Decizia civilă nr. 392/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 392/R/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: Ana-SS
Judecător: D. T.
Judecător: Dan-I. T. Grefier: L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent T. E. sentinței civile nr. 13381/_, dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, privind și pe intimat F. A. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta reprezentanții părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare se prezintă reprezentantul recurentului, av. O. D. și reprezentanta
intimatei, av. Maxim A., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 53,50 lei, timbru judiciar de 3 lei, precum și note de ședință.
Reprezentanta intimatei invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Tribunalul pune în discuție excepția invocată. Reprezentantul recurentului solicită respingerea excepției.
Tribunalul, după deliberare, respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Tribunalul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei la restituirea împrumutului și a dobânzilor legale, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a respins acțiunea pentru faptul că declarația depusă la dosar nu are mențiunea " bun și aprobat";.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată. Învederează că recurentul nu a făcut dovada existenței unui contract de împrumut.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr. 13381/_, Judecătoria Cluj-Napoca a respins acțiunea formulată de reclamantul T. E. în contradictoriu cu pârâta F. A. D. .
A obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În data de_, pârâta F. A. -D. a semnat în înscris sub semnătură privată intitulat "Declarație"; prin care recunoaște că datorează, cu titlu de împrumut, reclamantului suma de 10.000 lei pe care s-a obligat să o restituie până în data de_, declarație pe care pârâta o recunoaște. Susținerile pârâtei referitoare la constrângerea sa pentru semnarea acestei declarații nu poate fi reținută de către instanță, aceasta nefiind probată.
În aceea zi, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar de către pârâtă și din răspunsurile reclamantului date la interogatoriul administrat în cauză, societatea comercială TABITA SRL a fost cesionată de către reclamant, în calitate de asociat unic al acestei societăți, mamei pârâtei, numita Triteanu Ninuca.
Potrivit art. 1576 Cod Civil, împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorirea pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate.
Contractul de împrumut, definit mai sus, este un contract unilateral, în sensul că raportul juridic dă naștere obligațiilor doar în sarcina
împrumutatului, cea de restituire, și un contract real, ceea ce presupune că actul este valabil încheiat odată cu predarea efectivă a sumei de bani de la împrumutător la împrumutat. Așadar, pentru a exista un contract de împrumut și, în mod corelativ, obligația împrumutaților de a restitui împrumutul primit, cu acest titlu, este necesar ca împrumutătorul să facă dovada predării acestei sume de bani, prin aceasta făcând dovada existenței a însuși contractului de împrumut.
Instanța a constatat că, în speță, în cadrul acestei acțiuni, reclamantul nu putut proba faptul că a predat pârâtei suma de 10.000 lei, iar aceasta cu titlu de împrumut, pentru a face astfel dovada existenței contractului de împrumut, temei al obligației pârâtei. Faptul predării nu poate fi probat doar prin înscrisul intitulat "Declarație";, acesta fiind contestat sub aspectul conținutului de către pârâtă și nici nu îndeplinește condițiile formale prevăzute de art. 1180 cod civil cu privire la mențiunea bun și aprobat, pentru ca astfel înscrisul să aibă o relevanță probatorie necontestată.
Instanța a reținut că reclamanta datorează această sumă de bani, împrejurarea constrângerii sale în sensul recunoașterii obligației de plată nefiind probată, însă, întrucât instanța nu poate reține intervenția unei novații prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în acest sens (sau a unei simulații), pretențiile reclamantului nu pot fi primite pe temeiul de drept al contractului de împrumut, acțiunea sa apărând astfel greșit întemeiată, respectiv neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs T. E.
,
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că, în mod nejustificat, a fost înlăturat conținutul actului numit declarație, act redactat și legalizat la biroul unui notar public, situație în care nu mai este necesară mențiunea " bun și aprobat";. Actul întrunește condițiile prevăzute de art. 1576 C.civ.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ. Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a afirmat existența unui contract încheiat între părți, pârâta neîndeplinindu-și obligația de restituire a sumei împrumutate la data scadenței.
Contractul de împrumut este guvernat de principiul consensualismului, încheierea sa valabilă fiind rezultatul simplului acord de voință.
Din actele dosarului rezultă că între părți, cu ocazia încheierii convenției, nu s-a încheiat vreun înscris care să ateste existența acestei convenții.
Înscrisurile prin care se înțelege orice declarație despre un act sau fapt juridic se clasifică în înscrisuri originale, recognitive sau confirmative.
Înscrisul recognitiv este acela care se întocmește în scopul recunoașterii existenței unui raport juridic.
Art. 1189 alin.1 C.civ. stabilește că actul recognitiv face dovada raportului juridic recunoscut, în situația în care actul de recunoaștere cuprinde cauza și obiectul datoriei precum și data titlului primordial.
La data de 13 august, intimata a dat o declarație în fața notarului prin care recunoaște că datorează cu titlu de împrumut reclamantului suma de
10.000 lei, pe care se obligă să o restituie la data de_ .
Această declarație are valoarea unui înscris recognitiv al convenției, înscris prin care se atestă atât existența convenției, precum și remiterea sumei de bani și data scadentă.
Așa cum a reținut și instanța de fond, nu există nicio probă prin care să se fi demonstrat existența unei constrângeri a pârâtei pentru semnarea acestei declarații.
Răspunsurile la interogatoriu, legate de încheierea convenției sau executarea acesteia nu sunt în măsură să ducă la concluzia că actul intitulat " declarație " dat de către pârâta ar fi unul neîntemeiat.
Susținerile instanței de fond referitoare la lipsa mențiunilor prevăzute de art. 1180 C. civ. nu pot fi reținute în prezenta cauză, întrucât textul urmărește protecția debitorului împotriva abuzului creditorului care a primit o semnătură în alb, această mențiune care nu este o formulă sacramentală putând fi înlocuită prin una echivalentă. Este necesară numai dacă înscrisul nu este scris în întregime de cel ce se obligă.
Declarația dată de pârâtă în fața notarului public are valoarea unui înscris autentic, ce nu presupune existența acestei mențiuni, iar prin acest înscris existența acestei formule nu este necesară.
Fiind probată existența convenției și neexistând vreo dovadă din partea intimatei de restituire a sumei la data scadentă, instanța apreciază că, în cauză, în temeiul art. 1576 C.civ, în vigoare la data încheierii contractului, cererea este întemeiată.
În ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a dobânzii legale începând cu data scadenței, instanța apreciază că, în lipsa unei convenții în acest sens și a punerii în întârziere, pârâta nu poate fi obligată la plata unor astfel de sume decât de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, moment care echivalează cu o punere în întârziere, motiv pentru care instanța va avea în vedere data introducerii acțiunii ca și moment al curgerii obligațiilor reprezentând dobândă legală aferentă sumei împrumutate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 și 304 pct. 9 C.pr.civ, apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor legale de procedură, va admite recursul declarat de T. E. împotriva sentinței civile nr. 13381/_, dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modifica astfel: va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. E. în contradictoriu cu pârâta F.
A. D. și, în consecință și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de împrumut plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a debitului și va respinge restul pretențiilor.
Recurentul a făcut cheltuieli de judecată, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, cu plata taxelor de timbru, onorariu avocat, onorariu deplasare avocat pe relația D. -C. -N. la două termene de judecată.
Fiind în culpă procesuală ca urmare a admiterii recursului și implicit a acțiunii, în temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâta să plătească recurentului suma de 4008,41 lei cheltuieli de judecată în toate fazele ( 1628,8 taxa de timbru și timbru judiciar ( f._ lei onorariu avocațial (
f. 17, f.18 dosar fond), 379,61 lei cheltuieli de deplasare ( f. 19-20 dosar fond
).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T. E. împotriva sentinței civile nr. 13381/_, dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică astfel:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. E. în contradictoriu cu pârâta F. A. D. și, în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de împrumut plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a debitului.
Respinge restul pretențiilor.
Obligă pârâta să plătească recurentului suma de 4008,41 lei cheltuieli de judecată în toate fazele ( 1628,8 taxa de timbru și timbru judiciar, 2000 lei onorariu avocațial, 379,61 lei cheltuieli de deplasare). Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, Dan-I. T. |
Grefier, L. M. |
L.M. 11 Aprilie 2013 Judecător fond: I. Taloș Red./Dact. DT/LM
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 583/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 936/2013. Pretenții → |
|---|
