Decizia civilă nr. 1125/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
3184
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1125/R/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L.
Judecător M. O. -S. Judecător D. -I. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentele A. D.
și A. L. împotriva sentinței civile nr. 6042 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat P. V.
, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentelor, avocat Stănoiu L. D., în substituirea avocat C. B. -I.
și intimata P. V., personal și asistată de avocat Morar C. L., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar formulată de către recurente și a fost respinsă această cerere și a rămas obligația de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Se constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea recurentelor A. D. L. și A. L. o cerere prin care arată că a renunțat la judecată, dat fiind că situația financiară nu îi permite să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar (filele 47-51).
Reprezentanta recurentelor arată că recurentele nu au posibilitatea să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente căii de atac a recursului.
Reprezentanta intimatei P. V. față de această împrejurare invocă excepția netimbrării recursului și solicită instanței admiterea excepției invocate cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat potrivit chitanțelor pe care le depuse la dosarul cauzei. Având în vedere că primează timbrarea recursului, tribunalul, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, pune în discuție excepția invocată aceea a netimbrării recursului.
Reprezentanta recurentelor solicită instanței admiterea excepției.
T. ul reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Prin Sentinta civilă nr. 6042 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
a fost respinsa acțiunea formulată de reclamantele A. D. L. și A. L.
în contradictoriu cu pârâta P.
V.
.
Au fost obligate reclamantele să plătească pârâtei 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației, adică dreptul de a obține executarea obligației în natura ei specifică, în sensul realizării obiectului avut în vedere de părți, iar, potrivit art. 1077 Cod civil, nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea sa fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.
Convențiile legal făcute, chiar dacă îmbracă forma unor promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind obligate să le respecte întocmai și să le execute cu bună credință.
In cuprinsul înscrisului de la fila 44 (în original la fila 56) se menționează că Stan Mariuța și P. a V. au vândut lui A. Iosif o suprafata de teren cu lungimi de 30m și 10 m, cu lățimi de 20m și 12 m.
Potrivit expertizei grafoscopice, P. V. este cea care a semnat înscrisul atât pentru sine cât și pentru mama sa Stan Măriuța, în prezent decedată, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor de la fila 93 (f, 67- 72).
Pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare-cumpărare trebuie să întrunească anumite elemente conform art. 948 Cod civil: consimțământul, capacitatea părților, obiectul (lucrul vândut și prețul), o cauză licită și forma (pentru contractele solemne).
Inscrisul aflat la fila 56 nu îmbracă forma autentică și este deci nul ca și vânzare-cumpărare. In virtutea principiului conversiunii actelor juridice, instanța va analiza dacă această convenție a părților constituie o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare valabil întocmită.
Din cuprinsul înscrisului nu rezultă prețul pentru care s-a promis vânzarea. Pe verso-ul înscrisului apar mențiuni cu privire la o sumă de
55.000 lei achitată în tranșe, din redactare rezultă că aceste mențiuni ar fost făcute de cumpărător (";am achitat"; vânzătoarei), fără însă a fi urmate si de semnăturile părților contractante.
Martorul Hotiu A. despre care reclamantele au afirmat inițial că a scris înțelegerea părților, a declarat că nu-și recunoaște scrisul, nu a asistat la întocmirea lui. Cunoaste de la părțile contractante că ar fi existat o intelegere în sensul că i s-a permis lui A. Iosif să-și așeze pe terenul in litgiu o casă în schimbul unui alt teren(f. 62).
Cele afirmate de martor, în sensul că nu este cel care a scris convenția de la fila 56, a fost constatat de instanță prin procedura verificării de scripte (f. 63).
Nici celălalt martor semnatar al conventiei, Stan Florica, nu cunoaste detalii despre intelegerea părților, in fața acesteia nu s-a înmânat vreo sumă de bani, preț al contractului(f. 88).
Instanța constată că înscrisul nu constituie o promisiune sinalagmatică de vânzare - cumpărare valabilă. Fiind un element esential al contractului de vanzare-cumparare, lipsa prețului atrage nulitatea absoluta a acestuia.
O altă condiție de principiu în ce privește această categorie de acte juridice, o reprezintă calitatea de titular al dreptului persoanei care se obligă, întemeiată pe principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceea ce nu are.
Rezultă astfel că pentru a putea transfera valabil dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu defuncta Stan Măriuta si P. V. trebuiau să aiba calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului.
Or, din aceasta perspectiva, instanța reține, din întregul material probator administrat în cauză, că părțile nu au făcut dovada pozitivă a existenței dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în patrimoniul promitentilor vânzători la momentul întocmirii înscrisului (f. 110).
Instanța nu poate să complinească forma autentică a unui înscris sub semnătură privată decât în ipoteza îndeplinirii de către acest înscris a tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru valabila încheiere a unui act juridic, respectiv lucrul vândut să fie proprietatea vânzătorului și fixarea prețului corespunzător valorii bunului. În lipsa acestor elemente, înscrisul este nul absolut, instanța neputând exercita controlul asupra elementelor esențiale asupra cărora trebuia să se realizeze acordul de voință al părților.
Având în vedere cele de mai sus instanța a respins acțiunea formulată de reclamantele A. D. L. și A. L. în contradictoriu cu pârâta P.
V., ca neintemeiată.
Raportat la împrejurarea că în patrimoniul defunctului A. Iosif nu a intrat dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu și față de respingerea capătului de cerere principal, instanța a respins și cererile accesorii cu privire la stabilirea calității de moștenitor si a masei succesorale după defunctul A. Iosif in privința terenului în litigiu.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, a obligat reclamantele să plătească pârâtei 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului (f. 122-124).
Impotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții
A. D. L. si A. L. solicitând in principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată extinsă și precizată.
Recurentele critică poziția nelegală adoptată de instanța de fond cu privire la soluția dată cu privire la probele pe care recurentele le-au solicitat a fi încuviințate, astfel încât ne a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiile prevăzute de art.268 al.4 C.proc.civ., conform cărora "orice dispoziție luată de instanță trebuie...,,.
La termenul din_ recurentele au solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul paratei, audierea a 2 martori, efectuarea expertizei grafoscopice și totodată și-au rezervat dreptul de a propune și alte probe în funcție de demersul dezbaterilor. Întrucat la termenele de judecată din_ ,_ ,_ și_ s-au trimis înscrisurile la laboratorul de criminalistică C. pentru a fi expertizate, abia la termenul din_ s-a încuviințat depunerea înscrisurilor pe care am înțeles să le folosim în apărarea lor. Aceste înscrisuri fac referire la faptul că antecesorul nostru A. IOSIF a deschis poziție în Registrul Agricol cu privire la suprafața de teren de 500 mp, teren pe care acesta a amplasat o construcție, și pentru care de la data cumpărării terenului și pană în prezent a achitat impozitul la zi. Un alt înscris se referă la faptul că terenul din litigiu nu face obiectul Legiil8/1991 sau a altor legi de retrocedare. În probațiune au solicitat încuviințarea efectuării unei expertize extrajudiciare, care a avut ca obiect
identificarea terenului în regim de carte funciară, cu propunere de întabulare pe numele recurentelor.
Această probă a fost încuviințată, parata nu s-a opus încuviințării ei, însă în urma identificării terenului în Regim de Carte Funciară, la termenul din_ am constatat că terenul din litigiu este proprietatea numiților din extinderea de acțiune pe care am depus-o la dosar la termenul din_ .Această extindere de acțiune ne a fost respinsă, deși proba a fost încuviințată.
Așadar, cum se puteau intabula dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu proprietatea extratabulară a paratelor vânzătoare, în condițiile în care nu își extindeau acțiunea față și de proprietarii tabulari, pentru opozabilitate.
Astfel, critică hotărârea atacată și cu privire la această probă.
În concluzie, conform contractului de vanzare-cumpărare sub semnătură privată rezultă foarte clar că A. IOSIF a cumpărat suprafața de 500 mp teren, prețul fiind achitat în 2 transe în prezenta a 2 martori, iar transferul dreptului de proprietate si posesia sa realizat la data semnării menționatului antecontract de vanzare-cumpărare. Acest act sub semnătură privată a fost semnat de parata P.
V. care nu a recunoscut că ar fi semnat actul., însă în urma efectuării expertizei grafoscopice a rezultat că aceasta a semnat cat si pentru ea si pentru mama ei STAN MĂRIUȚA.
Este inadmisibil, ca aceasta să încaseze întregul pret pentru terenul din litigiu, să nu îl folosească si totuși acesteia să i se dea castig de cauză.
Prin întâmpinarea formulată, intimata P. V. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii de fond și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de_ tribunalul a pus în discuția părților excepția netimbrării recursului, excepție apreciată ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Cu ocazia pregătirii primului termen de judecată în recus, tribunalul a stabilit în sarcina recurentelor obligația de a achita taxa de timbru de 3686 lei și timbre judiciare de 18 lei.
Pentru termenul de judecată stabilit pentru data de_, recurentele au fost citate cu mențiunea de a achita taxele menționate, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Recurentele au formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost respinsă prin Încheierea nr.265/2013 din data de_, soluție menținută prin Încheierea nr.279/CC/_ a T. ului C. .
La ultimul termen de judecată reprezentanta recurentelor a arătat că acestea nu vor achita taxele judiciare de timbru stabilite în sarcina lor, sens în care a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată.
Apreciind însă că aspectul vizand legala timbrare a recursului, ținand de investirea instanței, are prioritate, tribunalul se va pronunța asupra acestuia.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, T. ul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință,
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează să fie admisă excepția netimbrării și, în consecință, se va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantele A.
D. L. și A. L. împotriva sentinței civile nr. 6042 din _
pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. ,, pe care o va menține în totul.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va o
bliga recurentele să plătească intimatei P. V. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentand onorariu avocațial (f.45,46).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantele A. D.
L. și A. L. împotriva sentinței civile nr. 6042 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatei P. V. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 28 Noiembrie 2013 Red. OSM/tehn AP.-_ Jud fond - D. C.
| ← Decizia civilă nr. 180/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 437/2013. succesiune → |
|---|
