. 642, recurenții au arătat că aceasta a fost proprietatea lui G. V. și G. Măricuța, care au cedat-o fiului lor
G. V., antecesorul lor, însă acesta i-a permis surorii sale G. I. să locuiască în casă pentru că nu avea o altă locuință. Deși pârâții contestă faptul că acest imobil nu constituie obiect de partaj, în realitate casa face parte din masa succesorală în sprijinul acestei afirmații venind tranzacția din 10 mai 2002, prin care moștenitorii și-au împărțit voluntar bunurile succesorale, casa și livada fiind incluse în lotul lui G. V. I. V., tranzacția fiind semnată de părți și însușită de ele, cât și foaia cadastrală nr. 22/c privind averea lui G. V. I. V., în care acesta apare la pot. 80 cu casă și curte.
Recurenții mai arată că recunosc că, casa și livada de la nr. 624 din comuna I. a fost lăsată de părinții lor fratelui lor G. V. și nu au nicio pretenție din acest imobil și teren.
În ce privește apelul declarat de ei, recurenții au arătat că în privința cheltuielilor de judecată instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, raportat la dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., pentru că pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, mai puțin în privința terenurilor din acțiune și că instanța a admis acțiunea în parte cu privire la imobilul din comuna I. nr. 624, cheltuielile de judecată fiind efectuate numai cu privire la acest imobil.
În ce privește reținerile din apel referitoare la pretinsa nedovedire a proprietății defunctului asupra terenului, recurenții au arătat că aceasta a fost dovedită prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar, conform procesului verbal de punere în posesie din_ și recunoașterii părților semnatare ale tranzacției din data de 10 mai 2002, astfel că nu era necesară chemarea în judecată a proprietarilor tabulari ai
terenului, cu atât mai mult cu cât pârâții nu au contestat dreptul de proprietate asupra acestui bun.
În privind dreptului de creanță, recurenții au arătat că din moment ce au solicitat atribuirea casei în lotul lor, iar instanța de fond a admis această cerere, obligarea pârâților la suportarea acestuia nu era justificată.
Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs și de pârâtul G. D. N., care a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de el, schimbarea în parte a sentinței civile nr.135/_ pronunțată de J. ecătoria Dragomirești, în sensul respingerii cererilor privind constatarea masei succesorale după defuncții G.
V., G. Măricuța, componența masei succesorale, casă și livadă situate în com. I. nr. 624, constatarea calității de moștenitori, ieșirea din indiviziune, intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților și constatarea în favoarea reclamatului G. V. V. a unui drept de creanță.
Recurentul a solicitat menținerea celorlalte dispoziții din sentință referitoare la respingerea cererii de partajare a terenurilor, menținerea dispozițiilor din decizia atacată privind partajarea imobilului, respingerea apelului declarat de reclamanți și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, care a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9 Cod proc.civ., recurentul a arătat următoarele:
Având în vedere că nu s-a solicitat de către el admiterea apelului și cuprinderea în masa succesorală a defuncților G. V. și G. Măricuța a cotei de 1/7 parte a imobilului situat în I. nr.624, a calității de moștenitori, instanța dispunând în acest sens, a încălcat dispozițiile art.
304 pct. 6 Cod proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod proc.civ.
În condițiile în care defunctul G. V. I. V. are numai o cotă nedeterminată din bun, iar ceilalți coproprietari nu sunt părți în cauză pentru a se putea determina în contradictoriu cu aceștia cota parte cuvenită antecesorului părților, hotărârea instanței de apel este nelegală, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., 6731, 6733, art. 111 și 728 Cod proc.civ., principiul contradictorialității.
Stabilirea unor drepturi tabulare fără chemarea în judecată a celorlalți coproprietari are ca efect inopozabilitatea operării lor în cartea
funciară, astfel că pronunțarea unei hotărâri formale, fără eficiență juridică, vine în contradicție cu scopul procesului de moștenire.
Recurentul a mai arătat că determinarea cotei cuvenită defunctului G.
V. I. V. este greșită, având în vedere numărul coproprietarilor din cartea funciară.
Examinând recursul declarat de pârâtul G. D. N., prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 6,7 și 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., modificarea hotărârii se poate cere "dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut";. Acest text de lege este invocat de recurent prin raportare la dispozițiile art. 295 Cod proc.civ., potrivit cărora, "instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță";.
Recurentul susține că prin declarația de apel nu a solicitat includerea în masa succesorală a defunctului G. V. a cotei de 1/7 parte din
imobilului casă situată în com. I. nr. 624, înscrisă în CF 257 I., nr. top 281, a constatării calității de moștenitori după acest defunct, componența masei succesorale după defuncta G. Măricuța și a calității de moștenitori după aceasta.
Examinând declarația de apel a acestuia, curtea constată că pârâtul
G. D. N. a solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că prima instanță nu a analizat excepția prescripției achizitive pe care el a invocat-o prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, opunându-se partajării casei din I. nr. 624, arătând că de modul de soluționare a excepției prescripției depinde cuprinderea în masa succesorală a casei din I. nr. 624.
De altfel, la poz. 27 din acțiune se constată că reclamanții au solicitat includerea în masa succesorală a casei din I. nr. 624 și a terenului de 0,10 ha teren.
În consecință, curtea constată că instanța nu a cuprins în masa succesorală bunuri care nu s-au cerut de către reclamanți, astfel că instanța nu a depășit obiectul acțiunii și nu s-a pronunțat mai mult decât s-a cerut prin acțiune.
Susținerea recurentului că nu a solicitat includerea în masa succesorală a acestor bunuri, nu numai că este nefondată, dar nici nu putea să o facă, în modalitatea în care susține în declarația de recurs, având în vedere că, cu ocazia soluționării cauzei în fond nu a formulat cerere reconvențională, iar raportat la dispozițiile art. 294 Cod proc.civ., nu putea să formuleze această cerere în calea de atac a apelului. Așa cum s- a reținut, recurentul s-a opus acestui lucru prin invocarea excepției prescripției achizitive, excepție care a fost soluționată prin respingerea ei.
Conform dispozițiilor art. 304 pct.7 Cod proc.civ., modificarea hotărârii se poate cere când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii";.
A motiva hotărârea înseamnă a indica considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora instanța și-a format convingerea cu privire la soluția pronunțată. Recurentul nu arată în mod concret în ce constă încălcarea de către instanța de apel a acestui text de lege, susținând că s-a încălcat principiul contradictorialității, întrucât ceilalți coproprietari ai imobilului din CF 257 I. nr. top 281 nu sunt părți în cauză, pentru a se putea determina, în contradictoriu cu aceștia cota ce se cuvine antecesorului lor, că prin aceasta s-au încălcat dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Susținerile recurentului sunt nefondate, întrucât nu se poate constata o încălcare a principiului contradictorialității, care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice aspect care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Ori, în speță, după cum se poate observa, nu s-a dispus partajarea imobilului tocmai pentru că nu au fost chemați în judecată toți coproprietarii imobilului asupra căruia s-a solicitat ieșirea din indiviziune, lucru care nu împiedică însă stabilirea cotelor ideale de proprietate ce revin părților dintr- un bun.
În ce privește greșita stabilire a cotelor de moștenire rezultate din CF
257 I., așa cum pretinde recurentul, curtea constată că susținerile acestuia sunt nefondate. Din CF 257 I., nr. top 281 rezultă că sunt 7 coproprietari de carte funciară. Rrecurentul omite să observe că G. Anuța,
G. Ion, G. Iuana, G. I. și G. Gavrilă sunt moștenitorii
proprietarului de carte funciară G. Dumitru al lui Ion, conform încheierii de carte funciară nr. 1419 din_, astfel că proprietarii din acest CF sunt Iuszko I. a Găzdanului, M. ka Ierima, Todovits Lazăr, Barany Ana,
G. Ana, G. Dumitru a lui Dumitru și G. V. al lui V. a lui Ion, astfel că, cota de moștenire ce se cuvine lui G. V. al lui V. a lui Ion, este de 1/7 parte, așa cum a stabilit instanța de apel.
În ce privește critica privind acordarea cheltuielilor de judecată, curtea apreciază că este nelegală, având în vedere că instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 274 și 276 Cod proc.civ., potrivit cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată și când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Recurentul arată că soluția instanței este greșită sub acest aspect,invocând doar dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., pentru că i s-a acordat cheltuielile de judecată doar din apel și recurs, fără a arăta însă în mod concret în ce constă greșita lor acordare, ori așa cum s-a reținut în aliniatul precedent, instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod proc.civ., acordând cheltuielile de judecată proporțional cu pretențiile admise.
În ce privește recursul reclamanților G. I., G. I. S. și G. V.
V., curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
La pct. A al declarației de recurs, recurenții se referă la modul soluționării excepției prescripției achizitive invocată de pârâtul G. D. N. prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond. Curtea constată că această excepție a fost respinsă de instanța de apel, că nu a mai fost invocată de pârâtul G. D. N. prin declarația de recurs, astfel că recurenții nu au interes să o susțină. De altfel, curtea constată că recurenții reiterează modul în care a fost soluționată această excepție fără a aduce critici cu privire la modalitatea de soluționare.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel trebuia să ia în considerare și să dea eficiență juridică tranzacției din 10 mai 2002, arătând doar că, prin aceasta, casa și livada au fost incluse în lotul lui G. V.
I. V. . Curtea constată că, critica este nefondată, pentru că instanța de fond a respins cererea cu privire la dezbaterea succesiunii cu privire la terenuri, reținând că nu s-au depus titluri de proprietate, ci doar cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și procese verbale de punere în posesie, acte care nu fac dovada dreptului de proprietate pentru ca aceste bunuri să fie incluse în masa succesorală. În această tranzacție se face vorbire despre terenuri care au făcut obiectul legilor fondului funciar, iar la pct. 2 din tranzacție se menționează că, casa și livada în suprafață de 0,10 ha teren revine lui G. V. a lui V., asupra partajării casei instanța de apel s-a pronunțat prin decizia atacată, reținând însă cu privire la teren că în mod greșit a reținut instanța de fond că terenul de 1000 mp intră în masa succesorală după defuncții G. V. și Măricuța, câtă vreme la data deschiderii succesiunilor acestora, terenurile fuseseră cooperativizate, iar procedura de reconstituire nu a fost finalizată prin emiterea uni titlu de proprietate.
Critica de la pct. B declarației de recurs se referă la modul în care a fost soluționat apelul declarat de ei, respectiv la modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Critica este nefondată, pentru aceleași considerente reținute cu ocazia soluționării declarat de pârâtul G. D. N., curtea apreciind că, instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 și 276 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G. I., G. I.
S., G. V. V., și de pârâtul G. D. N. împotriva deciziei civile nr. 70 din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||
A. A. C. ANA I. | A. C. | C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
J. . apel: B. Giuroiu, A.Stamate Tămășan
| ← Decizia civilă nr. 1112/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 180/2013. Succesiune → |
|---|
